G a l i l e a n u l
Furnica
1 noiembrie 2015
Gânduri pentru început de an
2 noiembrie 2015
„G a l i l e a n u l”
autor: Benone Cătană
CUPRINS:
- Deschidere – 3/52 Vrem să-L încoronăm
- Rugăciune
- COR – 9 Vă închinaţi
- Două scurte ilustraţii –
- Introducere –
- Isus Galileanul –
- Poezie: Străinul din Galilea –
- COR – Viaţa noastră
- Minunat –
- Poezie: Ceea ce-mi place la El –
- Sfetnic –
- COR – Isus trăieşte
- Dumnezeu tare –
- Părinte veşnic –
- Domn al păcii –
- COR – 190 Aparţin Regelui
- Poezie: Deşi niciodată –
- Întrebări biblice –
- SOLO – Minunat e Domnul meu
- Închidere – 5/100 Tată iubit, Te-adorăm!
- Rugăciune
- COR – 176 Isuse scump
- Postludiu – ieşire
Două scurte ilustraţii
În anul 1905 a fost descoperit cel mai mare diamant din lume. El a fost denumit CULLION.
Valoarea lui este de ne-imaginat, deoarece are 3024 karate. Este lung de 1 metru, este lat de 30 cm, şi înalt de 50 cm.
Închipuieşte-ţi că ar fi al tău! Ai fi fericit, nu-i aşa? Ai fiu cel mai bogat om din lume! Ai fi aşa de bogat, încât, toata lumea ar fi a ta! Dar ce folos ai avea dacă ai câştiga toată lumea şi ţi-ai pierde sufletul?… Ce folos ai avea dacă ai fi cel mai bogat din lume, dar nu-L ai avea ca Prieten şi ca Mântuitor pe Isus Hristos?
A fost odată un tânăr care ducea o viaţă destrăbălată. Îi plăcea să încalce toate regulile sociale şi toate legile omeneşti şi dumnezeieşti. În cele din urma a ajuns un criminal. Aceasta viaţă însă, nu a putut să dureze prea mult. A fost prins şi condamnat la moarte. În faţa plutonului de execuţie era adunată o mare mulţime. Atunci, în ultimele clipe, i s-a dat ultimul cuvânt. El a început prin a întreba: „În această mulţime nu este cumva şi mama mea?”… Din mulţime, cu pas greoi şi cu inima sfâşiată a ieşit bătrâna lui mamă. El a continuat: „O, mamă, acum când O ŢARĂ întreagă mă condamnă, tu m-ai putea ierta?”… Şi mama, cu ochii în lacrimi, i-a spus: „Fiul meu, chiar dacă O LUME întreaga te-ar condamna, eu te iert de toate relele pe care mi le-ai făcut!”
La fel este şi în viaţă noastră spirituală: Chiar dacă lumea întreagă şi tot iadul ne-ar condamna, Hristos ne iartă! Dar este o mare diferenţă: Dacă ne iartă Hristos, atunci nimeni nu ne mai poate condamna!
Introducere
Pentru mulţi oameni, religia nu înseamnă altceva decât îndeplinirea unor ceremonii, a unor forme, a unor ritualuri, de exemplu nişte pelerinaje lungi, sau nişte canoane chinuitoare pentru suflet şi pentru trup. Venirea la Biserică constituie obligaţia cea mai simplă a unui creştin, de asemenea, rugăciunea, botezul, faptele bune, s.a.m.d. Dar ce valoare pot avea toate aceste obligaţii creştine fără Isus Hristos? Paradoxal, oamenilor le place o religie fără Domnul Hristos, le place mai degrabă să împlinească nişte lucruri grele, să facă sacrificii, să se chinuiască, şi să stea departe de dragostea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că o conştiinţa încărcată are nevoie de pace, şi ei cred că pacea cu propria conştiinţa se poate găsi prin echilibrarea faptelor rele cu cele bune, şi totuşi să stea departe de Dumnezeu, trăindu-şi viaţa după libera voinţă şi plăcere. Aşa ceva este imposibil.
În general oamenii fug de răspunderi şi de obligaţii. Credinţa adevărată înseamnă oare desfiinţarea oricăror obligaţii? Nu! Nicidecum! Dar obligaţiile creştine devin privilegii deosebite atunci când Isus este prezent în viaţă şi în inima mea.
