PUNTEA
26 octombrie 2015
G a l i l e a n u l
1 noiembrie 2015

Furnica

Furnica-copii.doc
Furnica-copii.doc
Furnica-copii.doc
2.3 MiB
170 Downloads
Details

Furnica

In fiecare zi, devreme de tot, venea la serviciu Furnica cea harnica,productiva si bucuroasa de munca ei.
Acolo isi petrecea ea zilele, muncind cu sarg si fredonand un cantecel.

Era harnica, productiva si bucuroasa de ce facea, dar, vai, nu o superviza nimeni.

Bondarul, presedinte si director general, a considerat ca asa nu se mai poate si a creat un post de supervizor, pe care a angajat un Gandac cu multa experienta.

Prima grija a Gandacului a fost aceea de a standardiza ora de sosire si de plecare de la munca, si a elaborat si niste rapoarte minunate pe aceasta tema.

Curand s-a vazut ca era nevoie si de o secretara care sa pregateasca rapoartele, si ca urmare au angajat o Paianjenita, care a organizat o arhiva si s-a ocupat si de telefoane.

Si in tot acest timp, Furnica era harnica, productiva si se bucura de munca ei. Muncea si iar muncea.

Si din cand in cand fredona o melodie.

Bondarul, presedinte si director general, era incantat de rapoartele Gandacului supervizor, ba chiar i-a mai cerut si niste tabele comparative si grafice, indicatori de gestiune si analize ale tendintelor de viitor.
Asa ca a fost nevoie sa angajeze si o Musca, pe functia de ajutor de supervizor si a trebuit sa-i cumpere si un laptop cu imprimanta color.

Curand Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, a incetat sa mai fredoneze o melodie, si a inceput sa se vaiete ca pierde vremea cu hartoagele pe care o puneau sa le completeze, in loc s-o lase sa lucreze.

Si atunci, Bondarul, presedinte si director general, a hotarat ca e momentul sa ia masuri: s-a creat postul de administrator general  al departamentului in care lucra Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Aceasta responsabilitate a fost incredintata Lacustei care, ca prima masura a pus mocheta bej in biroul sau si a cerut sa i se cumpere un fotoliu special. Noul administrator general – e clar – a avut apoi nevoie de o masina, de un computer ba chiar si de o retea intranet pentru comunicarea cu subalternii.

Tot noul administrator general a mai avut nevoie si de o asistenta personala si a adus-o pe Broasca,  cea care-i fusese secretara la precedentul loc de munca. Aceasta urma sa-l ajute la elaborarea planului strategic si a bugetului pentru departamentul in care muncea Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.
Furnica nu prea mai canta, si pe zi ce trece devenea tot mai agitata si mai nervoasa.

„Va trebui sa selectionam o societate de consultanta care sa ne elaboreze un studiu cu privire la mediul de lucru in societatea noastra”, propuse Lacusta. Iar societatea aleasa, contra unei sume consistente, se puse pe studiu, anuntand ca are nevoie de cateva luni  de lucru.

Dar intre timp, Bondarul, presedinte si director general, reanalizand cifrele, ajunse la concluzia ca departamentul in care lucra furnica harnica, productiva, si ceva mai putin bucuroasa de munca ei,  nu mai aducea acelasi profit ridicat ca pana acum.

Si l-a contactat pe Bufnita, renumitul consultant in afaceri, ca sa-i ceara un diagnostic al situatiei.

Domnul Bufnita s-a invartit trei luni prin birourile societatii si a elaborat un raport sofisticat, in mai multe volume, in valoare de cateva zeci de mii de euro, care se incheia cu concluzia: „Sunt prea multi salariati in acest departament. Trebuie efectuate concedieri”.

Asa ca Bondarul, presedinte si director general, a trebuit sa urmeze sfatul consultantului care-l costase cateva zeci de mii de euro, si sa concedieze Furnica harnica, productiva si furioasa, care pe vremuri era harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Morala:

Sa nu cumva sa-ti treaca prin minte sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei! Este mult mai oportun sa fii sau o Lacusta sau un Gandac, inutil si incompetent.

Incompetentii nu au nevoie de supervizori, asta o stie toata lumea.

Pe ei nu-i streseaza nimeni!

Daca, totusi, nu te poti impiedica sa fii harnic si productiv, sa nu cumva sa arati ca esti bucuros de munca ta.

Asta n-au sa ti-o ierte niciodata!

Iar daca, in ciuda acestor sfaturi, te incapatanezi sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, apuca-te de o activitate independenta, cel putin asa nu vor trai pe spinarea ta toti Bondarii, Gandacii,  Paienjenii, Mustele, Lacustele, Broastele
si Bufnitele!

 

Casa noastra

Cantare………..

In valea aceasta care se chiama pamant, oamenii de mult s-au pierdut.S-au ratacit printre blocuri de piatra, institutii, promisiuni ne-nplinite si ispite.Atatea drumuri intortochiate, atatea false chemari pentru dreptate, adevar, eliberare de moarte.Cine sa stie unde e bine, cine mai poate arata calea spre lumina, odihna, virtute? Zadarnica cautare a orbilor, bijbiieli in intunericul gol, cadere in gropi sapate de demoni si-atata deznadejde in noi.
In fiecare clipa ceva se strica, se prabuseste, moare In fiecare clipa ochii ne plang o priveliste nefrumoasa.De sase mii de ani, in fiecare clipa ceva ne doare, de sase mii de ani nu mai suntem acasa.
S-au ratacit pamantenii in valea mea, si merg spre moarte fara sa se intoarca, fara sa vada ce mult au cazut, si fara sa doreasca cerul pierdut.

Opriti-va! suspendata intre cer si pamant, exista o tainica usa, inca de la inceputul istoriei, de oameni inchisa.

-Dar cine ar putea uni din nou planeta cu vechiul paradis pierdut?

