CHEMĂRILE

deAndrei Spiridon

CHEMĂRILE

CHEMĂRILE
CHEMĂRILE
Chemari- martie02.doc
121.0 KiB
72 Downloads
Details

 CHEMĂRILE

Program  pentru  ora  tineretului

Departamentul  Tineret

Chemarea nr. 1

 

Dumnezeu ne cheamă să conducem pe oameni la Hristos.

 

Aţi auzit despre  Confucius, Budha, Mahomed, sau Jim Johns?  Dar despre Hitler, Marx, Stalin, Codreanu?

Ce ştiţi despre Moise, Samson, Debora, Iosia, Zorobabel  sau Pavel?

 

Istoria  lumii este una a marilor conducători. La răscrucile  vremurilor a stat mereu câte cineva care s-a priceput să-i adune pe oameni sub acelaşi interes, indiferent dacă respectivul interes era al lor sau al altora. Nu putem responsabiliza pentru acest lucru pe liderii cu pricina. Credem că lucrurile se datorează mai degrabă  dezorientării mulţimilor. Nu de puţine ori omenirea s-a aflat în dilemă. Dilemele, de obicei , sunt rodul unei aglomerări de informaţii, care presupun  distribuirea deciziilor în diverse direcţii, diferite, în acelaşi timp. Atunci când lipsesc principiile necesare şi potrivite, decizia este un motiv de îngrijorare şi, dacă este luată, este luată pe baza hazardului. În mijlocul dilemelor apar de obicei liderii. Ei sunt cei care au curajul să afirme că ştiu drumul, că au cunoştinţă de consecinţe şi, uneori chiar că au mai trăit experienţele respective( chiar dacă e vorba despre suferinţă, dezamăgire sau moarte).

Atunci când lipseşte orizontul, simţi nevoia după cineva care să-şi asume responsabilitatea. Dacă întâmplarea îţi scoate înainte un lider orientat pozitiv ai o şansă; dacă, însă, ai întâlnit pe cineva căruia nu-i pasă de principii sau de semeni, te poţi socoti nefericit…

Trăim o vreme  a dilemelor; cantitatea de informaţii se dublează la intervale foarte scurte. Cu cât informaţiile se înmulţesc, se înmulţesc şi posibilităţile pentru decizie.  E mult mai uşor să alegi din două posibilităţi decât din o mie. E mult mai posibil să descoperi drumul din două variante decât din zece mii. Din ce în ce mai mult fiinţele umane, trăiesc şi sunt strivite de multitudinea posibilităţilor. Ajungi să te întrebi, chiar avem atât de multe posibilităţi, sau este doar o iluzie? Cine ştie?

Ceea ce este evident este că fiecare om caută drumul. Într-un veac al rătăcirilor, căutăm cărarea.

Gândiţi-vă! Câţi tineri dezorientaţi aţi întâlnit în ultima vreme?  Câţi bătrâni  fără ţintă şi fără speranţă v-au  stat în cale? Să fie asta întâmplare? Nu prea ne vine să credem.

Trebuie să recunoaştem că trăim o acută nevoie de conducători orientaţi pozitiv.

Privirile  oamenilor sunt în căutarea unui lider.  După atâtea înşelări, după nenumărate eşecuri,  nu ne-a rămas decât să rătăcim ca nişte pustietăţi în mişcare sau să găsim pe Singurul care poate fi la orice secundă a lumii, CALEA.

Căutările toate  au plâns după lideri, şi s-au înşelat de atâtea ori; este vremea să-L găsim pe Acela care ne aşterne drumul. Singurul Lider care se coboară la durerea tălpilor noastre.

Nevoia vremii de acum nu este după lideri ci după Hristos; CALEA ; ADEVĂRUL  ŞI  VIAŢA.

 

Prima chemare a Lui pentru mine este Să-i conduc pe ceilalţi la El!

 

Chemarea  nr. 2

 

Dumnezeu ne cheamă să-i salvăm pe oameni!

Pe străzi, se aude  la tot pasul strigătul suferinţei. Girofaruri terestre sau aeriene răscolesc tăcerile noastre, anunţând existenţa unui nou accident. O altă viaţă stă atârnată în fragilitatea ştiinţei umane, sau în viteza maşinilor salvării.