Fără El, nimic nu are sens. Ceremoniile, ritualurile, toate faptele bune nu folosesc la nimic. Credinţa şi religia adevărată nu este legătura cu nişte forme, ci este legătura cu o Persoană vie, cu Isus cel viu care a murit pentru păcatele noastre, care a înviat şi s-a înălţat la cer şi care acum este Marele nostru Preot.
Isus trăieşte! Dacă cineva spune că este creştin dar nu-L are pe Isus cel viu în inima Sa, el este de fapt mort spiritual. Un creştin este plin de viaţă, de pace şi bucurie pentru că Isus cel viu trăieşte în viaţă şi inima sa. Nimic nu are valoare fără El!
SLĂVIT să fie Numele Lui!
Isus Galileanul
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică!”
Viaţă noastră poate fi plină de speranţă pentru că Isus Hristos este Mântuitorul nostru şi ceea ce face ca încrederea noastră să fie deplină, este că venirea Lui în lume a fost profetizată cu sute de ani înainte. Profetul Isaia vorbeşte în capitolul 9 despre întunericul care acoperă popoarele, despre un toiag care loveşte, care asupreşte, despre luptă şi despre sânge şi flăcări. Dar în acelaşi timp e vorba de o mare bucurie pentru că întunericul a pierit, asuprirea s-a sfârşit, toiagul a fost sfărâmat. Cum? În ce fel? „Pentru că un Copil ni s-a născut, un Fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui…” (Isaia 9:6)
Lumina care a alungat întunericul ce stăpânea peste popoare vine dintr-un anumit loc, şi acest loc este Galileea. Isus s-a născut în Betleemul Iudeii dar a trăit, şi a lucrat în Galileea, şi a fost numit Nazarinean şi Galileean. Galileea neamurilor, ţinutul de lângă Mare, ţara de dincolo de Iordan a fost plină de slavă pentru că Isus a fost acolo. Şi nu la întâmplare Isus a locuit în Galileea neamurilor, ci pentru ca să ştie toate neamurile că Isus – evreul este oferit de Dumnezeu ca să fie Mântuitorul neamurilor, şi deci, Mântuitorul nostru al tuturor.
BINECUVÂNTAT să fie Numele Lui!
STRĂINUL DIN GALILEEA
De la un timp, prin faţa casei mele
Trece-un străin născut din Galileea,
Şi-mi cere un pahar cu apă rece,
Că-i obosit şi vine din Iudeea.
„Numele meu este Isus Hristos
Şi-aş vrea să intru, de gândeşti că-i bine,
Ca să vorbim de cerul cel frumos
Să facem iarăşi zilele senine…”
Şi mi-a plăcut şi vorba Lui şi faţa,
Dar astăzi sunt cu treabă prin ogradă…
Mai treci pe-aici… pe mâine-ar fi posibil…
Şi te-oi chema, de cum te văd pe stradă…
Şi-a mai venit Isus din Galileea
Şi-am mai vorbit cu El printre ulucă,
Atât de mult ar vrea să intre-n casă
Şi copilaşilor ceva s-aducă.
„Am auzit de prin vecini, Străine,
Că vindeci boli, că pui în suflet pace…
Te-aş invita… de n-ar fi musafirii,
Ca să vorbim de ceea ce Îţi place…”
„Tu, biet sărman din neamul lui Adam,
Ce în atâtea lucruri te complaci,
Ţi-e plină casa şi în noul an…
Însă cu Mine… ce-ai de gând să faci?”
„Galileene, intră şi la mine,
Ca să vorbim de cerul cel frumos,
Să facem iarăşi zilele senine,
Tu, Sfetnic minunat, Isus Hristos!”
George Uba
(NOTĂ: ulucă = Scândură groasă din care se fac garduri)
Minunat
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: MINUNAT…” (Isaia 9:6)
De ce Isus poarta numele „Minunat”? Este acesta un nume? În textul ebraic, cuvântul „minunat” se leagă de cuvântul „sfetnic”, astfel că numele Lui este „Sfetnic minunat”. Însă Isus nu este doar sfetnic minunat, ci este şi prieten minunat, şi om minunat, şi Dumnezeu minunat şi tămăduitor minunat, s.a.m.d. El este într-adevăr MINUNAT!