Daca te opresti o clipa din mersul vietii, daca o clipa te apropii si taci ascultand, vei auzi o tainica voce in linistea inimii tale vibrand, vei auzi niste pasi in univers, si-o usa deschizandu-se acolo sus.
E Domnul !, coboara iarasi printre noi,
in cautarea omului pierdut.
-Doamne! indreapta privirile noastre spre Tine, priveste spre noi din intinderea Ta cea albastra, vezi-ne suferinta printre toate straine.
Doamne, nu este aici casa noastra.Taie radacinile ce ne tin de Pamant.Tu poti totul prin al tau cuvant.

Cantare……….

In ceruri, un inger a inceput sa impleteasca o cununa. A inceput intr-o zi, cand ratacit fiind m-am intors la Domnul, si temator am spus ingerului meu: vreau sa fiu si eu in patria ta, vorbeste-mi ceva despre ea.
-Eu sunt din tara unde „nu” este „nu”,  si „da” este „da”. Acolo nu este pauza intre cuvant si fapta.Vrei sa vezi unde-i casa mea? Priveste in sus, e atat de albastra!!! Langa ea, gradina cu stele, si nu doar o stea este a mea, ci toata nemarginirea din ele. Hai! vino sa vezi cat de frumoasa este patria mea.Eu stau in tara unde oamenii sunt nascuti a doua oara: buni, frumosi, adevarati.In tara mea, din stresinile caselor ploua cu , fantanile sunt pline cu viata, iar copiii impletesc ramuri de palmier pentru Imparatul lor. Vino sa-ti arat patria mea, s-o vezi cu ochii tai, s-o mangai cu palmele tale, sa-ti plantezi inima in ea.Daca vrei, poate fi si patria ta!
In cer, ingerii au inceput sa impleteasca cununi. Va fi o zi, o minunata zi, cand cu ele pe pamant s-or cobori, si atunci suavele frunze de lauri din cununi, vor mangaia multe frunti obosite de drum.
Deasupra noastra, vor zbura ingeri cu coroane in maini. Nu stati inconvoiati spre Pamant in imposibilitate de a primi nemurirea.

 

Cantare…………

 

In fiecare zi, stau de vorba cu mainile mele despre lucrurile minunate de dincolo de stele. Ne vedem parca mangaind portile cetatii de slava, culegind florile din cea mai miresmata dumbrava, si tot asa le povestesc, pana ce intr-un gest de multumire se unesc, sa multumeasca Tatalui Ceresc.

In fiecare zi, stau de vorba cu inima mea.
O fac sa auda cum bate in lumile necazute inima imparatiei de iubire. Linga inimile ingerilor o asez .Doamne, fa ca inima mea sa bata ceresc.

Adesea, ma surprind plangand de , visand ca sunt in marea Ta imparatie si casa mea intreaga acolo-i, linga Tine. Bunicii, cu intelepciunea lor de bine, si tata, cel ce-a fost cu truda pe pamant, si mama cu iubirea, si frati, surori, toti sunt. De-aceea, in fiecare seara, si-n fiecare zori de zi, in inima mi-i strang pe toti, si-i fac manunchi de bucurii, si-i trec prin cantecul iubirii, si-i plimb frumos din stea in stea. Asculta-mi rugaciunea Doamne, si muta-n ceruri casa mea.

Numai de-un singur gand m-as tulbura: ca-mi va lipsi de-acolo cineva….

 

Povestioara cu morala

 

Un inger pazitor trecea in miez de noapte catre Orion. Mergea ca un drumet, pe jos. Desi era grabit si parca suparat, m-am asezat in calea lui si l-am oprit, iar el, pentru o  clipa a stat. Mi-a povestit ca se-ntorcea acasa, era intristat si obosit.

Am observat ca-n sinea lui, de fapt plangea, si-atunci putin l-am iscodit:

 

-Daca esti un inger pazitor de ce-ai plecat?? De ce lasi omul peste noapte nepazit?? Sau poate chiar el te-a manat… te-a izgonit??

 

-Nu, omul nu m-a izgonit cu  vorba, ci cu fapta!! Si-n noaptea asta cred ca s-a sfarsit, am fost chemat de Dumnezeu acasa, si credinciosul meu nu-i mantuit! Imi pare rau ca noaptea se destrama, iar el, atat de ocupat de-a face rau, nimic n-a luat in sema… el nici nu stie c-am plecat!

 

-Dar spune-mi… este un lucru asa de grav? Stii, sunt curios din firea mea si-as vrea sa stiu ce s-a intamplat…

 

-Esti curios?!?! Esti ca toti ceilalti, doar curios, setos sa mai afli ceva nou, eventual un lucru rau de care sa te bucuri si sa-l spui satisfacut la toti in soapta, dimineata, la amiaza, pe-nserat, ca altceva n-ai de facut. Curiosi ca tine gasesti multi, compania nu-ti lipseste… Cand cu ei te intalnesti sa le spui aceasta pilda, pentru ca aveti de invatat. Asculta despre ce vorbeste:

 

Era o data un rege, un leu puternic si intelept. Intr-o zi a chemat la el cateva vietuitoare si   le-a spus:

“Va dau din teritoriul meu cate o bucata de pamant, in care sa locuiti fiecare cu familia lui fara ca cineva sa va deranjeze. Va cer in schimb doar un lucru: sa trasformati fiecare dintre voi pamantul incredintat in gradini frumoase, in casele voastre sa rasune cantecul, iar pe strazile voastre sa domneasca pacea. Oricine va trece prin fata gradinilor si caselor locuite de voi sa se intrebe: “Cine este regele lor??” Va avertizez insa de un singur lucru: daca nu va parasiti naravurile rele si nu va iubiti intre voi, acest loc nu se va deosebi cu nimic de celelalte.”

