G a l i l e a n u l
1 noiembrie 2015
Golgota
2 noiembrie 2015

Gânduri pentru început de an

Ganduri pentru început de an.doc
Ganduri pentru început de an.doc
Ganduri pentru început de an.doc
87.5 KiB
168 Downloads
Details

Gânduri pentru început de an…

CUPRINS:

  • Deschidere: 4/52 Un nume ca al nimănui
  • Rugăciune
  • COR: Strânşi laolaltă
  • Poezie: În prag de ani
  • Tema I: Gânduri pentru început de an…
  • Poezie: Ştiri de
  • COR: Aparţin Regelui
  • Citat din Mărturii pentru comunitate
  • Poezie: Cusur
  • Tema II
  • Tema II (continuare)
  • COR: Te-am ales
  • Poezie: În favoarea timpului
  • Tema III: Anul nou (2 pers.)
  • Cu 1 minut înainte de apusul soarelui:
    1. Gong
    2. Rugăciune
  • Poezie: Rugă
  • COR : Ca peregrin
  • Tema IV
  • Arta de a mulţumi – toţi tinerii
  • COR: Imnul prieteniei
  • Sărbătoriţii lunii decembrie
  • Împărţire făgăduinţe – (fără citire texte!!!)
  • Închidere: 40/52 Isuse, Tu Mi-ai dat
  • Rugăciune
  • Postludiu – ieşire

IN PRAG DE ANI 

Tu Doamne-acum, în prag de ani

Cu-nţelepciune să-mi răsai

Fă-mi casă vieţii-n Ghetsemani

Cu faţa pururi spre Sinai

 

Pun astăzi piatra de hotar

Şi fac cu tine legământ

Să-mi fie crucea sanctuar

Să-mi fie Legea templu sfânt

 

Să-mi fie chivotul tărie

Când drumul către culmi va cere

Golgota vindecare-mi fie

Din rana vieţii de durere

 

Fă-mi Doamne gândul meu dreptate

Suind mereu către sfinţire

De-aşa minuni nemeritate

Fă-mi Doamne inima iubire

 

Şi fă-mi speranţa mea trăire

Şi viaţa fă-mi-o osanale

Şi fă-mă strop de nemurire

În planul veşniciei Tale.

 

Benone Burtescu, Poezii, pag. 76

 

Gânduri pentru început de an…

După atâta alergare şi căutare, – IATĂ-NE – din harul şi mila nemărginită a lui Dumnezeu, ajunşi la început de an 2006.

Fiecare am primit sau am transmis urări de bine, gânduri sincere şi dorinţa ca Noul An să fie mai bun şi… de ce nu?, ULTIMUL! Sigur că acest lucru îl ştie doar Dumnezeu iar noi, trebuie să ştim încotro mergem şi mai ales…unde vrem să ajungem. Consider foarte importantă întrebarea: DE CINE VOI ASCULTA MAI MULT ŞI… PE CINE VOI URMA ZI DUPĂ ZI?

Mântuitorul nostru ne întâmpină cu aceste cuvinte: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Matei 16: 24) Iată şi paradoxul prezentat de : „Pentru ca oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.”

De puţină vreme a apărut într-o revistă următoarea declaraţie deosebit de interesantă şi provocatoare:

  • „Avem clădiri înalte – dar temperamente joase;
  • Şosele largi – dar puncte de vedere înguste;
  • Cheltuim destul de mult – dar avem puţin;
  • Cumpăram multe – dar ne bucurăm de puţine;
  • Avem case, apartamente mari – dar familii mici;
  • Avem multă comoditate – dar puţin timp;
  • Avem multe titluri academice – dar simţim prea puţin unul cu altul;
  • Avem multă cunoştinţă – dar puţină judecată;
  • Există mulţi experţi – şi totuşi avem aşa de multe probleme;
  • Cunoaştem multă medicină – dar avem puţină sănătate;
  • Cheltuim cu risipă – însă râdem puţin;
  • Conducem cu viteză – dar ne şi supărăm repede;
  • Ne culcăm foarte târziu – şi ne sculăm foarte obosiţi;
  • Citim destul de puţin – dar ne uităm mult la TV;
  • Ne-am sporit posesiunile – dar ne-am redus valorile…”

 

Mă opresc aici. Dumnezeu să ne facă pricepuţi şi atenţi la tot ce este bun şi necesar pentru creşterea noastră spirituală, iar Noul An să ne facă mai înţelepţi şi mai doritori de CER.