Numele Lui este minunat datorită caracterului Său minunat, datorită faptelor Sale minunate, datorită cuvintelor Sale minunate. Cât de minunat sunau cuvintele Sale în urechile unui surd vindecat! Cât de minunată era faţa Sa în ochii unui orb tămăduit! Cât de minunată era făptura Sa pentru un demonizat sau un lepros curăţit, sau pentru un om înviat din morţi!
Isus este minunat pentru că şi astăzi poate să facă minuni, iar cea mai mare minune este o inimă schimbată, o inimă din care întunericul şi păcatul sunt alungate, iar în schimb sunt aduse pacea şi bucuria şi lumina lui Dumnezeu. Şi minunea convertirii unui păcătos devine cu atât mai măreaţă cu cât caracterul lui, care a fost rău, şi cuvintele lui care au fost rele, şi faptele lui care au fost rele, toate sunt minuni adevărate.
Isus este minunat pentru ca în viaţa noastră a fiecăruia a făcut minuni.
ÎNĂLŢAT să fie Numele Lui!
CEEA CE-MI PLACE LA EL…
Ceea ce-mi place la El
Este privirea Lui caldă,
Contez că mereu e la fel
Chiar şi când grija mă pradă.
Ceea ce-mi place la El
Este răbdarea Lui mare,
Mai stric, mai urăsc, mai înşel,
Dar El mi se-arată din zare.
Ceea ce-mi place la El
Este cum cheamă pe nume
Şi cel ce se-aude strigat
Va şti că nu-i singur pe lume.
Ceea ce-mi place la El
Este cum face dreaptate,
Ştiu bine, dreptatea e har
Şi-n har dreptul Lui se împarte.
Ceea ce-mi place la El
E-acea grijă atentă de mine,
Să am iarăşi pâine pe masă
Şi-n zilnicul pas ocrotire.
Ceea ce-mi place la El
Este că vine pe nori,
El vine, eu urc către cerâ
Iubirea seseşte în zori.
George Uba, Amalia Uba, Torente de linişte, pag. 62
Sfetnic
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: SFETNIC…” (Isaia 9:6)
Sfetnic înseamnă SFĂTUITOR, CONSILIER, ÎNDRUMĂTOR, ÎNVĂŢĂTOR… În lumea noastră există sfetnici de meserie, şi sfetnici amatori. Un împărat are pe lângă el sfetnici: sfetnicii împăratului! Astăzi denumirea a fost schimbată în consilieri. Acţiunea de a consilia înseamnă a sfătui, a îndruma. Există consilieri în probleme sociale, în probleme juridice sau economice, în probleme de familie, s.a.m.d.
Exista şi consilieri de ocazie… Orice om poate da un sfat. Părinţii sunt consilieri prin definiţie, pentru copiii lor. Prietenii se sfătuiesc între ei. Poţi opri un om de pe stradă şi va fi bucuros să-ţi dea un sfat din experienţa lui.
Întrebarea e: Poţi să te încrezi în sfatul lui? Poţi să asculţi un sfat dacă nu ai garanţia că acest sfat vine de la o persoană sinceră, care te iubeşte şi care îţi vrea binele? Solomon în Proverbe 27,9 spune: „Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.” Dar în Proverbe 12,5 adaugă: „Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.”
Există însă un sigur SFETNIC adevărat. El ne iubeşte. El vrea binele nostru. El este Isus Hristos.
LĂUDAT să fie Numele Lui!
CUNOSC UN OM
Cunosc un Om,
un singur Om pe tot pământul,
Prieten bun, oricând alături,
cu suflet cald, milos şi iertător….
Mi-e trupul plin de-avânt cu El
Şi-aş vrea să-L ştie-ntreaga lume:
Cunosc un Om , ce minunat!
Cunosc un singur Om adevărat!
Nu pot să povestesc oricui
amarul vieţii mele
căci ştiu că nu i-aş face nici un bine,
şi nu m-ar înţelege;
Nici bucuriile,
la întâmplare nu le-aş spune
Că ştiu că nu în orişice ureche
sunt prea dorite gândurile bune…
Cunosc însă un Om ce mă iubeşte,
de-aceea mă-nţelege,
Prietenul meu bun cu care
mă întâlnesc în orice zi.
