Arhivă etichetă Fericire

deAndrei Spiridon

A DOUA ŞANSĂ

A  DOUA   ŞANSĂ
A DOUA ŞANSĂ
A doua sansa - feb 02.doc
89.5 KiB
146 Downloads
Details

A DOUA   ŞANSĂ

Program pentru ora tinerilor (sfârşit de an)

 

CUPRINS:

 

  1. Deschidere 85/100 Suntem una-n iubirea Lui
  2. Rugă
  3. Introducere:
  4. Tema: A doua şansă –
  5. Poezie: Pledoarie –
  6. COR + COM – 5/100 Tată iubit, Te-adorăm
  7. Tema: Riscul iertării I –
  8. Tema: Riscul iertării II –
  9. Poezie: Otrava memorie –
  10. Punct instrumental:
  11. Tema: Marele absent –
  12. Tema: Campionii corigenţei –
  13. Poezie: Instanţă –
  14. COR + COM – 11/52 Atâta har
  15. Întrebări pentru concursul biblic:
  16. Teme de discuţie în sală + împărţire foi decizie:
  17. Închidere 33/100 Am fost iertat de Dumnezeu
  18. Rugă
  19. Postludiu – ieşire

 

 

 

INTRODUCERE

 

  • Ce înseamnă „a doua şansă”?

 

  • Puteţi da exemple de noi şanse de care avem parte fiecare? Fiecare început este o nouă şansă:

 

  • Începutul unui an

 

  • Schimbarea locuinţei sau a serviciului

 

  • Împlinirea unei vârste

 

  • Fiecare început de săptămână

 

  • Fiecare dimineaţă – „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă.” (Plângerile lui Ieremia 3:22-26)

 

Diana, o perfecţionistă care căuta întotdeauna să-şi mulţumească profesoara, stătea înaintea acesteia plângând de-ţi sfâşia inima. De ce? Pentru că stricase complet foaia de hârtie pe care trebuia să-şi scrie tema. „Doamnă profesoară, pot să iau o altă foaie?” se tângui ea. Profesoara, plină de compasiune, o mângâie pe creştet şi-i dădu o foaie nouă.

În fiecare an, în fiecare zi, Mântuitorul nostru, plin de milă, ne dă câte o foaie nouă. „Îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă”. Astfel, în fiecare zi putem „să nădăjduim în Domnul” şi „să aşteptăm în tăcere ajutorul Lui”. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru vestea cea bună că Isus nu ne dă doar o pagină nouă, ci o pagină nouă şi o nouă ocazie în fiecare zi.

 

Pavel ne aminteşte: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17). Atâta timp cât un om rămâne „în Hristos”, în imediată atingere cu Isus, această făgăduinţă este înnoită în fiecare zi. Uniţi în credinţă cu Isus în fiecare zi a acestui an, putem cere împlinirea făgăduinţei că „cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17) În fiecare zi, Isus ne va da o pagină nouă.

 

  • Eventual puteţi da ocazia cuiva să povestească pe scurt o întâmplare din viaţă, când s-a bucurat de o nouă şansă.

 

 

A doua şansă

 

E ştiut că oameni, din ţările sărace, încearcă să aducă pe lume copii pe teritoriul unor ţări dezvoltate, pentru că legislaţia unor astfel de ţări, conferă drept de rezidenţă acestor copii. Este limpede că nici un părinte din occident nu-şi doreşte să nască un copil şi să obţină pentru acesta drept de cetăţenie într-o ţară săracă. Totuşi, părinţii noştri au ales să ne nască aici, pe o planetă decăzută, înrobită, datoare şi mutilată.

Sunt vinovaţi părinţii noştri pentru asta? E vina noastră pentru că lanţurile robiei au adunat verigă cu verigă prin secole şi s-au întins până la noi?

Cine să dea socoteală pentru arestul nostru?… va recunoaşte vreodată vinovatul?

Poate că da, dar nu verdictul lui e important, ci situaţia mea.

Mă întreb: Naşterea mea în robie presupune condamnarea ca destin, fără speranţă de schimbare?

Judecând după gravitatea alegerii noastre iniţiale, dar şi după deciziile de subscriere la convenţiile păcatului, este clar că robia rămâne meritul nostru. Dar, economia situaţiei umane se modifică radical prin contribuţia Sacrificiului de pe Golgota. Prin sângele Său, Hristos ne-a absolvit de condiţia noastră, de condamnare. Aşa se face că fiecare om născut pe planetă, deşi se naşte pentru prima oară, trăieşte o a doua şansă. Ceea ce noi trăim, este o ocazie. Acest dar are un scop precis: trăim pentru a ne pregăti în vederea veşniciei. Nu avem altă chemare decât chemarea la viaţă.

Nu-i aşa că ar fi lipsit de înţelepciune dacă am rata această şansă? Şi totuşi, cât de puţini aleg să facă apel la mântuire!? Cât de puţini decid să consume din rezerva de har oferită cu infinită generozitate, ca un capital la dispoziţia tuturor.

Doar orgolioşii nu preţuiesc iertarea. Doar împietriţii refuză dragostea mântuitoare.

Doar Iuda Iscarioteanul alege mai bine sinuciderea decât lacrimile căinţei şi iertarea. Doar cei care se cred infailibili consideră darul iertării divine ca pe ceva străin de viaţa lor. Istoria abundă de temniţe în care au sfârşit oameni ce au refuzat graţierea. Pentru că de cele mai multe ori graţierea a venit însoţită de condiţii; primeai iertarea dacă trădai sau renegai pe cineva; iertarea venea doar dacă mituiai vreun tribunal sau pur şi simplu se întâmpla ca judecătorul să fie în toane bune. Fiecare proces omenesc şi fiecare condamnare dictată de aceste procese poartă marca subiectivităţii. De prea multe ori preţul cerut în schimbul graţierii era compromisul moral, imposibil de acceptat pentru cei care aveau caracter.

Spre deosebire fundamentală de instanţele pământeşti, instanţa universului acordă iertare fără condiţii. Dumnezeu declară: chiar dacă mă iubeşti sau nu, Eu te iubesc; şi dacă îmi ceri şi dacă nu, Eu voi muri pentru păcatele tale. Fără nici un fel de onorariu Eu voi fi Avocatul tău, voi garanta pentru tine, voi avea încredere în tine, voi uita trecutul tău şi îţi voi acorda o şansă..

Din acest moment singura determinantă este voinţa mea; accept sau refuz oferta. Caut argumente să rezist iubirii lui Dumnezeu sau mă las copleşit de ea? Accept recunoscător şi profit de marele har acordat sau îi întorc spatele?!…

Cine ştie ce motivaţii tainice şi sumbre ne determină să dăm cu piciorul unui dar atât de mare cum este Salvarea prin Jertfa Mântuitorului!

Cine ştie ce izvor otrăveşte valea gândurilor noastre şi ne ţine ferecaţi în respingerea bunătăţii divine?

De pe marginea orizontului lumii un glas adresează chemarea: Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre…

Auzi această chemare şi tu? Ascultă şi hotărăşte-te!

 

Riscul iertării   I

 

Cu multă vreme în urmă oştirile flămânde ale lui Lisimah au năvălit să cucerească ţinutul harnicului Dromichetes. Acesta din urmă, ajutat de bravii lui oşteni, bucurându-se şi de o cunoaştere mai bună a locurilor (era la el acasă), a câştigat bătălia. Legaţi în lanţuri şi escortaţi de soldaţii lui Dromichetes, oştenii lui Lisimah, în frunte cu acesta, au fost luaţi prizonieri. Dromichetes i-a condus pe prizonieri, prin mijlocul capitalei sale, spre locuinţa sa. Toată lumea se întreba ce va fi cu prizonierii, ce are de gând comandantul cu ei? La curte nu existau atât de multe locuri de întemniţare, potrivit cu numărul mare de prizonieri. Era limpede că a hotărât să-i decapiteze, în piaţa din faţa palatului.

Mirarea a fost peste măsură de mare când, ajunşi în curtea palatului, Dromichetes a poruncit gărzilor să dezlege prizonierii şi să-i conducă în sălile de mese. Miraţi peste măsură, dar supuşi, curtenii au aşezat pe duşmani la masa îmbelşugată pregătită pentru ei. Prizonierii îşi spuneau că, probabil, învingătorul lor a hotărât să-i decapiteze, dar că înainte de moarte le-a mai oferit ultima hrană.

Odată aşezaţi la mese prizonierii, a început servirea hranei. Ostaşii care până acum au păzit pe prizonieri, au primit poruncă să umple cele mai scumpe cupe şi să le ofere vrăjmaşului înfrânt.

De ce a făcut acest lucru, viteazul şi înţeleptul Dromichetes? Nu ştim. Ştim însă că după servirea mesei, prizonierii au fost eliberaţi, în frunte cu liderul lor, iar după acel moment, nu s-au mai întors niciodată cu gânduri de cucerire.

O lecţie de neuitat….

Riscul iertării   II

 

Să oferi cinstire din cupele de aur duşmanului tău parcă e prea mult. Să ierţi parcă mai e acceptabil, dar să tratezi cu prietenie şi onoare pe cel ce ţi-a dorit răul, parcă depăşeşte orice datorie, chiar şi creştinească. Şi totuşi, din câte se pare este cea mai bună cale de a transmite celui greşit că l-ai iertat. Nu sabia este cea care aduce convertire de rău, ci încrederea.

A birui pe cineva este o chestiune de tehnică şi de dotare. Dacă eşti bine pregătit şi dispui de armamentul corespunzător, poţi învinge. Întrebarea este dacă aceasta e biruinţa adevărată.

De obicei, istoria ne prezintă succesiunea clasică a lucrurilor; cuceritorul de astăzi va fi la rândul lui cucerit mâine. Roata istoriei s-a tot rotit aducând alternativ biruitori şi înfrânţi.

Avem falsa impresie că armele rezolvă totul. Am cultivat în mod constant părerea că răzbunarea pune capăt conflictelor şi instalează dreptatea, dar am greşit. Nimic nu se vindecă prin dreptul la replică, nimic nu se câştigă prin răfuială, totul se obţine prin iertare. Acceptarea este mult mai vindecătoare decât orice armă.

Dintre toate lucrările lui Dumnezeu, cea mai importantă pentru noi este iertarea. Nu ne-ar folosi la nimic dacă El şi-ar demonstra sfinţenia sau dreptatea. Nu ne-ar ajuta cu nimic nici cunoştinţa, nici exemplele sfinţilor, dacă Mântuitorul nu ar declara în dreptul nostru „nici Eu nu te osândesc, du-te şi să nu mai păcătuieşti!”

Cel mai important eveniment pentru un suflet este momentul când iertarea e însoţită de eliberare şi încredere.

Ce garanţii poate avea Dromichetes că iertând şi eliberând pe duşmanii lui, aceştia vor respecta încrederea acordată? Ce garanţie poate avea Mântuitorul, când mă iartă şi mă reabilitează? Nici una. Totuşi, El îşi asumă acest risc. Iertarea presupune un risc.

Eu sunt gata să-mi asum acest risc ?

 

Marele   absent

 

Într-un moment de confuzie, el îşi trădează prietenii; îşi renegă crezul şi se îndepărtează. Cum era de aşteptat, a venit foarte curând înţelegerea corectă a situaţiei şi a hotărât să se întoarcă. Dificultatea abia acum îşi conturează pretenţiile; cineva spune: ai greşit, nu mai eşti credibil! Eşti un trădător, în tine nu se mai poate avea încredere, nu ne mai asumăm riscul unui parteneriat cu tine.

Era tânăr, era capabil, avea foarte multă dorinţă de a munci, dar greşise. Orizontul îşi ferecase porţile în calea lui. Simţea că totul şi-a pierdut semnificaţia. În situaţii asemănătoare, alţi cunoscuţi de ai lui au recurs la sinucidere, dacă nu s-au îndepărtat şi mai mult. El aştepta.

În timp ce frământarea inimii lui căuta soluţii, un om, din anturajul celor pe care îi trădase cu puţin timp în urmă, i-a întins o mână. Am curajul să fac echipă cu tine, i-a zis acesta, vino să lucrăm împreună. Am încredere în tine, nu te mai gândi la greşeala ta, am iertat şi am uitat. Binefăcătorul şi-a periclitat prietenia cu grupul său, a riscat acordând încredere unui trădător, dar a considerat că merită.

De pe urma acestui gest, a rezultat un om de caracter şi de mare talent. Numele trădătorului iertat este Ioan Marcu, iar rezultatul slujirii lui este cunoscuta Evanghelie după Marcu.

Barnaba, nu a fost o personalitate de primă linie în topul celor mai celebri ucenici. Nu s-a remarcat nici în domeniul predicării răsunătoare, nici în domeniul literar. El este acel anonim de mare caracter, care, conştient de slăbiciunile personale, înţelegea nevoia acordării unei noi şanse celui care a greşit şi se căieşte. Atitudinea lui nu neagă trădarea, nici nu minimalizează importanţa corectitudinii şi a consecvenţei. Atitudinea lui Barnaba este atitudinea vizionarului, care depăşeşte bariera primei impresii şi superficialităţii. El vede lucrurile în ansamblul lor, nu judecă punctual viaţa cuiva. Deşi nu se întrezărea nici un câştig din iertare, dimpotrivă, el îşi asumă rolul celui care întinde mâna reabilitării. Din totdeauna, reabilitarea cuiva a presupus un preţ. Cel care acordă încredere unui trădător, poate fi asociat cu acesta, îşi poate pierde prietenii de până acum, îşi riscă poziţia socială şi cariera. Oare chiar merită să ierţi pe cei ce au greşit?

 

Din punct de vedere economic nu. Iertarea este o afacere falimentară, cu un ridicat grad de risc. Tendinţa este să ocoleşti pe cei ce au trădat o dată; mai bine îi evităm… mai bine…

 

Dar, dacă m-aş aşeza eu pe locul trădătorului, aş mai privi situaţia ca pe una economică? Aş mai face calcule? Aş mai fi atât de dur în judecăţile pe care le emit?

Cât de diferit vedem lucrurile de pe poziţia celui ce are nevoie de iertare şi de încredere! Am fi cu mult mai toleranţi şi mult mai constructivi în relaţiile noastre dacă am porni de la premisa că toţi am greşit într-un fel sau altul.

Veacul în care trăim are o mare lipsă: BARNABA. Unde este acela ce iartă? Unde sunt cei care uită după ce au iertat? Ce s-a întâmplat cu oamenii care aveau încredere în ceilalţi?

Sunteţi cumva unul dintre ei?…

 

Campionii   corigenţei

 

Iacov, David, Maria, Petru, Pavel,… Oameni care au trăit a doua şansă.

 

Iacov eşuează lamentabil încercând să fure de la fratele său. La pârâul Iaboc, prin atingerea unei coapse, înşelătorul primeşte o nouă şansă; un alt nume, un destin special şi o nouă direcţie de viaţă.

David, eroul întregului regat al lui Israel, pierde tocmai examenul integrităţii morale. O mână întinsă îl reabilitează şi consemnează pentru posteritate categorisirea inimaginabil de scumpă; „om după inima lui Dumnezeu”. Poate fi vorba de merit? Nicidecum. Se poate aduce în discuţie vreo amendă sau de anularea unor consecinţe ale greşelii? Nici vorbă. David a fost un naufragiat, doar graţia divină l-au reaşezat în condiţia de om.

Maria, pe marginea prăpastiei; pronunţarea osândei avusese loc în procesul ei. A fost achitată la recursul deschis din oficiu de către Mielul lui Dumnezeu, care poartă păcatele lumii.

Petru, fratele de faptă a lui Iuda. Trădează, minte, înjură, se compromite total. Numai că la răscrucea dintre Galileea şi Calea Lactee, îl aşteaptă a doua viaţă. Practic, viaţa lui Petru abia atunci începe, când Mântuitorul pronunţă cuvintele: „mă întâlnesc cu voi în Galileea, spuneţi ucenicilor şi lui Petru”. Ratarea fusese anulată, uitată; urma o nouă şansă, misiunea: „paşte mieluşeii mei!”

Pavel, nici nu are nevoie să trădeze pentru că el s-a născut şi a fost educat de la început de partea cealaltă a baricadei. El şi Dumnezeu. Cine avea să câştige? Dacă pierdea lupta, însemna că va trebui să retracteze totul, să revizuiască trecutul, să accepte rănile abdicării de la o direcţie greşită. Nu-i uşor. În acelaşi timp şansele de a fi convertit dintr-un duşman într-un servitor devotat, nu sunt deloc încurajatoare. Şi totuşi… Dincolo de eroare, Ochiul divin observă valoarea şi îi acordă o şansă.

În fond, întreaga Scriptură este o ţesătură de corigenţi. Nici unul nu a reuşit din prima. Toţi au eşuat şi au beneficiat de Harul lui Hristos.

Nici eu, nici tu, nici ceilalţi, nu suntem premianţi dar putem fi campioni. Campion este acel ce înţelege că are încă o şansă şi se foloseşte de ea.

 

Întrebări pentru concursul biblic din sală

 

  1. Cine ştie cele mai multe cazuri concrete de iertare, din Biblie.
  • Geneza 50:17 Iosif iartă fraţii lui.

 

  1. Cine a iertat o persoană dar a învăţat pe altcineva să nu ierte, referindu-se la aceeaşi persoană?

(David iartă pe Şimei dar sfătuieşte pe Solomon să-l pedepsească) (2 Samuel 19:21-23)

 

  1. Cui aparţin următoarele expresii:
  • pentru ce nu-mi ierţi păcatul?”               —– (Iov 7;21)
  • „roagă-te să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale!”   ——– (Fapte 8;22)
  • dar pe cine iertaţi voi, îl voi ierta şi eu…”             —— (2 Cor. 2; 10)
  • „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din Cartea Ta, pe care ai scris-o!” (Exodul 32:32)
  • „Tată iartă-i, căci nu ştiu ce fac” (Luca 23:34)
  • El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale” (Psalmul 103:3)

 

 

Sugestii generale

 

  • Dacă spaţiul permite şi aveţi pe cineva priceput, ar fi foarte bine să pregătiţi o planşă mai mare sau un fel de banner pe care să fie scris şi afişat genericul programului, încă de Vineri seara. A DOUA ŞANSĂ
  • Se poate organiza un fel de sondaj în comunitate, în loc de introducere, cu întrebarea: Ce înseamnă a doua şansă? Eventual puteţi da ocazia cuiva să povestească pe scurt o întâmplare din viaţă, când s-a bucurat de o nouă şansă.
  • Pentru discuţie împarte participanţii în grupe, aşa cum stau şi distribuie bileţele cu teme de discuţie. Multiplica foaia cu titlul teme de discuţie pentru participanţi şi taie bileţele. Participanţii vor da răspunsul la întrebările lor în ordinea numărului de pe bilet. Acordă pentru acest lucru 10 minute. Anunţă-i ca să ştie, să fie concişi.
  • De dorit ar fi să multiplicaţi Foaia de decizie pentru fiecare participant din sală. Implicarea participanţilor în program şi determinarea unei decizii este de fapt scopul manifestărilor noastre în programele tineretului. Dacă participantul nu este condus la o decizie, am vorbit degeaba. (dacă nu poţi multiplica scrie măcar pe folie, iar participanţii să-şi noteze deciziile).
  • Întrebările de la concursul cu sala vor fi mult mai eficiente şi mai clare dacă le veţi scrie pe folie sau pe retroproiector.
  • Cântările de deschidere şi închidere sunt mult mai trăite şi mobilizatoare dacă proiectaţi textul de pe folie. Însăşi ţinta comună (textul de pe ecran) dă un plus de vigoare şi motivaţie închinării noastre. Faceţi acest lucru, chiar dacă nu se face de obicei, chiar dacă trebuie să vă deranjaţi să instalaţi aparatul pentru numai două cântări. Merită, veţi vedea!

 

Temele de discuţie pentru participanţi. De multiplicat. + foaie de decizie (ultima pagină)

 

 

  1. Când ai spus ultima dată Iartă-mă ?

 

 

  1. Ai spus vreodată expresia Iert dar nu uit ? În ce situaţie ?

 

 

  1. O greşeală majoră, pentru care am fost iertat şi despre care vă pot spune a fost…

 

 

  1. Cel mai greu de iertat cred că este atunci când ……

 

 

  1. Care din următoarele declaraţii te caracterizează cel mai bine ?
    1. Cred că am greşit mai mult decât am iertat.
    2. Cred că am iertat mai mult decât am greşit.

    

  1. Dacă ar trebui să asemăn iertarea cu ceva aş asemăna-o cu …….   Pentru că………

 

 

  1. Cel mai frumos gest de iertare, despre care ştiu este în următorul caz ……

 

 

  1. Cel mai mare avantaj al celui care iartă cred că este …………

 

 

 

 

  1. Când ai spus ultima dată Iartă-mă ?

 

 

  1. Ai spus vreodată expresia Iert dar nu uit ? În ce situaţie ?

 

 

  1. O greşeală majoră , pentru care am fost iertat şi despre care vă pot spune a fost…

 

 

  1. Cel mai greu de iertat cred că este atunci când …..

 

  1. Care din următoarele declaraţii te caracterizează cel mai bine ?
    1. Cred că am greşit mai mult decât am iertat.
    2. Cred că am iertat mai mult decât am greşit.

    

  1. Dacă ar trebui să asemăn iertarea cu ceva aş asemăna-o cu …….   Pentru că………

 

  1. Cel mai frumos gest de iertare, despre care ştiu este în următorul caz….

 

 

  1. Cel mai mare avantaj al celui care iartă cred că este …………

 

 

Pledoarie

 

Nu-mi cere să uit că m-ai trădat

Şi nici că ai greşit a câta oară;

Te voi sili să-mi dai ce n-ai furat,

Iertarea nu-ţi va fi uşoară!

 

Cum să te văd cu ochi senin,

Dacă de-atâtea ori m-ai umilit?

Ai să plăteşti greşeala ta din plin,

Chiar şi cuvântul nerostit.

 

Ai să regreţi iubite frate

Şi ziua când mi s-a părut

Că porţi pe creştet lauri de dreptate;

Ai să-mi redai ce n-am avut!

 

Am eşuat de-atâtea zeci de ori

Dar niciodată n-a fost vina mea.

Eu sunt cel bun; eu nu comit erori,

Dar vinovat e totuşi cineva.

 

Găsesc de bine condamnarea ta

Chiar dacă încă n-ai greşit.

Mă simt eliberat că vei purta

Povara unor crime gratuit.

 

Eşti ţap ispăşitor, stimatul meu.

Nu-i drept, dar cineva e vinovat.

Crezi că-aş putea greşi vreodată eu ?

Aş recunoaşte dacă am greşit vreodat` ?

 

 

De la-nceput am fost un ipocrit

Tot alţii mi se par de vină.

Crezi că-i uşor să fii cinstit ,

Când ai clădit minciună şi ruină?

 

Te poţi ruga să am curaj pentru o clipă?

Şi să mă plec în lacrimi de iertat?

Poţi ridica o viaţă falsă din risipă?

Ai vrea să uiţi că eu nu am uitat?

 

 

Otrava  memoriei

 

Drumul vieţii poartă-n poală

Ironie, nedreptate,

Într-o cupă de otravă

Cu aromă de răniri şi nepăsări.

La răscruci, cu noaptea plânsă,

Ne aşteaptă trădători;

Ne-au vândut

Şi-acum se roagă de iertări.

 

Ca-n poveşti cu nobili mândri,

Stau în cale cerşetori.

Dar, grăbiţi,

Noi trecem peste lacrimi cu osândă.

Zi de zi furtuni de gânduri

Răscolesc prin întrebări:

„M-ai iertat?”

Sau „ard şi mâine şoaptă fumegândă?”

 

Cu un ochi strigăm după-ndurări,

Cu alt ochi

Adulmecăm torturi,

Judecând fără apel pe cei greşiţi sub zare.

O lacrimă-i otravă, o lacrimă-i lumină;

Un ochi e bun,

Un gând e demon

În care zămislim prejudecăţi şi răzbunare.

Un gând e bun, un ochi nu uită;

Suntem deopotrivă

Judecaţi şi procurori,

Purtăm în noi fântâni de condamnare.

 

……….

Drumul vieţii poartă-n poală

Cerşetorul din răscruce:

Dacă ierţi,

Iertarea izbăveşte de osândă şi povară.

Instanţă

 

Degeaba mă ierţi Doamne,

Degeaba mă iartă fratele meu.

Procurorul

Nu eşti nici tu , nici el.

Cel ce nu uită

Sunt eu.

 

Sufletul meu, ca de piatră

E călăul.

Disperarea mea îmi şopteşte sinistru:

„Ai greşit!”

„Să nu te ierţi, nu uita!”

 

Undeva, în inima mea

S-a ferecat izvorul căinţei,

Plâng fără lacrimi şi ochii mă dor.

Aripile

Mi-au căzut ca de plumb

Nu pot să mă iert,

Nu pot să uit.

 

Degeaba …

 

Degeaba m-Ai plătit cu sânge,

Degeaba m-a spălat cu lacrimi fratele meu.

Procurorul nu eşti Tu, nici el;

Procurorul e-n inima   mea,

Sunt eu.

Dacă Tu m-Ai spălat,

Dacă el m-a iertat,

Coboară Te rog în lacrima mea

Cu pacea cerului Tău !

 

Decizia mea

*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile

de mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!

 

  • Constat că nu am mulţumit de prea multe ori lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe care mi-a acordat-o. Voi face acest lucru cât mai curând posibil.

 

  • Între mine şi persoana următoare  _________________________________________ (scrieţi numele întreg sau prescurtat)

este un        conflict, relaţia noastră nu este bună.

Mă angajez        ca săptămâna viitoare, în ziua de

__________ , să        merg la această persoană, să

discut şi să fac tot posibilul pentru a ne împăca.

 

  • Conştient că orice om poate greşi, mă decid să iert şi să uit orice greşeală pe care cineva a făcut-o faţă de mine. Indiferent dacă persoanele care mi-au greşit îmi cer sau nu acest lucru. Este o hotărâre între mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.

 

Decizia mea

*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile

de mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!

 

  • Constat că nu am mulţumit de prea multe ori lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe care mi-a acordat-o. Voi face acest lucru cât mai curând posibil.

 

  • Între mine şi persoana următoare ___________________________________

(scrieţi numele întreg sau prescurtat)

este un conflict, relaţia noastră nu este bună. Mă

angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de _______ ,

să merg la această persoană, să discut şi să fac tot

posibilul pentru a ne împăca.

 

  • Conştient că orice om poate greşi, mă decid să iert şi să uit orice greşeală pe care cineva a făcut-o faţă de mine. Indiferent dacă persoanele care mi-au greşit îmi cer sau nu acest lucru. Este o hotărâre între mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.

 

Decizia mea

*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile

de mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!

 

  • Constat că nu am mulţumit de prea multe ori lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe care mi-a acordat-o. Voi face acest lucru cât mai curând posibil.

 

  • Între mine şi persoana următoare ___________________________________ (scrieţi numele întreg sau prescurtat)

este un conflict, relaţia noastră nu este bună.

Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua de

_________ , să merg la această persoană, să

discut şi să fac tot posibilul pentru a ne

împăca.

 

  • Conştient că orice om poate greşi, mă decid să iert şi să uit orice greşeală pe care cineva a făcut-o faţă de mine. Indiferent dacă persoanele care mi-au greşit îmi cer sau nu acest lucru. Este o hotărâre între mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.

 

 

 

Decizia mea

*Completaţi sau marcaţi, după caz, deciziile

de mai jos, potrivit cu dorinţa dumneavoastră!

 

  • Constat că nu am mulţumit de prea multe ori lui Dumnezeu pentru a doua şansă pe care mi-a acordat-o. Voi face acest lucru cât mai curând posibil.

 

  • Între mine şi persoana următoare

       ___________________________________

(scrieţi numele întreg sau prescurtat)

este un conflict, relaţia noastră nu este bună.

Mă angajez ca săptămâna viitoare, în ziua

de _________ , să merg la această persoană,

să discut şi să fac tot posibilul pentru a ne

împăca.

 

  • Conştient că orice om poate greşi, mă decid să iert şi să uit orice greşeală pe care cinev a făcut-o faţă de mine. Indiferent dacă persoanele care mi-au greşit îmi cer sau nu acest lucru. Este o hotărâre între mine şi Dumnezeu. El mă va ajuta.

 

 

deAndrei Spiridon

UN STROP DE IUBIRE

UN STROP DE IUBIRE
UN STROP DE IUBIRE
UN STROP DE IUBIRE.docx
34.8 KiB
105 Downloads
Details

UN STROP DE IUBIRE

 

Introducere

 

„Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!”, când ai de unde să dai.”

Proverbe, 3: 27, 28

 

V-aţi gândit  vreodată la cele mai nefericite fiinţe din lumea aceasta? V-aţi gândit că există undeva un copil care e flămând şi însetat, un copil care are palmele bătătorite de muncă, un copil zdrenţuros şi desculţ, un copil abandonat de părinţi, un copil care nu ştie să citească, un copil care…? V-aţi gândit?

Sunt copii în orfelinate, care nu-şi cunosc părinţii, pentru că i-au părăsit sau pentru că nu-i mai au sau chiar dacă îi au, aceştia nu-şi pot permite să-i îngrijească ei. Sunt atâţia copii şi nu numai copii, ci chiar şi adulţi,  care n-au unde să-şi plece capul, care n-au de multe ori nici ce mânca şi, de aceea, trebuie să cerşească.

Am trecut pe lângă ei zilnic, i-am văzut dormind pe bănci, prin  parcuri, pe  guri de canale şi  prin gări, i-am văzut cerşind la colţuri de stradă, aşteptând cu mâna întinsă pe la porţi, îmbrăcaţi sărăcăcios şi purtând povara mizeriei. Şi sunt atâţia pe care nici nu i-am zărit vreodată, nici n-am auzit de ei, pentru că rabdă fără să îndrăznească măcar să ceară ceva.

Ce aţi făcut pentru ei?

Ce am făcut noi toţi pentru aceştia?

 

 

 

Bunătate

 

Cresc multe flori pe-acest pământ

Să bucure priviri curate,

Cresc flori şi-n suflet şi în gând

Şi-o floare poate creşte-n fapte.

 

Ne bucurăm de daruri sfinte,

Pe care Dumnezeu le-nşiră

Cu dragostea de bun Părinte,

Pe masa păcii veşnic plină.

 

Dar lângă noi stau nevoiaşii,

Pe lângă drum, pe lângă ape

Şi-aşteaptă, întrebându-şi fraţii

De-o zi de caldă bunătate.

 

Un colţ de pâine şi-un cuvânt

Să dăruim cu bucurie

Celui ce-i lângă noi, flămând

Şi să-i vorbim de veşnicie!

 

Acopere-l pe cel ce n-are

C-o haină să se încălzească,

Deschide-ţi casa să coboare

În ea senin de zi cerească!

 

Când vezi străinul rătăcind

Fără un han de poposire,

Să-i pregăteşti un loc curând

La masa ta de fericire!

 

Dac-ar veni, mergând agale,

Hristos sărac, doar cu-un toiag,

I-ai alerga voios în cale

Să-l rogi să-ţi poposească-n prag?

 

Acel sărac pe care-l ştii

Cum stă tăcut şi fără parte,

La masa ta de bucurii

Să-l chemi de grab’, că-ţi este frate!

 

Şi suntem fraţii lui Isus

Care-a trăit în sărăcie

Şi care ne-a iubit nespus,

Cu-o dragoste din veşnicie.

 

Cresc multe flori pe-acest pământ

Să bucure priviri curate,

Dar flori de veşnicie sunt

Doar faptele de bunătate.

 

Te-am făcut pe tine
Un om de bine mergea prin oraş şi a întâlnit o fetiţă în zdrenţe care cerea de pomană. Îşi îndrepta gândul spre Dumnezeu: „Doamne, cum poţi permite una ca asta? Te rog, fa ceva!”

Seara, la telejurnal a văzut diverse secvenţe cu neputincioşi, cu copii muribunzi şi cu trupurile chinuite.
Şi iar s-a rugat: „Doamne, câtă mizerie! Fă ceva!”
In timpul nopţii, Domnul i-a apărut în vis şi i-a spus: „Am făcut deja ceva: te-am făcut pe tine!”

Ce învăţăm din această întâmplare?

Că nu trebuie să aşteptăm ca alţii să facă ceva, ci să ştim că Dumnezeu aşteaptă de la noi să facem ce putem pentru cei aflaţi în nevoie.

 

Cine să meargă?

 

Sunt oameni goi şi flămânzi

cu inima oarbă…

Cine să meargă

să ducă iubire, să-i înveţe iubire?…

Iubire dorită,

mai căutată ca aurul de preţ şi curat de ofir!

Iubire aleasă,

mai nobilă decât tot ce-ar fi pe lume mai înalt!

 

Iubire cântată,

Iubire prea mult aşteptată,

Iubire cerută de toţi…

Cine e gata să-mpartă,

să meargă să dea iubire, jertfire?…

 

Balsam pentru răni nevăzute,

liman de dureri neştiute,

Iubire pierdută!

Iubire închisă cu porţi şi zăvoare,

Iubire legată!

iubire ruptă din soare!

 

Sunt oameni goi şi flămânzi…

Cine să meargă să ducă iubire?

Cine să dea, să deschidă izvoare curate

demult astupate, cine?…

Cine să sufere, cine să bucure,

cine să-mpartă, să ungă pe pâine

atâtor inimi lovite, rănite, cine?…

 

Iubire-aşteptată, iubire uitată,

iubire jertfită pe cruce,

iubire dăruită, iubire în veci fericită!

 

 

Să facem ca Isus!

 

Poate pe unii dintre aceştia i-am ajutat, poate că pe alţii i-am dispreţuit, iar pe alţii i-am alungat. Poate că ne-am uitat la ei şi-am întors privirea în altă parte. Unora, poate că le-am dat bani sau hrană, poate că altora le-am oferit îmbrăcăminte, o Biblie poate, dar… cui i-am oferit, pe lângă toate acestea, o inimă caldă?

Prieteni! Niciodată să nu-i uităm pe cei sărmani sau pe orfani! Şi să nu uităm că nu este de ajuns să-i ajutăm, pentru că nu contează cel mai mult cât dăm, ci cum dăm.

Să ne amintim cum proceda Isus. El n-a obosit niciodată să facă bine şi Scriptura ne învaţă să facem şi noi la fel.

Mesajul acestui program este să fie şi în noi gândul care era în Hristos; să fim gata, întotdeauna să facem binele. Şi ocazii sunt destule, numai trebuie să profităm de ele.

 

Fii tu primul în slujire

 

Dacă vrei să fii asemeni

Bunului Mântuitor,

Fapte bune tu să semeni,

Pe al vieţii-ogor.

 

Fii tu primul care-ajută

Pe bătrân sau copilaş,

Cel dintâi care salută,

Chiar pe cel ce-ţi e vrăjmaş.

 

Zâmbet, haină, casă, pâine

Tu oferă tuturor.

Nu te-ngrijora de mâine,

Haru-i e-ndestulător.

Fapte bune tu să semeni

Pe al vieţii tale-ogor,

Dacă vrei să fii asemenea

Bunului Mântuitor.

 

 

Lucrător cu Domnul

 

Domnul făcea numai bine
Când era pe-acest pământ.
Alina durerea lumii
Cu gingaşul Sau Cuvânt.

……………………………

 

Dar lucrarea de iubire
Şi de-ntoarcere la bine

Vrea s-o facă chiar şi astăzi
Si prin mine, si prin tine.

 

Să fim lucrători cu Domnul
În această omenire

Pentru cei ce au nevoie,
De o fapta de iubire.

 

 

 

Poveste de iarnă (vezi videoclip)

S-a întâmplat în preajma sărbătorilor de iarnă. Ionuţ şi Irina erau unii dintre copiii foarte săraci din cartier.

Într-o zi, cineva bătu la uşa lor şi le oferi o invitaţie la serbarea copiilor săraci. Bucuria aceasta nu era deplină, pentru că doar un singur copil din fiecare familie putea să participe la serbare. Ce trişti au fost Ionuţ şi Irina! Cât de mult şi-ar fi dorit să meargă împreună!

Irina, fiind mai mică, i-a spus fratelui ei:

– Ionuţ, du-te tu la serbare, că eşti mai mare. Dar să ţii minte tot ceea ce se întâmplă acolo, ca să-mi povesteşti la întoarcere.

Pentru prima dată în viaţa lui, Ionuţ putea să participe la o asemenea ocazie. Zilele treceau greu, dar sosi şi ziua mult aşteptată. Ionuţ s-a îmbrăcat cu ce avea el mai frumos şi s-a dus.

A fost foarte frumos impresionat de tot ce s-a întâmplat acolo, dar mai ales când a văzut un  brad încărcat cu cadouri şi o masă plină de bunătăţi.

La sfârşitul serbării, fiecare copil era strigat şi putea să-şi aleagă un cadou. Ionuţ a ochit o maşină de pompieri, roşie, pe care şi-o dorea foarte mult. Tot timpul s-a gândit să nu o aleagă alt copil, dar când a fost strigat, vocea lui abia se auzi, când zise:

– Aş vrea să primesc păpuşa aceea frumoasă.

Un hohot de râs se auzi în sală, dar, Ionuţ, luând păpuşa, a ieşit repede din sală şi a alergat spre casă. Era foarte mulţumit de alegerea lui.

În tot acest timp sora lui a stat la fereastrăşi aştepta cu nerăbdare întoarcerea lui Ionuţ, ca să-i povestească cum a fost acolo.

Fratele ei, de cum a intrat în casă, i-a spus:

– Am un cadou frumos pentru tine! Închide ochii!

Irina, emoţionată, cu ochii închişi, a simţit în braţele ei mici, o cutie mare. Lacrimi de bucurie i-au umplut ochii. Dar mai bucuros decât ea era Ionuţ. Ştia că, pentru Irina aceea era singura bucurie. El era mulţumit la gândul că avusese ocazia să participe la serbare.

O bătaie în uşă le atrase atenţia. Când Ionuţ a deschis uşa, a văzut-o pe doamna care a organizat serbarea cu o cutie mare în mâini.

– Este pentru tine, Ionuţ.

Ştiţi ce era în acea cutie? Aţi ghicit. Maşina de pompieri.

Vă daţi seama ce uimit şi totodată ce bucuros a fost Ionuţ.? Nu-i venea să-şi creadă ochilor.

În ziua aceea, cei doi copii au învăţat pentru totdeauna lecţia dăruirii.

 

A dărui şi a primi

Am trimis un zâmbet şi el a navigat departe

Pe mările zbuciumate ale vieţii.

Mult mai multe zâmbete decât pot eu număra

Au navigat spre mine înapoi.

 

Am strâns o mână în timp ce şopteam încurajator

„Norii vor fi împrăştiaţi de vânt”

Şi am simţit că viaţa-mi este binecuvântată

În fiecare oră din acea zi.

 

Am trimis o urare de fericire

Acolo unde cineva în suferinţă avea nevoie de ea.

Şi, foarte curând după aceea, am găsit bucurie

Adăugându-se în cămara mea.

 

Mi-am dăruit cu înţelepciune

Mica mea comoară din monezi câştigate cu trudă.

Dar acum s-au întors la mine

De sute de ori înmulţite.

 

Am ajutat un om să urce un povârniş,

O nimica toată.

Şi totuşi o recompensă bogată am primit

Pentru că am acum un nou prieten.

 

Mă gândesc în fiecare dimineaţă când mă scol,

Cum pot să realizez ceva,

Eu ştiu că fiind folositor, progresez

Şi dăruind va veni timpul să primesc.

 

Ce este bunătatea?

 

Isus ne-nvaţă să fim buni,

Să facem bine-n orice vreme,

Să fim atenţi cu cei din jur,

Să ajutăm pe cel ce-i în nevoie.

 

Tot ce-aştepţi să-ţi facă altul

Să faci tu însuţi mai întâi,

Astfel vei fi ca înţeleptul

Ce şi-a zidit pe munte casa lui.

 

Şi de-a venit furtuna şi vântul a lovit,

Puternic ancorată, casa nu s-a clintit…

 

Dar cel neînţelept a ridicat

O casă pe nisipul mişcător

Şi-atunci când vântul, valul a lovit

Casa de pe nisip s-a prăbuşit…

 

Dacă ştim să facem bine-n orice vreme

Şi oricui,

Noi avem ca temelie pe Isus şi viaţa Lui!

 

Vreau să fac bine tuturor

……………………………

 

Ca Isus, vreau tuturor

Numai bine ca să fac,

Să alin răni care dor,

Pe sărmani să îi îmbrac.

 

Şi un cald cuvânt să spun

Celui ce trudeşte greu,

Fruntea să i-o încunun

Cu-al inimii curcubeu.

 

Binele să-nfăptuiesc,

Să-mi ajuţi mereu, Isus

Şi pe toţi să îi iubesc,

Ca şi Tine, de nespus!

 

Răspunsul credinciosului

Un credincios, care lucra într-o fabrică, a fost întrebat cândva de şeful său, dacă îi ajung banii pe care îi câştigă. Omul i-a răspuns: „Din banii pe care îi câştig, îmi hrănesc familia, plătesc o datorie, pun la CEC şi împrumut pe Dumnezeu”.

„Cum adică?”, întrebă mirat şeful.

„Uite cum!”, răspunse salariatul credincios. Plătesc o datorie pentru că îngrijesc de mama mea, care este bătrână, pun la CEC, îngrijind de copiii mei, care îmi vor da şi mie când voi fi bătrân şi împrumut pe Dumnezeu, având milă de copiii orfani pe care-i văd singuri şi lipsiţi de vreun ajutor, la colţurile de stradă şi pe băncile din gări şi din parcuri”.

Rugă pentru mine însumi

 

Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană!

Când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă!

Când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit!
Când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi!
Când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el!

Când sunt sărac, adu-mi pe cineva care e în nevoie!

Când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă!

Când mă simt  descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez!

Când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea!

Când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă!

Când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii!

 

Amin!

Cugetări I

* Dăruieşte semenilor tăi măcar zâmbetul de toate zilele şi inima ta se va încălzi de dânsul de la o vreme.

 

* Caritatea nu este banul, ci aurul sufletului tău în care-l înfăşori.

 

* Orice moment este prielnic pentru dragoste – pentru a asculta problemele cuiva, pentru a ajuta pe cineva. Lucrurile acestea mărunte fac ca viaţa să merite trăită.

 

* Înconjoară-te cu un zid de dragoste şi mai aruncă şi pe deasupra pâinea hrănitoare a milei!

 

* Implică-te cât poţi în fiecare zi – un zâmbet, un compliment, o clipă din timpul tău, o ureche atentă la problemele altuia, un cuvânt de încurajare! Întotdeauna poţi găsi ceva de dăruit celorlalţi.

 

* Fă-I un cadou lui Dumnezeu dăruind din timpul tău pentru a ajuta pe cineva!

Zâmbeşte!

Zâmbeşte
şi vei fi fericit.
Zâmbind vei face
si pe alţii fericiţi.
Nu te costă nimic,
Dacă vei zâmbi.
Zâmbind,
Vei avea în suflet,
Soare şi lumină,
Pentru a dărui
şi celor din jur,
Făcându-i fericiţi.
Cât de frumos
Este când zâmbeşti.

Aproapele meu

Poţi să cunoşti şi nouăzeci de limbi,
Şi chiar vreo douăzeci de limbi cereşti,
Sunetul tău strident n-ai cum să-l schimbi:
Ca o aramă sunătoare eşti
De nu iubeşti…

Poţi să-ţi împarţi averea la săraci
Şi chiar ca un martir să te jertfeşti,
N-o să câştigi nimic din tot ce faci.
Eşti mic, oricâte laude primeşti,
De nu iubeşti…

Dar dacă totuşi zici că ai iubire,
Dar nu înveţi cuvinte îngereşti
Şi n-ai habar de-a faptelor vorbire,
Tot o aramă sunătoare eşti,
Că nu iubeşti…

Tu zici că Îl iubeşti pe Dumnezeu
Dar dacă la săraci nu te gândeşti
Şi orice sacrificiu-ti pică rău
Să ştii că pentru foc te pregăteşti,
Că nu iubeşti…

Iubirea nu ştie să-şi ia concediu,
Ea crede totul, ea nădăjduieşte,
Ea suferă, tot ea este remediu
Si mai presus de toate,

Ea IUBEŞTE!…

 

Cine este aproapele tău?

 

Isus a fost profesor minunat…
El a-nvăţat pe cei din jurul Său,
Cum să obţină caracter curat
Şi cum să scape de năravul rău.

 

…………………………………………..

 

Le-a spus cum se iubeşte în Scriptură:
Şi albi şi negri, şi samariteni,
Fără condiţii, fără vreo măsură,
Ca nişte-adevăraţi galileeni.

 

 

La fel şi noi suntem chemaţi spre fapte…
Fapte curate şi credinţa mare…
Şi să sperăm că vom învinge-n noapte
Şi ne vom întâlni la sărbătoare!…

 

E frumos

 

 

E frumos când poţi în viaţă

să fii darnic şi milos,

să te duci de dimineaţă

să ştergi lacrima răzleaţă.

E frumos.

 

E frumos, cât zboară anii,

să-ţi faci viaţa un prinos,

să hrăneşti cu drag orfanii,

să-i ajuţi pe toţi sărmanii.

E frumos.

 

E frumos când nu-i răpusă

jertfa ta de-un gând fălos,

când în taină nepătrunsă

îţi faci haina cea ascunsă.

E frumos.

 

Însă fapta cea mai mare,

darul cel mai de folos,

e să chemi pe-un om, pe-oricare,

dintr-o viaţă de pierzare,

la Hristos.

 

Să iubeşti

 

Sfânt izvor de fericire,

Asta-i Legea din Scriptură,

Totul, totul e iubire,

Asta-i legea şi-n natură!

 

 

Dacă mărul, măr rodeşte,

El n-o face pentru sine.

Legea celui ce iubeşte

E să facă numai bine.

 

 

Să iubeşti mai sus de toate

Pe Cel care te-a creat,

Să faci milă şi dreptate

Fratelui împovărat!

 

Cugetări II

* Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău, fără ca el să piardă ceva.

 

* Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale  soarelui răsfrânte în sufletul omului.

 

* Nu vei pierde niciodată dăruind.

 

* Dăruirea binecuvântează atât pe cel ce primeşte, cât şi pe cel ce dăruieşte.

 

* Acordă-i lui Dumnezeu o parte din timpul tău, astfel vei realiza cel mai important lucru pe ziua de azi!

Acordă-le celor din jur o parte din timpul tău pentru a-i ajuta într-un fel sau altul, astfel vei realiza cel de-al doilea lucru important!

„Dumnezeu ne-a binecuvântat, ca să fim o binecuvântare” (Geneza 12,1).

* „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul şi El îi va răsplăti binefacerea.” (Proverbe 19:17).

 

Menire

 

Mâinile tale-s făcute să dea: alinare, îndemnuri, mâncare.
Ochii tăi sunt făcuţi să arate: mângâiere, speranţă, dreptate.
Gura ta are coarde vocale ca să cânţi
Şi să spui adevărul, chiar şi atunci când doare,
Urechea s-apleci când se strigă „Ajutor!”,
Dar să o fereşti de Ispititor.
Mersul să îţi fie hotărât şi drept,
Să nu poposeşti la cel neînţelept.
Pe cărări străine să nu te abaţi,
Drumul să iţi fie la săraci şi la fraţi.
Fii pregătit şi vei birui,
Dar să nu uiţi genunchii şi nu adormi,
Căci în curând vom ajunge în Ţara de Sus
Unde ne aşteaptă, cu slavă, Isus!

 

 

Veşti bune

Fii gata orişicând

S-aduci o veste bună,

Fii gata-ntotdeauna

Să faci o faptă bună

Celui de lângă tine…

Căci orice dar de preţ

Vine de sus

Şi dătător este Isus…!

Ajută

Ajută, oameni iubeşte
Binele atunci sporeşte.
Binele ce-l faci se ştie
El şi pe nisip se scrie.

Dacă hrănim pe săraci

Dacă hrănim pe săraci,

Pe şchiopi şi pe orbi,

Dumnezeu ne va da pâinea ca-n somn

Sau ne-o va trimite pe corbi.

Din cât de puţin avem

Parte şi altora să fie făcută;

Iubirea înţelege durerea,

Iubirea ajută.

Iubirea nu strânge pentru sine

 

Iubirea nu strânge pentru sine,

Dă jumătate din ce are,

Ca Zacheu,

Dă totul, ca să fie bine;

Slujeşte oricui,

Nu cere nimănui

Şi nu aşteaptă răsplată;

Iubirea este dezinteresată.

Cu cel flămând

 

Cu cel flămând,

Iubirea, pâinea şi-o-împarte.

Celui căzut sub poveri,

Durerea i-o poartă.

Peste inima celui rănit,

Iubirea, vindecare-şi deşartă.

Celui rătăcit, cărarea i-o arată

Şi mai ales, iubirea iartă, iartă.

” 2 x 2 = 6”

 

 

Un bătrân, bun la inimă, s-a întâlnit într-o zi cu un băiat de vreo 10 ani, la un colţ de stradă, gata să se lovească de el. După ce băiatul îi ceru iertare pentru neatenţie, bătrânul, intrând în vorbă cu el, îl întrebă:

– Tu ştii cât fac 2×2?

– Da, răspunse băiatul, surâzând şiret.

– Cât?

– 2×2=6

Bătrânul se uită mirat la băiat şi-i spuse:

– Nu se poate!

– Ba da, strigă băiatul vesel, dăruiţi-mi doi lei şi vă voi dovedi!

Bătrânul îi dădu imediat banii ceruţi.

– Acum, spuse băiatul, aşteptaţi o clipă şi dispăru. După un  minut, apăru cu o pâine în mână, pe care o dărui unei fetiţe flămânde, ce o luă cu bucurie şi începu să mănânce imediat din ea.

– Iată, domnul meu, spuse băiatul, mai întâi am avut cei doi lei în stăpânirea mea, cu care am putut cumpăra pâinea. Apoi cei doi lei au trecut în stăpânirea brutarului, iar eu am avut bucuria darului făcut din toată inima fetiţei şi, în final, fetiţa sărmană a mâncat pâinea, astâmpărându-şi foamea. Deci, 2×2=6.

Bătrânul răsplăti această judecată minunată cu un dar.

Spuneţi, dragi prieteni, iubirea voastră de oameni poate face astfel de socoteli?

 

Aş vrea să fiu

 

Niciodată, niciodată

Nu voi face nici un rău.

Dacă Domnul e iubire

Vreau să fiu şi eu!

 

Numai bine, numai bine

Eu voi face orişicui.

M-a-nvăţat Isus iubire

Din iubirea Lui.

 

Totdeauna, totdeauna

Lângă Domnul eu voi sta.

Tuturor voi fi iubire,

Până-n slava Sa!

Cutia cu daruri a Paulei

 

 

Ştim cu toţi că în toată lumea se obişnuieşte ca de Crăciun cei dragi să-şi ofere unii altora daruri.

Chiar înainte de Crăciun, Paula a propus familiei ei:

– Ce-ar fi, ca anul acesta, să dăm daruri unor oameni care nu fac parte din familia noastră – cuiva care n-ar putea să ne dea alte daruri înapoi!

Ideea a prins imediat şi Paula a pus în mijlocul camerei o cutie mare de carton în care toată lumea trebuia să pună darurile.

Tot Paula a fost prima care a pus în cutie o păpuşă la care ţinea foarte mult, după ce o sărută şi-şi luă la revedere de la ea. A urmat fratele ei, Cătălin, care a pus în cutie ursuleţul, apoi sora lor, Alice care a adus o cutie cu acuarele. Tata a pus o cămaşă, o pereche de pantaloni şi nişte mingii de golf, iar mama a pus două sau trei rochii, o cămaşă de noapte frumoasă şi o eşarfă frumos colorată.

Apoi copiii au început din nou să caute prin jucăriile lor şi au adus pe rând tot felul de jocuri, jucării cu mecanism de ceas şi altele.

Treptat, treptat, cutia cu daruri s-a umplut. Toată lumea dădea fără vreun gând de a primi ceva în schimb.

Apoi mama spuse:

– Trebuie acum să găsim persoanele cărora să le dăm aceste daruri. Haideţi să ne adunăm toţi în jurul mesei şi să facem o listă cu cei care ar avea nevoie de ele şi nu şi  le-ar putea cumpăra!

Ce mult s-au bucurat făcând lista!

– Cred că lui Teo i-ar plăcea ursuleţul meu. Sunt sigur că el nu are ursuleţ, zise Cătălin.

– Şi Suzanei ar trebui să-i dăm cutia mea cu acuarele, zise Alice.Părinţii ei n-ar putea niciodată să-i cumpere aşa ceva.

– Eu cred că vecinului nostru,  Artur, i-ar plăcea foarte mult mingiile mele de golf, spuse tata.

– Iar eu am să-i dau colegei mele, Maria, stiloul meu albastru. Am văzut adesea cum privea cu jind la el.

Şi tot aşa au continuat până când fiecare dar a primit o etichetă cu numele celui ce ar fi fost bucuros să-l primească.

Apoi a urmat plăcerea de a împacheta darurile şi de a pune înăuntru un bileţel: „Cu dragoste, de la cutia cu daruri”, urmată de fericirea finală de a o împărţi.

Totuşi, această fericire nu a fost finală, căci fericirea pe care o capeţi atunci când dai altora nu are niciodată sfârşit. Ea creşte tot mai mult şi se răspândeşte mereu, mereu.

Nu a spus Isus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti”?

Apleacă-te

 

 

Fii nimănui şi cu nimic dator,

Dar gata să te dărui tuturor,

Ca pomul ce se-apleacă spre norod

Cu creanga mai să cadă de-atât rod!…

 

Fii către toţi şi orişicând deschis,

Ca o fereastră  ’naltă către vis,

Ca zborul unei harnice albine

Şi pe narcise şi pe mărăcine!

 

Fii umbra mult dorită de popas

Pentru truditul sub arşiţă pas

Şi masa-ntinsă plină orişicând,

La care-aleargă sufletul flămând!

 

Fii cel ce zilnic te oferi, bogat,

Pentru bolnav, hulit sau întristat,

Cum face-n munte proaspătul izvor

Şi pentru lup şi pentru călător!…

 

Numai aşa ai să primeşti în piept

Fiorul unui mers curat şi drept

Şi că încet, dar sigur şi tu sui

Cărarea care duce-n ţara Lui…

Încheiere

Dragii noştri, am ajuns la sfârşitul acestui program. Un program, în care ne-am amintit de lucruri triste, dar adevărate.

Dar noi putem să facem ceva pentru toţi aceştia sau măcar pentru unii dintre ei. Dacă fiecare dintre noi am face cât de puţin, viaţa lor ar putea fi altfel. De noi depinde ca celor săraci, orfani şi chiar celor bătrâni să le fie puţin mai bine, dăruindu-le măcar puţină iubire şi ajutor material.

Şi trebuie să ştim că dacă facem ceva pentru cei în nevoie, facem, de fapt, pentru Isus! Să urmăm exemplul Lui! Să nu uităm niciodată cum S-a purtat El cu toţi oamenii cât a fost pe Pământ şi, mai ales, cât Îi datorăm pentru ceea ce a făcut El pentru noi!

Şi să mai ştim, că, ajutând pe alţii, de multe ori, ne putem ajuta pe noi înşine, aşa cum băieţelul din povestire s-a gândit la sora lui şi a ales un cadou pentru ea,  dar şi el a primit, la rândul lui un cadou.

Aş vrea să nu uităm nici îndemnul Apostolului Pavel, pe care-l găsim scris în Galateni 6,9: „Să nu obosim în facerea binelui!”

Acum avem prilejul să punem în practică cele învăţate astăzi. Cu ceva timp în urmă, copiii comunităţii noastre s-au angajat să participe la proiectul „COPII AJUTĂ COPII”, iniţiat de ADRA.

De aceea, invit pe toţi cei care aţi pregătit cadouri, asemenea Paulei şi familiei ei, să le oferiţi celor pentru care le-aţi adus!

 

deAndrei Spiridon

UN COPIL CA MINE

UN COPIL CA MINE
UN COPIL CA MINE
UN COPIL CA MINE.docx
18.7 KiB
78 Downloads
Details

UN COPIL CA MINE

Şi El a fost copil ca mine…
Şi El a plâns când L-a durut…
Dar privind zările senine
A suportat şi a tăcut.

Era supus şi-ascultător…
Îşi respecta părinţii care
Vedeau în El un Salvator
Cu daruri supranaturale…

El n-a uitat că-n slăvi senine
Avea un Tată minunat
Care din râvnă pentru bine,
Ni L-a promis şi… ni L-a dat.

A suportat cu bine clipa
Ce L-a adus în nopţi şi geruri,
Şi bucuros, şi-a frînt aripa
Ca să putem zbura spre ceruri.

AJUTOR PENTRU TATA

Isus n-a stat prea mult pe gânduri…
N-a susţinut că e scutit,
Ci printre rumeguş şi scânduri
A asudat şi a muncit.

S-a angajat cu normă-ntreagă…
Faptele Lui erau minuni…
Toate lăsau să se-nţeleagă
Că S-a călit prin rugăciuni.

Când nu prea poţi să fi cuminte
Şi mereu vrednic şi  supus,
Să îţi aduci mereu aminte
Că ai modelul în Isus!

PIERDUT SI GASIT

In basme se spunea de Fat Frumos
ca intr-o zi crestea cat intr-un an
Si radia de-atata frumusete
ca floarea de pe ramuri de castan…
Dar Domnul, micul Print, din Nazareth,
crestea mult mai frumos , ca o minune,
si contura armonios modelul,
si in statura si-n intelepciune.

La templu, chiar de Pasti, a strans multime
De carturari care faceau pe durii,
Si i-a uimit cu-a Lui tenacitate
Cand le-a vorbit din tainele Scripturii.
Asa de tare I-a placut la Templu
C-ar fi ramas acolo-n adorare…
Acolo l-au gasit parintii care
L-au cautat pe drum cu disperare.

Si El le-a spus: „Nu trebuia sa plangeti!…
Nu v-ati gandit ce-nseamna al Meu nume?
Nu v-ati dat seama? Tare rau Imi pare!…
N-ati inteles de ce-am venit in lume?
Eu va iubesc si va respect, dar Tatal
M-a onorat c-o sarcina mareata…
Va trebui sa port spre deal o cruce
Ca mantuire sa va dau… si viata!”

PRIETENUL TUTUROR

Ai si tu un prieten genial
Care sa te ajute cand esti trist?
Sa-ti dea un sfat, cu totul special,
Prin care sa ajungi mai optimist?

Isus era chiar special in toate…
Era Prietenpentrufiecare…
Tu sa nu uiti: A  fi un bun prieten,
Este o chestiune de onoare!

LASATI-I SA VINA

Ucenicii i-a gonit…
Isus insa i-a iubit,
Ca pe albii fluturasi,
Ca pe niste ingerasi.

Cine sunt eroii mici
Cu ochi ca de licurici,
Care-abia isi poarta pasii?
Cine sunt? Chiar… copilasii!…

PREA SCUND CA SA VADA

Dorind pe Isus sa vada
A iesit si el in strada…
Dar fiind mic de-naltime
Nu putea sa vada bine…

Isus cauta de zor
Sa ofere ajutor…
La bolnavi, la necajiti…
Toti sa fie mantuiti…

Zacheu, neavand putere
Sa fie mai la vedere,
Intr-un dud s-a urcat…sus,
Sa-L observe pe Isus.

Domnul i-a facut chemare
Invitandu-l sa coboare…
Si iertandu-l de pacate
I-a vorbit de libertate.

Sa-ntelegem ca Isus
Se uita si jos, si sus,
Si la mari dar si la mici
Si ii face ucenici.

CINE ESTE APROAPELE TAU

Isus a fost profesor minunat…
El a-nvatat pe cei din jurul Sau,
Cum sa obtina caracter curat
Si cum sa scape de naravul rau.

Si pentru ca in ziua si in noapte
Iudeii se pierdeau printre cuvinte
Avand  credinta-n vorbe, nu in fapte,
I-a invitat la meditatii sfinte.

Le-a spus cum se iubeste in Scriptura:
Si albi si negri, si samariteni,
Fara conditii, fara vre-o masura,
Ca niste-adevarati galileeni.

La fel si noi suntem chemati spre fapte…
Fapte curate si credinta mare…
Si sa speram ca vom invinge-n noapte
Si ne vomintalni la sarbatoare!…

LAZARE, VINO AFARA!

Isus iubea pe Lazar si pe Marta…
Desigur, o iubea si pe Maria…
De-aceea foarte des deschidea poarta
Si-i vizita ducandu-le solia.

Maria asculta cu incantare…
Sorbind din apa pura de izvor
Si nu gandea ca marea incercare
O sa loveasca-n partasia lor…

Dar intr-o zi batu prelung in porti
Dusmanul tuturor, venind sa ceara,
Ca Lazar sa mai stea vre-o daua nopti
Si sa se plece grabnic sub povara.

Lazar muriispreseara, pecandvantul
Batea in geamuri cu tristetirebele…
Marta, Maria, pregatind mormantul,
Boceau pe cel pierdut cu lacrimi grele.

Si Domnul a venit… desi tarziu…
Incet si calm Isi pregatea Cuvantul…
De sus din ceru-albastru, straveziu,
Lacrimi de ingeri potopeau pamantul.

Isus plangea… dar a putut a spune:
„Lazare, iesi afara, la lumina!…”
Si ascultand aceasta rugaciune
Lazar n-antarziat afar’ sa vina…

Minune!… au strigat cei din cetate
Lazar a inviat… minune mare!..
Isus Hristos e Domn si peste moarte…
Slaviti-L… ne-a adus eliberare!

MARS DE ADORARE

Unii vin sa dea onorul in masini ultramoderne…
Altii vin cu avionul sprjinindu-se pe perne…
Doar Isus venea agale, pe sub soare jucaus,
Sa-si vada Ierusalimul calare pe magarus.

Vezi? Inveti cum sa fii simplu, un adept al umilintei
Care sa-si adune-n suflet elementele credintei.
Nu mandria te conduce spre succesul cel final…
Modestia iti ofera tarm si mare de cristal.

O CINA DEOSEBITA

Asa ceva nu a mai fost vreodata…
Isus si ucenicii-n alba haina,
In camera, cu simplu imbracata,
Au au pus in scena Cina cea de Taina.

S-au intamplat acolo multe lucruri,
Ligheanul si prosopul si slujirea…
Si Iuda folosindu-se de trucuri,
Si gestul lui Isus si mantuirea.

El i-a iubit pe-ai Sai pana la fine…
Si a slujit cu dragoste curata…
El a facut doar bine, numai bine…
Asa ceva nu a mai fost vreodata!..

ISUS MA IUBESTE

Cand L-am tradat
El nu s-a suparat…
Doar a privit la mine intristat
Si a oftat…

Desigur m-a vazut
Cand L-am vandut…
Dar din privirea care L-a durut,
Nu m-a pierdut.

Nu amvegheat
Atuncicand m-a rugat…
Ci m-am culcat
Dar… m-aiertat!

Ma urmareste
Si speranta-mi creste,
Si stiti de ce?
Fiindca ma iubeste!…
EL TRAIESTE

Daca durerea aspru ma loveste
Si desnadejdea grav ma asupreste,
Un adevar in inima imi creste:
Isus traieste!…

Daca dusmanul ma nenoroceste
Si-n drumul meu steaua nu mai luceste…
Ma prind de visul ce ma primeneste:
Isus traieste!…

Isus iubeste!
El ne mantuieste!…
In cerurile-nalte-mparateste…
Spunand acestea, iar curajul creste…
Isus traieste!…

VINE PE NORI

Speranta care ne anima
de seara si pana in zori
e ca nu uita sa revina
cum a promis, pe albii nori.

Sunt semne pe intreg pamantul
Tot ceru-asteapta tremurand…
Se v-amplini intreg Cuvantul:
Hristos va reveni curand.

Fiti pregatiti in orice clipa
Si nu permiteti ca vicleanul
Sa va arunce in risipa
Si sa va fure tot elanul.

Fiti treji tot timpul, ca strajerii!
Fiti in Scripturi exploratori
Din zori pan’ la lasatul serii…
Isus, curand vine pe nori!

Poeziicopii: Jercan D Alex. Martie 2007