Amin!

ŞTIRI DE ANUL NOU

 

Mi-a spus Tata că Acasă

Mâine nu e Anul Nou,

Nici Sfânt Vasile;

Timpul Lor e împărţit în veşnicii de zile.

 

Ei nu strigă pe la porţi, în gura mare,

Nici cu sorcova nu merg

Şi nici cu semănatul,

Fiindcă dincolo de zare

N-a fost pripăşit păcatul.

Doar aici, din când în când,

Socotim timpul mărunt

Şi mai facem zarvă uneori,

Ca şi când vremea, trecând,

Ne-ar scăpa de vechile erori.

 

Doar aici ne-am făurit colinzi

Şi jucăm un teatru cu irozi,

Ne jucăm cu măşti

Şi cu oglinzi,

Cu minciuni sau gesturi de aprozi (copii nerozi).

 

Mi-a spus Tata că Acasă,

Pentru noi, de pe pământ,

În ajun de Anul Nou

Îngerii se-ntorc târziu,

Fiindcă le pasă

Dacă am ajuns ori am căzut înfrânţi.

 

Pentru noi,

Tot Cerul stă o clipă de-nceput,

Să ne dea o nouă şansă.

 

Nu-i Acasă sărbătoare cu risipă,

Doar atât că Tata va să fie lângă noi,

Dacă L-am vrut.

 

Şi mi-a spus că marea sărbătoare,

La acest sfârşit şi început de an,

Nu-i potopul de secrete culinare,

Nici mulţimea celor care râd.

Anul Nou e-atunci când fiecare

Face-un pas mai mult

Către liman…

 

Daniel Chirileanu, Corigenţi la… , pag. 139

 

Mărturii pentru comunitate  29:235

 

A început un An Nou. Care a fost raportul anului trecut din viaţa ta creştină? În ce stare se află raportul tău din cer?

Eu vă implor să vă predaţi fără rezervă lui Dumnezeu. Sunt inimile voastre împărţite? Predaţi-le acum pe deplin Domnului. Faceţi ca istoria vieţii din anul care vine să fie diferită de cea din trecut. Smeriţi-vă sufletele înaintea lui Dumnezeu. „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iacov 1,12).

Lăsaţi la o parte orice pretenţie şi prefăcătorie. Procedaţi conform cu personalitatea voastră simplă şi naturală. Fiţi sinceri în orice cuget, cuvânt şi faptă şi „în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi” (Filipeni 2,3). Aduceţi-vă mereu aminte că natura morală are nevoie să fie susţinută de o constantă veghere şi rugăciune. Atâta timp cât priviţi la Hristos sunteţi siguri, dar în clipa în care vă gândiţi la sacrificiile şi dificultăţile voastre şi începeţi să simpatizaţi cu ele şi să vă dezmierdaţi, voi pierdeţi încrederea în Dumnezeu şi sunteţi în mare pericol. Mulţi limitează providenţa lui Dumnezeu şi despart îndurarea şi iubirea din caracterul Lui. Ei susţin că măreţia şi maiestatea lui Dumnezeu L-ar împiedica să se intereseze El Însuşi de problemele celor mai slabe creaturi ale sale. „Nu se vând două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una dintre ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până ce şi perii din cap, toţi că sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii” (Matei 10,29-31)

CUSUR

Fiecare zi

E-o trecere prin albia oprită,

Fiecare popas

Poate fi un succes ori blestem.

Înşiraţi de-a lungul cărării

Bolovani de tot soiul

Găzduiesc biruinţe sau blesteme.

 

Prea adesea

Observăm doar umbrele din drum

Şi nu vedem lumina ce le naşte.

Şi-atât de multe ori

Ne-mpiedicăm de bucurii,

Ca de ceva străin,

Fără să ştim a le mai recunoaşte.