De dorul Lui privirea-mi se topeşte…
Cu cât mai mult vorbim noi împreună,
cu-atât mai mult mi-e dor să-L ştiu
mereu aproape,
Prieten bun al sufletului meu,
Mântuitor şi Fiu de Dumnezeu!
Dumnezeu tare
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: DUMNEZEU TARE…” (Isaia 9:6)
Isus Hristos a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Este numit Fiul omului şi Fiul lui Dumnezeu. Profetul Mica spune că „obârşia (sau începutul Lui) se suie până în vremurile străvechi, până în zilele veşniciei”, cu alte cuvinte El nu are început şi nici sfârşit, căci este Dumnezeu.
Dar Dumnezeu are multe însuşiri. Cea mai mare însuşire a Sa este dragostea. Apoi El este atotprezent, atotştiutor, atotînţelept, este drept şi sfânt, este bun şi iertător. Dar Isaia Îl numeşte Dumnezeu TARE! De ce? Pentru că în adevăr este CEL MAI TARE din întregul univers, CEL MAI PUTERNIC.
Cât de bine e să ştii că Isus este Dumnezeu PUTERNIC! Trăim într-o mare luptă! Fiecare om este cuprins între marea luptă dintre bine şi rău. Fie că vrea, fie că nu vrea. Fie că ştie, fie că nu ştie. Cel credincios este un ostaş în armata Domnului.
Vrăjmaşul este foarte puternic, oştile lui sunt şi ele pline de tărie, iar noi am fi descurajaţi dacă n-am şti că Isus, comandantul nostru este mult mai tare decât vrăjmaşul.
Deşi lupta este crâncenă, este îngrozitoare, totuşi noi nu avem de ce să ne temem, deoarece ştim că Isus este Dumnezeu tare! Atâta vreme cât stăm lângă El şi împlinim ordinele Sale, putem să fim bucuroşi, să cântăm, să trăim fără teamă!
Dar trebuie să avem o frică teribilă dacă pentru o clipă chiar, ne-am desprinde din mâna Sa şi nu am asculta de El. Vrăjmaşul ne atacă şi ne biruieşte atunci când nu suntem cu Isus.
Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru că Isus este Dumnezeul nostru cel tare!
PREAMĂRIT să fie Numele Lui!
OMUL ISUS HRISTOS
Dacă a fost vreodată om
Să lase nemurirea,
Să lase tron ceresc de domn,
Să dea la alţii fericirea,
Prin viaţa Lui cu gând frumos
Prin adevărul ce-l trăieşte,
Atunci Acela se numeşte
OMUL ISUS HRISTOS!
Dacă a fost vre-un om sărac
Şi-atâta de lipsit,
Dar cu un suflet prea bogat
În fapte de iubit…
Atunci n-a fost mai generos,
Mai bun, mai darnic, mai de seamă,
Decât Acela ce se cheamă
OMUL ISUS HRISTOS!
Dacă a fost dispreţuit
Vreun om în astă lume,
Deşi la rându-I i-a iubit,
Indiferent de nume…
Atunci e cel mai dureros
Să ştii că nu-I primit,
Un Nume drag şi de dorit,
OMUL ISUS HRISTOS!
Dacă a fost cuvânt mai sfânt
De spus în scurta noastră viaţă,
Şi-apoi din el să iasă cânt
Din zori de dimineaţă,
Atunci nu e mai luminos
Decât un singur Nume
Pe care şi copilu-l spune:
OMUL ISUS HRISTOS!
Dacă a fost vreodată om
Atât de chinuit
Până la ultimul atom,
Batjocorit, zdrobit,
Atunci, e cel mai dureros
Să ştii că a murit
Pe cruce, omul blând, smerit,
OMUL ISUS HRISTOS!
Iar dacă-a fost mai fericit
Un om din omenire,
La gândul că a fost jertfit
Să aibă omul fericire,
Să fie ridicat de jos,
Să fie veşnic mântuit,
Atunci El este cel mai fericit:
OMUL ISUS HRISTOS!
PĂrinte veŞnic
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: PĂRINTELE VEŞNICIILOR…” (Isaia 9:6)
În original este „Părinte veşnic”. E adevărat că Isus Hristos este Dumnezeu, este Creator, că El este Părintele veşniciilor, sau izvorul veşniciilor şi al tuturor lucrurilor, dar aici accentul cade pe cuvântul PĂRINTE sau TATĂ.
În lume noi avem părinţi trupeşti sau omeneşti. Doar Adam şi Eva nu au avut părinţi trupeşti. În rest, toţi oamenii au avut părinţi şi au fost, de regulă, la rândul lor, părinţi.
Unora le place să fie numiţi „părinţi duhovniceşti”… Isus a spus în Matei 23,9 „Să nu numim pe nimeni de pe pământ TATĂ, căci Unul singur este Tatăl nostru. Şi totuşi apostolul Pavel îndeamnă pe credincioşi să aibă respect şi să asculte de părinţii lor spirituali. El însuşi îl numeşte pe Timotei şi pe Onisim „copilul meu în Domnul”.
Dar Tatăl nostru din ceruri, şi Isus, Părintele veşniciilor este cu adevărat Tatăl nostru. Bunătatea şi dragostea sunt însuşirile unui tată. Dar spre deosebire de mama, tatăl mai are şi alte însuşiri: fermitate, autoritate, putere, dreptate. Un copil are nevoie şi de dragoste, dar şi de fermitate şi dreptate.
Un tată nu este mai puţin tată atunci când pedepseşte pe copilul său. Dimpotrivă, dovada că tata iubeşte pe copii este că, dorind binele copilului, trebuie uneori să mustre şi să pedepsească. Însă trebuie s-o facă cu iubire, pentru ca copilul să înţeleagă dragostea din pedeapsa şi bunătatea din mustrare.
Isus aşa s-a purtat cu oamenii. Atunci când mustra avea lacrimi în ochi.
Astăzi Isus ne mustră cu aceeaşi iubire. Când trecem prin diferite încercări, trebuie să ne încredem în iubirea Sa. După ce a trecut încercarea, vedem cu mai multă claritate că El ne iubeşte.
PROSLAVIT să fie în veci Numele Lui!
Domn al pĂcii
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi:….DOMN AL PĂCII…” (Isaia 9:6)
Apostolul Pavel în Efeseni 2,14 spune „El este pacea noastră” Şi Isus Însuşi a vorbit despre pace. În Ioan 16,33 El a spus: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Iar în Ioan 14,27: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”
Isus a vorbit şi despre război. El a zis: Matei 10,34: „Nu am venit să aduc pacea, ci sabia!”
Cum să înţelegem oare aceste cuvinte?
Înţelegem că suntem implicaţi într-un mare război. Când Isus vorbeşte despre pace, nu e vorba de pace cu inamicul. Isus a venit să aducă sabia şi orice păcătos smuls din oastea celui rău, primeşte de la Isus o sabie cu care să poată lupta. Această sabie este sabia Cuvântului lui Dumnezeu. Însă în inima acelui om este acum pace, pace cu Dumnezeu şi pace cu conştiinţa lui… Afară este o luptă teribilă dar în lăuntrul lui este pace, o pace care-l face să reziste în lupta în care este angajat.
Înainte era pace cu inamicul şi război în suflet. Acum este pace în suflet şi război în afară. Ce schimbare minunată! Isus a venit să aducă sabia şi a venit să aducă pacea.
ONORAT SĂ FIE VEŞNIC NUMELE LUI!
Preamărit să fie Isus Galileanul! Cel minunat, cel tare, cel care a trăit şi a murit pentru noi! Cel care a înviat şi s-a înălţat la cer! Preamărit să fie Cel care va veni în curând pe norii cerului pentru că doreşte ca acolo unde este El să fim şi noi!
LĂUDAT, PREAMĂRIT ŞI ÎNĂLŢAT ÎN VECI SĂ FIE NUMELE LUI!
Amin!
DEŞI NICIODATĂ
Deşi nu Te-am văzut niciodată
Ci doar mi Te-am închipuit umblând printre stele,
Imaginea frumuseţii Tale, Doamne,
O port mereu în privirile mele.
Deşi nu Te-am auzit niciodată
Vorbindu-mi de departe sau de-aproape,
Glasul Tău răsună în inima mea
Cu armonii de flori şi de ape.
Semnele cununii de spini de pe frunte,
Semnele cuielor ce pe cruce Te-au prins
Le simt cum dor în palmele mele
Deşi niciodată nu Te-am atins.