Din dorinţa de a fi mai prompţi şi mai eficienţi, oamenii au instituit ceea ce se numeşte prescurtat SMURD-ul. Un serviciu de intervenţie medicală în caz de accident. Dacă sunt anunţaţi la timp, dacă există garanţia acoperirii cheltuielilor de deplasare şi intervenţie şi dacă mai au unităţi disponibile, cei de la SMURD, aleargă şi salvează vieţi. Ce se întâmplă cu cei fără posibilităţi financiare? Ce soartă au cei fără telefon sau inconştienţi? Nu-i vorba aici de rea voinţă, sau de indiferenţă, ci de posibilităţi. Nici o firmă din lume nu poate gestiona toate accidentele dintr-un teritoriu, nici măcar pentru o zi.

Nici o staţie de salvare nu poate răspunde afirmativ tuturor solicitărilor, datorită concomitenţei nefericirilor. Aşa se face că vieţile se sting, uneori neştiute de nimeni, cu disperarea că nimeni nu poate face nimic.

Oare  ce simte un om care piere şi este conştient că speranţă nu mai există? Cum te simţi când  te stingi şi nu mai ai nici măcar puterea să-ţi faci cunoscută neputinţa şi apusul?

 

Nu ne trebuie prea multă specializare ca să constatăm cele de mai sus, în jurul nostru sau în experienţa noastră.

Dar drama dramelor se joacă nu atât în domeniul medical, cât în cel al frământărilor noastre sufleteşti.

Din acest motiv, chemarea lui Hristos, pentru noi este aceea de a salva pe oameni.

Spre deosebire de cazurile medicale,  intervenţiile spirituale sunt de prea puţine ori solicitate. Persoana bolnavă nici nu bănuieşte că ar fi în pericol, şi, prin urmare nici nu consideră necesară intervenţia cuiva. Ce poţi face, în calitate de salvator,  pentru aceşti semeni. Să dai buzna  în viaţa lor? Să le strigi diagnosticul pe străzi? Să-i faci de ruşine cu suferinţa lor inconştientă?

Vai, de câte ori nu s-a întâmplat chiar aşa….

Modelul nostru în toate, Isus, a lăsat pentru urmaşii Săi  o lecţie; El trecea prin apropierea bolnavilor şi înainte de a vindeca, întreba, aparent inutil, „vrei să te faci sănătos?”; „vrei să te curăţeşti?”.

 

Chemarea  Lui pentru mine este aceasta: Salvează-i pe oameni! Dacă nu poţi, întreabă-i din partea Lui „Vrei să te faci sănătos?”. Dacă ţi se pare că nu poţi sau nu ştii cum să faci acest lucru, atunci anunţă-L pe El; roagă-L să vină şi stai lângă cel căzut, până când esti convins că a trecut pericolul. Nu uita, regula de bază a salvării este  urgenţa.

Acum, pentru că mâine va fi prea târziu.

Chemarea  nr. 3

 

Dumnezeu ne cheamă să fim modele !

 

Filmele şi literatura; show-urile  şi  presa; expoziţiile şi evenimentele mondene, lansează modele. Totul este o imensă ofertă de modele. Dacă au influenţă sau nu, dacă  trasează direcţii sau derutează, rămâne de văzut. Cert este că la fiecare pas, cineva devine model pentru alţii. Renunţăm la culorile noastre preferate de dragul sugestiei pe care ne-a vândut-o modelul nostru. Adoptăm  convenienţele, atitudinea, ţinuta şi vocabularul acelora pe care îi considerăm modelele noastre.

Oare vom fi conştienţi vreodată de influenţa pe care alte persoane o manifestă asupra noastră? Dar, vom înţelege că la rându-ne influenţăm pe alţii?

Spun teoriile că un om obişnuit, influenţează într-o viaţă normală, aproximativ 20 000 de oameni. Colosal ! unde sunt ei? Cine sunt? În ce fel şi în ce moment se petrece influenţa mea asupra lor?

E foarte greu de răspuns acestor întrebări. Cert este că  nu putem trece prin viaţă fără să lăsăm vreo urmă. De la primul ţipăt, după naştere până la epitaful de pe crucea mormântului nostru  manifestăm influenţă. Este spre bine sau spre rău!?! Cine ştie?

Planeta îşi expune şi îşi popularizează modelele. Dar cine este planeta? Ei? Ceilalţi?

Ei bine, vrem sau nu vrem facem parte din această cursă a influenţei. Suntem modelaţi şi modelăm. Ne mângâiem uneori cu gândul că vom şti să facem selecţie între reperele noastre. Avem impresia că am deprins şiretlicul prin care ne comportăm ireproşabil atunci când suntem în atenţia celorlalţi şi ne manifestăm  fără  control în intimitatea noastră. Dar ne înşelăm de-atâtea ori.

 

Lecţiile cele mai memorabile sunt cele transmise prin modele. Moda nu se  influenţează şi nu se schimbă prin teorie ci prin reprezentări directe.

Chiar dacă vorbim despre tipare de gândire sau despre  limbaj; atât în ce priveşte crezul cât şi în ce priveşte exprimările lui vizibile, noi suntem influenţaţi de modele. Acceptăm o teorie  corectă sau greşită, în funcţie de simpatia faţă de furnizorul ei. Modificăm comportamentul nostru, în sens pozitiv sau negativ, potrivit cu puterea de atracţie pe care modelul meu o degajă în raport cu mine.

 

Aşa stând lucrurile ce fel de oameni ar trebui să fim noi, din moment ce influenţăm pe ceilalţi, conştient sau inconştient?

 

Dumnezeu ne cheamă să fim modele, într-o  clipă a falselor valori!

 

 

Chemarea  nr. 4

 

Dumnezeu ne cheamă să îngrijim de ceilalţi !

 

Economie de piaţă; profit; faliment; acorduri monetare; balanţe contabile; dobândă; deturnări de fonduri, impozite…

La ce fel de gânduri ne conduc aceste expresii?

La iubire? Sau poate la Încredere?

Nu-i aşa că trădează compasiune şi  dăruire?

 

Ne strecurăm  zilele printre  realităţile descrise de  formulări economice. Totul ne îndeamnă la scepticism şi suspiciune. Suntem  foarte atenţi la orice posibilitate de câştig şi la orice pericol de a fi înşelaţi.  Nu-i nici o anormalitate să fim  preocupaţi de interesele noastre; nu-i nici o mirare să avem grijă doar de noi; este de aşteptat să nu ne pese de ceilalţi. Principiul economic determină sentimentele şi dragostea.

Numai că, universul infinit al lui Dumnezeu, se conduce după alte principii. Iniţiativa  nu este aşteptată ci vine de la EL Însuşi. El este Cel care oferă primul; El se sacrifică mai întâi; El plăteşte însutit şi nu obligă pe nimeni să-şi achite facturile. La dumnezeu totul este gratuit: şi aerul şi lumina; şi căldura şi pârtiile de schi; El  răsplăteşte chiar şi gândurile bune şi rugăciunile nerostite.

Nu ar fi trebuit să falimenteze deja? Nu ar fi de aşteptat ca rezervele Lui să se fi epuizat?

 

Ei bine nu. Este din ce în ce mai bogat. Cu cât pierde mai mult cu atât adună; cu cât sacrifică mai mult cu atât câştigă mai bine. Cu cât lasă iubirea să dăruiască, tezaurul Său îşi dublează dimensiunile.

Câtă vreme a trăit printre oameni, mântuitorul a fost cel mai sărac şi umil, dar  nu a cerşit niciodată, ci a oferit mereu.

 

Pentru Hristos,  a îngriji de cineva, era mai important decât a conduce un eveniment public, mai important decât a stabili acorduri sau a predica. A te îngriji de cineva, este deci, mai important decât orice filozofie şi decât orice declaraţie.

 

Dumnezeu ne cheamă să îngrijim de ceilalţi. Nu-i uşor, când toată lumea trăieşte după criteriul profitului economic. Nu-i simplu când mecanismele de piaţă nu includ dragostea sau mila. Nu-i normal când mentalitatea este orientată spre  ignorarea celorlalţi. Totuşi, Împăratul universului, ne cheamă să îngrijim de ceilalţi.

Ce aleg?

Voi sărăci pentru a mă îmbogăţi  alături de El?

Voi aduna fără El, într-o lume nesigură şi falimentară?

 

El mă cheamă la slujire !

 

Chemarea  nr. 5

 

El  ne cheamă să-i învăţăm pe alţii să se roage !

 

E posibil ca  o societate  în care şi dragostea şi salutul şi vorbele bune se cer, să nu ştim să ne rugăm ?

Ne rugăm la funcţionarii care ne încasează impozitele şi ne rugăm la  cei care pătrund odată cu noi în intersecţie. Pentru fiecare lucru normal ne rugăm. Mai poate susţine cineva că nu ştim să ne rugăm. Cine altcineva din acest univers mai ştie atât de bine ce înseamnă rugăciunea?

Fiecare om este profesor de rugăciune.

Şi totuşi….

Cum aş putea să  fiu  profesor de rugăciune fără să ştiu ce înseamnă rugăciunea?

Cine m-ar crede  dacă nu ar vedea rezultatele rugăciunii în viaţa mea?

 

Că omul se roagă mereu, poate fi un adevăr dar, pentru ce se roagă şi în faţa cui se pleacă, rămâne de văzut.

Diferite modele  funcţionează ca normă în ce priveşte închinarea. Dar dincolo de ele rămâne inima goală, dezorientată şi întrebătoare după un răspuns.

Cine să  aşeze în faţa  oamenilor lecţia rugăciunii adevărate? Cine să stea drept mărturie despre răspunsul pe care Dumnezeul universului îl acordă fiecărei cereri în parte? Sunt eu? Pot  angaja viaţa mea ca o demonstraţie despre promptitudinea răspunsului divin? Pot face referire la cel puţin un moment în care am simţit foarte concret implicarea lui Dumnezeu în viaţa mea, ca răspuns al cererilor mele?

 

Aici este întrebarea întrebărilor.

 

Dumnezeu mă cheamă să fiu profesor de rugăciune. Sunt gata?

Am înţeles simplitatea rugăciunii domneşti, atât de bine încât să pot vorbi altora despre ea. Mi-am însuşit relaţia Copil-Tată, în aşa măsură încât să-i încurajez pe alţii să o trăiască în dialog cu Dumnezeu. Sunt pregătit să iert înainte de a rosti rugăciunea, pentru ca alţii să cunoască prin exemplul meu fericirea iertării?

Care este ţinta alergării mele în clipele de criză? Forţele proprii sau Dumnezeu?

 

El mă cheamă să-i învăţ pe ceilalţi să se roage!

 

Chemarea  nr. 6

Dumnezeu mă cheamă la compasiune !

 

Nu-i mare lucru. Pot oferi din banii mei celor nevoiaşi. Pot împărţi pâinea mea cu cel flămând. Pot renunţa la drepturile mele în favoarea altora…pot foarte multe lucruri.

Vreţi să ştiţi ce nu pot?

 

Nu pot să mă prefac îndurerat atunci  când ceilalţi suferă. Nu pot să nu vă judec atunci când suportaţi consecinţele propriilor greşeli. Mi-e aproape imposibil să simt împreună cu voi durerea, decepţia, pierderea şi chiar bucuriile.

Pot  fi învăţătorul vostru şi pot fi sluga voastră; accept să donez sânge pentru voi  sau să cedez medicamentele mele. Dar de aici şi până la a simţi cu voi mai este cale.

 

Consider chemarea de a simţi  cu ceilalţi, ca fiind cea mai grea chemare.

 

A simţi cu ceilalţi, înseamnă a-i cunoaşte; iar a-i cunoaşte înseamnă să petreci timp cu ei.

A simţi cu alţii înseamnă să-i înţelegi; cum să-i înţelegi pe ei când nu te înţelegi pe tine însuţi?

A simţi cu ceilalţi înseamnă  să uiţi de tine; dar cum să uiţi de tine când tu eşti în centrul atenţiei?

 

Oare ştia Dumnezeu  ce înseamnă a simţi cu ceilalţi, atunci când m-a chemat să fac acest lucru? Se pare că da…

 

Stă Isus alături de Maria şi Marta, le vede suferinţa şi disperarea, înţelege amărăciunea lor şi plânge.

Priveşte printre umbrele morţii. La călăii Săi, adunaţi în jurul crucii şi, făcând abstracţie de ura lor, Îl roagă pe Tatăl: „iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac!”.

 

Cum e posibil? De unde să găseşti puterea şi secretul  de a te aşeza în locul celorlalţi, în durerea şi întrebările lor; în dilemele, în frământarea şi în suferinţele care  le bântuie clipele?

 

Chemarea Lui este atât de complexă. Ştiu că secretul stă în răspunsul Său la rugămintea mea fierbinte. Voi fi în stare să-mi doresc din toată inima mea să simt cu ceilalţi?

 

Aceasta este  chemarea Lui pentru mine.

 

Chemarea  nr. 7

 

Dumnezeu ne cheamă  să-i conducem pe ceilalţi la slujire !

 

Dacă aduni  de pe stradă o ceată de copii fără adăpost, şi, după ce îi curăţi, îi îmbraci cu cele mai scumpe şi mai bune haine; dacă le oferi cea mai gustoasă şi mai hrănitoare masă; le pui la dispoziţie casa ta în întregime, ba chiar le angajezi şi personal  de întreţinere, nu ai făcut decât să  te foloseşti de cineva pentru liniştirea conştiinţei tale.

Oricine ar fi cel pe care îl ajutăm, nu avem dreptul să  ignorăm dreptul şi datoria acestuia de a  se împărtăşi din bucuria dăruitorului. Dacă primim fără să oferim, suntem cei mai nefericiţi oameni. Toate fiinţele create de Dumnezeu, au în  programul existenţei lor nevoia de a oferi şi împlinirea care decurge din aceasta.

 

După o binecuvântată umblare împreună cu ucenicii Săi, Mântuitorul, adresează o chemare la slujire.

A împărtăşit cu ei  dragostea  divină; a manifestat faţă de ei înţelegere, acceptare şi ; i-a instruit  şi  le-a arătat drumul. Dar în final a rostit o aşteptare specială: „Faceţi şi voi la fel !”

Nu foloseşte la nimic slujirea  fără lecţia slujirii. Nu are nici un rost învăţătura fără chemarea la învăţarea  altora. Este inutil să dăruieşti fără a lăsa pe primitor să guste din bucuria dăruirii personale.

 

Nu se va schimba nimic în această lume, decât atunci când vom şti să-i chemăm pe cei slujiţi de noi sau de Dumnezeu, la slujire.

Un om fără chemarea la slujire este ca şi un student fără meserie. Un soldat instruit dar fără , este un eşec.

De cele mai multe ori este mai uşor să ajutăm de cât să-i chemăm pe alţii la slujire.

De ce ?

Pentru că o chemare la slujire presupune încredere. Dumnezeu are încredere în noi, dar noi în ceilalţi avem? Descoperim în ceilalţi calităţi şi daruri pe care să le vedem folosite în slujirea altora?

Chemarea  la  slujire  înseamnă încredere, înseamnă preţuire, înseamnă  risc.

 

Dumnezeu ne cheamă să-i conducem pe alţii la  slujire  !

 

 

Atelier  1

 

  1.   Cine  este  persoana care  te-a  influenţat  în modul  cel  mai  pozitiv ?

 

  1. Cine a manifestat  vreodată  o  influenţă  negativă  asupra  ta şi  în  ce  domeniu ?
  2. Aminteşte-ţi dacă  ai  influenţat pe cineva în vreun fel. Cum?

 

  1.    Prin ce anume  poate  influenţa  un părinte  pe  un  copil în sens  negativ? Dă exemple !
  1. Poţi identifica  o vedetă  care  te-a  influenţat într-un  fel  anume ? cine  şi  în  ce  fel ?

 

* Aceste  întrebări pot  fi  scrise pe  bileţele  şi  după ce  împarţi participanţii din sală  în  grupe  de  câte  cinci, fiecare  participant va extrage  un  bilet şi  va  răspunde  la  întrebare. Activitatea  poate  dura  5-7  min. Această activitate  se va  plasa după  Chemarea  nr. 3 să fim  modele. Dacă nu poţi multiplica  atât  de  multe  bileţele, poţi  face şi în felul  următor: ai întrebările  scrise pe  câteva  cartonaşe, sau  bucăţi de  hârtie, ai câţiva  colaboratori( fiecare  tânăr  poate  să  facă  acest  lucru) colaboratorii merg la  grupe  şi  participanţii aleg un  număr  de  la 1- 5. tânărul  citeşte  fiecăruia  întrebarea  iar acesta dă răspunsul.

 

 

Temă  pentru  acasă

 

Ai lista    „SMURD”

Această  listă va  fi  completată după  Chemarea  nr. 2 sa-i  salvăm pe oameni. Se  completează  lista cu  3 nume, pe  care  fiecare le  consideră o urgenţă, şi se  semnează  angajamentul , ca în următoarele  10  zile  să  se  roage pentru  acele  persoane şi să  le  viziteze. Îndeamnă-i  să  semneze, dar să nu o facă în glumă. Orice  promisiune  făcută lui Dumnezeu nu-i o joacă. Ai lista în Anexă. Dacă poţi  multiplică  mai multe exemplare. Orice  formular dă credibilitate  şi greutate  unei acţiuni.

Concurs

Concursul constă în următorul lucru: participanţii să-şi noteze cele  7  chemări şi să identifice cel puţin un exemplu din viaţa  Mântuitorului, când acesta a aplicat chemarea  respectivă. (Exemplu: chemarea  la  compasiune; Isus Plângea , Ioan 11; 35).

 

Sugesti  şi  idei

 

  • Se poate face  un  fel  de  banner cu următorul  titlu: „Chemarea  .” sau  „Dumnezeu  ne  cheamă !”.
  • Dacă e posibil putem ar fi  frumos  să  apară înaintea  fiecărei  chemări  câte  un  banner  mai  mic pe  care  să  fie  scrisă  chemarea  respectivă.
  • Legat de  chemarea  să  îngrijim  de  alţii,  este  bine  să  veniţi  voi  cu  o listă  de  opţiuni, cazuri, pe  care  să  o  oferiţi  comunităţii.
  • Organizaţi un  scurt  simpozion( doi trei  tineri, una  două  persoane  în  vârstă) care  să  discute în  5  minute subiectul  modelelor  şi  influenţa  asupra  noastră.

 

 

ARATARE

De Lavinia  Iosub

Ascuns între  rânduri ca un Cuvânt
Şi între răspunsuri ca o întrebare,
Nevăzut de mulţime mă descopăr
Scos la răscrucea care încă mai doare,

Şoptesc printre valuri chemări
Şi mă întorc după suspinul căderii,
Mâine exista prin ale mele uitări
Şi-l dau străinului la poarta mângâierii.

O vreme s-a dus ca şi Mine
A rămas doar zborul de trăit.
Trezeşte-ţi trâmbiţa cu focul din bine
Şi rămâi pân` la  sfârşit răsărit.

 

 

CHEMAREA  CHEMĂRILOR

 

Chemarea  chemărilor  Lui

Nu-mi  străluceşte  arătări de  slavă

Nici vise plănuind comod uitări şi nepăsare

Chemarea  chemărilor mă doare

S-a  împânzit  în  viaţa  mea  bolnavă,

În ceasul împlinirii veacului.

 

Chemarea  chemărilor  Sale

M-a deranjat  din  jocul  meu  bătrân

Presimt un potop de prea  lumină

Chemarea chemărilor divină

M-a detronat, nu voi mai fi stăpân;

Voi fi doar slujitor umil pe cale.

 

Chemarea chemărilor vine

Ca un frământ  printre pustiuri  adormite

Nu va mai sta fiinţă rătăcită

Chemarea ca un glas dinspre orbită

Trezeşte alergări şi ceasuri împlinite

Căci Domnul  azi  revine.

ŞTIINŢĂ

Noi  conducem  pe  alţii

Nu prin  cuvinte,

Ci prin  tăcerile

Faptelor  noastre

Tăinuite cuminte.

 

Salvăm  pe celălalt

Nu prin poveţe

Nici prin jigniri,

Ci prin sclipiri

De simple  bineţe.

 

Nu-i pildă viaţa mea

Când am admiratori.

Voi fi model

Numai atunci

Când pasul conduce spre  zori.

 

Sunt simplu angajat

Oricât aş lucra

Iubesc atunci

Când  neplătit

Iubirea  mea  va alerga.

 

Se pleacă oamenii planetei

La rătăciri de zei

În timp ce eu

Mă rog ascuns

Şi tac, mai bun ca ei.

 

Cum să mai simt  şi milă

Dacă nu m-am înţeles

Cine-ar putea

Să plângă ca Hristos

Atâţia răzvrătiţi în univers?

 

Noi slujim pe celălalt

Dacă îi găsim chemări

Chemarea  de-a iubi

De-a şti

De-a fi o pildă pe cărări !

 

LISTA   „SMURD”

        Doresc  să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita

 

Numele pentru care te rogi

Marchează zilele când  te-ai rugat

 Data vizitei

 

                                             

 

                                             

 

                                             

 

                        Data   _____________        Semnătura  __________

 

LISTA   „SMURD”

        Doresc  să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita

 

Numele pentru care te rogi

Marchează zilele când  te-ai rugat

 Data vizitei

 

                                             

 

                                             

 

                                             

 

                                    Data   _____________        Semnătura              __________

LISTA   „SMURD”

        Doresc  să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita

 

Numele pentru care te rogi

Marchează zilele când  te-ai rugat

 Data vizitei

 

                                             

 

                                             

 

                                             

 

            Data   _____________        Semnătura  __________

Despre autor

Andrei Spiridon administrator

Lasă un răspuns