 

-Frumoasa povestea ta… M-a impresionat bunatatea si inteligenta acestui rege. Oh, cred ca au facut din acea bucata de pamant un colt de rai!! Continua, imi place sa te-ascult.

 

-Bucurosi au inceput toti sa construiasca, casutele rasareau parca din pamant, una mai frumoasa ca alta… Strazile erau animate de jocul celor mici, toti aveau ceva de facut si fiecare isi vedea de ale lui. Cand totul a fost terminat regele a venit sa vada: era o priveliste minunata!!! Multumit regele a chemat pe toti la el si a spus:

 

“Vedeti cat de frumos e totul? Nu va lipseste nimic. Luptati-va sa mentineti acest loc asa cum este acum… e munca voastra!! Sa-si vada fiecare de gradina, de casa si de familia lui.

Daca puteti, ajutati-va unii pe altii, respectati-va si iubiti-va. Daca nu veti face asa veti distruge darul cel mai de pret: ARMONIA DINTRE VOI!!! Atunci toate lucrurile care va-nconjoara nu vor mai avea nici o valoare.”

 

In fata regelui au raspuns toti intr-un glas: “Asa vom face” si el, dupa ce le-a promis ca se va intoarce la ei, i-a lasat sa traiasca in .

 

-Ce rege minunat si grijuliu!!

 

-Nu dupa mult timp, se vede ca lucruri importante nu mai aveau de facut pe langa casele lor, asa ca unele vietuitoare au inceput, din curiozitate, sa priveasca in gradinile vecinilor.

 

BURSUCUL, uitandu-se cu coada ochiului la furnica, a inceput in gand sa zica: “Cat e de hapsina, de calica! Cara, cara si alearga cat este ziua de larga! Bine ca nu sunt furnica!”

 

 

 

VULPEA prefacuta si foarte sireata, zambeste cu gura la urechi vecinei de ograda, facandu-i complimente-n fata, dar in sinea ei isi zice: “Cat e de urata si de grasa!!”

 

LILIACU-nfumurat, intr-un pom sta agatat si  profitand de intuneric priveste in casa la un gansac. Atunci isi zice stramband nasul: “Vai, ce deranj are pe masa, si pe jos nematurat! La mine-n casa asa ceva nu s-a intamplat!!”

 

Un fluturas statea pe-o floare, se curata pe aripioare, iar un BONDAR morocanos, privea la el invidios: “Dar cine-i el?? Se crede Fat Frumos din soare?!?” Si cu-n picior lovi in floare, sa cada fluturasul jos.

 

 

VEVERITA cea pufoasa, s-a pregatit sa dea o masa, si-a chemat nu la-ntamplare, doar vietati cataratoare. Se justifica spunand: “Stiti, cu cele taratoare n-am ce sa vorbesc. Nu   ne-asemanam nici pe departe… sunt prea murdare si putin cam toante…”

 

Niste RATE clevetitoare, vorbeau pe strada in gura mare:

“Stiti, gradina la pisica, e mica si neingrijita.”  Una dintre ele spune: “In curtea mea eu am piscina!!” Dar n-avea ochi sa vada ca piscina-i era balta.

“Ce copil needucat! Ieri pe seara m-a’ntepat! Taica-su necultivat, chiar nimic nu l-a’nvatat! Sa vad asa ceva mai rar!” vorbea MUSCA de tantar, fara sa-si vada mustisoarele, cu nasurile in toate oalele.

O MAIMUTA, catarata sus pe plasa de la poarta, privea in jur ca o iscoada, sa vada ce mai e pe strada… Si cum un animal trecea, un defect ii si gasea!

Cand celelalte vietuitoare, care locuiau fiecare pe unde puteau, treceau din intamplare sau cu treaba prin teritoriul leului cel darnic, priveau mirate in jur si vorbeau intre ele: „Parca strazile, gradinile si casele pe aici erau frumoase odata! Se vede ca nu mai intereseaza pe nimeni de acest loc… Oare cine este regele celor ce locuiesc aici?!?”

 

Si atunci regele intristat…

 

-Opreste-te, nu-mi mai spune!! E ingrozitor tot ce aud!! Sarmanul leu, asa rasplata pentru tot binele facut?? Eu i-as fi dat pe toti afara, la ei nici nu m-as fi gandit!! Decat o asemenea ocara mai bine totul pustiit!!

 

-N-ai vrut s-auzi deznodamantul, dar macar ai inteles dece-n rau au degenerat?

 

Naravul nu si-au lepadat… l-au tinut ascuns in san ca pe-un Dumnezeu strain.

Ai vazut? Rautatea i-a purtat la ruina si venin. Cine-i rau si prefacut nu-i niciodata fericit.

 

Acum asculta, omule, oricine ai fi tu, nu uita, esti doar un trecator, de multe ori inselat, de-atatea ori inselator. Esti uneori mai putin decat nimic, o bruma doar de existenta, ca o insecta ce se naste si-i zdrobita in acelasi ceas de seara, fara sa stie macar ca sunt pe lume nopti fara sa doara. Esti numai om, farama de noroi, satul de oboseala si rutina, poti fi pustiu si singur zi lumina, sau poti umbla cu Dumnezeu.

Asculta, si tu ai un Rege, mai bun ca leul din poveste, problema e sa-L vrei, sa-ti fie dor.

 

Am vrut sa-l mai intreb ceva pe-acest inger pazitor, dar a plecat cu-a sa povara. Din tot ce-am discutat am invatat atat, va spun si voua, si bine sa luati in seama: pe-acest pamant impovarat, MACAR IN DREPTUL CASEI NOASTRE NIMENI SA NU PIARA, c-avem un Rege minunat, ne-a dat totul fara ca ceva in schimb sa ceara. Mai mult de-atat, ne-a infiat… de ce sa-i facem numele de ocara??!??