Deşi niciodată nu Te-am văzut plecând
Să-mi laşi singurătăţi pustii,
Te-aştept aici în capătul drumului meu
Şi mi-este dor să vii.
Dar dincolo de orişice minune
Pe drumul vieţii greu umblat,
Este că Tu m-ai iubit totdeauna
Deşi niciodată n-am meritat.
Benone Burtescu, Simplităţi uitate, simplităţi de neuitat, pag. 221
DOMNUL PĂCII
S-a dezlegat din taine o lacrimă şi-un vis
Şi timpul din clepsidră aproape tot s-a scurs:
Veghează încă-un ceas şi vei vedea iubirea:
Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.
Au curs destule ape la cumpăna fântânii…
Veghează noaptea asta la focul rugăciunii!
Nici setea şi nici foamea nu i-a oprit venirea:
Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.
Vezi cât de grea o pleoapă se lasă peste cer!
Doar inimile noastre dezleagă-acest mister!
Se-aude un ecou purtând prin veacuri ştirea:
Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.
Cum poţi să stai departe de Cel ce te cunoaşte?
El a rostit cuvântul luminilor prin astre!
De când priveşti adâncul, ţi s-a-nnoptat privirea…
Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.
Vin îngerii cei buni să-şi cânte bucuria
Pe-altarul veşniciei s-a-ntinerit făclia…
Să ştie tot pământul că vine iar Mesia,
Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.
Vino şi tu să-ţi vindeci privirea de tristeţi,
Să sorbi din apa vieţii şi fruntea să ţi-o pleci!
Veghează încă-un ceas şi vei vedea iubirea:
Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.
ÎNTREBĂRI BIBLICE
Ştim cu toţii că Isus a fost numit Galileean.
Dar acum, cu ocazia acestui program am dat mai multă atenţie numelui de „galileean”.
- De ce a trebuit ca Isus să fie galileean?
Are vreo importanţă? Timp de gândire (sală)
Matei spune: „Ca să se împlinească Scriptura…”
2.Unde spune VT că El va fi galileean? Isaia 9,1
Am încercat o privire asupra traiectoriei – călătoriile lui Isus. Nu avem o descriere clară „Una din cetăţi (Luca 5,12) „Una din zile” (Luca 5,17) De ce? (Oamenii tind să idolatrizeze locurile)
Totuşi avem şi consemnări exacte.
Să facem un pic de geografie IUDEA SAMARIA GALILEA
GALILEA – o regiune frumoasă – La nord păduri, munţi – mai puţini locuitori, mai la sud – lacul (Marea Galileii) Ghenezaret – mai mulţi locuitori. Ce putem spune despre locuitorii acestei regiuni?
Evenimente din prima parte a lucrării Domnului Isus. Vă dau câteva nume de localităţi –
3.NAZARET – ce vă spune numele acesta? Copilăria
A venit în patria Sa… A fost iubit în Nazaret?
ZICALA: Nici un profet nu este preţuit… Matei 13,57
4.CANA Un sat – Ce a avut loc în Cana Galileii? (Ioan 2:1)
5.MAREA GALILEII 21 x 11 km –
Ce evenimente sunt legate de Marea Galileii? – Alegerea primilor ucenici – Matei 4,18
– Potolirea furtunii – Matei 8,24
– Petru umbla pe mare – Matei 14,28
(- Pescuirea minunată – Luca 5,1)
– Înmulţirea pâinilor – Matei 15:29 – Ceva deosebit în legătură cu înmulţirea pâinilor. Ştiţi că au fost două ocazii în care Isus a făcut aceeaşi minune. Pe mine m-a mirat faptul că ambele evenimente se derulează cam la fel. Oamenii sunt flămânzi, Isus spune ucenicilor să le dea de mâncare… Ucenicii întreabă: „Cum o să hrănim noi?…” Puteau să zică: „Doamne, cum ai mai făcut o dată, fă şi acum!!!”
De ce n-au spus aşa?
Răspuns: A doua înmulţire a fost în Galileea. Oamenii adunaţi erau neamuri, nu iudei! În mintea lor, ucenicii gândeau: Doar n-o să înmulţească şi pentru neamuri? Pentru iudei – da! Dar şi pentru neamuri? PREJUDECATA
Isus s-a luptat mult timp cu prejudecata ucenicilor.
(6. Lângă mare era UN MUNTE – Ce a avut loc pe acel munte?
Muntele fericirilor – Matei 5
- Un alt munte – MUNTELE TABOR – Ce a avut loc pe Mt. Tabor?
Se presupune – Schimbarea la faţă – Matei 17)
8.NAIN – un sat mic, la sud de Nazaret – Ce a avut loc în Nain? Luca 7,11
- O localitate foarte des întâlnită – lângă marea Galileii: CAPERNAUM
Ce evenimente sunt legate de Capernaum?
- Un îndrăcit – Marcu 1.21
- Vindecarea soacrei lui Petru – Marcu 1,29
- Slăbănogul prin acoperiş – Marcu 2,1
- Vindecarea robului unui sutaş Luca 7,1 – Vindecare de la distanta! (Isus era în CANA – iar bolnavul era în Capernaum – vreo 40 km)
- MAGDALA – nu un eveniment ci un loc de origine a unei persoane.
Trecem acum în Samaria – De ce? Pentru Isus a fost numit şi Samaritean
11.Stiti ca Isus a fost numit şi „Samaritean”? Unde scrie? (Ioan 8,48)
12.SAMARIA – Ce evenimente se leagă de Samaria?
- Femeia samariteancă – Despre ce cetate era vorba (Ioan 4:27)
- Cine mai era samaritean? – unul din cei zece leproşi – Luca 17:16
- Încă un samaritean – Samariteanul milos – Luca 10,33
13.Un singur lucru: Conducerea politică – Cine era cârmuitorul Galileii şi cine al Iudeii?
Luca 3,1:
– IROD – Galileea
– PILAT în Iudeea
14.Dar… înainte de răstignirea Lui, Isus a spus ucenicilor: Fiul omului va fi dat în mâinile păcătoşilor (ucenicii nu prea înregistrau cuvintele Lui), va fi omorât dar a treia zi va învia. „După ce voi învia – a spus Isus – vreau să mă întâlnesc cu voi… UNDE?
Marcu 14,28 – Un loc de întâlnire (Galilea)
Mai precis – UN MUNTE DIN GALILEEA – Matei 28,16
Care este muntele? Nu se ştie! TABOR sau MUNTELE FERICIRILOR
- Întâlnirea de după înviere – la muntele acela – din Galileea? câte persoane au fost de faţă la întâlnirea cu Isus cel înviat? 1 Cor 15,7 (În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor)
(revenim la întrebarea de la început)
DE CE A TREBUIT CA ISUS SĂ FIE GALILEEAN?
Titlu de dispreţ (provincial) Galileea – neamurilor – Isaia 53 – DISPREŢUIT şi părăsit… Isus trebuia să fie umilit, batjocorit….
(Cei de la Bucureşti – ne numesc PROVINCIALI – Cei din provincie – dispreţ)
Noi spunem astăzi cu dragoste: ISUS GALILEANUL – Dar nu aşa a fost atunci!
Isus nu s-a născut ca un PRINŢ ÎN IUDEEA!
Nu s-a născut într-un pat moale!
Nu s-a născut ca să fie onorat, aplaudat!
Toata viaţă a purtat stigmatul acesta de GALILEEAN! – În ochii iudeilor!
A fost numit şi Samaritean…
Pentru ce? Pentru noi – o viaţă de sacrificiu –
- Un al doilea lucru: Un lucru pozitiv. DE CE ISUS A TREBUIT SĂ FIE GALILEEAN? – Galileea Neamurilor! (Matei 4:15) De ce?
Ca să fie al neamurilor! Mântuitorul neamurilor! Al samaritenilor! Etc.
Să fie iubit de neamuri!
Neamurile pe care IUDEII trebuiau să-i lumineze!….
ISUS ESTE UNIVERSAL: Este IUDEU, Galileean, Samaritean, Nazarinean, este FIUL OMULUI!
GALILEANUL VINE !
În veacul nostru zbuciumat
Nu-i nici o şansă de mai bine!
Însă e sfânt şi-adevărat,
Doar El mai e de aşteptat:
Galileanul care vine!
Actori, sportivi sau genii rare
Nu pot prea mult să te lumine!
El străluceşte mult mai tare,
El e adevăratul Soare:
Galileanul care vine!
Toţi cei din jur sau mai de-aproape
Nu se gândesc prea mult la tine,
Dar ai pe Cineva aparte,
El ti-e Prieten şi chiar Frate:
Galileanul care vine!
De ce atâta frământare?
De ce-ndoială şi suspine?
El îţi aduce alinare,
Răspuns la orice întrebare:
Galileanul care vine!
Idolii-s răi şi spun minciuni
Şi vor ca toţi să li se-nchine!
Dar cel mai bun dintre cei buni,
El poate face mari minuni:
Galileanul care vine!
Speranţa unei lumi ce moare,
Lumina zilelor senine,
Prieten fără-asemănare,
Izvor de har şi vindecare,
Isus, Galileanul, vine!
Cand iti intorci privirile spre El , te luminezi de bucurie !
Autor : Eliza Alina Mocean .
Doamne , Te astept sa vii la mine,
MI-ASA DE DOR DE TINE
De ce-ai plecat ? Chiar m-ai uitat ?
M-am luptat cu Tine , cu mine,
Cu viata mea, cu nu mai stiu cine…
Nu-mi amintesc nici pentru ce-am luptat ,
Nici cine-a castigat ,
Stiu doar atat …eu nu mai pot…
Am obosit.
Cand lupta s-a incheiat ,
ceva in mine s-a schimbat.
Si s-a facut tacere …
…nici vantul nu adie in lumea mea pustie
….tacere, tacere, si din nou tacere.
Dar ce se aude? un suspin? Al cui ?
Al Tau ?
Dar unde esti ? Nu ai plecat ?
Nu ai fost suparat ?
Nu fiica mea , tu nu m-ai inteles si ai plecat,
Iar Eu te-am cautat.
Cu fata trista , dar senina
Plina de pace si lumina
Isuse ma privesti…
….Acum mi-e bine,
Nu mai vreau sa plec niciodata de langa Tine !
Titlu : Intalnire
Autor : Brandusa Ruxandra Pana .
L-am intalnit pe Isus la Marea Galileii.
Curios – un Om cu o infatisare divina,
O statura plina de maretie
Si totusi deloc de mandrie plina.
Ci privea cu duiosie
Primind la El pe toti cei insetati,
Pe cei plini de putere sau neajutorati.
Vamesul plin de pacate,
Fariseul cu a sa vanitate,
Schiopul, orbul, chiar si cel lepros
Toti isi gasesc un locsor
In inima lui Hristos.
L-am intalnit pe Isus si de-atunci
De langa El n-am mai putut pleca
Fara prezenta Sa n-ar mai putea
Viata sa isi urmeze calea.
Si de ce sa insetez in pustiu
Daca langa Izvorul vietii pot sa fiu?
De-acum timpul nu mai are valoare
Nu mai conteaza de e ploaie sau soare.
Tot ce-mi doresc acum e sa stau
Doar la picioarele Sale.
FIUL CERULUI
Isus
a umblat printre oameni
cu mâinile întinse
spre toate durerile lumii
aprinse
A strigat
către cele patru părţi ale lumii
cu glas nepământesc
„Apropiaţi-vă de Mine
toţi
cei pe care lumea v-a primit
Veniţi! Vă iubesc!”
L-au durut lacrimile
tuturor celor care au plâns
de aceea dragostea Lui i-a adunat
şi i-a strâns
Fiul cerului
i-a căutat pe toţi
cei zdrobiţi sub povară
şi cu glas domol i-a rugat
„Lăsaţi-o aici
şi luaţi sarcina Mea cea uşoară”.
Alina Stochici, Lacrima Golgotei, pag. 4
UN COPIL NI S-A NĂSCUT
Doamne, prin atingerea gândului Tău,
Ai născut din nenăscuţi nori iubirii ecou,
Ai sfărâmat eternul şi peste noi ai nins
În sclipiri ale slavei Celui ce „a zis”…
Mesager al luminii într-o iesle-ai trimis
Şi-ai sortit lumii-nnegrite o fărâmă de vis,
Ai ascuns sadul vieţii în adânc de iubit,
Înspre taina Golgotei, spre-un frumos împlinit.
Ai tăcut aşternându-te peste-ntregul păcat,
Ai tăcut întrupându-te în umilul uitat,
Am tăcut reprivindu-te în minunea din alb,
Am să tac aşteptându-te să revii din înalt.
Norel Iacob, Oglindă de buzunar, pag. 77
