Arhivă etichetă Exploratori

deAndrei Spiridon

Iov – zile rele pentru oameni buni

iov.doc
iov.doc
iov.doc
46.5 KiB
85 Downloads
Details

Iov – zile rele pentru oameni buni
Iov, capitolele 1, 2, 4, 8, 15, 32, 38-41, 42:1-7

Scop
Suferinţa ar putea fi condiţia de pe urma căreia oamenii beneficiază cel mai mult. Atunci când suferi, te simţi respins. Uneori, chiar respins de Dumnezeu. Şi totuşi, exact opusul este realitatea. Unele din durerile pe care le simţi în viaţă Îl au de fapt în spate pe Dumnezeu, care te atrage mai aproape de El. Adevărul este însă că noi ne întoarcem adesea spre Dumnezeu atunci când nu mai avem înspre cine altcineva să ne întoarcem.

Iov a fost un slujitor al lui Dumnezeu care a ştiut să se întoarcă înspre Dumnezeu în timpul suferinţei lui. Atunci când toate erau pe dos, el nu a putut găsi ajutor în circumstanţele în care se afla, în familie sau în prieteni. El şi-a găsit ajutorul în Dumnezeu şi acest lucru a făcut viaţa lui remarcabilă.

Introducere – aţi prefera mai degrabă să…?
Cere-le tinerilor să treacă peste următoarele întrebări şi să voteze care anume experienţă ar fi dorit ei să o aibă (pentru a face acest lucru mai atractiv, poţi să le ceri în loc să voteze, să se ducă în diferite părţi ale sălii sau să facă diferite acţiuni în funcţie de alegerea pe care ei o fac). Nu le da prea mult timp să se gândească la întrebări.

Aţi prefera mai degrabă să:
• Suferiţi şi să fiţi înţelepţi, sau să fiţi fericiţi şi ignoranţi?
• Pierdeţi totul şi să primiţi de două ori mai mult, sau să ţineţi tot ce aveţi acum sub control?
• Trăiţi confortabil şi să fiţi nişte superficiali, sau să treceţi prin durere şi să ajungeţi nişte oameni profunzi?
• Aveţi prieteni care să vă dea sfaturi rele, sau să nu aveţi prieteni de loc?
• Muriţi împreună cu familia, sau să fiţi singuri?
• Aveţi bube dureroase pe tot corpul, sau să ieşiţi din mizerie şi să muriţi?
• Fiţi căsătoriţi cu cineva care vă batjocoreşte, sau să nu fiţi căsătoriţi deloc?
• Cedaţi în faţa diavolului şi să fiţi fericiţi, sau să vă împotriviţi lui şi să experimentaţi durerea?
• Primiţi răspunsuri de la prieteni, sau să le primiţi de la Dumnezeu?

Treci apoi la discursul tău spunând:
Mulţi dintre voi probabil că sunteţi mulţumitori că nu trebuie să faceţi astfel de alegeri în viaţa reală. Însă câte unul din fiecare pereche din aceste lucruri i s-au întâmplat lui Iov şi el nu a putut alege altceva.

Poate că mulţi dintre voi aţi experimentat ce înseamnă durerea şi suferinţa. Pe măsură ce ne uităm la povestea lui Iov, uitaţi-vă la modalităţi în care să puteţi, ca şi Iov, să îmbrăţişaţi binecuvântările care sunt găsite numai în răni.

Lecţie biblică – Au, doare!
Deşi povestea lui Iov se întinde pe 42 de capitole, lecţia ta se întinde doar pe pasajele selectate care rezumă ideea principală a povestirii. Iată schiţa pentru aceasta:

Circumstanţele lui Iov – Iov, capitolele 1 şi 2
Dintre toate tragediile pe care le-a experimentat Iov, nici una nu s-a întâmplat din vina lui. Ele erau circumstanţe pe care Satan le-a aranjat şi pe care Dumnezeu le-a îngăduit. Ni se dă voie să privim în spatele scenei – interacţiunea dintre Dumnezeu şi Satan. Din poziţia aceasta, ne dăm seama de dimensiunea spirituală a necazurilor lui Iov. Iov, pe de altă parte, nu avea nici o idee despre ce i se întâmpla. Din tot ce îşi dădea el seama, credea că fusese abandonat de către Dumnezeu. Chiar şi aşa, Iov nu L-a înjurat pe Dumnezeu pentru ceea ce se întâmplase (Iov 1:22, 2:10). El a acceptat circumstanţele, chiar dacă nu înţelegea prin ce anume trece.

Apropiaţii lui Iov – Iov capitolele 4, 8, 15 şi 32
Apropiaţii lui Iov au căutat să îl facă să se simtă mai bine spunându-i ce anume să facă.

1. Soţia lui Iov
Ea este adeseori criticată pentru amărăciunea ei evidentă. Oricum, trebuie să ne amintim că toţi copiii ei muriseră într-un dezastru natural. În adâncimea supărării ei, ea Îl întreba pe Dumnezeu de ce a îngăduit ca nişte copii nevinovaţi să sufere. Mulţi oameni reacţionează exact la fel ca şi soţia lui Iov în faţa suferinţei: cu amărăciune.

2. Cei trei prieteni ai lui Iov (Iov 2:12-13)
Deşi au început foarte bine, stând cu Iov şi plângând, fără să spună un cuvânt, lucrurile au mers înspre rău atunci când ei şi-au deschis gurile. Subliniază câteva din comentariile lor şi arată tinerilor că acestea nu erau neapărat greşite (deşi unele erau cu adevărat), ci doar nu se aplicau la situaţia lui Iov.

Facem cu toţii greşeli teribile în faptul de a încerca să fim prieteni, cum ar fi să ascultăm prea puţin sau să vorbim prea mult, gândindu-ne că ştim exact cum anume se simt prietenii noştri, sau încercând să rezolvăm situaţiile cu răspunsuri tip.

Confruntarea lui Iov – Iov, capitolele 38-41 şi 42:1-7
În cele din urmă, Iov se opreşte din a îi asculta pe prietenii lui şi Îl ascultă pe Dumnezeu. Cât de des ajungem noi la acest punct? De cele mai multe ori, ne ducem cu durerea noastră la alţii, sperând că ei au cuvintele necesare pentru a ne face să ne simţim mai bine. Iov ne arată că cea mai bună soluţie este aceea de a duce durerea noastră la Dumnezeu

În capitolele 38-41, Dumnezeu îi răspunde lui Iov punându-i întrebări. Prin aceste întrebări puse de Dumnezeu, Iov capătă perspectiva de care avea nevoie. Răspunsul său din ultimul capitol arată că el a început să înţeleagă durerea lui într-o formă nouă. Dumnezeu a fost credincios în a îi da lui Iov răspunsurile de care avea nevoie.

Ironia imaginii lui Iov care oferă lui Dumnezeu o jertfă pentru înţelegerea greşită a prietenilor săi (Iov 42:7-9), arată faptul că oamenii care par să aibă răspunsurile bune nu pot fi crezuţi întotdeauna. În cele din urmă, nu trebuie să tragem concluzia că oamenii care suferă cel mai mult sunt pedepsiţi de Dumnezeu. Poate că acest lucru îi onorează – faptul că au fost găsiţi vrednici să sufere.

Încheie această secţiune spunând ceva de genul:
„De obicei, oamenii se uită la noi cu milă atunci când trecem prin durere. Însă Iov ne arată că, în opinia lui Dumnezeu, noi trebuie să fim onoraţi de faptul că trecem prin circumstanţe dureroase. Suferinţa nu este întotdeauna rea. În loc să fugim de durere, haideţi să lăsăm ca aceasta să îşi facă treaba în vieţile noastre.”

Discuţie în grupuri mici

Această discuţie se concentrează din nou asupra întregii povestiri a lui Iov, aşa că încurajează-ţi tinerii să îşi concentreze atenţia asupra versetelor. Poate că va trebui să mai adaugi ceva detalii, dacă apar întrebări în plus. Poate că va fi o discuţie ceva mai lungă decât cele precedente, însă va merita.

Încercat, însă real
1. Faceţi cu toţii o listă cu toate lucrurile care îi fac pe oameni să sufere.
2. Credeţi că Dumnezeu îngăduie suferinţa pentru că vrea să ne pedepsească? De ce da sau de ce nu?

Citiţi Iov 1:1-19
3. De ce a îngăduit Dumnezeu să sufere Iov?
4. Credeţi că Dumnezeu era nedrept? Cum credeţi că S-a simţit Dumnezeu?

Citiţi Iov 2:1-10
5. Ce credeţi că gândea Iov atunci când stătea pe cenuşă? V-aţi simţit vreodată aşa? Ce aţi făcut?
6. De ce credeţi că era aşa de plină de amărăciune nevasta lui Iov?

Iov 2:11-13
7. Aţi încercat vreodată să încurajaţi un prieten care era în suferinţă? Ce aţi zis sau ce aţi făcut (dacă aţi făcut)? Cum anume v-a răspuns prietenul vostru?
8. V-aţi simţit bine în legătură cu modul în care i-aţi confruntat?

Citiţi primele cuvinte ale lui Iov în Iov 3
9. Aţi fost vreodată aşa de deprimaţi? Dacă da, ce anume aţi făcut să vă simţiţi mai bine? Ce v-a făcut în cele din urmă să fiţi mai bine?

Iov 4:6-8
10. Ce a spus Elifaz ca să îl mângâie pe Iov? Credeţi că era de ajutor sfatul lui?
Iov 8:4-6
11. Ce a spus Bildad? Era lucrul acesta de ajutor?
Iov 11:14-17
12. Cum stau lucrurile cu Zofar?
Iov 16: 1-2
13. Au încercat vreodată prietenii voştri să vă mângâie cu cuvinte care nu ajutau cu adevărat? Cum v-aţi simţit atunci?
14. Puteţi să vă regăsiţi în răspunsul pe care îl dă Iov prietenilor săi?

Iov 31
15. Aţi fost vreodată atât de supăraţi pe Dumnezeu încât să Îi puneţi întrebările pe care le-a pus Iov? Dacă da, ce aţi făcut?

Iov 38-42:7
16. Dumnezeu este foarte afirmativ în modul în care îi răspunde lui Iov, însă care credeţi că era „tonul vocii Sale”? Ce simţea Dumnezeu cu privire la Iov în acele momente?

Iov 42:10-16
17. Ce s-a întâmplat în final cu Iov?

Iov 42:1-6
18. Cum anume s-a schimbat perspectiva lui în acest proces?
19. Ce vă învaţă toate aceste lucruri despre relaţia voastră cu Dumnezeu?

Aplicare
Citiţi din nou Iov 42:1-6. Cere-le tinerilor să scrie pe o foaie de hârtie toate lucrurile pe care le-a învăţat Iov prin experienţa suferinţei sale. Dă-le apoi câteva momente de linişte pentru a putea să se gândească la lucrurile care sunt cele mai importante pentru ei acum.

deAndrei Spiridon

Iosua şi Caleb

iosuasicaleb.doc
iosuasicaleb.doc
iosuasicaleb.doc
39.5 KiB
91 Downloads
Details

Iosua şi Caleb
Numeri 13, 14, 27:15-20, şi Iosua 14:13-14

Scop: Foloseşte această lecţie pentru a îi ajuta pe tinerii tăi să înţeleagă că un erou este o persoană care abordează o situaţie dificilă sau nesigură cu putere şi cu încredere. Iosua şi Caleb au fost nişte eroi. Bazându-se cu tărie pe convingerea că ei erau poporul lui Dumnezeu, au rămas încrezători în timpul opoziţiei. Încrederea lor i-a calificat să intre în ţara promisă. Cât de plină de încredere este credinţa ta în mijlocul opoziţiei? Relatarea povestirii lui Iosua şi Caleb arată că Dumnezeu onorează încrederea pe care o are poporul Său în El – şi că Dumnezeu se arată vrednic de încrederea noastră.

Introducere

Haideţi să facem o înţelegere

Selectează trei tineri care să joace “Haideţi să facem o înţelegere”. Trimite-i apoi afară din sală. Spune restului tinerilor să fiecare jucător trebuie să aleagă între două premii – unul este o bancnotă de 10.000 lei, iar celălalt este un plic în care este scris un premiu, pe care ei nu îl ştiu. Spune-le că toţi, mai puţin doi dintre ei trebuie să îi convingă pe jucători să aleagă banii. Spune-le la doi tineri – cei mai puternici şi mai maturi din punct de vedere spiritual din grupul tău să încerce să îi convingă pe jucători să aleagă premiul necunoscut. (Nimeni nu trebuie să ştie ce este în plic – spune-le doar că este vorba de un premiu foarte bun). Toţi trebuie să strige sfatul lor în acelaşi timp, creând acea atmosferă de haos care le place atât de mult tinerilor.
Invită-i pe jucători în sală, câte unul pe rând, şi spune-le că trebuie să aleagă între cele două premii. Ţine bancnota şi plicul în câte o mână şi – în timp ce mulţimea tinerilor strigă la ei – spune-le că au doar un minut să aleagă. Dă-le ceea ce au ales şi permite-le apoi să se alăture celorlalţi tineri pentru a striga la cei care vor veni. După ce jocul a luat sfârşit, spune ceva de genul:

Cei trei jucători au trebuit să se confrunte cu o alegere grea – în primul rând, dacă să aleagă ceva ce văd, sau ceva ce nu văd; în al doilea rând, dacă să se încreadă în majoritatea mulţimii, sau să se încreadă doar în cele două voci care îi îndemnau să aleagă ceea ce nu vedeau.
Proaspăt ieşiţi din sclavia egipteană, copiii lui Israel se confruntau cu exact aceeaşi problemă. Moise a trimis 12 spioni să cerceteze ţara promisă. Zece dintre ei s-au întors plini de frică, avertizând poporul că locuitorii din Canaan erau prea înalţi. Sfatul lor era “Nu intraţi!” Doar doi dintre spioni au sfătuit poporul să intre în ţară. Amintindu-şi de puterea pe care Dumnezeu a arătat-o deja peste Israel, ei au încercat să convingă poporul că nici o opoziţie nu era prea mare pentru a rezista lui Dumnezeu.
Israeliţii au ascultat în cele din urmă de cei zece spioni fricoşi şi au ales să nu mărşăluiască în ţară pentru a o cuceri. Care a fost rezultatul? Dumnezeu S-a asigurat că ei şi-au primit lecţia. Timp de patruzeci de ani israeliţii au rătăcit prin deşert. Singurii care au trăit ca să vadă promisiunea lui Dumnezeu împlinită au fost cei care au crezut de prima dată – la povestirea lor vom privi noi azi.
Lecţie biblică
Împotriva mulţimii

Această lecţie se axează pe pasajele (în principal din Numeri) care se referă la caracterul, la încrederea şi la modul de conducere a lui Iosua şi Caleb. Dacă vei ţine un discurs, iată o schiţă sugestivă care te poate ajuta:

Raportul
Numeri 13 Fă rezumatul povestirii spionilor care au fost în Canaan pentru a îl explora.
Discută cu tinerii despre presiunea pe care Iosua şi Caleb au simţit-o de la mulţimea celorlalţi, care au rezistat sfatului lor plin de încredere de a merge să cucerească ţara.
Numeri 13:30
Numeri 14:6-9 Priviţi la puterea pe care a arătat-o credinţa lor aflată sub presiune. Cere-le tinerilor să spună exemple de presiuni cu care se confruntă ei.
Discută cu ei unul sau două exemple în care tineri pe care tu îi cunoşti au stat fermi în credinţa lor, indiferent dacă au fost sau nu în minoritate.
Numeri 14:1-12 Relatează-le povestirea răspunsului mulţimii la sfatul lui Iosua şi al lui Caleb.
Rezultatul
Explică-le modul în care a răspuns Dumnezeu mulţimii.
Discutaţi despre momentele în care ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu din teamă sau din cauza presiunii de grup. Iosua şi Caleb au ilustrat valoarea faptului de a rămâne tari în credinţă.
Numeri 14:19-30 Asigură-te că tinerii observă că, deşi Dumnezeu a iertat imediat poporul, atunci când Moise i-a cerut acest lucru, lipsa lor de credinţă i-a împiedicat să vadă promisiunile lui Dumnezeu devenind realitate – ei nu au pus niciodată piciorul în ţara promisă. Iosua şi Caleb însă s-au bucurat de roada credinţei lor.
Răsplata
Numeri 14:24
Numeri 27:15-20
Iosua 14:6-14 Iosua şi Caleb au fost răsplătiţi pentru credinţa lor de Dumnezeu şi, în cele din urmă, de propriul lor popor.
Dumnezeu l-a chemat pe Caleb, datorită inimii sale pline de credinţă.
Dumnezeu l-a chemat pe Iosua, datorită capacităţii sale de conducător.
Ei au fost recunoscuţi de popor, care au urmat conducerea lor şi le-au dat un loc în Canaan.
Trăirea prin credinţă poate părea dificilă pe termen scurt, însă pe termen lung este singura modalitate de a experimenta cu adevărat binecuvântările lui Dumnezeu.

Discuţie în grup mic
Împotriva mulţimii

Numeri 13:17-29
1. După 40 de zile, cei 12 lideri pe care i-a trimis Moise să exploreze ţara promisă, s-au întors cu raportul lor. Ce anume au spus ei?
2. Ce vă spune despre ei raportul lor?

Numeri 13:30
3. Ce spune Caleb despre ţară?
4. Ce vă spune acest lucru despre el?

Numeri 13:31-33
5. Este diferenţă între modul în care vorbeşte Caleb despre ţară (v.3) şi modul în care ceilalţi (cu excepţia lui Iosua) vorbesc despre acesta?
6. Ce anume face diferenţa dintre punctele lor de vedere?

Numeri 14:1-4
7. Cum anume răspund oamenii la raport?
8. De ce credeţi că răspund ei aşa?
9. Cum aţi fi răspuns voi dacă aţi fi fost acolo?

Numeri 14:6-9
10. Credeţi că le-a fost greu lui Iosua şi lui Caleb să facă faţă mulţimii, aşa cum au făcut-o?
11. Aţi fost vreodată în minoritate, aşa cum au fost Iosua şi Caleb?
12. Ce anume s-a întâmplat?
13. Cum v-aţi simţit?

Numeri 14:10
14. Aţi fost vreodată respinşi sau ridiculizaţi pentru credinţa voastră? Cunoaşteţi vre-o altă persoană care a păţit aşa ceva? Descrieţi situaţia.
15. Cei îi spune Dumnezeu lui Moise despre israeliţi?

Numeri 14:11
16. Credeţi că avea Dumnezeu dreptul să fie frustrat? De ce da sau de ce nu?
17. Ce spune Dumnezeu despre Caleb?

Numeri 14:24
18. Ce vă spune acest lucru despre ceea ce vrea Dumnezeu de la noi?
19. Dumnezeu îi iartă pe oameni pentru că se răzvrătesc; care sunt însă consecinţele pentru lipsa lor de încredere?

Numeri 14:20, 14:29-32
20. Cum sunt Caleb şi Iosua răsplătiţi pentru credinţa lor?
21. Judecând după această istorisire, cât de importantă este credinţa?
22. Ce se întâmplă cu Iosua şi cu Caleb pe termen lung?

Numeri 27:15-21, Iosua 14:6-14
23. Cu ce este acest lucru diferit faţă de ceea ce li s-a întâmplat la început?
24. Ce vă spune aceasta despre rezultatele pe termen scurt şi de cele pe termen lung cu privire la împotrivirea în faţa mulţimii?

Aplicaţie
Care este nivelul tău de încredere?

Cere-le tinerilor să dea note situaţiilor de mai jos, pe măsură ce le citeşti. Iată scopul acestei activităţi: notarea personalizează situaţii care altfel sunt ipotetice. Tinerii pot să înţeleagă mult mai bine cât de încrezători sunt ei în credinţa lor. Ei vor părăsi întâlnirea fiind puţin mai clari cu privire la faptul dacă sunt sau nu în stare să stea împotriva mulţimii. Notarea cu 1 înseamnă că este uşor pentru ei să stea împotriva mulţimii; o notare cu 6 înseamnă că este dificil pentru ei să stea împotriva mulţimii.

Puteţi realiza această activitate în grupe mici, unul la unul, sau poţi să le ceri pur şi simplu să reflecteze în mod personal. Trebuie să alegi care din aceste moduri de abordare se potrivesc cel mai bine grupului tău.

• Toţi cei din jurul tău copiază la o lucrare pe care o ai la şcoală.
• Toţi prietenii tăi beau la o petrecere, şi îţi cer şi ţie să li te alături.
• Prietenii tăi încep să bârfească despre o cunoştinţă de a voastră care nu este prezentă.
• Colegii tăi de la ora de ştiinţe încep să vorbească despre evoluţie şi despre creaţie. Se pare că eşti singurul dintre ei care crede în creaţie.
• Tu şi prietenii tăi discutaţi pe tema religiei. Ei cred cu toţii că, devreme ce sunt multe căi pentru a ajunge la Dumnezeu, nu contează cu adevărat ceea ce crezi.

deAndrei Spiridon

Furnica

Furnica-copii.doc
Furnica-copii.doc
Furnica-copii.doc
2.3 MiB
131 Downloads
Details

Furnica

In fiecare zi, devreme de tot, venea la serviciu Furnica cea harnica,productiva si bucuroasa de munca ei.
Acolo isi petrecea ea zilele, muncind cu sarg si fredonand un cantecel.

Era harnica, productiva si bucuroasa de ce facea, dar, vai, nu o superviza nimeni.

Bondarul, presedinte si director general, a considerat ca asa nu se mai poate si a creat un post de supervizor, pe care a angajat un Gandac cu multa experienta.

Prima grija a Gandacului a fost aceea de a standardiza ora de sosire si de plecare de la munca, si a elaborat si niste rapoarte minunate pe aceasta tema.

Curand s-a vazut ca era nevoie si de o secretara care sa pregateasca rapoartele, si ca urmare au angajat o Paianjenita, care a organizat o arhiva si s-a ocupat si de telefoane.

Si in tot acest timp, Furnica era harnica, productiva si se bucura de munca ei. Muncea si iar muncea.

Si din cand in cand fredona o melodie.

Bondarul, presedinte si director general, era incantat de rapoartele Gandacului supervizor, ba chiar i-a mai cerut si niste tabele comparative si grafice, indicatori de gestiune si analize ale tendintelor de viitor.
Asa ca a fost nevoie sa angajeze si o Musca, pe functia de ajutor de supervizor si a trebuit sa-i cumpere si un laptop cu imprimanta color.

Curand Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, a incetat sa mai fredoneze o melodie, si a inceput sa se vaiete ca pierde vremea cu hartoagele pe care o puneau sa le completeze, in loc s-o lase sa lucreze.

Si atunci, Bondarul, presedinte si director general, a hotarat ca e momentul sa ia masuri: s-a creat postul de administrator general  al departamentului in care lucra Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Aceasta responsabilitate a fost incredintata Lacustei care, ca prima masura a pus mocheta bej in biroul sau si a cerut sa i se cumpere un fotoliu special. Noul administrator general – e clar – a avut apoi nevoie de o masina, de un computer ba chiar si de o retea intranet pentru comunicarea cu subalternii.

Tot noul administrator general a mai avut nevoie si de o asistenta personala si a adus-o pe Broasca,  cea care-i fusese secretara la precedentul loc de munca. Aceasta urma sa-l ajute la elaborarea planului strategic si a bugetului pentru departamentul in care muncea Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.
Furnica nu prea mai canta, si pe zi ce trece devenea tot mai agitata si mai nervoasa.

„Va trebui sa selectionam o societate de consultanta care sa ne elaboreze un studiu cu privire la mediul de lucru in societatea noastra”, propuse Lacusta. Iar societatea aleasa, contra unei sume consistente, se puse pe studiu, anuntand ca are nevoie de cateva luni  de lucru.

Dar intre timp, Bondarul, presedinte si director general, reanalizand cifrele, ajunse la concluzia ca departamentul in care lucra furnica harnica, productiva, si ceva mai putin bucuroasa de munca ei,  nu mai aducea acelasi profit ridicat ca pana acum.

Si l-a contactat pe Bufnita, renumitul consultant in afaceri, ca sa-i ceara un diagnostic al situatiei.

Domnul Bufnita s-a invartit trei luni prin birourile societatii si a elaborat un raport sofisticat, in mai multe volume, in valoare de cateva zeci de mii de euro, care se incheia cu concluzia: „Sunt prea multi salariati in acest departament. Trebuie efectuate concedieri”.

Asa ca Bondarul, presedinte si director general, a trebuit sa urmeze sfatul consultantului care-l costase cateva zeci de mii de euro, si sa concedieze Furnica harnica, productiva si furioasa, care pe vremuri era harnica, productiva si bucuroasa de munca ei.

Morala:

Sa nu cumva sa-ti treaca prin minte sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei! Este mult mai oportun sa fii sau o Lacusta sau un Gandac, inutil si incompetent.

Incompetentii nu au nevoie de supervizori, asta o stie toata lumea.

Pe ei nu-i streseaza nimeni!

Daca, totusi, nu te poti impiedica sa fii harnic si productiv, sa nu cumva sa arati ca esti bucuros de munca ta.

Asta n-au sa ti-o ierte niciodata!

Iar daca, in ciuda acestor sfaturi, te incapatanezi sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, apuca-te de o activitate independenta, cel putin asa nu vor trai pe spinarea ta toti Bondarii, Gandacii,  Paienjenii, Mustele, Lacustele, Broastele
si Bufnitele!

 

Casa noastra

Cantare………..

In valea aceasta care se chiama pamant, oamenii de mult s-au pierdut.S-au ratacit printre blocuri de piatra, institutii, promisiuni ne-nplinite si ispite.Atatea drumuri intortochiate, atatea false chemari pentru dreptate, adevar, eliberare de moarte.Cine sa stie unde e bine, cine mai poate arata calea spre lumina, odihna, virtute? Zadarnica cautare a orbilor, bijbiieli in intunericul gol, cadere in gropi sapate de demoni si-atata deznadejde in noi.
In fiecare clipa ceva se strica, se prabuseste, moare In fiecare clipa ochii ne plang o priveliste nefrumoasa.De sase mii de ani, in fiecare clipa ceva ne doare, de sase mii de ani nu mai suntem acasa.
S-au ratacit pamantenii in valea mea, si merg spre moarte fara sa se intoarca, fara sa vada ce mult au cazut, si fara sa doreasca cerul pierdut.

Opriti-va! suspendata intre cer si pamant, exista o tainica usa, inca de la inceputul istoriei, de oameni inchisa.

-Dar cine ar putea uni din nou planeta cu vechiul paradis pierdut?

Daca te opresti o clipa din mersul vietii, daca o clipa te apropii si taci ascultand, vei auzi o tainica voce in linistea inimii tale vibrand, vei auzi niste pasi in univers, si-o usa deschizandu-se acolo sus.
E Domnul !, coboara iarasi printre noi,
in cautarea omului pierdut.
-Doamne! indreapta privirile noastre spre Tine, priveste spre noi din intinderea Ta cea albastra, vezi-ne suferinta printre toate straine.
Doamne, nu este aici casa noastra.Taie radacinile ce ne tin de Pamant.Tu poti totul prin al tau cuvant.

Cantare……….

In ceruri, un inger a inceput sa impleteasca o cununa. A inceput intr-o zi, cand ratacit fiind m-am intors la Domnul, si temator am spus ingerului meu: vreau sa fiu si eu in patria ta, vorbeste-mi ceva despre ea.
-Eu sunt din tara unde „nu” este „nu”,  si „da” este „da”. Acolo nu este pauza intre cuvant si fapta.Vrei sa vezi unde-i casa mea? Priveste in sus, e atat de albastra!!! Langa ea, gradina cu stele, si nu doar o stea este a mea, ci toata nemarginirea din ele. Hai! vino sa vezi cat de frumoasa este patria mea.Eu stau in tara unde oamenii sunt nascuti a doua oara: buni, frumosi, adevarati.In tara mea, din stresinile caselor ploua cu dragoste, fantanile sunt pline cu viata, iar copiii impletesc ramuri de palmier pentru Imparatul lor. Vino sa-ti arat patria mea, s-o vezi cu ochii tai, s-o mangai cu palmele tale, sa-ti plantezi inima in ea.Daca vrei, poate fi si patria ta!
In cer, ingerii au inceput sa impleteasca cununi. Va fi o zi, o minunata zi, cand cu ele pe pamant s-or cobori, si atunci suavele frunze de lauri din cununi, vor mangaia multe frunti obosite de drum.
Deasupra noastra, vor zbura ingeri cu coroane in maini. Nu stati inconvoiati spre Pamant in imposibilitate de a primi nemurirea.

 

Cantare…………

 

In fiecare zi, stau de vorba cu mainile mele despre lucrurile minunate de dincolo de stele. Ne vedem parca mangaind portile cetatii de slava, culegind florile din cea mai miresmata dumbrava, si tot asa le povestesc, pana ce intr-un gest de multumire se unesc, sa multumeasca Tatalui Ceresc.

In fiecare zi, stau de vorba cu inima mea.
O fac sa auda cum bate in lumile necazute inima imparatiei de iubire. Linga inimile ingerilor o asez .Doamne, fa ca inima mea sa bata ceresc.

Adesea, ma surprind plangand de bucurie, visand ca sunt in marea Ta imparatie si casa mea intreaga acolo-i, linga Tine. Bunicii, cu intelepciunea lor de bine, si tata, cel ce-a fost cu truda pe pamant, si mama cu iubirea, si frati, surori, toti sunt. De-aceea, in fiecare seara, si-n fiecare zori de zi, in inima mi-i strang pe toti, si-i fac manunchi de bucurii, si-i trec prin cantecul iubirii, si-i plimb frumos din stea in stea. Asculta-mi rugaciunea Doamne, si muta-n ceruri casa mea.

Numai de-un singur gand m-as tulbura: ca-mi va lipsi de-acolo cineva….

 

Povestioara cu morala

 

Un inger pazitor trecea in miez de noapte catre Orion. Mergea ca un drumet, pe jos. Desi era grabit si parca suparat, m-am asezat in calea lui si l-am oprit, iar el, pentru o  clipa a stat. Mi-a povestit ca se-ntorcea acasa, era intristat si obosit.

Am observat ca-n sinea lui, de fapt plangea, si-atunci putin l-am iscodit:

 

-Daca esti un inger pazitor de ce-ai plecat?? De ce lasi omul peste noapte nepazit?? Sau poate chiar el te-a manat… te-a izgonit??

 

-Nu, omul nu m-a izgonit cu  vorba, ci cu fapta!! Si-n noaptea asta cred ca s-a sfarsit, am fost chemat de Dumnezeu acasa, si credinciosul meu nu-i mantuit! Imi pare rau ca noaptea se destrama, iar el, atat de ocupat de-a face rau, nimic n-a luat in sema… el nici nu stie c-am plecat!

 

-Dar spune-mi… este un lucru asa de grav? Stii, sunt curios din firea mea si-as vrea sa stiu ce s-a intamplat…

 

-Esti curios?!?! Esti ca toti ceilalti, doar curios, setos sa mai afli ceva nou, eventual un lucru rau de care sa te bucuri si sa-l spui satisfacut la toti in soapta, dimineata, la amiaza, pe-nserat, ca altceva n-ai de facut. Curiosi ca tine gasesti multi, compania nu-ti lipseste… Cand cu ei te intalnesti sa le spui aceasta pilda, pentru ca aveti de invatat. Asculta despre ce vorbeste:

 

Era o data un rege, un leu puternic si intelept. Intr-o zi a chemat la el cateva vietuitoare si   le-a spus:

“Va dau din teritoriul meu cate o bucata de pamant, in care sa locuiti fiecare cu familia lui fara ca cineva sa va deranjeze. Va cer in schimb doar un lucru: sa trasformati fiecare dintre voi pamantul incredintat in gradini frumoase, in casele voastre sa rasune cantecul, iar pe strazile voastre sa domneasca pacea. Oricine va trece prin fata gradinilor si caselor locuite de voi sa se intrebe: “Cine este regele lor??” Va avertizez insa de un singur lucru: daca nu va parasiti naravurile rele si nu va iubiti intre voi, acest loc nu se va deosebi cu nimic de celelalte.”

 

-Frumoasa povestea ta… M-a impresionat bunatatea si inteligenta acestui rege. Oh, cred ca au facut din acea bucata de pamant un colt de rai!! Continua, imi place sa te-ascult.

 

-Bucurosi au inceput toti sa construiasca, casutele rasareau parca din pamant, una mai frumoasa ca alta… Strazile erau animate de jocul celor mici, toti aveau ceva de facut si fiecare isi vedea de ale lui. Cand totul a fost terminat regele a venit sa vada: era o priveliste minunata!!! Multumit regele a chemat pe toti la el si a spus:

 

“Vedeti cat de frumos e totul? Nu va lipseste nimic. Luptati-va sa mentineti acest loc asa cum este acum… e munca voastra!! Sa-si vada fiecare de gradina, de casa si de familia lui.

Daca puteti, ajutati-va unii pe altii, respectati-va si iubiti-va. Daca nu veti face asa veti distruge darul cel mai de pret: ARMONIA DINTRE VOI!!! Atunci toate lucrurile care va-nconjoara nu vor mai avea nici o valoare.”

 

In fata regelui au raspuns toti intr-un glas: “Asa vom face” si el, dupa ce le-a promis ca se va intoarce la ei, i-a lasat sa traiasca in pace.

 

-Ce rege minunat si grijuliu!!

 

-Nu dupa mult timp, se vede ca lucruri importante nu mai aveau de facut pe langa casele lor, asa ca unele vietuitoare au inceput, din curiozitate, sa priveasca in gradinile vecinilor.

 

BURSUCUL, uitandu-se cu coada ochiului la furnica, a inceput in gand sa zica: “Cat e de hapsina, de calica! Cara, cara si alearga cat este ziua de larga! Bine ca nu sunt furnica!”

 

 

 

VULPEA prefacuta si foarte sireata, zambeste cu gura la urechi vecinei de ograda, facandu-i complimente-n fata, dar in sinea ei isi zice: “Cat e de urata si de grasa!!”

 

LILIACU-nfumurat, intr-un pom sta agatat si  profitand de intuneric priveste in casa la un gansac. Atunci isi zice stramband nasul: “Vai, ce deranj are pe masa, si pe jos nematurat! La mine-n casa asa ceva nu s-a intamplat!!”

 

Un fluturas statea pe-o floare, se curata pe aripioare, iar un BONDAR morocanos, privea la el invidios: “Dar cine-i el?? Se crede Fat Frumos din soare?!?” Si cu-n picior lovi in floare, sa cada fluturasul jos.

 

 

VEVERITA cea pufoasa, s-a pregatit sa dea o masa, si-a chemat nu la-ntamplare, doar vietati cataratoare. Se justifica spunand: “Stiti, cu cele taratoare n-am ce sa vorbesc. Nu   ne-asemanam nici pe departe… sunt prea murdare si putin cam toante…”

 

Niste RATE clevetitoare, vorbeau pe strada in gura mare:

“Stiti, gradina la pisica, e mica si neingrijita.”  Una dintre ele spune: “In curtea mea eu am piscina!!” Dar n-avea ochi sa vada ca piscina-i era balta.

“Ce copil needucat! Ieri pe seara m-a’ntepat! Taica-su necultivat, chiar nimic nu l-a’nvatat! Sa vad asa ceva mai rar!” vorbea MUSCA de tantar, fara sa-si vada mustisoarele, cu nasurile in toate oalele.

O MAIMUTA, catarata sus pe plasa de la poarta, privea in jur ca o iscoada, sa vada ce mai e pe strada… Si cum un animal trecea, un defect ii si gasea!

Cand celelalte vietuitoare, care locuiau fiecare pe unde puteau, treceau din intamplare sau cu treaba prin teritoriul leului cel darnic, priveau mirate in jur si vorbeau intre ele: „Parca strazile, gradinile si casele pe aici erau frumoase odata! Se vede ca nu mai intereseaza pe nimeni de acest loc… Oare cine este regele celor ce locuiesc aici?!?”

 

Si atunci regele intristat…

 

-Opreste-te, nu-mi mai spune!! E ingrozitor tot ce aud!! Sarmanul leu, asa rasplata pentru tot binele facut?? Eu i-as fi dat pe toti afara, la ei nici nu m-as fi gandit!! Decat o asemenea ocara mai bine totul pustiit!!

 

-N-ai vrut s-auzi deznodamantul, dar macar ai inteles dece-n rau au degenerat?

 

Naravul nu si-au lepadat… l-au tinut ascuns in san ca pe-un Dumnezeu strain.

Ai vazut? Rautatea i-a purtat la ruina si venin. Cine-i rau si prefacut nu-i niciodata fericit.

 

Acum asculta, omule, oricine ai fi tu, nu uita, esti doar un trecator, de multe ori inselat, de-atatea ori inselator. Esti uneori mai putin decat nimic, o bruma doar de existenta, ca o insecta ce se naste si-i zdrobita in acelasi ceas de seara, fara sa stie macar ca sunt pe lume nopti fara sa doara. Esti numai om, farama de noroi, satul de oboseala si rutina, poti fi pustiu si singur zi lumina, sau poti umbla cu Dumnezeu.

Asculta, si tu ai un Rege, mai bun ca leul din poveste, problema e sa-L vrei, sa-ti fie dor.

 

Am vrut sa-l mai intreb ceva pe-acest inger pazitor, dar a plecat cu-a sa povara. Din tot ce-am discutat am invatat atat, va spun si voua, si bine sa luati in seama: pe-acest pamant impovarat, MACAR IN DREPTUL CASEI NOASTRE NIMENI SA NU PIARA, c-avem un Rege minunat, ne-a dat totul fara ca ceva in schimb sa ceara. Mai mult de-atat, ne-a infiat… de ce sa-i facem numele de ocara??!??

 

Primavara, o fila din cartea naturii

In prima saptamana a lumii gradina Eden avea musafiri. Primavara in alb cu ghiocei prinsi in par, si soarele intelept.

Ca doi prieteni vechi au coborat din inaltimi si au facut un legamant:

„Pana va fi pamantul pamant, soarele nu va-nceta sa apuna si sa rasara, anotimpurile nu vor inceta sa se perinde, iar primavara va fi prima dintre ele

Cerul intreg s-a bucurat si mii de ingeri, spre pamant, au luminat vazduhul.

-Primavara blanda cu belsug de soare, haina ta-i tesuta din campii in floare, mana ta presara fragede petale.

Tu, primavara, anotimp al sperantei, esti cea mai binecuvantata pe pamant. Tu stii ca ti s-a dat puterea vietii ca sa invii ce a murit, sa renasti culoarea, zambetul, nadejdea, sa risipesti iubirea printre pamanteni.

Primavara, din ce rai vii cu mandrul tau alai?

-Eu, primavara, izvorasc din zori albastre, de la Domnul vietii noastre, am venit sa aduc in oameni nadejdea, bucuria unui nou inceput.

As vrea sa se nasca in ei viata noua… Priviti: sunt tristi, sunt reci, egoisti si rai. As vrea sa le impart fericirea.

Voi, oameni, priviti spre Domnul, El, MINUNEA PRIVAMERII, rasaritul cel nou va aduce. De ce vreti sa traiti in iarna?

Soseste primavara, timpul unui nou legamant.

Trezeste-te natura, invie pamantule, caci din cer se aude porunca: „SA FIE PRIMAVARA!!!”

Si din crangul adormit, a trecut in taina mare de cu noapte, risipind siruri de margaritare din panere de argint.

De atunci, in fiecare an, vazduhul plin de ingeri priveste innoirea legamantului dintre primavara si soare, imbiind oamenii sa iasa din iarna inimilor caci soarele a topit zapezi si gheturi, facand drum cantecului si florilor.

Cantare:_________________

A naturii carte sfanta e deschisa orisicui, sa invete intelepciunea din stiinta cerului.

Sa privim in ea cu totii, mare, mic si mai batran.

 

Eu cand am privit o floare, fara graba si atent, m-am uimit: era facuta cu migala si talent.

Daca vezi o viorea imbracata in mister, sigur recunosti in ea petec mic, curat de cer.

Narcisa pare o stea cazuta din necuprinsul indepartat. E solia cea nepretuita a mantuirii de pacat.



Nufarul cel minunat pe luciul apei ne apare, ca roua de April curat, chiar daca din namol rasare.

Daca fiecare floare vorbeste despre iubirea lui Isus pentru noi, daca fiecare frunza ce cade poarta in lacrima ei rostul durerilor Lui, daca la fiecare pas auzi o soapta despre el, ma intreb: pe caile vietii, alaturi mergand, noi despre ce altceva am putea sa vorbim?!?

Putem vorbi despre CREDINTA. Ea este ca o floare de cactus: rezista la uscaciune, dar pentru aceasta are nevoie sa adune multa, multa apa vie.

Putem vorbi despre BUNATATE. Ea este ca o floare de crin placut mirositoare. Iti ofera comorile binecuvantate chiar si atunci cand este calcata in picioare.

BUNAVOINTA este parfumul unei flori. Ca sa intelegem importanta bunavointei sa ne gandim la o floare care nu are nici un parfum.La fel este si omul lipsit de bunavointa.

Despre LOIALITATE putem spune: „Este ca floarea soarelui. Ea nu se abate nici la stanga nici la dreapta, pentru ca priveste mereu fata plina de lumina a Celui care ne iubeste.”

Cea mai frumoasa gradina e INIMA  plina de flori, in care o MANA DIVINA ploua IUBIRE din zori.

A naturii carte sfanta e deschisa orisicui, sa invete intelepciunea din stiinta cerului. Sa privim in ea cu totii, pe-acest pamant infrigurat… din fila cu primavara avem mult de invatat.

 

Cules si pus intr-un buchet de R.D.

 

Sa vorbim despre pace

Cantare:______________

Pacea e un dar nepretuit
Daca o ai, n-o ascunde
Aratai-o celor de langa tine

M-am intalnit cu pacea cand eram mult mai mica si fara griji. Am ramas inmarmurita cat era de frumoasa, cat era de bogata. O vedeam prin salcii si plopi, prin valuri inverzite, prin susotirile vantului… O vedeam in cuibul mic de randunica, in ochii mici de caprioara, in rasetul zglobiu al copiilor de pe strada, acasa, la cina… Gaseam pacea in ISUS, despre care mereu i-mi vorbea mama. O gaseam chiar in patul meu moale, cand dupa o zi fara griji, mergeam la culcare.

Acum m-am facut mai mare si am inteles lucruri pentru care inainte n-aveam ochi. Am vazut ca oamenii nu-si gasesc pacea daca nu fac raul.

Nu toti copiii au cunoscut pacea, pentru ca razboiul i-a impiedicat s-o cunoasca, le-a furat copilaria. N-au unde sa-si plece capul, pentru ca nu mai au case, n-au cui sa spuna ca le este foame si n-au o mangaiere, pentru ca nu mai au parinti.

Bogatii se intreaba cum sa castige mai mult, saracii traiesc cu frica zilei de maine, bolnavii nu stiu daca se mai pot bucura de o alta zi, iar fratii intre ei nu se mai inteleg.

Dornica sa ma reantalnesc cu pacea, am alergat sa o gasesc unde am lasat-o cand eram mai mica: in lanuri, intre ramuri, dar ce-am gasit…?!?

Randunica, cand se aproprie de cuib, priveste de mai multe ori in jur, mielul se teme de lup, un leu nu se va juca niciodata cu un pui de caprioara.

Pe luciul apei soarele isi arata stralucirea, dar in adancurile ei, intre vietuitoarele gazduite de ea, domneste frica!!!!
Ghemuita in gandurile mele, mi-am plecat capul obosit de realitate pe amintiri, in cautarea unui refugiu.

Atunci am auzit un glas:”Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima si nici sa nu vi se inspaimante.”

Era ISUS, cel despre care mama mi-a vorbit mult. Chiar daca totul s-a achimbat, El a ramas asa cum l-am cunoscut.

Cantare:________________
Cand eram prea mica pentru a intelege, gaseam pacea in orice lucru. Astazi o vad doar ca un vesmant folosit pentru acoperirea scopurilor murdare sau ucigase. E timpul intr-adevar sa invat despre ea.

Pacea este ca o bucata de pamant, la care trebuie sa mergi in fiecare zi din zori, cu caruta, cu calul, cu grapa si sacul de graunte. Sa lucrezi pe ploaie sau vant, prin arsita soarelui, printre buruieni. N-o recoltezi pana ce singur n-o semeni.

-Cu ce se mai aseamana pacea?

-Se mai aseamana cu un crin sadit in gradina ta. Dis-de-dimineata ca un vrednic gradinar sa poti sa spui: „Si astazi eu am fost de mi-am curatat crinii, i-am udat si acum e totul ingrijit.”

Daca omul de langa tine va vedea pacea ta, va alerga absorbit de adevarul comun, sa-si curete gradina si sfios va spune:”Si eu, si eu mi-am curatat pacea, sa creasca mare in mine!! Am udat-o, am ingijit-o, alintat-o, si nimeni n-o va calca in picioare.”

-Spune-mi: cu ce se mai poate asemana pacea?

-Se mai aseamana cu un ghetar plutitor din marile nordului. Doar creasta lui scanteiaza in lumina soarelui, restul nu se vede.

Niciodata cu ochiul n-o sa patrundem nepatrunsul, care este PACE si pacea este in Isus, care pentru ea a murit.

Uitati-va cu bagare de seama in jur. Lumea priveste mirata si se intreaba cine suntem si ce ganduri avem. Ei trebuie sa afle din PURTAREA NOASTRA raspunsul.

Fratilor, daca din marea zi a intalnirii cu El mai aveti pace in inimi, pacea pornita de la Dumnezeu, n-o ascundeti, ARATATI-O lumii intregi.

Cantare:________________

Amin.

Prelucrat de R.D.

 

 

Simpozion despre a fi

Cantare:____________________
Injosirea adusa de caderea in pacat ne va fi inlaturata, si armonia dintre noi va fi reinstaurata, cand vom vorbi mai putin cu gura si mai mult cu fapta.

Priveam un grup, erau crestini, fiecare dintre ei avea o dorinta: sa devina un mijloc de alinare si zidire pentru cei din jur.

Toti si-au depanat pe rand gandurile.

Primul s-a ridicat si a spus:

„Ce mult as vrea sa fiu un nor, ce zboara in tacere, sa port in mine strop de dor, s-aduc in lume tuturor o mangaiere.”

Al doilea spune:

„As vrea in arsita de jar, sa fiu un vant ce-adie, ce-aduce in vale ploi de har si lasa in inimi cate-un dar din vesnicie.”

Al treilea incepe:

„Oh, cat de mult as vrea sa fiu o pasare ce zboara, sa port in mine dorul viu, sa scap pe altii de pustiu si de povara!!”

Cuvantul celui de al patrulea se aude:

„Oh, cat de mult as vrea sa fiu o floare in gradina, sa fiu sub cer martor viu si pe nisipul din pustiu o apa lina!”

O alta voce se aude:

„Sa fiu vesnica paine, paine pentru suflet, hrana pentru cel flamand si sa spun: Doamne. Iti multumesc pentru ca sunt!!”

Al saselea a spus:

„As vrea sa fiu in noapte o raza de iubire, as vrea sa ma strecor ca ea, s-alung din inimi bezna grea si-a ei mahnire.”

Se-aude acum o noua dorinta:

„O lumanare, candela sa fiu… Sa nu ma pot aprinde, sa nu ma pot muta, nici stinge singura. Sa fiu aprinsa, purtata si stinsa de altul. Esenta mea sa fie lumina. Tot mai mica lumanare… Mai stearsa, o picatura de ceara, apoi scrumul sa mai raman si lumina ce jertfindu-ma am dat.”

Cel de-al noualea a spus:

„As vrea sa fiu dragoste. Nu dragostea in care sa te iubesti pe tine insuti, ci dragostea de lumea intreaga. Dragostea pentru tot ce-i ceresc pe pamant, dar mai ales pentru om.”

Ultimul n-a spus nimic, tot timpul a tacut, pentru ca el ERA, nu trebuia sa fie. Prin TACEREA SA, despre minunile credintei VORBEA.

Crestinismul nu consta in faptul ca cineva a invatat sa vorbeasca frumos despre Hristos, ci in faptul ca se poarta in TOATE ocaziile dupa Evanghelia Lui.

Cantare:____________________

Amin


Prelucrat de R.D.

 

 

Uleiul dragostei in vasul de alabastru

Port un stindard ce nu va cadea niciodata. V-am adus un cuvant ce nu va pieri, chiar de pamantul si cerul vor trece. Mesajul meu este dragoste. Vestesc dragoste care nu este asa de simpla precum se scrie in carti despre ea, si nu este nici macar o lozinca. Dragostea pentru om este cea mai dificila iubire, caci noi suntem asa cum stiti, dar liberi sa iubim, caci intai am fost iubiti. Iubiti-va unii pe altii, iubiti tot ce este  ceresc pe pamant, dar mai presus, iubiti-l pe cel ce pe aici, pe langa noi, nevazut, ne iubeste. El este dragoste! 

 

Pe paginile istoriei sfinte Maria ne-a lasat o dovada de iubire care poate fi un exemplu de urmat:

 Pe cand sedea Isus la masa in casa lui Simon leprosul din Betania, a venit Maria, care tinea in maini un vas de alabastru cu mir de nard curat foarte scump. Spargand vasul a turnat mirul pe capul lui Isus.

 

De ce a spart Maria vasul de alabastru? Era gandita fapta ei?

Da, era un gest de iubire. Ea a inteles ca Isus va muri pentru omenire, si in intristarea ei, a dorit sa-l onoreze. De cele mai multe ori gesturile de iubire nu pot fi explicate. Ele sunt propria lor explicatie.

 

 Printre cei aflati in casa lui Simon era unul care credea ca el stie sa explice gestul Mariei. Se ridica sa comenteze. E Iuda.

“Risipa!” spune el. “Uleiul trebuia sa fie vandut si dat saracilor!” Ca si cum din banii lui sau ai obstii se cumpara-se vasul… Si cuvantul lui molipseste: “Risipa, risipa!!” spun ceilalti, pentru a lovi  pe Maria in momentele ei de suprema bucurie,  ca a putut face ceva pentru Domnul ei. Atunci Isus a intervenit in favoarea ei spunand:

“Lasa Iuda, n-o mustra, si n-o mai fa sa planga! Tu nu stii cu ce truda grea a vrut Maria-n cinstea Mea un vas de mir sa franga. Un cer intreg va izbucni din cupa sfaramata, iar cand cei plansi ma vor iubi, tu mirul scump nu-l vei simti,vai, Iuda, niciodata.”

Maria s-a strecurat, apoi, printre cei ce o certau, pentru a intra in istoria iubirii, si pentru a aprinde in inimile multor oameni dorinta de a sparge un vas de alabastru pentru semeni, din dragoste pentru Mantuitorul. Imparati, urmau sa se ridice si sa cada, numele monarhilor si al cuceritorilor urmau sa fie uitate, dar fapta acestei femei avea sa fie imortalizata pe paginile istoriei sacre. Fapta Mariei s-a prefacut intr-un exemplu de devotament.

 

Pentru ca Domnul sa identifica cu semenii nostri, orice gest de iubire, orice sacrificiu facut din dragoste pentru cei din jur, este ca spargerea unui vas cu mir.

 Cine spune ca o floare costa prea mult pentru a o avea sub priviri, cine pare prea ocupat pentru a oferi o clipa de iubire semenului, fie macar sub chipul unui zambet, cine crede ca este un lux nejustificat de afectiune sa sparga un vas de alabastru pentru a se face sarbatoare in familie sau in comunitate, acela n-ar putea fi un locuitor al cerului, un prieten de vecie al ingerilor buni.

 Ingerii stau pe pragul planetei sa asculte daca se aude pe undeva, pe vreo vale, pe vreo colina, vreun sunet ca un clinchet de clopotel a iubire, care sa anunte ca undeva s-a spart un vas de alabastru. Ei stiu casele saracilor si a fratilor nostri din comunitate, din biserica si dintr-acolo asteapta sa auda clinchetul si sa vina parfum de nard curat, semn ca parfumul unei inimi a fost varsat.

Si poate ca stand pe pragul planetei si asteptand, stele rasar si multe se aud in jurul nostru, inca sub pacea cerului, dar nici un clinchet de clopotel, nici o adiere inmiresmata dinspre frati. Si stelele palesc spre miez de noapte si sub fiorul trecerii vremii ingerii noteaza pe panza aducerii aminte: “Azi nu s-a spart pe pamant nici un vas de alabastru, nici o fapta de iubire nu s-a facut.” 
Sau alteori nu se insereaza bine ca se aude primul clinchet. Ingerii stiu de unde vine; ei cunosc chiar si casa. Acolo o mama se roaga pentru copiii ei, pentru sotul ei. E ceas de rugaciune, e o mica sarbatoare acolo. Aceasta se noteaza in cartea aducerii aminte, cand alt clopotel se aude: 
un copil ajuta pe un batran. Apoi altele sparg linistea serii: o sora da unui sarman un colt de paine. In alta casa un frate spune vorbe de iubire despre aproapele sau si toate sunt notate in ceruri. 

 

Da. Vase de alabastru pot fi sparte orisicand si in orice comunitate. Si n-ar fi decat foarte frumos sa se intample asa. Si daca se va ridica cineva sa ne certe, un Simon sau Iuda crezandu-se intelept, ne va acuza de nechibzuinta stand gata sa ne calculeze pierderile, strigand “Risipa!”, Mantuitorul va interveni in favoarea noastra si peste ploaia de critici, ca si in casa lui Simon, glasul Domnului va fi auzit: “Lasati-i in pace, ei au facut un lucru frumos pentru mine”.


Sa adunam deci cu grija fapte de bunatate si iubire in vasul nostru de alabastru, iar mireasma lor s-o purtam cu noi din Sabat in Sabat, pana in Sabatul vesnic din ceruri.

 

 

Amin!

                 Prelucrat de  R.D

 

 

Cine stie…Raspunde

Trimise de Daniel Dinu, Valeriu Visan si Sorin Chiciuc

Au fost odata doi si iar doi,
N’au fost oameni de razboi,
Foamea i-a razbit
Si’nspre dusmani au pornit
Vuietul cand l-au auzit
Dusmanii au si fugit.
Au mancat,s-au saturat
Si razboiu’au castigat.
 2 Imparati 7.3-8

N’a fost pasare nici peste,
Fier pe nume se numeste
D’un profet a ascultat
Si pe apa a inotat.
2 Imparati 6.5-7

Cand vrajmasul l’urmarea
A cerut apa sa bea
Si in loc de apa,lapte
Bau’nainte de moarte.
Judecatori 4.17-21

Cand, s’antalnit leul cu magarul
Si l-au omorat pe-al lor stapan
Si’apoi amandoi ei l-au pazit
Lang’o margine de drum?
1 Imparati 13.24-28

Cand, odata s-au intalnit
Doi oameni ce pe pamant.
Unul se ruga sa moara,(1 Imparati 19.4)
Iar celalalt sa nu piara?(Deutetonom 3.23-27)
Luca 9.28-34

Cand, odata pe-o carare,
Mergeau trei din intamplare
Insa nu s-au cunoscut
Pana cand s-au despartit?
Luca 24.13-31

Nimicirii este dat,
In pacat nu e iertat,
Legamantul e calcat,
Iara sortul a picat
Pe cel care a furat.
Iosua 7

Era foarte toleranta
Pe straini primea mereu,
Folosea camuflaj inul
Pentru cei din Israel.
Iosua 2:1-7

Calarit a fost o vreme,
La urma s-a suparat
Si-a mancat chiar calaretul
Si in foc l-a aruncat.
Apocalipsa 17:15

Ce este mai amara decat moartea,
Mai frumoasa ca un trandafir din Saron,
Aducatoare de viata si de moarte.
Totusi fara ea viata ar fi pustie?
Eclesiastul 7:26

Care este cel mai mare rau de sub soare?
Eclesiastul 9:3

Comparatie bizara: un leu si un caine,
Cand si de ce cel slab e mai de pret decat cel tare?
Eclesiastul 9:4

Cand nu are vrajitorul castig din mestesugul lui?
Proverbele 30:18-20

Care sunt cele trei lucruri care fac sa se rascoale o tara, si cele patru lucruri care nu le poate suferi?
Proverbele 30:21-23

Care sunt cele 4 vietati mici pe pamant si intelepte?
Proverbele 30: 24-28

Cand erau furate legal fetele in Israel?
Judecatori 21:21

Ce semintie din Istrael
A ramas cu 600 de barbati
Pentru ca ceilalti fusesera ucisi ?
Judecatori 20:46-47

Cand o femeie din Israel
A fost taiata in 12 bucati
Si trimisa fiecarei semintii din Israel?
Judecatori 19:29-30

In Scripturi e comparata:
Este cat un pumn, asa,
Numa-n ghicitoarea mea,
Nu stiu parca ce avea
Ea ca piatra se facea.
Exodul 8:19 u.p.

Doua erau si cele doua
Erau chiar din Israel
Doar prin ele pot sa vina
Cei nascuti in Israel.
Exodul 1:17

Ea nu sta mereu pe masa
Comestibila nu e
Dar de data asta-i plina
Cu bucate din U.E.
Faptele Ap. 10:10-15

Frumoasa era, iubita era,
Si-n temmplu statea
De ce oare nimeni
Ochi nu avea, mana sa-i ceara
Pe-a vietii carare?
Faptele Ap.19:27 u.p.

Pe rege-l apucam de barba
Si ce nu-mi luase ii luam,
Pe cel de cand se naste moare,
De moarte il loveam
Samuel 17 :34-37

Unul o face pe nebunul
Altul e cu-adevarat
Intr-o mare-ncurcatura
La tuns oile a dat
Sa vedem cine-i nebunul
Care scapa de’mparat.
1Samuel 21

Cum se chema
Prorocul ce lua
Un brau si spunea
„asa-l vor lega
si il vor preda
pe omul ce avea
braul ca, curea”.
Faptele ap. 21:11-12
Sunt subtiri si sunt si late,
Sunt si mici sunt si umflate
Ele sunt si colorate cu dichis, sau intr-o doara
Insa mierea o strecoara
Proverbele 5:3

El venea din pietrarii
„Un cuvant am de la Domnul”
Si l-a scos dintre cei vii!
Judecatorii3:18-22

Erau trei,erau urate,
Printro mare intristare
Una va sta in picioare
2 Samuel 24:12-14

Se ascunde unde poate
Chiar prin oale si bucate
2 Imparati.4:38-40

Care mare orator
Cu o multime de popor
A facut rascoala’n tara
Ca de foame sa nu moara?
Faptele Ap.19:24-27

Sapte erau de toti miseii,
Tatal lor „calca a popa”
Se credeau prea iscusiti
Dar au ajuns schingiuiti
Faptele Ap. 19:13-16

Rasculatul cel bronzat
4000 a adunat
Si-n pustie i-a purtat
Faptele Ap.21:38

Erau doi ,erau flacai
Fiind biruiti de-o suparare
Au ajuns in spinzuratoare
Estera 2:21-23

Faca Domnul ce-o voi,
Moartea ne va desparti
Si la Betleem porni!
Rut 1:17-19

S-a nascut totusi ca fiu,
Printre oameni n-avea har,
A venit doar mai devreme
Si-a ramas ca un magar.
Geneza 16:11-12

Cinci, unite in vestire,
Fetele le-ngalbenira.
Daniel 5:5

La cinci, trei zerouri de mai pui
Doar cu 12 mai ramai.
Matei 14:17-21

Ia sa-mi spuneti unde

E prielnic mediul
Si si-a asezat

Satana un sediu?
Apocalipsa.2:9

Unii le iubesc,altii le urasc,
Dar cand se insanatosesc,
Incep si slujesc.
Matei 8:14-15

El in loc sa o deschida,
Doar s-a repezit in ea
Si spre dealul ce-i sta’n fata
Ii parea ca o surcea.
Judecatori 16:3

Era el cam infocat
Dar, ajunse spanzurat
Numeri 21:8

Mort fiind de ani de zile
Neavand nici pic de viata
Deodata,minune cereasca!
A inceput din nou sa creasca.
Numeri 17:8

Mos pe mos „l-ansarcinat”
Si pe fiu l-a insurat!
Geneza 24:1-3

Sa nu faci lucrari de sluga,
Sa aveti adunare sfanta
Luna a-7a ziua intai,

Sarbatorii cum ii spui?
Leveticul 23:23-25

Frumoasa era,iubita era
Si-n templu statea
Dece ochi n-avea nimani oare
Mina sa-i ceara pe-a vietii carare?
Faptele Ap.19:28

Nu sunt credinciosi,

Ba chiar pe ISUS ei i-L urau,
Dar in rugaciuni staruiau!
Luca.8:31

N-ai nici parte,n-ai nici sort
Fiindca crezi ca e negot!
Faptele Ap.8:20-21

Are vine, ce te trag
Tot la rele la ispite
Si la chinuri nesfarsite!
1 Timotei 6:9-10

La Hristos cand a venit
Din rob frate a devenit.
Filimon 1:6-10

Nu ma crezi,

Dar ia asculta,
20 umplura’o suta!
2 Imparati 4:42-44

Nu-i nici sabie nici spada
Pe dusmani facea gramada
Judecatori 15:15-16

Ea ducea un orb in spate
Si-o luase peste camp
Se ducea sa faca fapte
Ca sa-l scape pe natang.
Numeri 22:23

Fiind cuprins de frica, nebuna si oarba,
Facea pe actorul, scuipandu-si in barba.
1 Samuel 21:13

Laban intors pe dos,
Om nebun si cam nervos!
1 Samuel.25:25

Binecuvintata fie vreau sa stiti orice femeie,

Ce te scapa de manie si te vrea in casatorie
1 Samuel 25:39-41

14 inapoi si 3 in sus.
C-am fost eu, ca n-am fost eu,
Stie numai Dumnezeu!
2 Corinteni 12:2-5

Ca sa fi trecut in lista
60 sa fi facut 1 doar sa fi avut
1Timotei 5:9

Targ fara notar,
L-a lipsit de-un dar!
Geneza 25:30-34

102 au fost ucisi,

Dar cind au venit ceilalti plus 1,

Nu a mai murit niciunul.
2 Imparati 1:8-15

El nu s-a nascut, mama n-a avut,
Neavind o muma,dura cam o luna
Si-apoi ce necaz ca ajunse ars,
Aruncat pe ape si baut de gloate
Exodul 32:15-20

Era aria unui Ebusit, Ornan,
David cu 600 de sicli l-a platit
Si Solomon pe el a zidit.
Spune-mi cum era numit?
2 Cronici 3:1

Ia sa-mi spui,cum se numi
Locul unde Avraam jertfi
Un berbec cu coarne mari,
Incurcat intr-un tufan?
Geneza 22:2-13

Pe rege l’apucam de falca,
Si ce-mi luase ii luam.
Iar celui ce de cand se naste „moare”
De moarte il loveam.
1 Samuel 17:34-36

Erau 18 la nr,si au avut aceiasi soarta
Au pierit toti laolalta
Si amintiti sunt doar odata
Luca 13:4

38 a stat in 5,

Dar pentru ca a vrut,

S-a sculat si a plecat!
Ioan 5:1-9

Ia mai da-mi,

Da nu mai am
Vinde atuncea si plateste,

Tu si fiul tau traieste
2 Imparati 4:6-7

Langa cetatea SIHAT
Undeva intr-un ogor,

Calatorul ostenit
Doar un lucru a dorit.
Ioan 4:5-7

Primitoare mai era,
Generatii gazduia,
Sunt sigur ca ai ghicit
BIBLIA daca ai citit!
Geneza 23:9

Sunt FRUMOASE,GRATIOASE,
Insa au gustul amar,
Chiar cu moartea le compar…
( Femeia din eclesastul 7 – mai amara ca moartea)

400 a costat si pe loc platita.
Pentru veci plecata fosta lui iubita
(Pestera Macpela, Geneza 23 .16 -19)

Pe un scaun de domnie nici un rege nu sta-n veci,
Numa-n ghicitoarea mea stateau treisprezece regi,
Toti odata laolalta
(Tronul lui solomon care avea 12 lei sculptati +Solomon )

Era tanar, scump la fata si-o multime de adepti,
Avea ochi dar nu vedea o pedeapsa ce venea
(vitelul de aur care la facut aron .exodul 32 la vitel  )

 

Foarte multi o baga in seama,numai el o tot blesteama
Ziua de nastere din Iov

24 strans unite si legate,slujitoare devotate,
Insa 4 dintre toate tuturor le par ciudate
2 Sam 21.20

 

5 erau si cam marunte,
Numai una dintre ele
A zburat la loc de frunte
( Piatra cu care a fost omorat Goliat -1 Sam 17 ..40)

 

Orb era insa vedea, nici vorba de-al insela
Fiindca stia dinainte ceea ce o sa se intample
1 Imparati 14.1-7

Este mic, poate fi mare, are sau nu are picioare,
Ba il vezi, ba nu-l zaresti,dar iti vine sa-l zdrobesti.
(Viermele care a mincat curcubetele. Iona 4.7 )

 

Negru de suparat, ca ducea la altul ce el ar fi mancat
(Corbul care ducea mincare lui Ilie. 1 Imparati 17.6 )

 

Fara garduri, fara porti, incuiat a fost odata,
Si in urma a lasat mortii fara apa…
(cerul vremea lui ilie. 1 imparati 17,1 si 1 Imparati 18 .1 )

 

Daca treci cumva pe-acolo,

Multe oase vei gasi,

Daca n-ai la tine harta

Garantat pierdut vei fi.
(2 Imparati 23.13-14 Muntele pierzarii)

Cara fructe si legume dar te scapa si de lume
(Cosul in care a scapat  Pavel. Faptele..)

 

Era mare si legata sa nu fie sfaramata.

 

deAndrei Spiridon

CHEMĂRILE

CHEMĂRILE
CHEMĂRILE
Chemari- martie02.doc
121.0 KiB
72 Downloads
Details

 CHEMĂRILE

Program  pentru  ora  tineretului

Departamentul  Tineret

Chemarea nr. 1

 

Dumnezeu ne cheamă să conducem pe oameni la Hristos.

 

Aţi auzit despre  Confucius, Budha, Mahomed, sau Jim Johns?  Dar despre Hitler, Marx, Stalin, Codreanu?

Ce ştiţi despre Moise, Samson, Debora, Iosia, Zorobabel  sau Pavel?

 

Istoria  lumii este una a marilor conducători. La răscrucile  vremurilor a stat mereu câte cineva care s-a priceput să-i adune pe oameni sub acelaşi interes, indiferent dacă respectivul interes era al lor sau al altora. Nu putem responsabiliza pentru acest lucru pe liderii cu pricina. Credem că lucrurile se datorează mai degrabă  dezorientării mulţimilor. Nu de puţine ori omenirea s-a aflat în dilemă. Dilemele, de obicei , sunt rodul unei aglomerări de informaţii, care presupun  distribuirea deciziilor în diverse direcţii, diferite, în acelaşi timp. Atunci când lipsesc principiile necesare şi potrivite, decizia este un motiv de îngrijorare şi, dacă este luată, este luată pe baza hazardului. În mijlocul dilemelor apar de obicei liderii. Ei sunt cei care au curajul să afirme că ştiu drumul, că au cunoştinţă de consecinţe şi, uneori chiar că au mai trăit experienţele respective( chiar dacă e vorba despre suferinţă, dezamăgire sau moarte).

Atunci când lipseşte orizontul, simţi nevoia după cineva care să-şi asume responsabilitatea. Dacă întâmplarea îţi scoate înainte un lider orientat pozitiv ai o şansă; dacă, însă, ai întâlnit pe cineva căruia nu-i pasă de principii sau de semeni, te poţi socoti nefericit…

Trăim o vreme  a dilemelor; cantitatea de informaţii se dublează la intervale foarte scurte. Cu cât informaţiile se înmulţesc, se înmulţesc şi posibilităţile pentru decizie.  E mult mai uşor să alegi din două posibilităţi decât din o mie. E mult mai posibil să descoperi drumul din două variante decât din zece mii. Din ce în ce mai mult fiinţele umane, trăiesc şi sunt strivite de multitudinea posibilităţilor. Ajungi să te întrebi, chiar avem atât de multe posibilităţi, sau este doar o iluzie? Cine ştie?

Ceea ce este evident este că fiecare om caută drumul. Într-un veac al rătăcirilor, căutăm cărarea.

Gândiţi-vă! Câţi tineri dezorientaţi aţi întâlnit în ultima vreme?  Câţi bătrâni  fără ţintă şi fără speranţă v-au  stat în cale? Să fie asta întâmplare? Nu prea ne vine să credem.

Trebuie să recunoaştem că trăim o acută nevoie de conducători orientaţi pozitiv.

Privirile  oamenilor sunt în căutarea unui lider.  După atâtea înşelări, după nenumărate eşecuri,  nu ne-a rămas decât să rătăcim ca nişte pustietăţi în mişcare sau să găsim pe Singurul care poate fi la orice secundă a lumii, CALEA.

Căutările toate  au plâns după lideri, şi s-au înşelat de atâtea ori; este vremea să-L găsim pe Acela care ne aşterne drumul. Singurul Lider care se coboară la durerea tălpilor noastre.

Nevoia vremii de acum nu este după lideri ci după Hristos; CALEA ; ADEVĂRUL  ŞI  VIAŢA.

 

Prima chemare a Lui pentru mine este Să-i conduc pe ceilalţi la El!

 

Chemarea  nr. 2

 

Dumnezeu ne cheamă să-i salvăm pe oameni!

Pe străzi, se aude  la tot pasul strigătul suferinţei. Girofaruri terestre sau aeriene răscolesc tăcerile noastre, anunţând existenţa unui nou accident. O altă viaţă stă atârnată în fragilitatea ştiinţei umane, sau în viteza maşinilor salvării.

Din dorinţa de a fi mai prompţi şi mai eficienţi, oamenii au instituit ceea ce se numeşte prescurtat SMURD-ul. Un serviciu de intervenţie medicală în caz de accident. Dacă sunt anunţaţi la timp, dacă există garanţia acoperirii cheltuielilor de deplasare şi intervenţie şi dacă mai au unităţi disponibile, cei de la SMURD, aleargă şi salvează vieţi. Ce se întâmplă cu cei fără posibilităţi financiare? Ce soartă au cei fără telefon sau inconştienţi? Nu-i vorba aici de rea voinţă, sau de indiferenţă, ci de posibilităţi. Nici o firmă din lume nu poate gestiona toate accidentele dintr-un teritoriu, nici măcar pentru o zi.

Nici o staţie de salvare nu poate răspunde afirmativ tuturor solicitărilor, datorită concomitenţei nefericirilor. Aşa se face că vieţile se sting, uneori neştiute de nimeni, cu disperarea că nimeni nu poate face nimic.

Oare  ce simte un om care piere şi este conştient că speranţă nu mai există? Cum te simţi când  te stingi şi nu mai ai nici măcar puterea să-ţi faci cunoscută neputinţa şi apusul?

 

Nu ne trebuie prea multă specializare ca să constatăm cele de mai sus, în jurul nostru sau în experienţa noastră.

Dar drama dramelor se joacă nu atât în domeniul medical, cât în cel al frământărilor noastre sufleteşti.

Din acest motiv, chemarea lui Hristos, pentru noi este aceea de a salva pe oameni.

Spre deosebire de cazurile medicale,  intervenţiile spirituale sunt de prea puţine ori solicitate. Persoana bolnavă nici nu bănuieşte că ar fi în pericol, şi, prin urmare nici nu consideră necesară intervenţia cuiva. Ce poţi face, în calitate de salvator,  pentru aceşti semeni. Să dai buzna  în viaţa lor? Să le strigi diagnosticul pe străzi? Să-i faci de ruşine cu suferinţa lor inconştientă?

Vai, de câte ori nu s-a întâmplat chiar aşa….

Modelul nostru în toate, Isus, a lăsat pentru urmaşii Săi  o lecţie; El trecea prin apropierea bolnavilor şi înainte de a vindeca, întreba, aparent inutil, „vrei să te faci sănătos?”; „vrei să te curăţeşti?”.

 

Chemarea  Lui pentru mine este aceasta: Salvează-i pe oameni! Dacă nu poţi, întreabă-i din partea Lui „Vrei să te faci sănătos?”. Dacă ţi se pare că nu poţi sau nu ştii cum să faci acest lucru, atunci anunţă-L pe El; roagă-L să vină şi stai lângă cel căzut, până când esti convins că a trecut pericolul. Nu uita, regula de bază a salvării este  urgenţa.

Acum, pentru că mâine va fi prea târziu.

Chemarea  nr. 3

 

Dumnezeu ne cheamă să fim modele !

 

Filmele şi literatura; show-urile  şi  presa; expoziţiile şi evenimentele mondene, lansează modele. Totul este o imensă ofertă de modele. Dacă au influenţă sau nu, dacă  trasează direcţii sau derutează, rămâne de văzut. Cert este că la fiecare pas, cineva devine model pentru alţii. Renunţăm la culorile noastre preferate de dragul sugestiei pe care ne-a vândut-o modelul nostru. Adoptăm  convenienţele, atitudinea, ţinuta şi vocabularul acelora pe care îi considerăm modelele noastre.

Oare vom fi conştienţi vreodată de influenţa pe care alte persoane o manifestă asupra noastră? Dar, vom înţelege că la rându-ne influenţăm pe alţii?

Spun teoriile că un om obişnuit, influenţează într-o viaţă normală, aproximativ 20 000 de oameni. Colosal ! unde sunt ei? Cine sunt? În ce fel şi în ce moment se petrece influenţa mea asupra lor?

E foarte greu de răspuns acestor întrebări. Cert este că  nu putem trece prin viaţă fără să lăsăm vreo urmă. De la primul ţipăt, după naştere până la epitaful de pe crucea mormântului nostru  manifestăm influenţă. Este spre bine sau spre rău!?! Cine ştie?

Planeta îşi expune şi îşi popularizează modelele. Dar cine este planeta? Ei? Ceilalţi?

Ei bine, vrem sau nu vrem facem parte din această cursă a influenţei. Suntem modelaţi şi modelăm. Ne mângâiem uneori cu gândul că vom şti să facem selecţie între reperele noastre. Avem impresia că am deprins şiretlicul prin care ne comportăm ireproşabil atunci când suntem în atenţia celorlalţi şi ne manifestăm  fără  control în intimitatea noastră. Dar ne înşelăm de-atâtea ori.

 

Lecţiile cele mai memorabile sunt cele transmise prin modele. Moda nu se  influenţează şi nu se schimbă prin teorie ci prin reprezentări directe.

Chiar dacă vorbim despre tipare de gândire sau despre  limbaj; atât în ce priveşte crezul cât şi în ce priveşte exprimările lui vizibile, noi suntem influenţaţi de modele. Acceptăm o teorie  corectă sau greşită, în funcţie de simpatia faţă de furnizorul ei. Modificăm comportamentul nostru, în sens pozitiv sau negativ, potrivit cu puterea de atracţie pe care modelul meu o degajă în raport cu mine.

 

Aşa stând lucrurile ce fel de oameni ar trebui să fim noi, din moment ce influenţăm pe ceilalţi, conştient sau inconştient?

 

Dumnezeu ne cheamă să fim modele, într-o  clipă a falselor valori!

 

 

Chemarea  nr. 4

 

Dumnezeu ne cheamă să îngrijim de ceilalţi !

 

Economie de piaţă; profit; faliment; acorduri monetare; balanţe contabile; dobândă; deturnări de fonduri, impozite…

La ce fel de gânduri ne conduc aceste expresii?

La iubire? Sau poate la Încredere?

Nu-i aşa că trădează compasiune şi  dăruire?

 

Ne strecurăm  zilele printre  realităţile descrise de  formulări economice. Totul ne îndeamnă la scepticism şi suspiciune. Suntem  foarte atenţi la orice posibilitate de câştig şi la orice pericol de a fi înşelaţi.  Nu-i nici o anormalitate să fim  preocupaţi de interesele noastre; nu-i nici o mirare să avem grijă doar de noi; este de aşteptat să nu ne pese de ceilalţi. Principiul economic determină sentimentele şi dragostea.

Numai că, universul infinit al lui Dumnezeu, se conduce după alte principii. Iniţiativa  nu este aşteptată ci vine de la EL Însuşi. El este Cel care oferă primul; El se sacrifică mai întâi; El plăteşte însutit şi nu obligă pe nimeni să-şi achite facturile. La dumnezeu totul este gratuit: şi aerul şi lumina; şi căldura şi pârtiile de schi; El  răsplăteşte chiar şi gândurile bune şi rugăciunile nerostite.

Nu ar fi trebuit să falimenteze deja? Nu ar fi de aşteptat ca rezervele Lui să se fi epuizat?

 

Ei bine nu. Este din ce în ce mai bogat. Cu cât pierde mai mult cu atât adună; cu cât sacrifică mai mult cu atât câştigă mai bine. Cu cât lasă iubirea să dăruiască, tezaurul Său îşi dublează dimensiunile.

Câtă vreme a trăit printre oameni, mântuitorul a fost cel mai sărac şi umil, dar  nu a cerşit niciodată, ci a oferit mereu.

 

Pentru Hristos,  a îngriji de cineva, era mai important decât a conduce un eveniment public, mai important decât a stabili acorduri sau a predica. A te îngriji de cineva, este deci, mai important decât orice filozofie şi decât orice declaraţie.

 

Dumnezeu ne cheamă să îngrijim de ceilalţi. Nu-i uşor, când toată lumea trăieşte după criteriul profitului economic. Nu-i simplu când mecanismele de piaţă nu includ dragostea sau mila. Nu-i normal când mentalitatea este orientată spre  ignorarea celorlalţi. Totuşi, Împăratul universului, ne cheamă să îngrijim de ceilalţi.

Ce aleg?

Voi sărăci pentru a mă îmbogăţi  alături de El?

Voi aduna fără El, într-o lume nesigură şi falimentară?

 

El mă cheamă la slujire !

 

Chemarea  nr. 5

 

El  ne cheamă să-i învăţăm pe alţii să se roage !

 

E posibil ca  o societate  în care şi dragostea şi salutul şi vorbele bune se cer, să nu ştim să ne rugăm ?

Ne rugăm la funcţionarii care ne încasează impozitele şi ne rugăm la  cei care pătrund odată cu noi în intersecţie. Pentru fiecare lucru normal ne rugăm. Mai poate susţine cineva că nu ştim să ne rugăm. Cine altcineva din acest univers mai ştie atât de bine ce înseamnă rugăciunea?

Fiecare om este profesor de rugăciune.

Şi totuşi….

Cum aş putea să  fiu  profesor de rugăciune fără să ştiu ce înseamnă rugăciunea?

Cine m-ar crede  dacă nu ar vedea rezultatele rugăciunii în viaţa mea?

 

Că omul se roagă mereu, poate fi un adevăr dar, pentru ce se roagă şi în faţa cui se pleacă, rămâne de văzut.

Diferite modele  funcţionează ca normă în ce priveşte închinarea. Dar dincolo de ele rămâne inima goală, dezorientată şi întrebătoare după un răspuns.

Cine să  aşeze în faţa  oamenilor lecţia rugăciunii adevărate? Cine să stea drept mărturie despre răspunsul pe care Dumnezeul universului îl acordă fiecărei cereri în parte? Sunt eu? Pot  angaja viaţa mea ca o demonstraţie despre promptitudinea răspunsului divin? Pot face referire la cel puţin un moment în care am simţit foarte concret implicarea lui Dumnezeu în viaţa mea, ca răspuns al cererilor mele?

 

Aici este întrebarea întrebărilor.

 

Dumnezeu mă cheamă să fiu profesor de rugăciune. Sunt gata?

Am înţeles simplitatea rugăciunii domneşti, atât de bine încât să pot vorbi altora despre ea. Mi-am însuşit relaţia Copil-Tată, în aşa măsură încât să-i încurajez pe alţii să o trăiască în dialog cu Dumnezeu. Sunt pregătit să iert înainte de a rosti rugăciunea, pentru ca alţii să cunoască prin exemplul meu fericirea iertării?

Care este ţinta alergării mele în clipele de criză? Forţele proprii sau Dumnezeu?

 

El mă cheamă să-i învăţ pe ceilalţi să se roage!

 

Chemarea  nr. 6

Dumnezeu mă cheamă la compasiune !

 

Nu-i mare lucru. Pot oferi din banii mei celor nevoiaşi. Pot împărţi pâinea mea cu cel flămând. Pot renunţa la drepturile mele în favoarea altora…pot foarte multe lucruri.

Vreţi să ştiţi ce nu pot?

 

Nu pot să mă prefac îndurerat atunci  când ceilalţi suferă. Nu pot să nu vă judec atunci când suportaţi consecinţele propriilor greşeli. Mi-e aproape imposibil să simt împreună cu voi durerea, decepţia, pierderea şi chiar bucuriile.

Pot  fi învăţătorul vostru şi pot fi sluga voastră; accept să donez sânge pentru voi  sau să cedez medicamentele mele. Dar de aici şi până la a simţi cu voi mai este cale.

 

Consider chemarea de a simţi  cu ceilalţi, ca fiind cea mai grea chemare.

 

A simţi cu ceilalţi, înseamnă a-i cunoaşte; iar a-i cunoaşte înseamnă să petreci timp cu ei.

A simţi cu alţii înseamnă să-i înţelegi; cum să-i înţelegi pe ei când nu te înţelegi pe tine însuţi?

A simţi cu ceilalţi înseamnă  să uiţi de tine; dar cum să uiţi de tine când tu eşti în centrul atenţiei?

 

Oare ştia Dumnezeu  ce înseamnă a simţi cu ceilalţi, atunci când m-a chemat să fac acest lucru? Se pare că da…

 

Stă Isus alături de Maria şi Marta, le vede suferinţa şi disperarea, înţelege amărăciunea lor şi plânge.

Priveşte printre umbrele morţii. La călăii Săi, adunaţi în jurul crucii şi, făcând abstracţie de ura lor, Îl roagă pe Tatăl: „iartă-i, pentru că nu ştiu ce fac!”.

 

Cum e posibil? De unde să găseşti puterea şi secretul  de a te aşeza în locul celorlalţi, în durerea şi întrebările lor; în dilemele, în frământarea şi în suferinţele care  le bântuie clipele?

 

Chemarea Lui este atât de complexă. Ştiu că secretul stă în răspunsul Său la rugămintea mea fierbinte. Voi fi în stare să-mi doresc din toată inima mea să simt cu ceilalţi?

 

Aceasta este  chemarea Lui pentru mine.

 

Chemarea  nr. 7

 

Dumnezeu ne cheamă  să-i conducem pe ceilalţi la slujire !

 

Dacă aduni  de pe stradă o ceată de copii fără adăpost, şi, după ce îi curăţi, îi îmbraci cu cele mai scumpe şi mai bune haine; dacă le oferi cea mai gustoasă şi mai hrănitoare masă; le pui la dispoziţie casa ta în întregime, ba chiar le angajezi şi personal  de întreţinere, nu ai făcut decât să  te foloseşti de cineva pentru liniştirea conştiinţei tale.

Oricine ar fi cel pe care îl ajutăm, nu avem dreptul să  ignorăm dreptul şi datoria acestuia de a  se împărtăşi din bucuria dăruitorului. Dacă primim fără să oferim, suntem cei mai nefericiţi oameni. Toate fiinţele create de Dumnezeu, au în  programul existenţei lor nevoia de a oferi şi împlinirea care decurge din aceasta.

 

După o binecuvântată umblare împreună cu ucenicii Săi, Mântuitorul, adresează o chemare la slujire.

A împărtăşit cu ei  dragostea  divină; a manifestat faţă de ei înţelegere, acceptare şi dragoste; i-a instruit  şi  le-a arătat drumul. Dar în final a rostit o aşteptare specială: „Faceţi şi voi la fel !”

Nu foloseşte la nimic slujirea  fără lecţia slujirii. Nu are nici un rost învăţătura fără chemarea la învăţarea  altora. Este inutil să dăruieşti fără a lăsa pe primitor să guste din bucuria dăruirii personale.

 

Nu se va schimba nimic în această lume, decât atunci când vom şti să-i chemăm pe cei slujiţi de noi sau de Dumnezeu, la slujire.

Un om fără chemarea la slujire este ca şi un student fără meserie. Un soldat instruit dar fără misiune, este un eşec.

De cele mai multe ori este mai uşor să ajutăm de cât să-i chemăm pe alţii la slujire.

De ce ?

Pentru că o chemare la slujire presupune încredere. Dumnezeu are încredere în noi, dar noi în ceilalţi avem? Descoperim în ceilalţi calităţi şi daruri pe care să le vedem folosite în slujirea altora?

Chemarea  la  slujire  înseamnă încredere, înseamnă preţuire, înseamnă  risc.

 

Dumnezeu ne cheamă să-i conducem pe alţii la  slujire  !

 

 

Atelier  1

 

  1.   Cine  este  persoana care  te-a  influenţat  în modul  cel  mai  pozitiv ?

 

  1. Cine a manifestat  vreodată  o  influenţă  negativă  asupra  ta şi  în  ce  domeniu ?
  2. Aminteşte-ţi dacă  ai  influenţat pe cineva în vreun fel. Cum?

 

  1.    Prin ce anume  poate  influenţa  un părinte  pe  un  copil în sens  negativ? Dă exemple !
  1. Poţi identifica  o vedetă  care  te-a  influenţat într-un  fel  anume ? cine  şi  în  ce  fel ?

 

* Aceste  întrebări pot  fi  scrise pe  bileţele  şi  după ce  împarţi participanţii din sală  în  grupe  de  câte  cinci, fiecare  participant va extrage  un  bilet şi  va  răspunde  la  întrebare. Activitatea  poate  dura  5-7  min. Această activitate  se va  plasa după  Chemarea  nr. 3 să fim  modele. Dacă nu poţi multiplica  atât  de  multe  bileţele, poţi  face şi în felul  următor: ai întrebările  scrise pe  câteva  cartonaşe, sau  bucăţi de  hârtie, ai câţiva  colaboratori( fiecare  tânăr  poate  să  facă  acest  lucru) colaboratorii merg la  grupe  şi  participanţii aleg un  număr  de  la 1- 5. tânărul  citeşte  fiecăruia  întrebarea  iar acesta dă răspunsul.

 

 

Temă  pentru  acasă

 

Ai lista    „SMURD”

Această  listă va  fi  completată după  Chemarea  nr. 2 sa-i  salvăm pe oameni. Se  completează  lista cu  3 nume, pe  care  fiecare le  consideră o urgenţă, şi se  semnează  angajamentul , ca în următoarele  10  zile  să  se  roage pentru  acele  persoane şi să  le  viziteze. Îndeamnă-i  să  semneze, dar să nu o facă în glumă. Orice  promisiune  făcută lui Dumnezeu nu-i o joacă. Ai lista în Anexă. Dacă poţi  multiplică  mai multe exemplare. Orice  formular dă credibilitate  şi greutate  unei acţiuni.

Concurs

Concursul constă în următorul lucru: participanţii să-şi noteze cele  7  chemări şi să identifice cel puţin un exemplu din viaţa  Mântuitorului, când acesta a aplicat chemarea  respectivă. (Exemplu: chemarea  la  compasiune; Isus Plângea , Ioan 11; 35).

 

Sugesti  şi  idei

 

  • Se poate face  un  fel  de  banner cu următorul  titlu: „Chemarea  .” sau  „Dumnezeu  ne  cheamă !”.
  • Dacă e posibil putem ar fi  frumos  să  apară înaintea  fiecărei  chemări  câte  un  banner  mai  mic pe  care  să  fie  scrisă  chemarea  respectivă.
  • Legat de  chemarea  să  îngrijim  de  alţii,  este  bine  să  veniţi  voi  cu  o listă  de  opţiuni, cazuri, pe  care  să  o  oferiţi  comunităţii.
  • Organizaţi un  scurt  simpozion( doi trei  tineri, una  două  persoane  în  vârstă) care  să  discute în  5  minute subiectul  modelelor  şi  influenţa  asupra  noastră.

 

 

ARATARE

De Lavinia  Iosub

Ascuns între  rânduri ca un Cuvânt
Şi între răspunsuri ca o întrebare,
Nevăzut de mulţime mă descopăr
Scos la răscrucea care încă mai doare,

Şoptesc printre valuri chemări
Şi mă întorc după suspinul căderii,
Mâine exista prin ale mele uitări
Şi-l dau străinului la poarta mângâierii.

O vreme s-a dus ca şi Mine
A rămas doar zborul de trăit.
Trezeşte-ţi trâmbiţa cu focul din bine
Şi rămâi pân` la  sfârşit răsărit.

 

 

CHEMAREA  CHEMĂRILOR

 

Chemarea  chemărilor  Lui

Nu-mi  străluceşte  arătări de  slavă

Nici vise plănuind comod uitări şi nepăsare

Chemarea  chemărilor mă doare

S-a  împânzit  în  viaţa  mea  bolnavă,

În ceasul împlinirii veacului.

 

Chemarea  chemărilor  Sale

M-a deranjat  din  jocul  meu  bătrân

Presimt un potop de prea  lumină

Chemarea chemărilor divină

M-a detronat, nu voi mai fi stăpân;

Voi fi doar slujitor umil pe cale.

 

Chemarea chemărilor vine

Ca un frământ  printre pustiuri  adormite

Nu va mai sta fiinţă rătăcită

Chemarea ca un glas dinspre orbită

Trezeşte alergări şi ceasuri împlinite

Căci Domnul  azi  revine.

ŞTIINŢĂ

Noi  conducem  pe  alţii

Nu prin  cuvinte,

Ci prin  tăcerile

Faptelor  noastre

Tăinuite cuminte.

 

Salvăm  pe celălalt

Nu prin poveţe

Nici prin jigniri,

Ci prin sclipiri

De simple  bineţe.

 

Nu-i pildă viaţa mea

Când am admiratori.

Voi fi model

Numai atunci

Când pasul conduce spre  zori.

 

Sunt simplu angajat

Oricât aş lucra

Iubesc atunci

Când  neplătit

Iubirea  mea  va alerga.

 

Se pleacă oamenii planetei

La rătăciri de zei

În timp ce eu

Mă rog ascuns

Şi tac, mai bun ca ei.

 

Cum să mai simt  şi milă

Dacă nu m-am înţeles

Cine-ar putea

Să plângă ca Hristos

Atâţia răzvrătiţi în univers?

 

Noi slujim pe celălalt

Dacă îi găsim chemări

Chemarea  de-a iubi

De-a şti

De-a fi o pildă pe cărări !

 

LISTA   „SMURD”

        Doresc  să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita

 

Numele pentru care te rogi

Marchează zilele când  te-ai rugat

 Data vizitei

 

                                             

 

                                             

 

                                             

 

                        Data   _____________        Semnătura  __________

 

LISTA   „SMURD”

        Doresc  să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita

 

Numele pentru care te rogi

Marchează zilele când  te-ai rugat

 Data vizitei

 

                                             

 

                                             

 

                                             

 

                                    Data   _____________        Semnătura              __________

LISTA   „SMURD”

        Doresc  să am în atenţie următoarele persoane; mă voi ruga pentru ele şi le voi vizita

 

Numele pentru care te rogi

Marchează zilele când  te-ai rugat

 Data vizitei

 

                                             

 

                                             

 

                                             

 

            Data   _____________        Semnătura  __________

deAndrei Spiridon

ANGAJAMENTE MISIONARE

Angajamente misionare
Angajamente misionare
Angajamente_misionare.doc
73.5 KiB
60 Downloads
Details

ANGAJAMENTE MISIONARE

Programul este realizat de JERCAN DANUT ALEX. Poeziile sunt compuse de JERCAN DANUT ALEX.

Pentru Domnul, gata oricând!

 

“…Am văzut pe Domnul

şezând pe un scaun de domnie foarte înalt,

şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi:

Cu două îşi acopereau faţa,

Cu două îşi acopereau picioarele,

Şi cu două zburau.

 

Strigau unul la altul, şi ziceau:

“Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!

Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

Şi se zguduiau uşiorii uşii

De glasul care răsuna,

Şi casa s-a umplut de fum.

 

Atunci am zis:

“Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate,

locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate,

şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Dar unul din serafimi a zburat spre mine

Cu un cărbune aprins în mână,

Pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

 

Mi-a atins gura cu el, şi a zis:

“Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale,

nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Am auzit glasul Domnului, întrebând:

“Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?”

Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!…”

 

*** Isaia 6: 1- 8 ***

 


Suntem aici!…

Am auzit un glas ce întreba:

-“Pe cine să trimitem în lucrare?

– Cine va merge peste munţi şi mări să ducă pretutindeni veste mare?

– Cine să construiască punţi spre lume şi capete de pod pornind spre cer?

– Cine doreşte astăzi cu ardoare să fie pentru Domnul mesager?”

 

 Am auzit un glas şi am răspuns:

-“Suntem aici , o, Doamne! Te-auzim!

– Dacă nu-i nimeni să-nţeleagă clipa, ia-ne pe noi! Noi, Doamne, Te iubim!

– E grâul copt ? Secerători lipsesc? Trimite-ne pe noi cu-nsărcinare

Şi vom culege fiecare bob, ca rodul să se-adune în grânare!

 

 

– De suntem foarte tineri nu contează. Chiar dacă n-avem mult apostolat

Noi vom vesti de zorii mântuirii şi de porunca sfântă de Sabat;

– Vom spune tuturor despre calvarul care Te-a frânt pe crucea blestemată

Pentru o viaţă bună, fără moarte, pentru o mântuire minunată.

 

 

– Vom cerne peste inimi zbuciumate de-atâtea bombe de cuvinte rele

   Mireasma dulce a iubirii Tale, şi strop de slavă strâns în plâns de stele…

– Vom duce coşuleţe de argint, cu măr de aur aşezat frumos,

   Să fie pentru oameni mărturie la cât de mult ne-nlănţuie Hristos.

 

 

– In drama vremii vrem să fim un templu pentru un Dumnezeu atât de sfânt,

Pentru un Dumnezeu a cărui milă nu poate să încapă pe pământ.

Ca lumea să-şi revină din cădere şi-n braţul crucii să-şi atârne mâna

Şi să se facă rod al mântuirii pentru Isus şi… pentru totdeauna!”

 

Cântec: Iată-mă, trimite-mă

O grea misiune

“ Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea lui Satana la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi”.

 

                                                                           ( Faptele Apostolilor 26: 17- 18 )

 

Şi pe fiecare dintre noi, bunul Dumnezeu, ne-a ales şi ne trimite în lume cu o sfântă şi importantă misiune, şi anume:

 

  • Să le deschidem ochii sufleteşti, adică să-i trezim din somnul păcatelor
  • Să se întoarcă de la întunericul spiritual la Lumina lumii, adică la Isus, prin iluminarea minţii, spre a avea o optică religioasă sănătoasă
  • Să se întoarcă de sub puterea lui Satan, la Dumnezeu, prin pocăinţă
  • Să primească, prin credinţa în Isus, iertarea păcatelor
  • Să primească, în final, moştenirea veşnică împreună cu cei sfinţi

                                                                    

     ( N. Gh. – Metodologie misionară p. 52 )

 


Somn de străjer obosit

Am adormit pe perna nepăsării

Obosit de aşteptare şi trudă…

Am adormit …

Şi am uitat de iubire,

De chemarea spre veghere

Şi de urgenţa timpului…

 

Am aşezat lângă mine trâmbiţa,

Şi armele mele de apărare:

Sabia Duhului, coiful mântuirii…

Iar platoşa,

Am atârnat-o de creanga nopţii

Şi-am dorit să visez…

 

Am visat, mai apoi, disperare,

Cutremur şi stele ce cad,

Tunete şi fantasme de iad..

Viteji care ţipă cu-amar,

Durere, necaz…

Şi-am visat că sunt treaz!

 

Ceva mai tîrziu,

O mână nevăzută m-a atins

Şi-o voce de înger mi-a zis:

-“ Ilie…, ce faci aici?”

Tăcere…Ce puteam să mai spun?

Am adormit în post!

Iartă-mă Doamne!

Nu există durere mai mare!

Asta-nseamnă…trădare!

 

“Te iert!…” mi-a răspuns…

Ai plătit cu-al tău plâns!

Te du şi fii treaz de acum!

Şi harul Meu îţi va fi de ajuns!

 

Marea Moartă sau Marea Galileii?

 

Sunt două principale cursuri de apă în Palestina şi, deşi acelaşi râu alimentează ambele mări, ele sunt cu totul diferite. Una este marea Galileii, iar cealaltă este Marea Moartă.

Râul Iordan intră în Marea Galileii pe la nord şi iese prin partea de sud. Marea este plină de viaţă, chiar dacă timp de mii de ani, pescarii au pescuit în apele acestea. Secretul pentru viaţa ei constantă şi prolifică este că are o rezervă proaspătă de apă, care vine dintr-un capăt şi se retrage prin celălalt.

Doar la câţiva km. spre sud, este cel mai de jos punct al planetei Pământ. La 350 de metri sub nivelul mării, vei găsi Marea Moartă, un loc unde au stat odată cele mai nelegiuite oraşe, Sodoma şi Gomora. Se numeşte Marea Moartă pentru că nu conţine nici o formă de viaţă. Nu există nici măcar un peşte sau mormoloc în toată apa ei.

Râul Iordan intră şi în Marea Galileii, şi în Marea Moartă. Una este plină de viaţă, iar cealaltă este plină de moarte. Ce anume produce această diferenţă? Secretul este că râul Iordan iese din Marea Galileii, dar nimic nu iese din Marea Moartă. Pentru că este o regiune de deşert, foarte caldă, apa se evaporă mai repede decât poate fi umplut bazinul pentru a ieşi afară. Pentru că Marea Moartă, primeşte totdeauna şi niciodată nu dă, a devenit o apă stătută şi moartă. Este un bazin plin de minerale şi săruri. Nici măcar un singur miriapod, mormoloc sau boiştean nu poate supravieţui aici.

Principiul este acelaşi şi în viaţa creştină. Nu poţi să supravieţuieşti şi să te bucuri ca şi creştin, dacă nu împărtăşeşti cu alţii ceea ce Domnul ţi-a dat. Acesta este adevărul în aproape toate domeniile vieţii. În timp ce avem o mână deschisă înaintea Domnului pentru a primi, trebuie să avem cealaltă mână deschisă către lume, pentru a da.

Un creştin nu poate rămâne proaspăt până nu devine un canal de binecuvântări pentru alţii. Dacă primim Evanghelia şi Planul de Mântuire şi apoi dormim pentru totdeauna la biserică, stând la căldură pe băncile ei, viaţa noastră de creştin se va usca şi va muri.

                         ( Să-L vezi pe Rege – Doug Batchelor – p.57 )


Un râu, o mare vie

Pe drumul care duce spre-mplinire,

spre marea zi a revenirii Tale,

Fă-mă, Isuse, râu cu apă vie,

un râu ce-adapă florile din vale…

Curgând spre mâine ,să mângâi pământul,

pe care-mi sprijin undele bogate,

Şi malurile să-mi rămână-aproape

ca dragostea de mamă şi de frate.

 

Tu să mă faci o Mare-a Galileii,

pulsând ca o minune-n dimineaţă,

Ca inima din pieptul Tău, o Doamne,

ca Logosul ce ne aduce viaţă.

Şi-nţelegând chemarea şi porunca

să Te slujesc, cu drag, cît pot de bine

Ca oamenii să cântărească clipa

şi să se-ntoarcă, din păcat, la Tine.

 

 

Magia milei

 

( O mărturisire a lui Doug Batchelor )

Ştiu că Domnul trebuie să aibă un simţ al umorului. Sunt câteva lucruri pe care El le spune în Cuvântul Său, lucruri care par să ilustreze aceasta. De exemplu, încercaţi să vă imaginaţi un om cu o bârnă în ochi încercând să scoată din ochiul prietenului său un pai. Sau gândiţi-vă la cineva care încearcă să treacă o cămilă prin urechile unui ac.

Îmi amintesc de o zi fierbinte când făceam autostopul şi mă rugam pentru o maşină cu aer condiţionat. Ei bine, am fost luat de un camion fără prelată, în partea din spate. Am avut destul aer condiţionat. Cu o altă ocazie, în timp ce conduceam şi eram singur în maşină, din Texas spre California, trăgând un trailer, m-am rugat ca Domnul să-mi scoată în cale pe cineva căruia să-i pot da mărturie. Am făcut această rugăciune de multe ori. Este un mijloc excelent pentru a-ţi ocupa timpul. Pentru mine nimic nu face ca timpul la volan să treacă mai repede decât atunci când îmi împărtăşesc credinţa cu cineva. Imediat după ce m-am rugat, am văzut un tânăr hispanic, cu părul lung, negru, stând pe marginea drumului. Era îmbrăcat după o modă cam ciudată. Vremea, afară, era sub zero grade, dar el purta doar tenişi, blugi şi o cămaşă albă. Am tras pe dreapta şi el a sărit repede în maşină. Îşi freca mâinile, în timp ce tremura, şi puteam vedea cât suferă de frig. Am dat încălzirea la maximum, în Chevrolet- ul meu vechi din 1951, pentru a-i oferi cât mai multă căldură posibilă. Nu mi-a trebuit mult timp să evaluez situaţia. Era evident că tocmai trecuse graniţa, undeva aproape de Deming, New Mexico, şi că încerca să ajungă undeva pentru a găsi de lucru în Pământul făgăduinţei. Am încercat să înfirip o conversaţie cu el, dar am descoperit foarte repede că nu vorbea deloc engleza. Pentru că singurele cuvinte în spaniolă, pe care le ştiam, erau : si, uno, dos, tres… tostada, burrito şi enchilada, m-am gândit: Mulţumesc, Doamne! Foarte amuzant! Am cerut o persoană căreia să-i mărturisesc şi el, nici măcar nu mă poate înţelege!

Am decis că, dacă vreodată o persoană a avut nevoie de darul limbilor, eu eram acela. Aşa că L-am rugat pe Domnul să mă ajute să-i mărturisesc Evanghelia acestui tânăr, cât timp vom fi împreună. Printr-o serie de miracole, am fost în stare să înţeleg că el căuta de lucru şi cumva am reuşit să-l fac să înţeleagă că aş putea să-i dau ceva de lucru, pentru că vindeam lemne de foc la data aceea. Era aşa de încântat. Nu cred că avea idee de faptul că va fi nevoie de trei zile de mers cu maşina pentru a ajunge acasă la mine. Nu am vorbit niciodată spaniolă până în acel moment, dar pe când ajungeam în nordul Californiei, ştiam destul pentru a-i împărtăşi Evanghelia acestui tânăr. A venit şi a locuit cu noi câteva luni şi m-a ajutat la afacerea mea cu lemne de foc. A frecventat biserica, şi a fost, în cele din urmă, botezat. Chiar înainte de botez s-a ridicat în faţa bisericii şi s-a adresat oamenilor. Cu ajutorul unui translator, el a oferit o mărturie captivantă, în care a afirmat deschis că atunci când l-am luat în maşină intenţiona să mă jefuiască şi să mă ucidă, pentru că observase că aveam un teanc de bancnote în buzunarul de la geacă. Fusese hoţ de meserie, în Chihuahua City Mexico, şi ştia cum să procedeze. A continuat explicând că, de câte ori ne opream undeva, mă ofeream să-i cumpăr ceva de mâncare ori de băut şi când am observat că are nevoie de haine groase, m-am oprit şi i-am făcut rost prin departamentul de caritate al unei biserici. Apoi a spus că nu a mai vrut să mă ucidă, pentru că eram aşa de amabil şi pentru că îi ofeream tot ce avea nevoie. Aşa că amabilitatea nu-i câştigă numai pe oameni la Hristos, ci poate chiar să-ţi salveze viaţa.


Să-L primeşti pe Dumnezeu

 

“Cu mulţi ani în urmă, o corabie s-a scufundat, într-o noapte, în Oceanul Atlantic, în Estul Americii de Sud. Patru marinari au reuşit să recupereze o mică barcă de salvare, supravieţuind astfel primului dezastru, dar au fost purtaţi de vânt câteva zile, pe mare. Au fost în stare să-şi menţină viaţa, pentru scurt timp, prinzând peştii care erau pe lângă barcă. Dar numai după câteva zile, au început să sufere groaznic din cauza lipsei de apă. Este interesant că organismul uman nu poate trăi fără sare şi nici fără apă. Dar, dacă bei apă sărată, mori. După aproape patru zile, în care au plutit încoace şi încolo pe ocean, singura apă pe care au obţinut-o, când s-a scuturat un norişor, au fost câteva picături din cămăşile lor, pe care le-au stors direct în gură. În cele din urmă au fost localizaţi de o altă corabie şi salvaţi. Când căpitanul de pe vasul salvator i-a întrebat de ce erau aşa de însetaţi, ei au răspuns: Pentru că n-am avut nimic de băut. Căpitanul a răspuns: Nimic de băut? Sunteţi într-un ocean cu apă proaspătă!

Evident, barca lor a plutit în acea parte a oceanului unde marele fluviu Amazon îşi vărsa apele proaspete, sute de Km, în adâncul Oceanului Atlantic. Oamenii aceştia vâsleau într-un ocean cu apă proaspătă. Erau siguri că apa era sărată, încât nici măcar nu au încercat s-o bea. Tot ce ar fi avut de făcut ar fi fost să se întindă peste barcă şi să se servească cu câtă apă aveau nevoie. Mureau de sete plutind într-o apă care le putea salva viaţa.

Isus spune: Cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! ( Apoc. 22: 17 )

Totuşi lumea moare de sete spirituală, în timp ce pluteşte într-un ocean de apă vie. Mă întreb de ce aşa de mulţi oameni sunt aşa de reţinuţi să exerseze puţină credinţă şi să întindă mâna după Dumnezeu? “                                                   ( Doug Batchelor – Să-L vezi pe Rege – p.42 )

 

“Sfârşitul este aproape, furişându-se pe neaşteptate, ca un hoţ noaptea. Facă Domnul ca noi să nu dormim precum alţii, ci să veghem şi să fim treji. Adevărul va triumfa în curând în mod glorios, iar toţi cei care acum aleg să fie împreună lucrători cu Dumnezeu vor triumfa împreună cu El. Timpul este scurt; noaptea vine în curând, când nici un om nu mai poate lucra. Fie ca cei care se bucură în lumina adevărului prezent să se grăbească acum să împărtăşească adevărul altora…”                                                                   ( EGW – Sfaturi pentru biserică – p. 81 )

 

Mai e puţin…

Se lasă noaptea cea din urmă pe coama lumii adormite

Iar profeţii de-apocalipsă, uitate-n rafturi prăfuite,

Îmbracă straie de izbândă, de-postolată împlinire,

Ca martori sinceri pentru cruce şi jurământ pentru iubire.

 

Nu mai e timp pentru abuzuri şi planuri pentru termen lung,

Bate un vânt de acvilonuri şi caii Domnului ne-ajung!

Mai e puţin din har, din milă… Pământul e întors pe dos…

E vremea pentru pregătire, e vremea Domnului Hristos!

 

Cei patru îngeri stau şi-aşteaptă poruncă dinspre Stat Major…

Ceasul din ceruri bate ora de revenire pe alb nor;

Stau lumile, ce n-au păcate, şi urmăresc cu încordare

Finalul ce se pregăteşte pentru pământ şi pentru mare.

 

De la Apus se strigă “ pace !..” şi “ pace “ de la Răsărit…

Ca glasul Domnului să fie, sută la sută, împlinit;

Curg ape-n valuri spre Meghido şi călăreţii bat câmpia…

Se războieşte jertfa crucii cu “fiara “ şi apostazia.

 

Nu mai e mult şi vine vremea ca plăgile să spargă ghiaţa…

Străjeri, sunaţi!…, Sunaţi din trâmbiţi ca să apară dimineaţa!

Vestiţi cât încă se mai poate, pentru urechile deschise,

Vorbiţi de marea împlinire a judecăţilor promise!

 

Voi sunteţi glasul ce răsună ca tunetul, chiar în pustie ,

Şi poate ca din stânca seacă să scoată strop de apă vie;

Voi sunteţi glasul lui Ilie care stârneşte provocare

Şi poate să transforme plânsul în lauri pentru sărbătoare.

 

Mai puneţi şi de data asta genunchiul jos la rugăciune

Şi cereţi Duhului să vină, să vă atingă cu-n cărbune…

Să vă îmbrace în solie pentru-ncheiere de lucrare,

Entuziaşti să spuneţi lumii despre iubirea ce nu moare.

 

Se lasă noaptea peste lume? Nu e motiv de-ncremenire!

E, mai de grabă, semnul care anunţă marea izbăvire…

Misionari, lăsaţi să cânte spre patru zări speranţa vie

Şi zborul vostru, să fiţi siguri,…va fi un zbor spre veşnicie.


E rândul tău

Prietene, e rândul tău acum… e rândul tău să strigi despre izbândă…

Priveşte-n jur!… Demonologi mulţime, stau după colţuri, aşteptând la pândă…

Curente filozofice străine alungă Cartea Sfântă spre uitare

În Vede, Karma, Yoga şi Corane îşi caută, cei mulţi, încurajare.

 

Sunt unii care zilnic lecturează “Poveşti nemuritoare” sau “gazeta”

Şi-ascultă “populara” sau “maneaua” lăsând de-o parte corul, opereta…

Sunt unii care, pentru timpul mort, şi-au selectat telenovele “bune”…

Prietene, trezeşte-i şi încearcă să le vorbeşti despre Înţelepciune.

 

Sunt mulţi care-şi îneacă tot amarul şi lacrimile triste în pahar,

Iar alţii sub aceeaşi ne-mplinire s-au transformat în coşuri de furnal…

În pivniţe, de grinzile bătrâne, stau funii atârnate a mister,

Şi-aşteaptă pe acei fără speranţă, ce îl slujesc pe domnul Lucifer.

 

Prietene, te vor în puşcărie, “vieţaşi” sau hoţi mărunţi, de buzunare,

Care cerşesc iertarea ca pe-o pâine, visând frumos la reabilitare…

Şi ei aşteaptă veste de la tine…Lor nu le scrie nimeni rând frumos…

N-ai vrea să rupi din timpul tău, o oră, şi să le spui şi lor despre Hristos?

 

Sunt văduve la benă, la gunoaie… Cu resturi s-au hrănit poate de-o lună…

Copiii li-s desculţi şi fără haine… Lor cine să le spună vorbă bună?

Şi-apoi mai sunt “cercetători”, mulţime, care nu ştiu nimic de Dumnezeu…

Ei cred că existenţa se reduce la o formulă: “eu, şi numai eu…”

 

Eşti invitat să duci pe umăr crucea iar Biblia s-o porţi sub braţul tău,

Eşti invitat să-ţi demostrezi credinţa în Dumnezeu, la bine şi la greu…

În valea morţii, să vorbeşti de viaţă, şi-n vreme de război, să spui de pace…

Celor ce vor să vadă Ghetsemanii, să le-arăţi cum, şi în ce fel, se face.

 

Vesteşte pretutindeni pe Mesia şi jertfa crucii, gândul revenirii,

Şi dacă vrei cumva să scrii o carte, să foloseşti cerneala mântuirii…

Grăbeşte-te!… Vin vremuri tot mai grele şi viitorul, se anunţă, rău…

Prietene, eşti invitat la cruce! Vorbeşte despre ea…e rândul tău!

deAndrei Spiridon

Voi sunteti lumina lumii

Voi sunteti lumina lumii
Voi sunteti lumina lumii
Voi sunteti lumina lumii.docx
19.7 KiB
117 Downloads
Details

“ Voisuntetiluminalumii ”
PROGRAM  EXPLO  (sau LICURICI)

Materialenecesare:
-Sistem de amplificare, microfoane
-Vocea lui Dumnezeu – un microfonseparat
-Un reflectorsau mai multe -Fond muzical
-Coronitedin carton cu: Soarele, Luna, Mai multestele, deasupracapului. – O Biblie mare.
-Douaaripipentruinger (saupatrupentrudoiingeri) – Culegere de cantecepentruLicurici?
(Dupa deschidere si rugaciune se stingluminile: semiintuneric.)
-UN INGER: “Imparate, Doamne al ostirilor, Pamantul este pustiu si gol!
Peste fataadancului de ape este intuneric! O beznagreaacoperapamantul!
Viata este imposibila!”
-DUMNEZEU: “Atunci sa fie lumina!”
(Se aprindluminile in sala!)
-INGERUL: “Doamne al ostirilor, Itimultumimpentruziuacealuminoasa
Dar noaptea este tare intunecata!
Fapturile tale s-arbucuraziua de lumina,  dar noapteaarputeapieri!”
-DUMNEZEU: “Atunci sa fie nisteluminatoripeintindereacerului
ca sa despartaziua de noapte! Ei sa luminezepamantulnoaptea
si sa fie nistesemne ca saaratevremile, zilele si anii!”
(Se mai aprinde o lumina, doua, muzicatriumfala, aparsoarele, luna si stelele = toticopiii)
-SOARELE: “CaciDomnulDumnezeu este  soare si  scut,
El da indurare si slava, si nu lipseste de nici un
binepecei ce duc o viatafaraprihana.”
-LUNA: “Soarele tau nu va mai asfinti, si luna ta nu se va mai intuneca; caciDomnul va fi Lumina ta pevecie, si zilelesuferintei tale se vor sfarsi.”
-O STEA: “cei ce vor invatape multi saumble in neprihanire
vor straluci ca stelele, in veac si in veci de veci.”
-O STEA: “Domnulporuncestesoarelui si tine stelelesubpecetea Lui”
-ALTA STEA:”Laudati-LpeDumnezeu, soare si luna, laudati-L, toatesteleleluminoase!”
-ALTA STEA: “Candprivescluna si stelelepe care le-aifacut, imizic:
„Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiulomului, ca sa-lbagi in seama?”
-INGERUL: “Doamne, Dumnezeulostirilor, un intunericgreuacoperapopoarele
si neamuriletraiesc in intuneric”
-DUMNEZEU: “ToataScriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos
ca sa invete, sa mustre, saindrepte, si sa deaintelepciune in neprihanire.”
-O STEA: “Cuvantul Tau este o candelapentrupicioarelemele, si o luminapecararea mea.”
-INGERUL: “Doamne al ostirilor, itimultumimpentrulumina Ta
Dar oameniiiubesc mai multintunericuldecatlumina, pentru ca faptelelorsuntrele.”
-DUMNEZEU: “Luminalumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o!
In El, in Hristoseraviata si viataeraluminaoamenilor.
Si tuturorcelor ce L-auprimit, adicacelor ce cred in Numele Lui,
Le-adatdreptul sa se facacopii ai lui Dumnezeu”
EU SUNT LUMINA LUMII! CineMaurmeazape Mine
nu va umbla in intuneric ci va avealuminavietii”
-INGERUL: “Doamne, dar El a plecat ca sa ne pregateasca un loc
si acolounde este El acum, noi nu ne putem duce!”
-DUMNEZEU: “Aveticuvantulproorocieifacut si mai tare la care bine facetidacaluatiaminte ca la o lumina care stralucesteintr-un locintunecos pana se va crapa de ziua si va rasariluceafarul de dimineata in inimilevoastre!
O STEA: -Cum adica in inimilenoastre?
DUMNEZEU: VOI SUNTETI LUMINA LUMII
O cetateasezatape un munte nu poate sa ramanaascunsa
Si oamenii n-aprindlumina ca s-o puna subobroc
Ci o pun in sfesnic si lumineazatuturorcelordin casa
Tot asa sa lumineze si luminavoastrainainteaoamenilor Ca ei sa vadafaptelevoastrebune si sa slaveascapeTatalvostru care este in cer!”
O STEA CU BIBLIA:  Doamne, cum putem sa avem si noiluminaaceasta?
DUMNEZEU: “Asa cum soarele si luna
Primesclumina de la soare,
Si-apoi o scaparaintruna
Peste pamant si peste mare,
Asa si voi, veniti la Mine,
Voi, ceicuraticuinima,
Si peste-alumii-ntunecime
Sa raspanditilumina Mea!”

C A N T A R E  . . . . . . (Vreau sa luminez, etc.). . .  . . . . . . . . . . . . . . .

Ce noapte este pepamant!
Cat rau e gata sa se-adune!
Ajuta-ma Parintesfant
Sa luminezprinfaptebune!
Suntmultefete-ntunecoase
Ce staruiesc in ratacire
Eu vreaudoarganduriluminoase
Sa-mistraluceasca in privire!
Ajuta-ma, Parintesfant
Prinvaileintunecate
Sa luminezmereurostind
Cuvintecalde si curate.
In noapteanegruluipamant
Ajuta-ma, Parinte-ntruna,
Sa luminezpetotispunand
Doaradevarul, nu minciuna!
Sunt o lumina, negresit,
Cacivreau sa fiubaiatcinstit!
Eusuntlumina-adevarata
Caciam o dragostecurata.
Lumina mea e chiarfierbinte,
Cacisunt si harnic si cuminte!
Ieri, facandcumparaturi,
Am primit la rest, in plus,
Inca patru mii  de lei,
Dar in sinea mea mi-amspus:
“Banii-acestianu-s ai mei!”
Si-napoiatunci i-am dus.
Credetica-am pierdutceva?
Asta e lumina mea!
Peste ceruldiminetii,
Peste noriicei de sus
Peste zoriitineretii,
Tu estiSoarelevietii,
Numai Tu, IubitIsus.
Cat de minunata-i noaptea
Cu luceferiidinea,
Dar ce minunat e-Acela
Care i-a facut asa!
Steauacare-istea
Stapecermereu
Fie gerulaspru
Fie norulgreu!

LICURICI
Licurici, gaze mici,
Cu vapaiesubtunici,
De la cine-avetilumina,
Fara bec, farauzina?
De la cine-avetineon
Fara tub, farabuton?
Licurici, gaze mici,
Pui de steleprinurzici,
Dumnezeu v-a datdinzare
Candelecuaripioare,
Dumnezeu v-a datdincer
Lampioane de strajer!
Licurici, gaze mici,
Fa-neDoamne, licurici,
Ca si noi sa fim lanterne
Pecararileeterne
Ca si noi sa fimlumini
Pecararilecuspini!

deAndrei Spiridon

UN STROP DE IUBIRE

UN STROP DE IUBIRE
UN STROP DE IUBIRE
UN STROP DE IUBIRE.docx
34.8 KiB
103 Downloads
Details

UN STROP DE IUBIRE

 

Introducere

 

„Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!”, când ai de unde să dai.”

Proverbe, 3: 27, 28

 

V-aţi gândit  vreodată la cele mai nefericite fiinţe din lumea aceasta? V-aţi gândit că există undeva un copil care e flămând şi însetat, un copil care are palmele bătătorite de muncă, un copil zdrenţuros şi desculţ, un copil abandonat de părinţi, un copil care nu ştie să citească, un copil care…? V-aţi gândit?

Sunt copii în orfelinate, care nu-şi cunosc părinţii, pentru că i-au părăsit sau pentru că nu-i mai au sau chiar dacă îi au, aceştia nu-şi pot permite să-i îngrijească ei. Sunt atâţia copii şi nu numai copii, ci chiar şi adulţi,  care n-au unde să-şi plece capul, care n-au de multe ori nici ce mânca şi, de aceea, trebuie să cerşească.

Am trecut pe lângă ei zilnic, i-am văzut dormind pe bănci, prin  parcuri, pe  guri de canale şi  prin gări, i-am văzut cerşind la colţuri de stradă, aşteptând cu mâna întinsă pe la porţi, îmbrăcaţi sărăcăcios şi purtând povara mizeriei. Şi sunt atâţia pe care nici nu i-am zărit vreodată, nici n-am auzit de ei, pentru că rabdă fără să îndrăznească măcar să ceară ceva.

Ce aţi făcut pentru ei?

Ce am făcut noi toţi pentru aceştia?

 

 

 

Bunătate

 

Cresc multe flori pe-acest pământ

Să bucure priviri curate,

Cresc flori şi-n suflet şi în gând

Şi-o floare poate creşte-n fapte.

 

Ne bucurăm de daruri sfinte,

Pe care Dumnezeu le-nşiră

Cu dragostea de bun Părinte,

Pe masa păcii veşnic plină.

 

Dar lângă noi stau nevoiaşii,

Pe lângă drum, pe lângă ape

Şi-aşteaptă, întrebându-şi fraţii

De-o zi de caldă bunătate.

 

Un colţ de pâine şi-un cuvânt

Să dăruim cu bucurie

Celui ce-i lângă noi, flămând

Şi să-i vorbim de veşnicie!

 

Acopere-l pe cel ce n-are

C-o haină să se încălzească,

Deschide-ţi casa să coboare

În ea senin de zi cerească!

 

Când vezi străinul rătăcind

Fără un han de poposire,

Să-i pregăteşti un loc curând

La masa ta de fericire!

 

Dac-ar veni, mergând agale,

Hristos sărac, doar cu-un toiag,

I-ai alerga voios în cale

Să-l rogi să-ţi poposească-n prag?

 

Acel sărac pe care-l ştii

Cum stă tăcut şi fără parte,

La masa ta de bucurii

Să-l chemi de grab’, că-ţi este frate!

 

Şi suntem fraţii lui Isus

Care-a trăit în sărăcie

Şi care ne-a iubit nespus,

Cu-o dragoste din veşnicie.

 

Cresc multe flori pe-acest pământ

Să bucure priviri curate,

Dar flori de veşnicie sunt

Doar faptele de bunătate.

 

Te-am făcut pe tine
Un om de bine mergea prin oraş şi a întâlnit o fetiţă în zdrenţe care cerea de pomană. Îşi îndrepta gândul spre Dumnezeu: „Doamne, cum poţi permite una ca asta? Te rog, fa ceva!”

Seara, la telejurnal a văzut diverse secvenţe cu neputincioşi, cu copii muribunzi şi cu trupurile chinuite.
Şi iar s-a rugat: „Doamne, câtă mizerie! Fă ceva!”
In timpul nopţii, Domnul i-a apărut în vis şi i-a spus: „Am făcut deja ceva: te-am făcut pe tine!”

Ce învăţăm din această întâmplare?

Că nu trebuie să aşteptăm ca alţii să facă ceva, ci să ştim că Dumnezeu aşteaptă de la noi să facem ce putem pentru cei aflaţi în nevoie.

 

Cine să meargă?

 

Sunt oameni goi şi flămânzi

cu inima oarbă…

Cine să meargă

să ducă iubire, să-i înveţe iubire?…

Iubire dorită,

mai căutată ca aurul de preţ şi curat de ofir!

Iubire aleasă,

mai nobilă decât tot ce-ar fi pe lume mai înalt!

 

Iubire cântată,

Iubire prea mult aşteptată,

Iubire cerută de toţi…

Cine e gata să-mpartă,

să meargă să dea iubire, jertfire?…

 

Balsam pentru răni nevăzute,

liman de dureri neştiute,

Iubire pierdută!

Iubire închisă cu porţi şi zăvoare,

Iubire legată!

iubire ruptă din soare!

 

Sunt oameni goi şi flămânzi…

Cine să meargă să ducă iubire?

Cine să dea, să deschidă izvoare curate

demult astupate, cine?…

Cine să sufere, cine să bucure,

cine să-mpartă, să ungă pe pâine

atâtor inimi lovite, rănite, cine?…

 

Iubire-aşteptată, iubire uitată,

iubire jertfită pe cruce,

iubire dăruită, iubire în veci fericită!

 

 

Să facem ca Isus!

 

Poate pe unii dintre aceştia i-am ajutat, poate că pe alţii i-am dispreţuit, iar pe alţii i-am alungat. Poate că ne-am uitat la ei şi-am întors privirea în altă parte. Unora, poate că le-am dat bani sau hrană, poate că altora le-am oferit îmbrăcăminte, o Biblie poate, dar… cui i-am oferit, pe lângă toate acestea, o inimă caldă?

Prieteni! Niciodată să nu-i uităm pe cei sărmani sau pe orfani! Şi să nu uităm că nu este de ajuns să-i ajutăm, pentru că nu contează cel mai mult cât dăm, ci cum dăm.

Să ne amintim cum proceda Isus. El n-a obosit niciodată să facă bine şi Scriptura ne învaţă să facem şi noi la fel.

Mesajul acestui program este să fie şi în noi gândul care era în Hristos; să fim gata, întotdeauna să facem binele. Şi ocazii sunt destule, numai trebuie să profităm de ele.

 

Fii tu primul în slujire

 

Dacă vrei să fii asemeni

Bunului Mântuitor,

Fapte bune tu să semeni,

Pe al vieţii-ogor.

 

Fii tu primul care-ajută

Pe bătrân sau copilaş,

Cel dintâi care salută,

Chiar pe cel ce-ţi e vrăjmaş.

 

Zâmbet, haină, casă, pâine

Tu oferă tuturor.

Nu te-ngrijora de mâine,

Haru-i e-ndestulător.

Fapte bune tu să semeni

Pe al vieţii tale-ogor,

Dacă vrei să fii asemenea

Bunului Mântuitor.

 

 

Lucrător cu Domnul

 

Domnul făcea numai bine
Când era pe-acest pământ.
Alina durerea lumii
Cu gingaşul Sau Cuvânt.

……………………………

 

Dar lucrarea de iubire
Şi de-ntoarcere la bine

Vrea s-o facă chiar şi astăzi
Si prin mine, si prin tine.

 

Să fim lucrători cu Domnul
În această omenire

Pentru cei ce au nevoie,
De o fapta de iubire.

 

 

 

Poveste de iarnă (vezi videoclip)

S-a întâmplat în preajma sărbătorilor de iarnă. Ionuţ şi Irina erau unii dintre copiii foarte săraci din cartier.

Într-o zi, cineva bătu la uşa lor şi le oferi o invitaţie la serbarea copiilor săraci. Bucuria aceasta nu era deplină, pentru că doar un singur copil din fiecare familie putea să participe la serbare. Ce trişti au fost Ionuţ şi Irina! Cât de mult şi-ar fi dorit să meargă împreună!

Irina, fiind mai mică, i-a spus fratelui ei:

– Ionuţ, du-te tu la serbare, că eşti mai mare. Dar să ţii minte tot ceea ce se întâmplă acolo, ca să-mi povesteşti la întoarcere.

Pentru prima dată în viaţa lui, Ionuţ putea să participe la o asemenea ocazie. Zilele treceau greu, dar sosi şi ziua mult aşteptată. Ionuţ s-a îmbrăcat cu ce avea el mai frumos şi s-a dus.

A fost foarte frumos impresionat de tot ce s-a întâmplat acolo, dar mai ales când a văzut un  brad încărcat cu cadouri şi o masă plină de bunătăţi.

La sfârşitul serbării, fiecare copil era strigat şi putea să-şi aleagă un cadou. Ionuţ a ochit o maşină de pompieri, roşie, pe care şi-o dorea foarte mult. Tot timpul s-a gândit să nu o aleagă alt copil, dar când a fost strigat, vocea lui abia se auzi, când zise:

– Aş vrea să primesc păpuşa aceea frumoasă.

Un hohot de râs se auzi în sală, dar, Ionuţ, luând păpuşa, a ieşit repede din sală şi a alergat spre casă. Era foarte mulţumit de alegerea lui.

În tot acest timp sora lui a stat la fereastrăşi aştepta cu nerăbdare întoarcerea lui Ionuţ, ca să-i povestească cum a fost acolo.

Fratele ei, de cum a intrat în casă, i-a spus:

– Am un cadou frumos pentru tine! Închide ochii!

Irina, emoţionată, cu ochii închişi, a simţit în braţele ei mici, o cutie mare. Lacrimi de bucurie i-au umplut ochii. Dar mai bucuros decât ea era Ionuţ. Ştia că, pentru Irina aceea era singura bucurie. El era mulţumit la gândul că avusese ocazia să participe la serbare.

O bătaie în uşă le atrase atenţia. Când Ionuţ a deschis uşa, a văzut-o pe doamna care a organizat serbarea cu o cutie mare în mâini.

– Este pentru tine, Ionuţ.

Ştiţi ce era în acea cutie? Aţi ghicit. Maşina de pompieri.

Vă daţi seama ce uimit şi totodată ce bucuros a fost Ionuţ.? Nu-i venea să-şi creadă ochilor.

În ziua aceea, cei doi copii au învăţat pentru totdeauna lecţia dăruirii.

 

A dărui şi a primi

Am trimis un zâmbet şi el a navigat departe

Pe mările zbuciumate ale vieţii.

Mult mai multe zâmbete decât pot eu număra

Au navigat spre mine înapoi.

 

Am strâns o mână în timp ce şopteam încurajator

„Norii vor fi împrăştiaţi de vânt”

Şi am simţit că viaţa-mi este binecuvântată

În fiecare oră din acea zi.

 

Am trimis o urare de fericire

Acolo unde cineva în suferinţă avea nevoie de ea.

Şi, foarte curând după aceea, am găsit bucurie

Adăugându-se în cămara mea.

 

Mi-am dăruit cu înţelepciune

Mica mea comoară din monezi câştigate cu trudă.

Dar acum s-au întors la mine

De sute de ori înmulţite.

 

Am ajutat un om să urce un povârniş,

O nimica toată.

Şi totuşi o recompensă bogată am primit

Pentru că am acum un nou prieten.

 

Mă gândesc în fiecare dimineaţă când mă scol,

Cum pot să realizez ceva,

Eu ştiu că fiind folositor, progresez

Şi dăruind va veni timpul să primesc.

 

Ce este bunătatea?

 

Isus ne-nvaţă să fim buni,

Să facem bine-n orice vreme,

Să fim atenţi cu cei din jur,

Să ajutăm pe cel ce-i în nevoie.

 

Tot ce-aştepţi să-ţi facă altul

Să faci tu însuţi mai întâi,

Astfel vei fi ca înţeleptul

Ce şi-a zidit pe munte casa lui.

 

Şi de-a venit furtuna şi vântul a lovit,

Puternic ancorată, casa nu s-a clintit…

 

Dar cel neînţelept a ridicat

O casă pe nisipul mişcător

Şi-atunci când vântul, valul a lovit

Casa de pe nisip s-a prăbuşit…

 

Dacă ştim să facem bine-n orice vreme

Şi oricui,

Noi avem ca temelie pe Isus şi viaţa Lui!

 

Vreau să fac bine tuturor

……………………………

 

Ca Isus, vreau tuturor

Numai bine ca să fac,

Să alin răni care dor,

Pe sărmani să îi îmbrac.

 

Şi un cald cuvânt să spun

Celui ce trudeşte greu,

Fruntea să i-o încunun

Cu-al inimii curcubeu.

 

Binele să-nfăptuiesc,

Să-mi ajuţi mereu, Isus

Şi pe toţi să îi iubesc,

Ca şi Tine, de nespus!

 

Răspunsul credinciosului

Un credincios, care lucra într-o fabrică, a fost întrebat cândva de şeful său, dacă îi ajung banii pe care îi câştigă. Omul i-a răspuns: „Din banii pe care îi câştig, îmi hrănesc familia, plătesc o datorie, pun la CEC şi împrumut pe Dumnezeu”.

„Cum adică?”, întrebă mirat şeful.

„Uite cum!”, răspunse salariatul credincios. Plătesc o datorie pentru că îngrijesc de mama mea, care este bătrână, pun la CEC, îngrijind de copiii mei, care îmi vor da şi mie când voi fi bătrân şi împrumut pe Dumnezeu, având milă de copiii orfani pe care-i văd singuri şi lipsiţi de vreun ajutor, la colţurile de stradă şi pe băncile din gări şi din parcuri”.

Rugă pentru mine însumi

 

Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană!

Când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă!

Când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit!
Când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi!
Când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el!

Când sunt sărac, adu-mi pe cineva care e în nevoie!

Când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă!

Când mă simt  descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez!

Când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea!

Când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă!

Când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii!

 

Amin!

Cugetări I

* Dăruieşte semenilor tăi măcar zâmbetul de toate zilele şi inima ta se va încălzi de dânsul de la o vreme.

 

* Caritatea nu este banul, ci aurul sufletului tău în care-l înfăşori.

 

* Orice moment este prielnic pentru dragoste – pentru a asculta problemele cuiva, pentru a ajuta pe cineva. Lucrurile acestea mărunte fac ca viaţa să merite trăită.

 

* Înconjoară-te cu un zid de dragoste şi mai aruncă şi pe deasupra pâinea hrănitoare a milei!

 

* Implică-te cât poţi în fiecare zi – un zâmbet, un compliment, o clipă din timpul tău, o ureche atentă la problemele altuia, un cuvânt de încurajare! Întotdeauna poţi găsi ceva de dăruit celorlalţi.

 

* Fă-I un cadou lui Dumnezeu dăruind din timpul tău pentru a ajuta pe cineva!

Zâmbeşte!

Zâmbeşte
şi vei fi fericit.
Zâmbind vei face
si pe alţii fericiţi.
Nu te costă nimic,
Dacă vei zâmbi.
Zâmbind,
Vei avea în suflet,
Soare şi lumină,
Pentru a dărui
şi celor din jur,
Făcându-i fericiţi.
Cât de frumos
Este când zâmbeşti.

Aproapele meu

Poţi să cunoşti şi nouăzeci de limbi,
Şi chiar vreo douăzeci de limbi cereşti,
Sunetul tău strident n-ai cum să-l schimbi:
Ca o aramă sunătoare eşti
De nu iubeşti…

Poţi să-ţi împarţi averea la săraci
Şi chiar ca un martir să te jertfeşti,
N-o să câştigi nimic din tot ce faci.
Eşti mic, oricâte laude primeşti,
De nu iubeşti…

Dar dacă totuşi zici că ai iubire,
Dar nu înveţi cuvinte îngereşti
Şi n-ai habar de-a faptelor vorbire,
Tot o aramă sunătoare eşti,
Că nu iubeşti…

Tu zici că Îl iubeşti pe Dumnezeu
Dar dacă la săraci nu te gândeşti
Şi orice sacrificiu-ti pică rău
Să ştii că pentru foc te pregăteşti,
Că nu iubeşti…

Iubirea nu ştie să-şi ia concediu,
Ea crede totul, ea nădăjduieşte,
Ea suferă, tot ea este remediu
Si mai presus de toate,

Ea IUBEŞTE!…

 

Cine este aproapele tău?

 

Isus a fost profesor minunat…
El a-nvăţat pe cei din jurul Său,
Cum să obţină caracter curat
Şi cum să scape de năravul rău.

 

…………………………………………..

 

Le-a spus cum se iubeşte în Scriptură:
Şi albi şi negri, şi samariteni,
Fără condiţii, fără vreo măsură,
Ca nişte-adevăraţi galileeni.

 

 

La fel şi noi suntem chemaţi spre fapte…
Fapte curate şi credinţa mare…
Şi să sperăm că vom învinge-n noapte
Şi ne vom întâlni la sărbătoare!…

 

E frumos

 

 

E frumos când poţi în viaţă

să fii darnic şi milos,

să te duci de dimineaţă

să ştergi lacrima răzleaţă.

E frumos.

 

E frumos, cât zboară anii,

să-ţi faci viaţa un prinos,

să hrăneşti cu drag orfanii,

să-i ajuţi pe toţi sărmanii.

E frumos.

 

E frumos când nu-i răpusă

jertfa ta de-un gând fălos,

când în taină nepătrunsă

îţi faci haina cea ascunsă.

E frumos.

 

Însă fapta cea mai mare,

darul cel mai de folos,

e să chemi pe-un om, pe-oricare,

dintr-o viaţă de pierzare,

la Hristos.

 

Să iubeşti

 

Sfânt izvor de fericire,

Asta-i Legea din Scriptură,

Totul, totul e iubire,

Asta-i legea şi-n natură!

 

 

Dacă mărul, măr rodeşte,

El n-o face pentru sine.

Legea celui ce iubeşte

E să facă numai bine.

 

 

Să iubeşti mai sus de toate

Pe Cel care te-a creat,

Să faci milă şi dreptate

Fratelui împovărat!

 

Cugetări II

* Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău, fără ca el să piardă ceva.

 

* Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale  soarelui răsfrânte în sufletul omului.

 

* Nu vei pierde niciodată dăruind.

 

* Dăruirea binecuvântează atât pe cel ce primeşte, cât şi pe cel ce dăruieşte.

 

* Acordă-i lui Dumnezeu o parte din timpul tău, astfel vei realiza cel mai important lucru pe ziua de azi!

Acordă-le celor din jur o parte din timpul tău pentru a-i ajuta într-un fel sau altul, astfel vei realiza cel de-al doilea lucru important!

„Dumnezeu ne-a binecuvântat, ca să fim o binecuvântare” (Geneza 12,1).

* „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul şi El îi va răsplăti binefacerea.” (Proverbe 19:17).

 

Menire

 

Mâinile tale-s făcute să dea: alinare, îndemnuri, mâncare.
Ochii tăi sunt făcuţi să arate: mângâiere, speranţă, dreptate.
Gura ta are coarde vocale ca să cânţi
Şi să spui adevărul, chiar şi atunci când doare,
Urechea s-apleci când se strigă „Ajutor!”,
Dar să o fereşti de Ispititor.
Mersul să îţi fie hotărât şi drept,
Să nu poposeşti la cel neînţelept.
Pe cărări străine să nu te abaţi,
Drumul să iţi fie la săraci şi la fraţi.
Fii pregătit şi vei birui,
Dar să nu uiţi genunchii şi nu adormi,
Căci în curând vom ajunge în Ţara de Sus
Unde ne aşteaptă, cu slavă, Isus!

 

 

Veşti bune

Fii gata orişicând

S-aduci o veste bună,

Fii gata-ntotdeauna

Să faci o faptă bună

Celui de lângă tine…

Căci orice dar de preţ

Vine de sus

Şi dătător este Isus…!

Ajută

Ajută, oameni iubeşte
Binele atunci sporeşte.
Binele ce-l faci se ştie
El şi pe nisip se scrie.

Dacă hrănim pe săraci

Dacă hrănim pe săraci,

Pe şchiopi şi pe orbi,

Dumnezeu ne va da pâinea ca-n somn

Sau ne-o va trimite pe corbi.

Din cât de puţin avem

Parte şi altora să fie făcută;

Iubirea înţelege durerea,

Iubirea ajută.

Iubirea nu strânge pentru sine

 

Iubirea nu strânge pentru sine,

Dă jumătate din ce are,

Ca Zacheu,

Dă totul, ca să fie bine;

Slujeşte oricui,

Nu cere nimănui

Şi nu aşteaptă răsplată;

Iubirea este dezinteresată.

Cu cel flămând

 

Cu cel flămând,

Iubirea, pâinea şi-o-împarte.

Celui căzut sub poveri,

Durerea i-o poartă.

Peste inima celui rănit,

Iubirea, vindecare-şi deşartă.

Celui rătăcit, cărarea i-o arată

Şi mai ales, iubirea iartă, iartă.

” 2 x 2 = 6”

 

 

Un bătrân, bun la inimă, s-a întâlnit într-o zi cu un băiat de vreo 10 ani, la un colţ de stradă, gata să se lovească de el. După ce băiatul îi ceru iertare pentru neatenţie, bătrânul, intrând în vorbă cu el, îl întrebă:

– Tu ştii cât fac 2×2?

– Da, răspunse băiatul, surâzând şiret.

– Cât?

– 2×2=6

Bătrânul se uită mirat la băiat şi-i spuse:

– Nu se poate!

– Ba da, strigă băiatul vesel, dăruiţi-mi doi lei şi vă voi dovedi!

Bătrânul îi dădu imediat banii ceruţi.

– Acum, spuse băiatul, aşteptaţi o clipă şi dispăru. După un  minut, apăru cu o pâine în mână, pe care o dărui unei fetiţe flămânde, ce o luă cu bucurie şi începu să mănânce imediat din ea.

– Iată, domnul meu, spuse băiatul, mai întâi am avut cei doi lei în stăpânirea mea, cu care am putut cumpăra pâinea. Apoi cei doi lei au trecut în stăpânirea brutarului, iar eu am avut bucuria darului făcut din toată inima fetiţei şi, în final, fetiţa sărmană a mâncat pâinea, astâmpărându-şi foamea. Deci, 2×2=6.

Bătrânul răsplăti această judecată minunată cu un dar.

Spuneţi, dragi prieteni, iubirea voastră de oameni poate face astfel de socoteli?

 

Aş vrea să fiu

 

Niciodată, niciodată

Nu voi face nici un rău.

Dacă Domnul e iubire

Vreau să fiu şi eu!

 

Numai bine, numai bine

Eu voi face orişicui.

M-a-nvăţat Isus iubire

Din iubirea Lui.

 

Totdeauna, totdeauna

Lângă Domnul eu voi sta.

Tuturor voi fi iubire,

Până-n slava Sa!

Cutia cu daruri a Paulei

 

 

Ştim cu toţi că în toată lumea se obişnuieşte ca de Crăciun cei dragi să-şi ofere unii altora daruri.

Chiar înainte de Crăciun, Paula a propus familiei ei:

– Ce-ar fi, ca anul acesta, să dăm daruri unor oameni care nu fac parte din familia noastră – cuiva care n-ar putea să ne dea alte daruri înapoi!

Ideea a prins imediat şi Paula a pus în mijlocul camerei o cutie mare de carton în care toată lumea trebuia să pună darurile.

Tot Paula a fost prima care a pus în cutie o păpuşă la care ţinea foarte mult, după ce o sărută şi-şi luă la revedere de la ea. A urmat fratele ei, Cătălin, care a pus în cutie ursuleţul, apoi sora lor, Alice care a adus o cutie cu acuarele. Tata a pus o cămaşă, o pereche de pantaloni şi nişte mingii de golf, iar mama a pus două sau trei rochii, o cămaşă de noapte frumoasă şi o eşarfă frumos colorată.

Apoi copiii au început din nou să caute prin jucăriile lor şi au adus pe rând tot felul de jocuri, jucării cu mecanism de ceas şi altele.

Treptat, treptat, cutia cu daruri s-a umplut. Toată lumea dădea fără vreun gând de a primi ceva în schimb.

Apoi mama spuse:

– Trebuie acum să găsim persoanele cărora să le dăm aceste daruri. Haideţi să ne adunăm toţi în jurul mesei şi să facem o listă cu cei care ar avea nevoie de ele şi nu şi  le-ar putea cumpăra!

Ce mult s-au bucurat făcând lista!

– Cred că lui Teo i-ar plăcea ursuleţul meu. Sunt sigur că el nu are ursuleţ, zise Cătălin.

– Şi Suzanei ar trebui să-i dăm cutia mea cu acuarele, zise Alice.Părinţii ei n-ar putea niciodată să-i cumpere aşa ceva.

– Eu cred că vecinului nostru,  Artur, i-ar plăcea foarte mult mingiile mele de golf, spuse tata.

– Iar eu am să-i dau colegei mele, Maria, stiloul meu albastru. Am văzut adesea cum privea cu jind la el.

Şi tot aşa au continuat până când fiecare dar a primit o etichetă cu numele celui ce ar fi fost bucuros să-l primească.

Apoi a urmat plăcerea de a împacheta darurile şi de a pune înăuntru un bileţel: „Cu dragoste, de la cutia cu daruri”, urmată de fericirea finală de a o împărţi.

Totuşi, această fericire nu a fost finală, căci fericirea pe care o capeţi atunci când dai altora nu are niciodată sfârşit. Ea creşte tot mai mult şi se răspândeşte mereu, mereu.

Nu a spus Isus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti”?

Apleacă-te

 

 

Fii nimănui şi cu nimic dator,

Dar gata să te dărui tuturor,

Ca pomul ce se-apleacă spre norod

Cu creanga mai să cadă de-atât rod!…

 

Fii către toţi şi orişicând deschis,

Ca o fereastră  ’naltă către vis,

Ca zborul unei harnice albine

Şi pe narcise şi pe mărăcine!

 

Fii umbra mult dorită de popas

Pentru truditul sub arşiţă pas

Şi masa-ntinsă plină orişicând,

La care-aleargă sufletul flămând!

 

Fii cel ce zilnic te oferi, bogat,

Pentru bolnav, hulit sau întristat,

Cum face-n munte proaspătul izvor

Şi pentru lup şi pentru călător!…

 

Numai aşa ai să primeşti în piept

Fiorul unui mers curat şi drept

Şi că încet, dar sigur şi tu sui

Cărarea care duce-n ţara Lui…

Încheiere

Dragii noştri, am ajuns la sfârşitul acestui program. Un program, în care ne-am amintit de lucruri triste, dar adevărate.

Dar noi putem să facem ceva pentru toţi aceştia sau măcar pentru unii dintre ei. Dacă fiecare dintre noi am face cât de puţin, viaţa lor ar putea fi altfel. De noi depinde ca celor săraci, orfani şi chiar celor bătrâni să le fie puţin mai bine, dăruindu-le măcar puţină iubire şi ajutor material.

Şi trebuie să ştim că dacă facem ceva pentru cei în nevoie, facem, de fapt, pentru Isus! Să urmăm exemplul Lui! Să nu uităm niciodată cum S-a purtat El cu toţi oamenii cât a fost pe Pământ şi, mai ales, cât Îi datorăm pentru ceea ce a făcut El pentru noi!

Şi să mai ştim, că, ajutând pe alţii, de multe ori, ne putem ajuta pe noi înşine, aşa cum băieţelul din povestire s-a gândit la sora lui şi a ales un cadou pentru ea,  dar şi el a primit, la rândul lui un cadou.

Aş vrea să nu uităm nici îndemnul Apostolului Pavel, pe care-l găsim scris în Galateni 6,9: „Să nu obosim în facerea binelui!”

Acum avem prilejul să punem în practică cele învăţate astăzi. Cu ceva timp în urmă, copiii comunităţii noastre s-au angajat să participe la proiectul „COPII AJUTĂ COPII”, iniţiat de ADRA.

De aceea, invit pe toţi cei care aţi pregătit cadouri, asemenea Paulei şi familiei ei, să le oferiţi celor pentru care le-aţi adus!

 

deAndrei Spiridon

UN COPIL CA MINE

UN COPIL CA MINE
UN COPIL CA MINE
UN COPIL CA MINE.docx
18.7 KiB
77 Downloads
Details

UN COPIL CA MINE

Şi El a fost copil ca mine…
Şi El a plâns când L-a durut…
Dar privind zările senine
A suportat şi a tăcut.

Era supus şi-ascultător…
Îşi respecta părinţii care
Vedeau în El un Salvator
Cu daruri supranaturale…

El n-a uitat că-n slăvi senine
Avea un Tată minunat
Care din râvnă pentru bine,
Ni L-a promis şi… ni L-a dat.

A suportat cu bine clipa
Ce L-a adus în nopţi şi geruri,
Şi bucuros, şi-a frînt aripa
Ca să putem zbura spre ceruri.

AJUTOR PENTRU TATA

Isus n-a stat prea mult pe gânduri…
N-a susţinut că e scutit,
Ci printre rumeguş şi scânduri
A asudat şi a muncit.

S-a angajat cu normă-ntreagă…
Faptele Lui erau minuni…
Toate lăsau să se-nţeleagă
Că S-a călit prin rugăciuni.

Când nu prea poţi să fi cuminte
Şi mereu vrednic şi  supus,
Să îţi aduci mereu aminte
Că ai modelul în Isus!

PIERDUT SI GASIT

In basme se spunea de Fat Frumos
ca intr-o zi crestea cat intr-un an
Si radia de-atata frumusete
ca floarea de pe ramuri de castan…
Dar Domnul, micul Print, din Nazareth,
crestea mult mai frumos , ca o minune,
si contura armonios modelul,
si in statura si-n intelepciune.

La templu, chiar de Pasti, a strans multime
De carturari care faceau pe durii,
Si i-a uimit cu-a Lui tenacitate
Cand le-a vorbit din tainele Scripturii.
Asa de tare I-a placut la Templu
C-ar fi ramas acolo-n adorare…
Acolo l-au gasit parintii care
L-au cautat pe drum cu disperare.

Si El le-a spus: „Nu trebuia sa plangeti!…
Nu v-ati gandit ce-nseamna al Meu nume?
Nu v-ati dat seama? Tare rau Imi pare!…
N-ati inteles de ce-am venit in lume?
Eu va iubesc si va respect, dar Tatal
M-a onorat c-o sarcina mareata…
Va trebui sa port spre deal o cruce
Ca mantuire sa va dau… si viata!”

PRIETENUL TUTUROR

Ai si tu un prieten genial
Care sa te ajute cand esti trist?
Sa-ti dea un sfat, cu totul special,
Prin care sa ajungi mai optimist?

Isus era chiar special in toate…
Era Prietenpentrufiecare…
Tu sa nu uiti: A  fi un bun prieten,
Este o chestiune de onoare!

LASATI-I SA VINA

Ucenicii i-a gonit…
Isus insa i-a iubit,
Ca pe albii fluturasi,
Ca pe niste ingerasi.

Cine sunt eroii mici
Cu ochi ca de licurici,
Care-abia isi poarta pasii?
Cine sunt? Chiar… copilasii!…

PREA SCUND CA SA VADA

Dorind pe Isus sa vada
A iesit si el in strada…
Dar fiind mic de-naltime
Nu putea sa vada bine…

Isus cauta de zor
Sa ofere ajutor…
La bolnavi, la necajiti…
Toti sa fie mantuiti…

Zacheu, neavand putere
Sa fie mai la vedere,
Intr-un dud s-a urcat…sus,
Sa-L observe pe Isus.

Domnul i-a facut chemare
Invitandu-l sa coboare…
Si iertandu-l de pacate
I-a vorbit de libertate.

Sa-ntelegem ca Isus
Se uita si jos, si sus,
Si la mari dar si la mici
Si ii face ucenici.

CINE ESTE APROAPELE TAU

Isus a fost profesor minunat…
El a-nvatat pe cei din jurul Sau,
Cum sa obtina caracter curat
Si cum sa scape de naravul rau.

Si pentru ca in ziua si in noapte
Iudeii se pierdeau printre cuvinte
Avand  credinta-n vorbe, nu in fapte,
I-a invitat la meditatii sfinte.

Le-a spus cum se iubeste in Scriptura:
Si albi si negri, si samariteni,
Fara conditii, fara vre-o masura,
Ca niste-adevarati galileeni.

La fel si noi suntem chemati spre fapte…
Fapte curate si credinta mare…
Si sa speram ca vom invinge-n noapte
Si ne vomintalni la sarbatoare!…

LAZARE, VINO AFARA!

Isus iubea pe Lazar si pe Marta…
Desigur, o iubea si pe Maria…
De-aceea foarte des deschidea poarta
Si-i vizita ducandu-le solia.

Maria asculta cu incantare…
Sorbind din apa pura de izvor
Si nu gandea ca marea incercare
O sa loveasca-n partasia lor…

Dar intr-o zi batu prelung in porti
Dusmanul tuturor, venind sa ceara,
Ca Lazar sa mai stea vre-o daua nopti
Si sa se plece grabnic sub povara.

Lazar muriispreseara, pecandvantul
Batea in geamuri cu tristetirebele…
Marta, Maria, pregatind mormantul,
Boceau pe cel pierdut cu lacrimi grele.

Si Domnul a venit… desi tarziu…
Incet si calm Isi pregatea Cuvantul…
De sus din ceru-albastru, straveziu,
Lacrimi de ingeri potopeau pamantul.

Isus plangea… dar a putut a spune:
„Lazare, iesi afara, la lumina!…”
Si ascultand aceasta rugaciune
Lazar n-antarziat afar’ sa vina…

Minune!… au strigat cei din cetate
Lazar a inviat… minune mare!..
Isus Hristos e Domn si peste moarte…
Slaviti-L… ne-a adus eliberare!

MARS DE ADORARE

Unii vin sa dea onorul in masini ultramoderne…
Altii vin cu avionul sprjinindu-se pe perne…
Doar Isus venea agale, pe sub soare jucaus,
Sa-si vada Ierusalimul calare pe magarus.

Vezi? Inveti cum sa fii simplu, un adept al umilintei
Care sa-si adune-n suflet elementele credintei.
Nu mandria te conduce spre succesul cel final…
Modestia iti ofera tarm si mare de cristal.

O CINA DEOSEBITA

Asa ceva nu a mai fost vreodata…
Isus si ucenicii-n alba haina,
In camera, cu simplu imbracata,
Au au pus in scena Cina cea de Taina.

S-au intamplat acolo multe lucruri,
Ligheanul si prosopul si slujirea…
Si Iuda folosindu-se de trucuri,
Si gestul lui Isus si mantuirea.

El i-a iubit pe-ai Sai pana la fine…
Si a slujit cu dragoste curata…
El a facut doar bine, numai bine…
Asa ceva nu a mai fost vreodata!..

ISUS MA IUBESTE

Cand L-am tradat
El nu s-a suparat…
Doar a privit la mine intristat
Si a oftat…

Desigur m-a vazut
Cand L-am vandut…
Dar din privirea care L-a durut,
Nu m-a pierdut.

Nu amvegheat
Atuncicand m-a rugat…
Ci m-am culcat
Dar… m-aiertat!

Ma urmareste
Si speranta-mi creste,
Si stiti de ce?
Fiindca ma iubeste!…
EL TRAIESTE

Daca durerea aspru ma loveste
Si desnadejdea grav ma asupreste,
Un adevar in inima imi creste:
Isus traieste!…

Daca dusmanul ma nenoroceste
Si-n drumul meu steaua nu mai luceste…
Ma prind de visul ce ma primeneste:
Isus traieste!…

Isus iubeste!
El ne mantuieste!…
In cerurile-nalte-mparateste…
Spunand acestea, iar curajul creste…
Isus traieste!…

VINE PE NORI

Speranta care ne anima
de seara si pana in zori
e ca nu uita sa revina
cum a promis, pe albii nori.

Sunt semne pe intreg pamantul
Tot ceru-asteapta tremurand…
Se v-amplini intreg Cuvantul:
Hristos va reveni curand.

Fiti pregatiti in orice clipa
Si nu permiteti ca vicleanul
Sa va arunce in risipa
Si sa va fure tot elanul.

Fiti treji tot timpul, ca strajerii!
Fiti in Scripturi exploratori
Din zori pan’ la lasatul serii…
Isus, curand vine pe nori!

Poeziicopii: Jercan D Alex. Martie 2007

deAndrei Spiridon

Scoala de Sabat copii

Scoala de Sabatcopii

1.BOTEZUL
Spreintinderea de ape a Iordanuluibogat
Imiindrepta mea gandire, si… ce lucruminunat!
Mielulsfant, fara de pata, fara vina saupacat
Totusi a intrat in ape ca sa fie botezat!…
Mai zaresc un drum de tara, plin de praf si plin de soare…
Un etiopeancitestedin a Domnuluiscrisoare…
Vine-n vijelie, Flip, si alaturi i se-asaza
Si candvede-a lui credinta, intra-n apasi-lboteaza.
Ce-ibotezul? Foartesimplu: e un public legamant
Ca o sfantacununie, intrenoi si CelPreasfant!
Prinboteznoispunemlumii ca-am ales ai Lui sa fim,
Vecheaviata-amingropat-o si nu vrem sa mai gresim.
Dacasimti ca viata-i goala si te-ntrebineincetat
Ce sa faci ca sa ai pace, dejaDomnul te-a chemat!
Iar raspunsulti-l da Petru: credesi tepocaieste,
Si boteaza-te, caciDomnul si pe tine te iubeste!
Elena Prisecaru, PiatraNeamt – nov 2002
2.CINA DOMNULUI
Este seara… stau la masaDomnulsi-ai Sai ucenici
Plini de praf, de oboseala, camnervosi… si putintristi…
Nu e servpentrupicioare?  Fiecare-n sinea sa
Se gandea ca cel de-alaturisa ii spele, s-arcadea…
Domnul a luatstergarul, S-aincinssi S-a plecat…
Greaproblemapentru Petru! Nu se va lasaspalat!
MereuDomnul le vorbeste, le explicasi-iinvata!
De la El avemexemplu, cum sa ne purtam in viata.
Painea-ncet, Domnul o frange: iata, este trupul Meu,
Mustuldulce-i ca un sange, sangesfant de Dumnezeu,
Care-a curspelemnulcrucii!…  Intelegeti ce fac Eu?
Datorie-aveti sa faceti de-acum, tot asa mereu.
Vetivesti in felu-acestamoarteaDomnului.  Povara
O purtampe-ainostriumeripan-se va luaocara,
Si apoi in casa noua, printreingeri, proslaviti,
Noivom fi pevecicuDomnul, mantuiti si fericiti!
EP – nov 2002
3.DARUL PROFETIEI
Printr-un sol intotdeauna
Se comunica o veste,
In gallop de cal pevremuri,
Azi, pecaisupraterestre…
Dumnezeu ‘n-a Sa-ndurare
De profeti S-a folosit,
Oamenicredinciosi si gata
Sa ne spunace-igresit.
Noe, Abraam, Ilie
Sfintipe care ii cinstim,
Ei au fosttrimisi de Domnul
Ca solia s-o primim.
A fostscrisa-apoi in Carte,
Ca sa fie inteleasa!
Noi, poporul, ce vom face?
Ascultam, sau nu ne pasa?

Astazi, totprofet  trimis-a,
Cu soliiadevarate!
Sora White e vocea care
Ne vorbeste mai departe.
Nu-spovesti si nu suntbasme,
Ci e adevarcurat!
Inima sa ni se plece
Sa-scultamcu-adevarat!
EP – Nov 2002
4.DARURI
In mila si in dragostea Sa, Dmnezeu,
Dincerulinalt si albatru, curat,
O ploaie de daruritrimitemereu
Sprefiece om ca sa-lfaca… bogat!
De cinti, de vorbesti, de estifericit,
De mergi, de muncesti si… bani ai primit,
De vezi, de auzi, de estisanatos,
Il lauzidininima ta peHristos?
Invata, invata sa spuimultumesc,
Viataindreapt-o mereuinspre bine,
CaciDomnuldincer, Datatorulceresc
Intrunaiubirea-Si indreaptaspre Tine!
EP – nov 2002
5.CELE ZECE PORUNCI
Ai oglinda-n a ta casa?
Cand te uiti in ea, sa-mispui:
Doar o tii „asa”, pemasa?…
O lasiatarnata-n cui?
Saumereu, mereuspre dansa
Te indrepticu-nfrigurare
Ca sa vezi: e totul bine?
Estimurdarsau ti se pare?
Caciea, credincios, ti-arata
Orice mica neglijenta…
Crezica-nviata de credinta
Nu ai nici o corijenta?
Dacalegeatarii tale
-Data sprefolosul tau-
O respecticuscumpatate,
Caci te apara de rau,
Crezi ca merg la intamplare
Lumiledin univers?
Stele, astri, sori, comete
N-au o lege-n al lor mers?…
Legealor si ta-i IUBIRE
Caci ne-aratace-igresit
Si spreCeljertfit ne-ndreapta,
SpreCel care ne-a iubit!
El e singurul ce poate
Cand ma-ntorc si cand regret
Saimiierteneglijenta…
Lui ma-nchincumult respect!
EP – nov 2002

6.SABAT
I.
Sa ma bucur?
In Sabat?
Cum as putea? –
Cand nu am voie sa ma joc,
Candtrebuie sa fiuascultator,
Sa vin la adunare,
Sa nu lucrezdeloc,
Sa nu… televizor,
Sa stau ca sfintii-n calendare…
Ce zi e asta?
De inmormantare?
Vreau sa zic:
Nu-mi place sa stausmirna,
Sa nu fac nimic…
II.
Stai! Tu nu ai inteles
ca Sabatul e-o zi de intalnire
cuCreatorul care te iubeste!
Desprinde-a ta gandire
de ce n-ai voie!
Ai voie sa lucrezi,
Ai voie sa te joci,
Ai voie sa facitot ce este bine,
si spreslava Celui ce te-a iubitpe tine!
Ai voie sa te bucuri
de paduri, de flori, de ape,
Ai voie ca sa fii
de cer, tot mai aproape,
E-un timpimprumutatdinvesnicii
sa canti si sa contemplizarilesenine!
Sa facidinSabat – zi de bucurii
depindedoar de tine!
BC – nov 2002
7.ISPRAVNICIE
Am inteles
ca amdeplinalibertate sa fac ce vreau
cutotce este-al meu!
Dar oareceam eu?
Pe ce suntcuadevaratstapan?…
Viata mea e-un dar,
un timp de har..
Nu pot ca sa traiescoricum!
Viatanu-i a mea!
Nicitimpul!
Timpul e-mprumutatdinvesnicie
ca sa fiu pus la proba
sa se stie
ce fac cufiecarebucurie
pe care o primesc in dar…
Nicitrupulnu-i al meu,
caci e creat de Dumnezeu,
si astfeloricebucurie
e ca o sfantadatorie!
Nu amnimic de risipit,
nimic de cheltuiala
sau de stricat!
Stapanu-ndata se intoarce
sa-micearasocoteala…
Eustiu ca tot ce am
e-al Lui,
si-Isuntindatorat!
Eu n-amnimic…
Si totusisuntbogat!
BC – nov 2002

8.STIL DE VIATA
Mai multdecatfara de lege
Libertatea e dreptulde-aalege…
Nu liber sa alegi de capul tau,
Ci liber ca sa fugi de totce-irau…
Esti liber s-o faci cat mai lata,
Dar asta nu e libertate-adevarata!
Fiifericit ca poti sa facice-ibine!
Esti liber! Depindedoar de tine!
Fii liber sa traiesti! Fii liber sa gandesti!
Fii liber sa vorbesti! Fii liber saiubesti!
Si tot ce faci, spreslava Lui sa fie!
Acum, aici, si tot la fel in vesnicie!
BC – Nov 2002

9.EL  SI  EA…
El – este un pumn de lut
luat de Dumnezeu de la-nceput,
din glie…
Ea – cuminte si mladie, ca o apa
cu care lutul se adapa…
Si Creatorul i-a pus impreuna
in palma Lui, cea buna,
i-a framantat,
cape un aluat,
si i-a facut un vas de pret
pe care-apoi
l-a pus incetisor
intr-un cuptor…
Si cand i-a scos,
erau o singurazidire,
un vas atata de frumos!
Au fost la inceputpamant si apa,
acumsuntuna
si-asa vor fi intotdeauna!
Dar daca-arincerca
vreodata,
sa-idespartacineva,
sa fie iar ca la-nceput:
apa si lut,
se va putea?
Nicigand!
Dar saizbeascavasul de pamant…?
Zadarnic!
Cacifiecareciob este putere,
iarrezultatul
nu-idecatdurere…
Orice-ncercare e desarta
caciceunesteDumnezeu
nu poatenimeni sa desparta!
BC – Nov. 2002

10.LUCRAREA LUI ISUS PENTRU NOI
Acum, in cer, e-o mare judecata:
Perol este procesulmeusi-al tau…
Acuzator e ingerulcelrau,
Si vina-igrea… nu poate fi iertata!
Pedeapsacapitalade asteapta!
E pretuldrept ce trebuieplatit,
Si dacanimeni nu ne-ar fi iubit,
Am fi ramas cu o sentintadreapta!
Dar milabiruiestejudecata:
Isusplati in loculnostrupretul
Si suferi si moartea si dispretul
Ca sa ne schimbe-n vesniciesoarta!
Condamna-ne, acuzatorrebel!
Tu n-aipelumealtabucurie!
Dar nu uitacamareadatorie,
Pedeapsanoastra – a purtat-o El!
BC – Nov 2002

11.EL VINE
El vine ca sa-aducanumaibucurie
Si totusipentruunii
Nu va fi decat manie…
El vine saaducaviatafaramoarte
Si totusipentruunii
Nu va fi decatdreptate…
El vine sa-mplineascace-a promis
Si totusipentruunii
Va fi un cerinchis…
El vine sa-Si adunepoporulcredincios
Si totusiunii vor ramane
In lumeacea de jos…
El vine saaducarasplatamantuirii
Dar cei ce L-aurespins
Primi-vor soartanimicirii.
El vine sa zideasca-un noupamant
Dar numaipentruoameninoi
NascutidinDuh, dinapa si Cuvant.
B.C. Nov 2002

12.MOARTEA SI INVIEREA
Pentru ca Isus a murit,
Avem un trecutispasit!
Pentru ca Isus a inviat,
Avem un viitor minunat!
Daca Isus n-ar fi murit
Sufletul meu n-ar fi fost izbavit!
Daca Isus n-ar fi inviat,
Mormantul meu ar fi fost sigilat!
De cand Isus a murit,
Stiu ca cel rau a fost biruit!
De cand Isus a inviat,
Moartea nu mai este de speriat!
Tot asa cum Isus a murit,
Omul vechi trebuie rastignit!
Tot asa cum Isus a inviat
Vreau o viata noua, fara pacat!
Eu stiu ca Isus a murit
Pentru ca atat de mult m-a iubit!
Si stiu ca Isus a inviat
Pentru ca impreuna cu El
Sa fiu si eu la cer inaltat!
BC – Nov 2002

13.UN PAMANT NOU
A-mbatranit pamantul,
nu mai poate
sa-si duca in spinare anii…
De fapt
a si facut infarct…
si-acum,
‘naintea ultimului act,
cocoasa-aceasta mare si rotunda
se zbate ca de moarte…
Ireversibil,
mergem si noi cu el ‘nainte,
La fel de istoviti,
de rai,
cu visele carunte…
Si Dumnezeu e gata
sa zideasca-un nou pamant,
mai tanar, mai curat,
eliberat de orisice pacat,
de oameni rai
si de primejdii…
Dar ma intreb
Cum ar putea sa intre
oameni vechi
in locurile cele noi?
Nu!
Nu poate fi lasata vechea fire
acolo unde-i  totul pregatit
pentru neprihanire…
De aceea
Ni se mai da un dram de har
sa facem pregatire!
BC – Nov 2002

deAndrei Spiridon

Scoala de Sabat copii PRIMARA – GRADINITA

Scoala de Sabat copii  PRIMARA - GRADINITA
Scoala de Sabat copii PRIMARA - GRADINITA
Scoala de Sabat copi2.docx
25.9 KiB
197 Downloads
Details

Scoala de Sabatcopii

PRIMARA     –    GRADINITA

1.Singurul care a multumit
Degeaba ai scapat de lepra
Si ai avutatuncicredinta,
De nu-ti aducimereuaminte
Ca sa-Ijertfestirecunostinta…

2.Drumetul cuinima buna
Poruncadragostei e pusa
La radacinacelorzece…
Prin HAR vointa e dispusa
Si nu princonformarerece.
Asa ca totsamariteanul
Pagan din tara lepadata,
A implinitcutotelanul
Poruncacea mai minunata.

3.PrieteniidinBetania
O, Marto, de ce n-aiodihna
Nici in prezenta lui Hristos?
Un singurlucru-ti trebuieste:
Stailangasora ta, mai jos…

5.Pierdut si gasit
Jos pevaleacumalini
Am gasit un miel in spini,
Am gasit un miel sugar
Prins in gheare de-un tufar…
Cum sa tac si sa nu plang
Dacaspiniirau ma frang?
Cu sa n-amfiori in trup
Dacasimt miros de lup?
Si plangeamielutu-n spini
Cu ochi mari de lacrimiplini
Iar de sus veneaurland
Glas amar de lup flamand…
Numaipan-latrei, cat numeri,
Am pus mielul sus peumeri,
Iar la stanacuocoale
Mi-aiesit o oaie-n cale.
Tu, copil de om crestin,
Nu-nnoptape camp strain,
Nu cumva sa plangiamar
Ca mielutuldintufar!…

6.Fiul risipitor
Plecat de langavatraiubitoare,
De subbaghetalegiiparintesti,
Mezinulsi-aluatviata la plimbare,
Pecaineincercate, nebunesti…
Risipitor, pierdutpecaleamortii,
Intoarce-te cat inca nu-itarziu,
CaciDumnezeu te-asteapta-n largulportii
Ingrijorat de soartaunuifiu…
******

Obisnuit de-acumcuporcii,
Cu sentimente de infern,
O, canditiveiveni in fire,
Risipitorule modern?
Chiardacan-aiajuns sa suferi
Pe-alumiiceadinurmatreapta,
Intoarce-te! Demult, la poarta,
Iubitul tata te asteapta!

7.Dumnezeu este iubire (orbul)
Zvonindu-se ca treceSalvatorul,
Un orb a auzit si L-a strigat.
Il impingea si il mustrapoporul,
Dar glasul lui MAI tare-arasunat!
Credintaorbuluiinvinselumea
Chemandpe-Isuscunumele de Rege…
Cuvantulsfantapoi, facuminunea
Dar cinedintrenoi o va-ntelege?
Nu pentru sine a doritvedere,
Nici ca sa-admire lumea, curios,
Nu pentrucercetari de intuneric,
Ci ca sa-Lvadape ISUS HRISTOS.

8.Invierea lui Lazar
De patruzile-nmormantat,
UitaseLazar de durere.
In somnadanc si inghetat
Nu mai visa vreoinviere.
Dar glasul lui Isus e viata,
Cacicheiapulberii El tine
Dinsomnulceladanc, de gheata,
PeLazar l-a chemat la Sine…
Da, Domnul a-nviatpeLazar
Dar piatra n-a clintit-o El!
CaciplanulSau e ca in viata
Si noi sa conlucramcuzel!

9.Prietenulcopiilor
Lasaticopiii ca sa vina
La Domnul, pentru-a fi salvati!
Dinnoaptealumii la lumina,
Eiarveni, daca-i lasati!
Lasaticopiii sa respire,
Si mai lasati-i sa trudeasca…
Odihnadati-le, iubire,
Lasatiapoisa va iubeasca!
Lasaticopiii ca sa fuga
De duhullumii, catreDomnul,
In legamantcu El, si-nruga,
Sa urcenepatatiamvonul!

11.Zacheu
Zacheu, un om bogat, dar mic,
Si nesatisfacut de sine,
Dorea sa vadapeIsus,
Sa schimbeviata sa in bine.
Urcat in dudulumilintei
El a dorit ca sa-Lcunoasca,
Si astfel a intratsalvarea
In casa lui sa locuiasca.
Intrand in casa lui Zacheu
Isusadusemantuire,
Cacivamesul s-a pocait
Facanddeschismarturisire.
****
Zacheuera un pacatospitic
Dar isistransesebogatie mare
Si nu dinmunca lui, ci dinnimic…
Adicadinciubuc si inselare.
Dar fiindca i-a fostdor de mantuire,
El a dorit sa vadapeIsus…
Si ce neasteptatafericire
Cand in caminpeDomnul L-a adus!
De-atunci el s-a lasat de nedreptate
Si, dupa lege, a dat ‘napoidintoate!

12.Aceeasiplata  (Parabola viei)
Invatatorulnostru mare
Ne-aspus si pildaceacuplata,
Ca sa lucramcuconsacrare
Nu s-asteptamcantand, rasplata…
Noisuntemultimiiveniti
In via Domnului la treaba,
Deci sa lucramneobositi
Mereu mai bine si cugraba…
Mai este cineva in piata
Saupemaidan, la voia lui?
Poruncacerului ne-nvata:
„Hai, vino-n via Domnului!”

13.DarulMariei
Stand la picioare, langaDomnul
Strangea Maria mir de har,
Mai mult ca hrana si casomnul,
Saudecatzilnicul dinar…
In alabastrulpocaintei
In inima l-a adunat,
Chiardaca-au protestattotisfintii,
Peste Isusea l-a turnat.
Atatadragostecrestina
Nu-ncapenumai in cuvinte…
Parfumulfapteiei, de smirna,
Si astazi inca se mai simte…
***
Si astaziDomnul este viu
Si-Lpoticinsti si tu de vrei,
Gasindocazii sa jertfesti
Atateazeci si mii de lei.
Prefacetibanii in parfum
Nu in miros stricat de lume,
Ca sa cinstitipeCeliubit
Si mai presus de oricenume.

J U N I O R I
O, cum sa-Timultumimnoi Tata
Ceifericiti si-ndatorati
De grija Ta ceaminunata
In care ne simtimpurtati?
De toatadulceagrija care
Ne-o porti in oriceloc si ceas
ItimultumimParinte mare
Cu cel mai dulcegand si glas.
Dorim sa teslavimcutoata
Iubireainimiidinnoi
Sa fim ai Tai, Preasfinte Tata
Si-acumsi-nviata de apoi.
. . . . . . . . . . . . . .
Peste ceruldiminetii,
Peste noriicei de sus
Peste zoriitineretii,
Tu estiDoamne mai presus…
Peste-ntinderi de campie,
Peste muntiicei de sus
Peste zareaaurie,
Tu estisfantabucurie,
Tu esti, bunulmeuIsus…
Peste-ainimiisuspine,
Peste totce-ijos si sus
Peste veacul care vine,
Tu estitotulpentru mine,
Tu, iubitulmeuIsus.
. . . . . . . . .
Dragoste-a lui Dumnezeu
Mare esti, cat nu stiu eu,
Dulceesti cat nu stiugrai,
Scumpaesti cat pret nu ai,
Buna esti cat nu ai sot,
Tu-iiubestipetoti, petoti…
Dragoste, cerescintins,
Mare esti cat nu-icuprins,
Dulceesti cat nu-i nectar,
Scumpaesti cat nu-ihotar,
Buna esti cat nu-i cuvant,
Tu esticerulpepamant…
Dragoste, prin tine sunt
Cate-sdulcipe-acestpamant,
Dragoste, prin tine pot
Strange-n sufletraiultot,
Dragoste, prin tine, eu
Suntcopil de Dumnezeu!
. . . . . . . . . . . . .
BinecuvinteazaDoamne
Razele ce ne-ncalzesc,
Roua ce ne racoreste,
Mainile ce ne iubesc,
Cerul ce ne lumineaza
Frunzele ce ne umbresc,
Iarba ce ne odihneste
Ochii care ne pazesc…
BinecuvinteazaDoamne
Petoticei ce ni i-aidat
Care numaicuiubire
Ne-audorit si ne-auchemat
Mama, tata totdeauna
Ne-auiubit si-mbratisat
Si de fiecare data
Ne-afosttotulminunat.
. . . . . . . .

. . . . .
BIBLIA
Cuvantul Tau este lumina mea
Si singuracurata-ntelepciune
Cu slove vii, cuscanteieri de stea
El ma conduce la limanuribune.
O, Carte-a lui Isuseliberata
DinlanturileRomeimedievale,
Dinfoculrevolutiilorsalvata,
Ce hargasesc in versurile tale!
. . . . . . . . .
RUGACIUNEA
Poti sa traiestifaraprieteni
Si faramultelucruribune,
Chiarfarapaine, multezile,
Dar nu si fararugaciune!
Nu potitraifarasperanta,
Si faracerulcel de sus,
De-aceea, roaga-te intruna
Cum se rugamereuIsus!
. .
. . . . . . . .
INGERII
Oriunde-ai fi, in oriceceasdinviata,
In ingernevazut te insoteste,
Tacutiti da lumina, te invata,
Si totprin el, Isus te ocroteste…
Ne trebuiecredinta si veghere
Ne trebuieiubirea lui Isus
Ca sa umblamcontinuuprintreingeri,
Jos pepamant, si-nslavacea de sus.
. . . . . .
Iubiriiapartineviitorul
Si paciisfintefara de sfarsit
Sprecer ne-aprindem mai puternicdorul
Sa-ajungegrabnictarmu-i fericit.
O, viitor, ce dulcesarbatoare
Ai pregatit tu celor ce te vor!
Isus va fi in tine vesnicsoare
De viatafericitadatator.
Credinta este drumul ce ne poarta
Spreharurile Tale celenoi
Nadejde ne deschidesfanta-Ti poarta
Iar dragostearamane-n vecicunoi.
. . . . . . . . . .
Candiubirea-i arzatoare,
Darulmic il creste mare
Si-linaltaluminand
Ca sa-lvadatoti, oricand.
Candiubirea este plina
Oriceinima-nsenina;
Foculeistralucitor
Nimicesteoricenor.
Candiubirea este treaza
Nu vorbeste, ci lucreaza
Si nu fugecand e greu
Ci sacrificamereu.
Candiubirea este-ntreaga,
Nu robeste, ci dezleaga…
Ea nu cerenimanui
Dar da tot, si da oricui…
Candiubirea-i luminoasa,
Pentrutotiea are casa
Haruleimangaietor,
Il revarsatuturor.
Candiubirea e curata
Adevarulisiarata
Si conduce ne-ndoios
Peoricine la Hristos…
. . . . . . . .

DARNICIE
Tu m-ajuti la greuIsuse
Tu ma-ndemnispredarnicie
Tu-mi intorcicuprisosinta
Tot ce daucubucurie.
Tu-mi tiiinimacurata
Tu-mi daiganduluilumina,
Tu-mi faciminteasanatoasa,
Pentruslujba Ta divina.
Eu Te rogIsuse, ia-ma,
Subcereasca Ta-ndrumare
Creste-ma sa fiudestoinic
Pentrusfanta Ta lucrare.
Tie ma inchinIsuse,
Cu iubirea Ta ma tine
Pana la sfarsitulvietii
Tot mai alipit de Tine.
. . . . . .
Cat de minunat e campul
Plin de flori in fel si fel,
Dar ce minunat e-Acela
Care l-a facutpe el.
Cat de minunata-i noaptea
Cu luceferiidinea,
Dar ce minunat e-Acela
Care i-a facut asa!
Daca-asa frumos e cerul
Si pamantu-asa placut,
Cat de minunat e Domnul,
Dumnezeu ce l-a facut!
. . . . . .
DA SI NU
Da si nu, nu si da,
Nu se pot inmanunchia;
Nu poti fi cum vrei tu,
Nu poti fi si da, si nu…
Candiubirea-ti spune HAI,
Lenea-ti porunceste STAI!
CandIsusvrea sa lucrezi,
Lenea-ti spune sa mai sezi.
Bun si rau, rau si bun
Cand se-aduna, se rapun,
Nu poti da bratul tau
Celui bun si celui rau.
Cerulvreacopiicuminti
Insalumeavrea sa minti;
Domnulvrea sa fii in har,
Iar Satan sa fiimurdar.
Iad si rai, rai si iad,
N-auacelasidrum si vad;
PeIsusdaca Il ai
Scapi de iad si vii in rai!
Daca-L ai peDomnu-n gand
Nu poti fi si rau si bland,
Daca-I daiiubirea ta,
Spune-I totdeauna Da