 

Fiece răspuns

La o rugă tăcută ori strigată

E ca o piatră de pe drum

Poţi trece peste ea nepăsător,

Dar poţi să faci un monument

De fiecare dată.

 

Fiecare minune

Poate fi notată sau uitată

Şi fiecare bine poate fi nesocotit sau răsplătit.

Din fiecare clipă orişicine

Poate să facă mulţumită

Ori umbrit.

 

Prea adesea

Dumnezeul nostru e uitat, părăsit,

Şi totuşi,

De atâtea ori

El ne-a răspuns, ne-a căutat,

Ne-a iubit.

 

Daniel Chirileanu, Corigenţi la… a doua venire, pag. 137

TEMA   II

Trecem grăbiţi printre fulgii de zăpadă şi îi ştergem furioşi de pe obrajii îngheţaţi de vreme şi de griji. Ne sperie răceala lor şi albul din ei e străin ochilor noştri. Căderea lor legănată dinspre cer spre pământ nu ne mai spune nimic.

Ritmul vieţii ne-a prins în mrejele lui. Ne aduce în fiecare dimineaţă disconfortul şi emoţia gândului că viaţa ne va supune şi astăzi la examene. Căutăm siguranţa de orice fel şi nu ne mai interesează libertatea de a fi; ne chircim şi ne îngrămădim în tot felul de tipare, identificându-ne prin aprobarea sau acceptarea celorlalţi. Am ajuns să uităm de noi, să evadăm în tot ce ne e la îndemână, în muncă, în distracţii, pentru ca apoi să credem că suntem ocupaţi; atât de ocupaţi, încât uităm să mai trăim; ne complacem într-o stare de stres şi ne scuzăm faţă de cei de lângă noi, şi chiar faţă de noi, că timpul trece prea repede.

Apoi obosim şi ne ascundem în spatele gândurilor ca să plângem tăcut, în noi, pentru că ne e ruşine să recunoaştem că suntem, pe alocuri, încă mici. Când clipa de tăcere se transformă-n ceas, izbucnim într-un strigăt disperat al cărui ecou se aşterne greu peste urechile noastre făcându-ne surzi la nevoile celorlalţi. Iar dacă vreunul îndrăzneşte şi îşi cere dreptul la atenţie, îl întrebăm sec: „Ce mai faci?”, dar fără nici o intenţie să aşteptăm răspunsul. Am uitat de-acum că sufletul omului e teren sfânt, că răbdarea duce la încredere şi am devenit perseverenţi în a ne numi prieteni de telefon sau e-mail.

Şi aşa ne ducem viaţa zi de zi, aproape ignorându-i pe cei de lângă noi, iar când sfârşitul de an ne strânge pe toţi laolaltă devenim parcă mai sensibili şi încercăm pe ultima sută de ore să răscumpărăm vremea. Pentru că nu am dăruit mai nimic tot anul, acum o facem cu inima largă, pentru că nu ne-am luat timp să stăm de vorbă, acum parcă nu ne mai ajunge. Parcă şi cei pe care nu i-am mai văzut de anul trecut, cam tot pe vremea asta, ne sunt acum mai dragi şi ne simţim „acasă” printre ai noştri, familie şi prieteni.

TEMA   II (continuare)

Ne împodobim sufletele cu sclipiri de vise şi lăsăm cântul inimii să ne lumineze faţă cu zâmbete, aşteptând cuminţi un nou început. Tot anul tânjim după aceste momente în care ne simţim cu toţii oameni, pentru că e vremea când învăţăm să trăim frumos, când ne luăm timp să iubim deplin. Conştientizăm bucuria dăruirii şi devenim mai luminoşi cu fiecare gest, cuvânt, prin care dăm valoare celorlalţi. Şi fiind momentul marilor decizii, ne hotărâm să dăruim zilnic de parcă ar fi sfârşit de an, păstrând bucuria şi visele unui nou început.

Valoarea, preţul vieţii se măsoară în respiraţii. Iar timpul care ne-a fost dat e moneda de schimb pentru toate celelalte aspecte ale existentei. Unii fac risipă, cheltuind-o pe lucruri de nimic; alţii au spirit de investitor şi recunosc repede afacerile profitabile. Aleg să investească în oameni şi sunt vizionari, aşteptând ca rezultatele să apară mai târziu. Ei multiplică capitalul ce le-a fost dat şi fac ca moneda aceasta să îşi găsească menirea.

Nu aşteaptă sfârşitul de an ca să devina mai buni, ci viaţa lor de zi cu zi demonstrează ca sunt acei oameni mari, care te ajută să creşti. Dăruiesc din ceea ce au şi din ceea ce sunt, din „binele” lor, pentru „mai binele” celorlalţi. Amin!

ÎN FAVOAREA TIMPULUI

Ating timpul cu inima

şi mă liniştesc

Nu ne mai certăm pentru clipele pierdute

de ieri

şi azi îl trăiesc ca pe un dar

pentru mâine.

 

Timpul bate la fel de milenii

mereu înainte

şi niciodată în urmă,

căci nu e nimic mai adevărat

şi mai exact în toate ca el

Care tace şi bate.

 

Găsit adesea cel mai vinovat

pentru nereuşite

Timpul este darul dat mie, omului

prin care să-mi potrivească inima cu cerul

şi gândul cu veşnicia

Este acelaşi pentru tânăr şi bătrân

şi secundele lui nu trec altfel dimineaţa

decât seara.

 

Timpul nu goneşte plânsul

şi durerile nu se scurtează

Nici bucuriile nu le face mai lungi

ci toate sunt atât cât să ne facă mai prieteni

cu cerul, cu noi înşine, cu alţii.

 

Ating timpul cu inima,

cu inima mea aşteptândă

cu sufletul meu însetat după stele

şi nu mai e atât de străin

şi nu mai e atât de duşman

E timpul meu

tovarăş de drum, chiar prieten.

 

Loredana Olteanu, Lacrimi sub stele, pag. 95

 

Anul nou (2 persoane)

O zi de An Nou este o bornă kilometrică pe drumul nostru spre eternitate. Nu te implica prea serios în ceea ce nu rezistă la testul vremii. Timpul, este neputincios împotriva adevărului. Anul Nou oferă lumii vechi o nouă şansă.

Fă-ţi timp să trăieşti – este secretul succesului.

Fă-ţi timp să gândeşti – este sursa puterii.

Fă-ţi timp să te joci – este secretul tinereţii.

Fă-ţi timp să citeşti – este temelia priceperii.

Fă-ţi timp pentru prietenie – este sursa fericirii.

Fă-ţi timp să râzi – îţi va uşura povara vieţii.

Fă-ţi timp să visezi – îţi va învăţa sufletul să zboare.

Fă-ţi timp pentru Dumnezeu – este singura investiţie durabila a vieţii.

Mergi cât de departe poţi vedea acum şi când vei ajunge acolo vei vedea şi mai departe. Nu cunosc calea pe care mă conduce El, dar cunosc Călăuza care mă conduce. De ce să mă mai tem? Mai degrabă merg cu Dumnezeu prin beznă, decât să merg singur prin lumină.

Una din problemele noastre este că am lăsat „hotărârile” să ia locul „hotărârii”. Unii oameni mai au încă de învăţat că o cale rea nu te va putea duce niciodată într-o direcţie bună! Oricare ţi-ar fi trecutul, ţine minte că ai încă un viitor imaculat! Viaţa nu se măsoară prin cantitate, ci prin calitatea ei.

O bună folosire a zilei de azi este cea mai înţeleaptă pregătire pentru ziua de mâine.

În ce mă priveşte, am ajuns să trăiesc fiecare zi ca şi cum ar fi cea dintâi, dar şi cea din urmă zi a vieţii mele. Un bun examen de memorie este să stai jos şi să-ti reaminteşti toate lucrurile pentru care te-ai îngrijorat de pomană în anul care a trecut.

Anul Nou poate fi cotitura de la eşecurile lamentabile din trecut spre biruinţele glorioase din viitor. Important este nu cât de mult, ci cât de frumos trăieşti. „Trăim în fapte, nu în ani; în bucurii şi nu în bani; în sentimente ce-au rămas, nu-n limbile ce merg pe ceas. „Ne măsurăm cu ce-am făcut, nu doar cu ceasul ce-a bătut. Şi vom primi, doar ce am dat, săraci sau sfinţi la secerat”

Iubeşti viaţa? Atunci nu risipi ca un nesăbuit timpul, căci din timp este făcută viaţa! Nu fiţi nemulţumiţi! Acestea sunt vremurile bune după care vom ofta peste câţiva ani! Astăzi este ziua de mâine pentru care te îngrijorai ieri. Există un fapt sigur: timpul pierdut nu va fi găsit niciodată.

Rezoluţii de Anul Nou: 

  • să trăiesc cu maximă eficienţă şi fiecare zi,
  • să nu fac nimic din ce aş critica la alţii,
  • să nu fac nimic din duh de răzbunare,
  • să nu fac nimic din ce n-aş face dacă aş şti că este ultima mea faptă înainte de moarte.

Ca şi Enoh, caută să umbli cu Dumnezeu în anul care vine, dar nu uita că pentru a merge alături de El, trebuie să mergi neapărat în direcţia în care se îndreaptă El!

 

RUGĂ

Dacă copiii Tăi Te vor căuta

printre pietrele acestea,

Dacă ochii lor vor lăcrima

din tainice izvoare

deschise-n inima de carne,

Dacă în locaşul Tău

poalele mantiei Tale

vor fi râuri de splendoare,

Doamne,

în Casa Păcii nimeni să nu ştie

ce-i frica de noapte;

Deschide ferestre înalte să privim

cum răsar zori de veşnicie

şi vom fi fii de sfântă Împărăţie.

 

Dacă copiii Tăi vor aştepta

slava Împăratului ce vine,

Dacă ochii lor vor destrăma

Perdeaua norilor de fum

Şi vor privi spre steaua Ta,

Isuse bun,

Să fie templu-acesta plin

Doar de cuvinte înţelepte,

Să strălucească-n candelele noastre

Un untdelemn din harul Tău divin

Şi dragostea de-acum

Şi dragostea din veci de veci,

Amin!

 

Gabriel Rusu, Şansa eternităţii, pag. 175

 

TEMA   IV

A mai trecut un an, iar în viaţa noastră se conturează timid desfăşurătorul anului 2005.

Pentru ce să mulţumesc? – vei zice (poate). Mai am încă atâtea vise a căror împlinire nici măcar nu o pot întrezări… Dar cum ar fi dacă pentru o clipă ai privi nu la ce nu ai (încă), ci la ceea ce ai (deja).

Şi haide, fii sincer, cu siguranţă vei găsi cel puţin un singur lucru, dacă nu mai multe, pentru care să-I mulţumeşti lui Dumnezeu. Ştii, de fapt este o binecuvântare chiar şi simplul fapt că ai un vis a cărui împlinire o aştepţi cu atâta nerăbdare!

Ce notă ai da vieţii tale în anul 2005?! Consideri că eşti un om care ai reuşit în anul care a trecut? Verbul a reuşi vine din latinescul „exire” care înseamnă „a ieşi”. A reuşi înseamnă pentru mulţi a ieşi din anonimat, a ieşi din masa celor mulţi şi necunoscuţi, a-şi face un nume. Un nume pe prima pagină a ziarelor, care cu cât va fi mai văzut şi mai citit, cu atât reuşita va fi mai mare. Eşti pregătit de bilanţul anului 2005? Nu te vom întreba dacă ţi-ai citit numele în ziare ci doar dacă ai avut parte de , de bucurie, de pace, de îndelungă răbdare. Ai dat dovadă de bunătate, de facere de bine, de credincioşie, de blândeţe? Ce pofte ai putut să-ţi birui? Potrivit contemporanilor noştri, bogăţia, puterea, celebritatea sunt, prin excelenţă, indicatori ai reuşitei, dar Dumnezeu poate să ne dea mai mult. Pavel ne numeşte moştenitori ai lui Dumnezeu.

Cum îi vom mulţumi lui Dumnezeu pentru aceasta?

ARTA DE A MULŢUMI (Wilfred Peterson)

(Cum îi vom mulţumi lui Dumnezeu pentru aceasta?)

  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru viaţă trăindu-ţi viaţa triumfător.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru talentele şi abilităţile cu care te-a înzestrat prin faptul că le accepţi ca pe o obligaţie de a le investi pentru binele comun.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru tot ceea ce oamenii au făcut pentru tine prin faptul că faci, la rândul tău, acte de bunăvoinţă faţă de alţii.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru ocaziile oferite prin faptul că le accepţi ca o provocare de a merge mai departe.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru străduindu-te să-i faci pe alţii fericiţi.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru frumuseţe ajutând şi tu ca lumea să fie mai frumoasă.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru inspiraţie încercând să fii o inspiraţie pentru alţii.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru sănătate şi putere prin grija şi respectul pe care le arăţi trupului tău.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru ideile creative ce ţi-au îmbogăţit viaţa adăugând propriile tale contribuţii creative la progresul bisericii.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru fiecare zi trăind-o la potenţialul tău deplin.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu atunci când dai glas, aripi, mâini şi picioare duhului tău mulţumitor.
  • Îi mulţumeşti lui Dumnezeu când însoţeşti rugăciunile tale de mulţumire cu acte de mulţumire.

Promisiunea respectată

A început un an nou. De obicei, la sfârşitul anului fiecare om îşi face un bilanţ şi ia anumite decizii, face unele promisiuni, se angajează în a respecta ceva. De cele mai multe ori însă, acestea sunt uitate după toată spuma serii de Revelion. Acest subiect vine pe nepregătite şi are ca ţintă fixarea angajamentelor făcute sau alegerea altelor.

De când mă ştiu scriu urât. Literele pe care le conturez sunt dezordonate, adesea indescifrabile. Uneori nu mă mai chinui să scriu tot cuvântul, ci mă mulţumesc ca după câteva litere să trag o linie curbă care înlocuieşte sfârşitul cuvântului. La urma urmei, eu trebuie să înţeleg ce scriu. Şi chiar îmi place că sunt original. Însă, uneori îmi pare rău că nu reuşesc să scriu frumos. Aş putea să scriu chiar foarte frumos. Însă…

Eram în clasa a doua când învăţătoarea a observat tendinţa mea de a scrie urât. A încercat să mă corecteze, şi m-a pus să fac exerciţii suplimentare. Deoarece nici acest lucru nu m-a ajutat, a vorbit cu mama. Au urmat discuţii în familie cu privire la aceasta. Părinţii mă sfătuiau să scriu frumos. Alteori mă obligau. Însă nu a ţinut.

În clasa a cincia, am realizat că sunt pe un drum greşit. Şi am făcut o promisiune. Mi-am luat un angajament. Voi începe caiete noi. La toate materiile. Şi aşa am făcut. O bucurie extraordinară mi-a inundat sufletul când am văzut prima pagină scrisă impecabil. Şi a trecut o zi, apoi o săptămână şi o lună, şi după cum vă imaginaţi am uitat de promisiunea mea. Mi-am amintit târziu. Târziu de tot. Când terminasem caietul. Şi l-am răsfoit doar pentru a descoperi 5 pagini curate, şi restul caietului scris obişnuit. Am plâns şi am luat altă decizie. Şi alta. Fiecare caiet nou însemna o nouă decizie. Şi uite-mă acum… Scriind la fel de urât ca şi atunci. Ce am schimbat? Nimic. Doar mi-am tocit voinţa nerespectându-mi promisiunile. Şi credeţi-mă, am făcut şi alte promisiuni în afară de aceasta. 

La sfârşitul fiecărui an ne amintim de promisiunile de la începutul caietului. Poate găsim 5 coli curate, dar restul zilelor sunt târâte în noroi. Poate găsim 5 promisiuni respectate, dar restul au sfârşit prematur. Şi promisiunile au trecut, dar noi nu mai suntem aceeaşi. Suntem într-un stadiu avansat de pasivitate.

Am intrat într-un Nou An. Am început un nou caiet. Haideţi să vedem ce angajamente am luat, ce angajamente ne vom lua şi cum să reuşim să ne îndeplinim angajamentele spre Slava Sa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *