CHEMĂRILE
CERURILE VORBESC
15 iunie 2015
Chipul lui Dumnezeu
15 iunie 2015
CHEMĂRILE
Program pentru ora tineretului
Departamentul Tineret
Chemarea nr. 1
Dumnezeu ne cheamă să conducem pe oameni la Hristos.
Aţi auzit despre Confucius, Budha, Mahomed, sau Jim Johns? Dar despre Hitler, Marx, Stalin, Codreanu?
Ce ştiţi despre Moise, Samson, Debora, Iosia, Zorobabel sau Pavel?
Istoria lumii este una a marilor conducători. La răscrucile vremurilor a stat mereu câte cineva care s-a priceput să-i adune pe oameni sub acelaşi interes, indiferent dacă respectivul interes era al lor sau al altora. Nu putem responsabiliza pentru acest lucru pe liderii cu pricina. Credem că lucrurile se datorează mai degrabă dezorientării mulţimilor. Nu de puţine ori omenirea s-a aflat în dilemă. Dilemele, de obicei , sunt rodul unei aglomerări de informaţii, care presupun distribuirea deciziilor în diverse direcţii, diferite, în acelaşi timp. Atunci când lipsesc principiile necesare şi potrivite, decizia este un motiv de îngrijorare şi, dacă este luată, este luată pe baza hazardului. În mijlocul dilemelor apar de obicei liderii. Ei sunt cei care au curajul să afirme că ştiu drumul, că au cunoştinţă de consecinţe şi, uneori chiar că au mai trăit experienţele respective( chiar dacă e vorba despre suferinţă, dezamăgire sau moarte).
Atunci când lipseşte orizontul, simţi nevoia după cineva care să-şi asume responsabilitatea. Dacă întâmplarea îţi scoate înainte un lider orientat pozitiv ai o şansă; dacă, însă, ai întâlnit pe cineva căruia nu-i pasă de principii sau de semeni, te poţi socoti nefericit…
Trăim o vreme a dilemelor; cantitatea de informaţii se dublează la intervale foarte scurte. Cu cât informaţiile se înmulţesc, se înmulţesc şi posibilităţile pentru decizie. E mult mai uşor să alegi din două posibilităţi decât din o mie. E mult mai posibil să descoperi drumul din două variante decât din zece mii. Din ce în ce mai mult fiinţele umane, trăiesc şi sunt strivite de multitudinea posibilităţilor. Ajungi să te întrebi, chiar avem atât de multe posibilităţi, sau este doar o iluzie? Cine ştie?
Ceea ce este evident este că fiecare om caută drumul. Într-un veac al rătăcirilor, căutăm cărarea.
Gândiţi-vă! Câţi tineri dezorientaţi aţi întâlnit în ultima vreme? Câţi bătrâni fără ţintă şi fără speranţă v-au stat în cale? Să fie asta întâmplare? Nu prea ne vine să credem.
Trebuie să recunoaştem că trăim o acută nevoie de conducători orientaţi pozitiv.
Privirile oamenilor sunt în căutarea unui lider. După atâtea înşelări, după nenumărate eşecuri, nu ne-a rămas decât să rătăcim ca nişte pustietăţi în mişcare sau să găsim pe Singurul care poate fi la orice secundă a lumii, CALEA.
Căutările toate au plâns după lideri, şi s-au înşelat de atâtea ori; este vremea să-L găsim pe Acela care ne aşterne drumul. Singurul Lider care se coboară la durerea tălpilor noastre.
Nevoia vremii de acum nu este după lideri ci după Hristos; CALEA ; ADEVĂRUL ŞI VIAŢA.
Prima chemare a Lui pentru mine este Să-i conduc pe ceilalţi la El!
Chemarea nr. 2
Dumnezeu ne cheamă să-i salvăm pe oameni!
Pe străzi, se aude la tot pasul strigătul suferinţei. Girofaruri terestre sau aeriene răscolesc tăcerile noastre, anunţând existenţa unui nou accident. O altă viaţă stă atârnată în fragilitatea ştiinţei umane, sau în viteza maşinilor salvării.
Din dorinţa de a fi mai prompţi şi mai eficienţi, oamenii au instituit ceea ce se numeşte prescurtat SMURD-ul. Un serviciu de intervenţie medicală în caz de accident. Dacă sunt anunţaţi la timp, dacă există garanţia acoperirii cheltuielilor de deplasare şi intervenţie şi dacă mai au unităţi disponibile, cei de la SMURD, aleargă şi salvează vieţi. Ce se întâmplă cu cei fără posibilităţi financiare? Ce soartă au cei fără telefon sau inconştienţi? Nu-i vorba aici de rea voinţă, sau de indiferenţă, ci de posibilităţi. Nici o firmă din lume nu poate gestiona toate accidentele dintr-un teritoriu, nici măcar pentru o zi.
Nici o staţie de salvare nu poate răspunde afirmativ tuturor solicitărilor, datorită concomitenţei nefericirilor. Aşa se face că vieţile se sting, uneori neştiute de nimeni, cu disperarea că nimeni nu poate face nimic.
Oare ce simte un om care piere şi este conştient că speranţă nu mai există? Cum te simţi când te stingi şi nu mai ai nici măcar puterea să-ţi faci cunoscută neputinţa şi apusul?
Nu ne trebuie prea multă specializare ca să constatăm cele de mai sus, în jurul nostru sau în experienţa noastră.
Dar drama dramelor se joacă nu atât în domeniul medical, cât în cel al frământărilor noastre sufleteşti.
Din acest motiv, chemarea lui Hristos, pentru noi este aceea de a salva pe oameni.
Spre deosebire de cazurile medicale, intervenţiile spirituale sunt de prea puţine ori solicitate. Persoana bolnavă nici nu bănuieşte că ar fi în pericol, şi, prin urmare nici nu consideră necesară intervenţia cuiva. Ce poţi face, în calitate de salvator, pentru aceşti semeni. Să dai buzna în viaţa lor? Să le strigi diagnosticul pe străzi? Să-i faci de ruşine cu suferinţa lor inconştientă?
Vai, de câte ori nu s-a întâmplat chiar aşa….
Modelul nostru în toate, Isus, a lăsat pentru urmaşii Săi o lecţie; El trecea prin apropierea bolnavilor şi înainte de a vindeca, întreba, aparent inutil, „vrei să te faci sănătos?”; „vrei să te curăţeşti?”.
Chemarea Lui pentru mine este aceasta: Salvează-i pe oameni! Dacă nu poţi, întreabă-i din partea Lui „Vrei să te faci sănătos?”. Dacă ţi se pare că nu poţi sau nu ştii cum să faci acest lucru, atunci anunţă-L pe El; roagă-L să vină şi stai lângă cel căzut, până când esti convins că a trecut pericolul. Nu uita, regula de bază a salvării este urgenţa.
Acum, pentru că mâine va fi prea târziu.
Chemarea nr. 3
Dumnezeu ne cheamă să fim modele !
Filmele şi literatura; show-urile şi presa; expoziţiile şi evenimentele mondene, lansează modele. Totul este o imensă ofertă de modele. Dacă au influenţă sau nu, dacă trasează direcţii sau derutează, rămâne de văzut. Cert este că la fiecare pas, cineva devine model pentru alţii. Renunţăm la culorile noastre preferate de dragul sugestiei pe care ne-a vândut-o modelul nostru. Adoptăm convenienţele, atitudinea, ţinuta şi vocabularul acelora pe care îi considerăm modelele noastre.
Oare vom fi conştienţi vreodată de influenţa pe care alte persoane o manifestă asupra noastră? Dar, vom înţelege că la rându-ne influenţăm pe alţii?
Spun teoriile că un om obişnuit, influenţează într-o viaţă normală, aproximativ 20 000 de oameni. Colosal ! unde sunt ei? Cine sunt? În ce fel şi în ce moment se petrece influenţa mea asupra lor?
E foarte greu de răspuns acestor întrebări. Cert este că nu putem trece prin viaţă fără să lăsăm vreo urmă. De la primul ţipăt, după naştere până la epitaful de pe crucea mormântului nostru manifestăm influenţă. Este spre bine sau spre rău!?! Cine ştie?
Planeta îşi expune şi îşi popularizează modelele. Dar cine este planeta? Ei? Ceilalţi?
Ei bine, vrem sau nu vrem facem parte din această cursă a influenţei. Suntem modelaţi şi modelăm. Ne mângâiem uneori cu gândul că vom şti să facem selecţie între reperele noastre. Avem impresia că am deprins şiretlicul prin care ne comportăm ireproşabil atunci când suntem în atenţia celorlalţi şi ne manifestăm fără control în intimitatea noastră. Dar ne înşelăm de-atâtea ori.
Lecţiile cele mai memorabile sunt cele transmise prin modele. Moda nu se influenţează şi nu se schimbă prin teorie ci prin reprezentări directe.
Chiar dacă vorbim despre tipare de gândire sau despre limbaj; atât în ce priveşte crezul cât şi în ce priveşte exprimările lui vizibile, noi suntem influenţaţi de modele. Acceptăm o teorie corectă sau greşită, în funcţie de simpatia faţă de furnizorul ei. Modificăm comportamentul nostru, în sens pozitiv sau negativ, potrivit cu puterea de atracţie pe care modelul meu o degajă în raport cu mine.
Aşa stând lucrurile ce fel de oameni ar trebui să fim noi, din moment ce influenţăm pe ceilalţi, conştient sau inconştient?
Dumnezeu ne cheamă să fim modele, într-o clipă a falselor valori!
Chemarea nr. 4
Dumnezeu ne cheamă să îngrijim de ceilalţi !
Economie de piaţă; profit; faliment; acorduri monetare; balanţe contabile; dobândă; deturnări de fonduri, impozite…
La ce fel de gânduri ne conduc aceste expresii?
La iubire? Sau poate la Încredere?
Nu-i aşa că trădează compasiune şi dăruire?
Ne strecurăm zilele printre realităţile descrise de formulări economice. Totul ne îndeamnă la scepticism şi suspiciune. Suntem foarte atenţi la orice posibilitate de câştig şi la orice pericol de a fi înşelaţi. Nu-i nici o anormalitate să fim preocupaţi de interesele noastre; nu-i nici o mirare să avem grijă doar de noi; este de aşteptat să nu ne pese de ceilalţi. Principiul economic determină sentimentele şi dragostea.
Numai că, universul infinit al lui Dumnezeu, se conduce după alte principii. Iniţiativa nu este aşteptată ci vine de la EL Însuşi. El este Cel care oferă primul; El se sacrifică mai întâi; El plăteşte însutit şi nu obligă pe nimeni să-şi achite facturile. La dumnezeu totul este gratuit: şi aerul şi lumina; şi căldura şi pârtiile de schi; El răsplăteşte chiar şi gândurile bune şi rugăciunile nerostite.
Nu ar fi trebuit să falimenteze deja? Nu ar fi de aşteptat ca rezervele Lui să se fi epuizat?
Ei bine nu. Este din ce în ce mai bogat. Cu cât pierde mai mult cu atât adună; cu cât sacrifică mai mult cu atât câştigă mai bine. Cu cât lasă iubirea să dăruiască, tezaurul Său îşi dublează dimensiunile.
Câtă vreme a trăit printre oameni, mântuitorul a fost cel mai sărac şi umil, dar nu a cerşit niciodată, ci a oferit mereu.
Pentru Hristos, a îngriji de cineva, era mai important decât a conduce un eveniment public, mai important decât a stabili acorduri sau a predica. A te îngriji de cineva, este deci, mai important decât orice filozofie şi decât orice declaraţie.
Dumnezeu ne cheamă să îngrijim de ceilalţi. Nu-i uşor, când toată lumea trăieşte după criteriul profitului economic. Nu-i simplu când mecanismele de piaţă nu includ dragostea sau mila. Nu-i normal când mentalitatea este orientată spre ignorarea celorlalţi. Totuşi, Împăratul universului, ne cheamă să îngrijim de ceilalţi.
Ce aleg?
Voi sărăci pentru a mă îmbogăţi alături de El?
Voi aduna fără El, într-o lume nesigură şi falimentară?
El mă cheamă la slujire !
Chemarea nr. 5
El ne cheamă să-i învăţăm pe alţii să se roage !
E posibil ca o societate în care şi dragostea şi salutul şi vorbele bune se cer, să nu ştim să ne rugăm ?
Ne rugăm la funcţionarii care ne încasează impozitele şi ne rugăm la cei care pătrund odată cu noi în intersecţie. Pentru fiecare lucru normal ne rugăm. Mai poate susţine cineva că nu ştim să ne rugăm. Cine altcineva din acest univers mai ştie atât de bine ce înseamnă rugăciunea?
Fiecare om este profesor de rugăciune.
Şi totuşi….
Cum aş putea să fiu profesor de rugăciune fără să ştiu ce înseamnă rugăciunea?
Cine m-ar crede dacă nu ar vedea rezultatele rugăciunii în viaţa mea?
Că omul se roagă mereu, poate fi un adevăr dar, pentru ce se roagă şi în faţa cui se pleacă, rămâne de văzut.
Diferite modele funcţionează ca normă în ce priveşte închinarea. Dar dincolo de ele rămâne inima goală, dezorientată şi întrebătoare după un răspuns.
Cine să aşeze în faţa oamenilor lecţia rugăciunii adevărate? Cine să stea drept mărturie despre răspunsul pe care Dumnezeul universului îl acordă fiecărei cereri în parte? Sunt eu? Pot angaja viaţa mea ca o demonstraţie despre promptitudinea răspunsului divin? Pot face referire la cel puţin un moment în care am simţit foarte concret implicarea lui Dumnezeu în viaţa mea, ca răspuns al cererilor mele?
Aici este întrebarea întrebărilor.
Dumnezeu mă cheamă să fiu profesor de rugăciune. Sunt gata?
Am înţeles simplitatea rugăciunii domneşti, atât de bine încât să pot vorbi altora despre ea. Mi-am însuşit relaţia Copil-Tată, în aşa măsură încât să-i încurajez pe alţii să o trăiască în dialog cu Dumnezeu. Sunt pregătit să iert înainte de a rosti rugăciunea, pentru ca alţii să cunoască prin exemplul meu fericirea iertării?
Care este ţinta alergării mele în clipele de criză? Forţele proprii sau Dumnezeu?
El mă cheamă să-i învăţ pe ceilalţi să se roage!
Chemarea nr. 6
Dumnezeu mă cheamă la compasiune !
Nu-i mare lucru. Pot oferi din banii mei celor nevoiaşi. Pot împărţi pâinea mea cu cel flămând. Pot renunţa la drepturile mele în favoarea altora…pot foarte multe lucruri.
Vreţi să ştiţi ce nu pot?
Nu pot să mă prefac îndurerat atunci când ceilalţi suferă. Nu pot să nu vă judec atunci când suportaţi consecinţele propriilor greşeli. Mi-e aproape imposibil să simt împreună cu voi durerea, decepţia, pierderea şi chiar bucuriile.
Pot fi învăţătorul vostru şi pot fi sluga voastră; accept să donez sânge pentru voi sau să cedez medicamentele mele. Dar de aici şi până la a simţi cu voi mai este cale.
Consider chemarea de a simţi cu ceilalţi, ca fiind cea mai grea chemare.
A simţi cu ceilalţi, înseamnă a-i cunoaşte; iar a-i cunoaşte înseamnă să petreci timp cu ei.
A simţi cu alţii înseamnă să-i înţelegi; cum să-i înţelegi pe ei când nu te înţelegi pe tine însuţi?
A simţi cu ceilalţi înseamnă să uiţi de tine; dar cum să uiţi de tine când tu eşti în centrul atenţiei?
Oare ştia Dumnezeu ce înseamnă a simţi cu ceilalţi, atunci când m-a chemat să fac acest lucru? Se pare că da…
Stă Isus alături de Maria şi Marta, le vede suferinţa şi disperarea, înţelege amărăciunea lor şi plânge.
Priveşte printre umbrele morţii. La călăii Săi, adunaţi în jurul crucii şi, făcând abstracţie de ura lor, Îl roagă pe Tatăl: „iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac!”.
Cum e posibil? De unde să găseşti puterea şi secretul de a te aşeza în locul celorlalţi, în durerea şi întrebările lor; în dilemele, în frământarea şi în suferinţele care le bântuie clipele?
Chemarea Lui este atât de complexă. Ştiu că secretul stă în răspunsul Său la rugămintea mea fierbinte. Voi fi în stare să-mi doresc din toată inima mea să simt cu ceilalţi?
Aceasta este chemarea Lui pentru mine.
Chemarea nr. 7
Dumnezeu ne cheamă să-i conducem pe ceilalţi la slujire !
Dacă aduni de pe stradă o ceată de copii fără adăpost, şi, după ce îi curăţi, îi îmbraci cu cele mai scumpe şi mai bune haine; dacă le oferi cea mai gustoasă şi mai hrănitoare masă; le pui la dispoziţie casa ta în întregime, ba chiar le angajezi şi personal de întreţinere, nu ai făcut decât să te foloseşti de cineva pentru liniştirea conştiinţei tale.
Oricine ar fi cel pe care îl ajutăm, nu avem dreptul să ignorăm dreptul şi datoria acestuia de a se împărtăşi din bucuria dăruitorului. Dacă primim fără să oferim, suntem cei mai nefericiţi oameni. Toate fiinţele create de Dumnezeu, au în programul existenţei lor nevoia de a oferi şi împlinirea care decurge din aceasta.
După o binecuvântată umblare împreună cu ucenicii Săi, Mântuitorul, adresează o chemare la slujire.
A împărtăşit cu ei dragostea divină; a manifestat faţă de ei înţelegere, acceptare şi dragoste; i-a instruit şi le-a arătat drumul. Dar în final a rostit o aşteptare specială: „Faceţi şi voi la fel !”
Nu foloseşte la nimic slujirea fără lecţia slujirii. Nu are nici un rost învăţătura fără chemarea la învăţarea altora. Este inutil să dăruieşti fără a lăsa pe primitor să guste din bucuria dăruirii personale.
Nu se va schimba nimic în această lume, decât atunci când vom şti să-i chemăm pe cei slujiţi de noi sau de Dumnezeu, la slujire.
Un om fără chemarea la slujire este ca şi un student fără meserie. Un soldat instruit dar fără misiune, este un eşec.
De cele mai multe ori este mai uşor să ajutăm de cât să-i chemăm pe alţii la slujire.
De ce ?
Pentru că o chemare la slujire presupune încredere. Dumnezeu are încredere în noi, dar noi în ceilalţi avem? Descoperim în ceilalţi calităţi şi daruri pe care să le vedem folosite în slujirea altora?
Chemarea la slujire înseamnă încredere, înseamnă preţuire, înseamnă risc.
Dumnezeu ne cheamă să-i conducem pe alţii la slujire !
Atelier 1
- Cine este persoana care te-a influenţat în modul cel mai pozitiv ?
- Cine a manifestat vreodată o influenţă negativă asupra ta şi în ce domeniu ?
- Aminteşte-ţi dacă ai influenţat pe cineva în vreun fel. Cum?
- Prin ce anume poate influenţa un părinte pe un copil în sens negativ? Dă exemple !
- Poţi identifica o vedetă care te-a influenţat într-un fel anume ? cine şi în ce fel ?
* Aceste întrebări pot fi scrise pe bileţele şi după ce împarţi participanţii din sală în grupe de câte cinci, fiecare participant va extrage un bilet şi va răspunde la întrebare. Activitatea poate dura 5-7 min. Această activitate se va plasa după Chemarea nr. 3 să fim modele. Dacă nu poţi multiplica atât de multe bileţele, poţi face şi în felul următor: ai întrebările scrise pe câteva cartonaşe, sau bucăţi de hârtie, ai câţiva colaboratori( fiecare tânăr poate să facă acest lucru) colaboratorii merg la grupe şi participanţii aleg un număr de la 1- 5. tânărul citeşte fiecăruia întrebarea iar acesta dă răspunsul.
Temă pentru acasă
Ai lista „SMURD”
Această listă va fi completată după Chemarea nr. 2 sa-i salvăm pe oameni. Se completează lista cu 3 nume, pe care fiecare le consideră o urgenţă, şi se semnează angajamentul , ca în următoarele 10 zile să se roage pentru acele persoane şi să le viziteze. Îndeamnă-i să semneze, dar să nu o facă în glumă. Orice promisiune făcută lui Dumnezeu nu-i o joacă. Ai lista în Anexă. Dacă poţi multiplică mai multe exemplare. Orice formular dă credibilitate şi greutate unei acţiuni.
Concurs
Concursul constă în următorul lucru: participanţii să-şi noteze cele 7 chemări şi să identifice cel puţin un exemplu din viaţa Mântuitorului, când acesta a aplicat chemarea respectivă. (Exemplu: chemarea la compasiune; Isus Plângea , Ioan 11; 35).
Sugesti şi idei
- Se poate face un fel de banner cu următorul titlu: „Chemarea .” sau „Dumnezeu ne cheamă !”.
- Dacă e posibil putem ar fi frumos să apară înaintea fiecărei chemări câte un banner mai mic pe care să fie scrisă chemarea respectivă.
- Legat de chemarea să îngrijim de alţii, este bine să veniţi voi cu o listă de opţiuni, cazuri, pe care să o oferiţi comunităţii.
- Organizaţi un scurt simpozion( doi trei tineri, una două persoane în vârstă) care să discute în 5 minute subiectul modelelor şi influenţa asupra noastră.
ARATARE
De Lavinia Iosub
Ascuns între rânduri ca un Cuvânt
Şi între răspunsuri ca o întrebare,
Nevăzut de mulţime mă descopăr
Scos la răscrucea care încă mai doare,
Şoptesc printre valuri chemări
Şi mă întorc după suspinul căderii,
Mâine exista prin ale mele uitări
Şi-l dau străinului la poarta mângâierii.
O vreme s-a dus ca şi Mine
A rămas doar zborul de trăit.
Trezeşte-ţi trâmbiţa cu focul din bine
Şi rămâi pân` la sfârşit răsărit.
CHEMAREA CHEMĂRILOR
Chemarea chemărilor Lui
Nu-mi străluceşte arătări de slavă
Nici vise plănuind comod uitări şi nepăsare
Chemarea chemărilor mă doare
S-a împânzit în viaţa mea bolnavă,
În ceasul împlinirii veacului.
Chemarea chemărilor Sale
M-a deranjat din jocul meu bătrân
Presimt un potop de prea lumină
Chemarea chemărilor divină
M-a detronat, nu voi mai fi stăpân;
Voi fi doar slujitor umil pe cale.
Chemarea chemărilor vine
Ca un frământ printre pustiuri adormite
Nu va mai sta fiinţă rătăcită
Chemarea ca un glas dinspre orbită
Trezeşte alergări şi ceasuri împlinite
Căci Domnul azi revine.
ŞTIINŢĂ
Noi conducem pe alţii
Nu prin cuvinte,
Ci prin tăcerile
Faptelor noastre
Tăinuite cuminte.
Salvăm pe celălalt
Nu prin poveţe
Nici prin jigniri,
Ci prin sclipiri
De simple bineţe.
Nu-i pildă viaţa mea
Când am admiratori.
Voi fi model
Numai atunci
Când pasul conduce spre zori.
Sunt simplu angajat
Oricât aş lucra
Iubesc atunci
Când neplătit
Iubirea mea va alerga.
Se pleacă oamenii planetei
La rătăciri de zei
În timp ce eu
Mă rog ascuns
Şi tac, mai bun ca ei.
Cum să mai simt şi milă
Dacă nu m-am înţeles
Cine-ar putea
Să plângă ca Hristos
Atâţia răzvrătiţi în univers?
Noi slujim pe celălalt
Dacă îi găsim chemări
Chemarea de-a iubi
De-a şti
De-a fi o pildă pe cărări !
LISTA „SMURD”
| Doresc să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita |
| Numele pentru care te rogi |
Marchează zilele când te-ai rugat |
Data vizitei |
Data _____________ Semnătura __________
LISTA „SMURD”
| Doresc să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita |
| Numele pentru care te rogi |
Marchează zilele când te-ai rugat |
Data vizitei |
Data _____________ Semnătura __________
LISTA „SMURD”
| Doresc să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita |
| Numele pentru care te rogi |
Marchează zilele când te-ai rugat |
Data vizitei |
Data _____________ Semnătura __________