 

Primavara, o fila din cartea naturii

In prima saptamana a lumii gradina Eden avea musafiri. Primavara in alb cu ghiocei prinsi in par, si soarele intelept.

Ca doi prieteni vechi au coborat din inaltimi si au facut un legamant:

„Pana va fi pamantul pamant, soarele nu va-nceta sa apuna si sa rasara, anotimpurile nu vor inceta sa se perinde, iar primavara va fi prima dintre ele

Cerul intreg s-a bucurat si mii de ingeri, spre pamant, au luminat vazduhul.

-Primavara blanda cu belsug de soare, haina ta-i tesuta din campii in floare, mana ta presara fragede petale.

Tu, primavara, anotimp al sperantei, esti cea mai binecuvantata pe pamant. Tu stii ca ti s-a dat puterea vietii ca sa invii ce a murit, sa renasti culoarea, zambetul, nadejdea, sa risipesti iubirea printre pamanteni.

Primavara, din ce rai vii cu mandrul tau alai?

-Eu, primavara, izvorasc din zori albastre, de la Domnul vietii noastre, am venit sa aduc in oameni nadejdea, bucuria unui nou inceput.

As vrea sa se nasca in ei viata noua… Priviti: sunt tristi, sunt reci, egoisti si rai. As vrea sa le impart fericirea.

Voi, oameni, priviti spre Domnul, El, MINUNEA PRIVAMERII, rasaritul cel nou va aduce. De ce vreti sa traiti in iarna?

Soseste primavara, timpul unui nou legamant.

Trezeste-te natura, invie pamantule, caci din cer se aude porunca: „SA FIE PRIMAVARA!!!”

Si din crangul adormit, a trecut in taina mare de cu noapte, risipind siruri de margaritare din panere de argint.

De atunci, in fiecare an, vazduhul plin de ingeri priveste innoirea legamantului dintre primavara si soare, imbiind oamenii sa iasa din iarna inimilor caci soarele a topit zapezi si gheturi, facand drum cantecului si florilor.

Cantare:_________________

A naturii carte sfanta e deschisa orisicui, sa invete intelepciunea din stiinta cerului.

Sa privim in ea cu totii, mare, mic si mai batran.

 

Eu cand am privit o floare, fara graba si atent, m-am uimit: era facuta cu migala si talent.

Daca vezi o viorea imbracata in mister, sigur recunosti in ea petec mic, curat de cer.

Narcisa pare o stea cazuta din necuprinsul indepartat. E solia cea nepretuita a mantuirii de pacat.



Nufarul cel minunat pe luciul apei ne apare, ca roua de April curat, chiar daca din namol rasare.

Daca fiecare floare vorbeste despre iubirea lui Isus pentru noi, daca fiecare frunza ce cade poarta in lacrima ei rostul durerilor Lui, daca la fiecare pas auzi o soapta despre el, ma intreb: pe caile vietii, alaturi mergand, noi despre ce altceva am putea sa vorbim?!?

Putem vorbi despre CREDINTA. Ea este ca o floare de cactus: rezista la uscaciune, dar pentru aceasta are nevoie sa adune multa, multa apa vie.

Putem vorbi despre . Ea este ca o floare de crin placut mirositoare. Iti ofera comorile binecuvantate chiar si atunci cand este calcata in picioare.

BUNAVOINTA este parfumul unei flori. Ca sa intelegem importanta bunavointei sa ne gandim la o floare care nu are nici un parfum.La fel este si omul lipsit de bunavointa.

Despre LOIALITATE putem spune: „Este ca floarea soarelui. Ea nu se abate nici la stanga nici la dreapta, pentru ca priveste mereu fata plina de lumina a Celui care ne iubeste.”

Cea mai frumoasa gradina e INIMA  plina de flori, in care o MANA DIVINA ploua IUBIRE din zori.

A naturii carte sfanta e deschisa orisicui, sa invete intelepciunea din stiinta cerului. Sa privim in ea cu totii, pe-acest pamant infrigurat… din fila cu primavara avem mult de invatat.

 

Cules si pus intr-un buchet de R.D.

 

Sa vorbim despre pace

Cantare:______________

Pacea e un dar nepretuit
Daca o ai, n-o ascunde
Aratai-o celor de langa tine

M-am intalnit cu pacea cand eram mult mai mica si fara griji. Am ramas inmarmurita cat era de frumoasa, cat era de bogata. O vedeam prin salcii si plopi, prin valuri inverzite, prin susotirile vantului… O vedeam in cuibul mic de randunica, in ochii mici de caprioara, in rasetul zglobiu al copiilor de pe strada, acasa, la cina… Gaseam pacea in ISUS, despre care mereu i-mi vorbea mama. O gaseam chiar in patul meu moale, cand dupa o zi fara griji, mergeam la culcare.

Acum m-am facut mai mare si am inteles lucruri pentru care inainte n-aveam ochi. Am vazut ca oamenii nu-si gasesc pacea daca nu fac raul.

Nu toti copiii au cunoscut pacea, pentru ca razboiul i-a impiedicat s-o cunoasca, le-a furat copilaria. N-au unde sa-si plece capul, pentru ca nu mai au case, n-au cui sa spuna ca le este foame si n-au o mangaiere, pentru ca nu mai au parinti.

Bogatii se intreaba cum sa castige mai mult, saracii traiesc cu frica zilei de maine, bolnavii nu stiu daca se mai pot bucura de o alta zi, iar fratii intre ei nu se mai inteleg.

Dornica sa ma reantalnesc cu pacea, am alergat sa o gasesc unde am lasat-o cand eram mai mica: in lanuri, intre ramuri, dar ce-am gasit…?!?

Randunica, cand se aproprie de cuib, priveste de mai multe ori in jur, mielul se teme de lup, un leu nu se va juca niciodata cu un pui de caprioara.

Pe luciul apei soarele isi arata stralucirea, dar in adancurile ei, intre vietuitoarele gazduite de ea, domneste frica!!!!
Ghemuita in gandurile mele, mi-am plecat capul obosit de realitate pe amintiri, in cautarea unui refugiu.

Atunci am auzit un glas:”Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima si nici sa nu vi se inspaimante.”

Era ISUS, cel despre care mama mi-a vorbit mult. Chiar daca totul s-a achimbat, El a ramas asa cum l-am cunoscut.

Cantare:________________
Cand eram prea mica pentru a intelege, gaseam pacea in orice lucru. Astazi o vad doar ca un vesmant folosit pentru acoperirea scopurilor murdare sau ucigase. E timpul intr-adevar sa invat despre ea.

Pacea este ca o bucata de pamant, la care trebuie sa mergi in fiecare zi din zori, cu caruta, cu calul, cu grapa si sacul de graunte. Sa lucrezi pe ploaie sau vant, prin arsita soarelui, printre buruieni. N-o recoltezi pana ce singur n-o semeni.

-Cu ce se mai aseamana pacea?

-Se mai aseamana cu un crin sadit in gradina ta. Dis-de-dimineata ca un vrednic gradinar sa poti sa spui: „Si astazi eu am fost de mi-am curatat crinii, i-am udat si acum e totul ingrijit.”

Daca omul de langa tine va vedea pacea ta, va alerga absorbit de adevarul comun, sa-si curete gradina si sfios va spune:”Si eu, si eu mi-am curatat pacea, sa creasca mare in mine!! Am udat-o, am ingijit-o, alintat-o, si nimeni n-o va calca in picioare.”

-Spune-mi: cu ce se mai poate asemana pacea?

-Se mai aseamana cu un ghetar plutitor din marile nordului. Doar creasta lui scanteiaza in lumina soarelui, restul nu se vede.

Niciodata cu ochiul n-o sa patrundem nepatrunsul, care este PACE si pacea este in Isus, care pentru ea a murit.

Uitati-va cu bagare de seama in jur. Lumea priveste mirata si se intreaba cine suntem si ce ganduri avem. Ei trebuie sa afle din PURTAREA NOASTRA raspunsul.

Fratilor, daca din marea zi a intalnirii cu El mai aveti pace in inimi, pacea pornita de la Dumnezeu, n-o ascundeti, ARATATI-O lumii intregi.

Cantare:________________

Amin.

Prelucrat de R.D.

 

 

Simpozion despre a fi

Cantare:____________________
Injosirea adusa de caderea in pacat ne va fi inlaturata, si armonia dintre noi va fi reinstaurata, cand vom vorbi mai putin cu gura si mai mult cu fapta.

Priveam un grup, erau crestini, fiecare dintre ei avea o dorinta: sa devina un mijloc de alinare si zidire pentru cei din jur.

Toti si-au depanat pe rand gandurile.

Primul s-a ridicat si a spus:

„Ce mult as vrea sa fiu un nor, ce zboara in tacere, sa port in mine strop de dor, s-aduc in lume tuturor o mangaiere.”

Al doilea spune:

„As vrea in arsita de jar, sa fiu un vant ce-adie, ce-aduce in vale ploi de har si lasa in inimi cate-un dar din vesnicie.”

Al treilea incepe:

„Oh, cat de mult as vrea sa fiu o pasare ce zboara, sa port in mine dorul viu, sa scap pe altii de pustiu si de povara!!”

Cuvantul celui de al patrulea se aude:

„Oh, cat de mult as vrea sa fiu o floare in gradina, sa fiu sub cer martor viu si pe nisipul din pustiu o apa lina!”

O alta voce se aude:

„Sa fiu vesnica paine, paine pentru suflet, hrana pentru cel flamand si sa spun: Doamne. Iti multumesc pentru ca sunt!!”

Al saselea a spus:

„As vrea sa fiu in noapte o raza de iubire, as vrea sa ma strecor ca ea, s-alung din inimi bezna grea si-a ei mahnire.”

Se-aude acum o noua dorinta:

„O lumanare, candela sa fiu… Sa nu ma pot aprinde, sa nu ma pot muta, nici stinge singura. Sa fiu aprinsa, purtata si stinsa de altul. Esenta mea sa fie lumina. Tot mai mica lumanare… Mai stearsa, o picatura de ceara, apoi scrumul sa mai raman si lumina ce jertfindu-ma am dat.”

Cel de-al noualea a spus:

„As vrea sa fiu dragoste. Nu dragostea in care sa te iubesti pe tine insuti, ci dragostea de lumea intreaga. Dragostea pentru tot ce-i ceresc pe pamant, dar mai ales pentru om.”

Ultimul n-a spus nimic, tot timpul a tacut, pentru ca el ERA, nu trebuia sa fie. Prin TACEREA SA, despre minunile credintei VORBEA.

Crestinismul nu consta in faptul ca cineva a invatat sa vorbeasca frumos despre Hristos, ci in faptul ca se poarta in TOATE ocaziile dupa Evanghelia Lui.

Cantare:____________________

Amin


Prelucrat de R.D.

 

 

Uleiul dragostei in vasul de alabastru

Port un stindard ce nu va cadea niciodata. V-am adus un cuvant ce nu va pieri, chiar de pamantul si cerul vor trece. Mesajul meu este dragoste. Vestesc dragoste care nu este asa de simpla precum se scrie in carti despre ea, si nu este nici macar o lozinca. Dragostea pentru om este cea mai dificila iubire, caci noi suntem asa cum stiti, dar liberi sa iubim, caci intai am fost iubiti. Iubiti-va unii pe altii, iubiti tot ce este  ceresc pe pamant, dar mai presus, iubiti-l pe cel ce pe aici, pe langa noi, nevazut, ne iubeste. El este dragoste! 

 

Pe paginile istoriei sfinte Maria ne-a lasat o dovada de iubire care poate fi un exemplu de urmat:

 Pe cand sedea Isus la masa in casa lui Simon leprosul din Betania, a venit Maria, care tinea in maini un vas de alabastru cu mir de nard curat foarte scump. Spargand vasul a turnat mirul pe capul lui Isus.

 

De ce a spart Maria vasul de alabastru? Era gandita fapta ei?

Da, era un gest de iubire. Ea a inteles ca Isus va muri pentru omenire, si in intristarea ei, a dorit sa-l onoreze. De cele mai multe ori gesturile de iubire nu pot fi explicate. Ele sunt propria lor explicatie.

 

 Printre cei aflati in casa lui Simon era unul care credea ca el stie sa explice gestul Mariei. Se ridica sa comenteze. E Iuda.

“Risipa!” spune el. “Uleiul trebuia sa fie vandut si dat saracilor!” Ca si cum din banii lui sau ai obstii se cumpara-se vasul… Si cuvantul lui molipseste: “Risipa, risipa!!” spun ceilalti, pentru a lovi  pe Maria in momentele ei de suprema bucurie,  ca a putut face ceva pentru Domnul ei. Atunci Isus a intervenit in favoarea ei spunand:

“Lasa Iuda, n-o mustra, si n-o mai fa sa planga! Tu nu stii cu ce truda grea a vrut Maria-n cinstea Mea un vas de mir sa franga. Un cer intreg va izbucni din cupa sfaramata, iar cand cei plansi ma vor iubi, tu mirul scump nu-l vei simti,vai, Iuda, niciodata.”

Maria s-a strecurat, apoi, printre cei ce o certau, pentru a intra in istoria iubirii, si pentru a aprinde in inimile multor oameni dorinta de a sparge un vas de alabastru pentru semeni, din dragoste pentru Mantuitorul. Imparati, urmau sa se ridice si sa cada, numele monarhilor si al cuceritorilor urmau sa fie uitate, dar fapta acestei femei avea sa fie imortalizata pe paginile istoriei sacre. Fapta Mariei s-a prefacut intr-un exemplu de devotament.

 

Pentru ca Domnul sa identifica cu semenii nostri, orice gest de iubire, orice sacrificiu facut din dragoste pentru cei din jur, este ca spargerea unui vas cu mir.

 Cine spune ca o floare costa prea mult pentru a o avea sub priviri, cine pare prea ocupat pentru a oferi o clipa de iubire semenului, fie macar sub chipul unui zambet, cine crede ca este un lux nejustificat de afectiune sa sparga un vas de alabastru pentru a se face sarbatoare in familie sau in comunitate, acela n-ar putea fi un locuitor al cerului, un prieten de vecie al ingerilor buni.

 Ingerii stau pe pragul planetei sa asculte daca se aude pe undeva, pe vreo vale, pe vreo colina, vreun sunet ca un clinchet de clopotel a iubire, care sa anunte ca undeva s-a spart un vas de alabastru. Ei stiu casele saracilor si a fratilor nostri din comunitate, din biserica si dintr-acolo asteapta sa auda clinchetul si sa vina parfum de nard curat, semn ca parfumul unei inimi a fost varsat.

Si poate ca stand pe pragul planetei si asteptand, stele rasar si multe se aud in jurul nostru, inca sub pacea cerului, dar nici un clinchet de clopotel, nici o adiere inmiresmata dinspre frati. Si stelele palesc spre miez de noapte si sub fiorul trecerii vremii ingerii noteaza pe panza aducerii aminte: “Azi nu s-a spart pe pamant nici un vas de alabastru, nici o fapta de iubire nu s-a facut.” 
Sau alteori nu se insereaza bine ca se aude primul clinchet. Ingerii stiu de unde vine; ei cunosc chiar si casa. Acolo o mama se roaga pentru copiii ei, pentru sotul ei. E ceas de rugaciune, e o mica sarbatoare acolo. Aceasta se noteaza in cartea aducerii aminte, cand alt clopotel se aude: 
un copil ajuta pe un batran. Apoi altele sparg linistea serii: o sora da unui sarman un colt de paine. In alta casa un frate spune vorbe de iubire despre aproapele sau si toate sunt notate in ceruri. 

 

Da. Vase de alabastru pot fi sparte orisicand si in orice comunitate. Si n-ar fi decat foarte frumos sa se intample asa. Si daca se va ridica cineva sa ne certe, un Simon sau Iuda crezandu-se intelept, ne va acuza de nechibzuinta stand gata sa ne calculeze pierderile, strigand “Risipa!”, Mantuitorul va interveni in favoarea noastra si peste ploaia de critici, ca si in casa lui Simon, glasul Domnului va fi auzit: “Lasati-i in pace, ei au facut un lucru frumos pentru mine”.


Sa adunam deci cu grija fapte de bunatate si iubire in vasul nostru de alabastru, iar mireasma lor s-o purtam cu noi din Sabat in Sabat, pana in Sabatul vesnic din ceruri.

 

 

Amin!

                 Prelucrat de  R.D

 

 

Cine stie…Raspunde

Trimise de Daniel Dinu, Valeriu Visan si Sorin Chiciuc

Au fost odata doi si iar doi,
N’au fost oameni de razboi,
Foamea i-a razbit
Si’nspre dusmani au pornit
Vuietul cand l-au auzit
Dusmanii au si fugit.
Au mancat,s-au saturat
Si razboiu’au castigat.
 2 Imparati 7.3-8

N’a fost pasare nici peste,
Fier pe nume se numeste
D’un profet a ascultat
Si pe apa a inotat.
2 Imparati 6.5-7

Cand vrajmasul l’urmarea
A cerut apa sa bea
Si in loc de apa,lapte
Bau’nainte de moarte.
Judecatori 4.17-21

Cand, s’antalnit leul cu magarul
Si l-au omorat pe-al lor stapan
Si’apoi amandoi ei l-au pazit
Lang’o margine de drum?
1 Imparati 13.24-28

Cand, odata s-au intalnit
Doi oameni ce pe pamant.
Unul se ruga sa moara,(1 Imparati 19.4)
Iar celalalt sa nu piara?(Deutetonom 3.23-27)
Luca 9.28-34

Cand, odata pe-o carare,
Mergeau trei din intamplare
Insa nu s-au cunoscut
Pana cand s-au despartit?
Luca 24.13-31

Nimicirii este dat,
In pacat nu e iertat,
Legamantul e calcat,
Iara sortul a picat
Pe cel care a furat.
Iosua 7

Era foarte toleranta
Pe straini primea mereu,
Folosea camuflaj inul
Pentru cei din Israel.
Iosua 2:1-7

Calarit a fost o vreme,
La urma s-a suparat
Si-a mancat chiar calaretul
Si in foc l-a aruncat.
Apocalipsa 17:15

Ce este mai amara decat moartea,
Mai frumoasa ca un trandafir din Saron,
Aducatoare de viata si de moarte.
Totusi fara ea viata ar fi pustie?
Eclesiastul 7:26

Care este cel mai mare rau de sub soare?
Eclesiastul 9:3

Comparatie bizara: un leu si un caine,
Cand si de ce cel slab e mai de pret decat cel tare?
Eclesiastul 9:4

Cand nu are vrajitorul castig din mestesugul lui?
Proverbele 30:18-20

Care sunt cele trei lucruri care fac sa se rascoale o tara, si cele patru lucruri care nu le poate suferi?
Proverbele 30:21-23

Care sunt cele 4 vietati mici pe pamant si intelepte?
Proverbele 30: 24-28

Cand erau furate legal fetele in Israel?
Judecatori 21:21

Ce semintie din Istrael
A ramas cu 600 de barbati
Pentru ca ceilalti fusesera ucisi ?
Judecatori 20:46-47

Cand o femeie din Israel
A fost taiata in 12 bucati
Si trimisa fiecarei semintii din Israel?
Judecatori 19:29-30

In Scripturi e comparata:
Este cat un pumn, asa,
Numa-n ghicitoarea mea,
Nu stiu parca ce avea
Ea ca piatra se facea.
Exodul 8:19 u.p.

Doua erau si cele doua
Erau chiar din Israel
Doar prin ele pot sa vina
Cei nascuti in Israel.
Exodul 1:17

Ea nu sta mereu pe masa
Comestibila nu e
Dar de data asta-i plina
Cu bucate din U.E.
Faptele Ap. 10:10-15

Frumoasa era, iubita era,
Si-n temmplu statea
De ce oare nimeni
Ochi nu avea, mana sa-i ceara
Pe-a vietii carare?
Faptele Ap.19:27 u.p.

Pe rege-l apucam de barba
Si ce nu-mi luase ii luam,
Pe cel de cand se naste moare,
De moarte il loveam
Samuel 17 :34-37

Unul o face pe nebunul
Altul e cu-adevarat
Intr-o mare-ncurcatura
La tuns oile a dat
Sa vedem cine-i nebunul
Care scapa de’mparat.
1Samuel 21

Cum se chema
Prorocul ce lua
Un brau si spunea
„asa-l vor lega
si il vor preda
pe omul ce avea
braul ca, curea”.
Faptele ap. 21:11-12
Sunt subtiri si sunt si late,
Sunt si mici sunt si umflate
Ele sunt si colorate cu dichis, sau intr-o doara
Insa mierea o strecoara
Proverbele 5:3

El venea din pietrarii
„Un cuvant am de la Domnul”
Si l-a scos dintre cei vii!
Judecatorii3:18-22

Erau trei,erau urate,
Printro mare intristare
Una va sta in picioare
2 Samuel 24:12-14

Se ascunde unde poate
Chiar prin oale si bucate
2 Imparati.4:38-40

Care mare orator
Cu o multime de popor
A facut rascoala’n tara
Ca de foame sa nu moara?
Faptele Ap.19:24-27

Sapte erau de toti miseii,
Tatal lor „calca a popa”
Se credeau prea iscusiti
Dar au ajuns schingiuiti
Faptele Ap. 19:13-16

Rasculatul cel bronzat
4000 a adunat
Si-n pustie i-a purtat
Faptele Ap.21:38

Erau doi ,erau flacai
Fiind biruiti de-o suparare
Au ajuns in spinzuratoare
Estera 2:21-23

Faca Domnul ce-o voi,
Moartea ne va desparti
Si la Betleem porni!
Rut 1:17-19

S-a nascut totusi ca fiu,
Printre oameni n-avea har,
A venit doar mai devreme
Si-a ramas ca un magar.
Geneza 16:11-12

Cinci, unite in vestire,
Fetele le-ngalbenira.
Daniel 5:5

La cinci, trei zerouri de mai pui
Doar cu 12 mai ramai.
Matei 14:17-21

Ia sa-mi spuneti unde

E prielnic mediul
Si si-a asezat

Satana un sediu?
Apocalipsa.2:9

Unii le iubesc,altii le urasc,
Dar cand se insanatosesc,
Incep si slujesc.
Matei 8:14-15

El in loc sa o deschida,
Doar s-a repezit in ea
Si spre dealul ce-i sta’n fata
Ii parea ca o surcea.
Judecatori 16:3

Era el cam infocat
Dar, ajunse spanzurat
Numeri 21:8

Mort fiind de ani de zile
Neavand nici pic de viata
Deodata,minune cereasca!
A inceput din nou sa creasca.
Numeri 17:8

Mos pe mos „l-ansarcinat”
Si pe fiu l-a insurat!
Geneza 24:1-3

Sa nu faci lucrari de sluga,
Sa aveti adunare sfanta
Luna a-7a ziua intai,

Sarbatorii cum ii spui?
Leveticul 23:23-25

Frumoasa era,iubita era
Si-n templu statea
Dece ochi n-avea nimani oare
Mina sa-i ceara pe-a vietii carare?
Faptele Ap.19:28

Nu sunt credinciosi,

Ba chiar pe ISUS ei i-L urau,
Dar in rugaciuni staruiau!
Luca.8:31

N-ai nici parte,n-ai nici sort
Fiindca crezi ca e negot!
Faptele Ap.8:20-21

Are vine, ce te trag
Tot la rele la ispite
Si la chinuri nesfarsite!
1 Timotei 6:9-10

La Hristos cand a venit
Din rob frate a devenit.
Filimon 1:6-10

Nu ma crezi,

Dar ia asculta,
20 umplura’o suta!
2 Imparati 4:42-44

Nu-i nici sabie nici spada
Pe dusmani facea gramada
Judecatori 15:15-16

Ea ducea un orb in spate
Si-o luase peste camp
Se ducea sa faca fapte
Ca sa-l scape pe natang.
Numeri 22:23

Fiind cuprins de frica, nebuna si oarba,
Facea pe actorul, scuipandu-si in barba.
1 Samuel 21:13

Laban intors pe dos,
Om nebun si cam nervos!
1 Samuel.25:25

Binecuvintata fie vreau sa stiti orice femeie,

Ce te scapa de manie si te vrea in casatorie
1 Samuel 25:39-41

14 inapoi si 3 in sus.
C-am fost eu, ca n-am fost eu,
Stie numai Dumnezeu!
2 Corinteni 12:2-5

Ca sa fi trecut in lista
60 sa fi facut 1 doar sa fi avut
1Timotei 5:9

Targ fara notar,
L-a lipsit de-un dar!
Geneza 25:30-34

102 au fost ucisi,

Dar cind au venit ceilalti plus 1,

Nu a mai murit niciunul.
2 Imparati 1:8-15

El nu s-a nascut, mama n-a avut,
Neavind o muma,dura cam o luna
Si-apoi ce necaz ca ajunse ars,
Aruncat pe ape si baut de gloate
Exodul 32:15-20

Era aria unui Ebusit, Ornan,
David cu 600 de sicli l-a platit
Si Solomon pe el a zidit.
Spune-mi cum era numit?
2 Cronici 3:1

Ia sa-mi spui,cum se numi
Locul unde Avraam jertfi
Un berbec cu coarne mari,
Incurcat intr-un tufan?
Geneza 22:2-13

Pe rege l’apucam de falca,
Si ce-mi luase ii luam.
Iar celui ce de cand se naste „moare”
De moarte il loveam.
1 Samuel 17:34-36

Erau 18 la nr,si au avut aceiasi soarta
Au pierit toti laolalta
Si amintiti sunt doar odata
Luca 13:4

38 a stat in 5,

Dar pentru ca a vrut,

S-a sculat si a plecat!
Ioan 5:1-9

Ia mai da-mi,

Da nu mai am
Vinde atuncea si plateste,

Tu si fiul tau traieste
2 Imparati 4:6-7

Langa cetatea SIHAT
Undeva intr-un ogor,

Calatorul ostenit
Doar un lucru a dorit.
Ioan 4:5-7

Primitoare mai era,
Generatii gazduia,
Sunt sigur ca ai ghicit
BIBLIA daca ai citit!
Geneza 23:9

Sunt FRUMOASE,GRATIOASE,
Insa au gustul amar,
Chiar cu moartea le compar…
( Femeia din eclesastul 7 – mai amara ca moartea)

400 a costat si pe loc platita.
Pentru veci plecata fosta lui iubita
(Pestera Macpela, Geneza 23 .16 -19)

Pe un scaun de domnie nici un rege nu sta-n veci,
Numa-n ghicitoarea mea stateau treisprezece regi,
Toti odata laolalta
(Tronul lui solomon care avea 12 lei sculptati +Solomon )

Era tanar, scump la fata si-o multime de adepti,
Avea ochi dar nu vedea o pedeapsa ce venea
(vitelul de aur care la facut aron .exodul 32 la vitel  )

 

Foarte multi o baga in seama,numai el o tot blesteama
Ziua de nastere din Iov

24 strans unite si legate,slujitoare devotate,
Insa 4 dintre toate tuturor le par ciudate
2 Sam 21.20

 

5 erau si cam marunte,
Numai una dintre ele
A zburat la loc de frunte
( Piatra cu care a fost omorat Goliat -1 Sam 17 ..40)

 

Orb era insa vedea, nici vorba de-al insela
Fiindca stia dinainte ceea ce o sa se intample
1 Imparati 14.1-7

Este mic, poate fi mare, are sau nu are picioare,
Ba il vezi, ba nu-l zaresti,dar iti vine sa-l zdrobesti.
(Viermele care a mincat curcubetele. Iona 4.7 )

 

Negru de suparat, ca ducea la altul ce el ar fi mancat
(Corbul care ducea mincare lui Ilie. 1 Imparati 17.6 )

 

Fara garduri, fara porti, incuiat a fost odata,
Si in urma a lasat mortii fara apa…
(cerul vremea lui ilie. 1 imparati 17,1 si 1 Imparati 18 .1 )

 

Daca treci cumva pe-acolo,

Multe oase vei gasi,

Daca n-ai la tine harta

Garantat pierdut vei fi.
(2 Imparati 23.13-14 Muntele pierzarii)

Cara fructe si legume dar te scapa si de lume
(Cosul in care a scapat  Pavel. Faptele..)

 

Era mare si legata sa nu fie sfaramata.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *