Consacrare

Preliminar: Confecţionează din carton colorat sau roagă un tânăr care desenează frumos să facă acest lucru, fiecare literă a cuvântului consacrare. Literele să fie suficient de mari pentru a fi lizibile şi din spatele sălii sau de sus de la cor. În cadrul programului, fiecare tânăr care va prezenta va avea cu el litera iniţială a cuvântului despre care vorbeşte, iar la sfârşitul prezentării o va lipi ( ai grijă cu ce lipeşti pentru a nu lăsa urme) pe peretele din spatele amvonului. Pâna la sfârşitul programului, literă cu literă, una lângă cealaltă, se va forma cuvântul care este de altfel şi tema centrală a programului.

Cântare deschidere: Imnul 91 Al meu eşti Isuse

Rugăciune

Cor

Introducere

C – Credinţă

O – Onestitate

Cor

N – Neprihănire

S – Sabat

A – Aşteptare

Cor

C – Curaj

R – Rugăciune

A – Acceptare

Cor

R – Răbdare

E – Excelenţă

Concluzii

Cor

Cântare închidere : Imnul 141 Vino, Duh de viaţă sfântă

Rugăciune

 

Introducere

 

În fiecare zi Dumnezeu pregăteşte ceva pentru tine. Pregăteşte soarele care să răsară şi să îţi zâmbească la fereastră. Pregăteşte apa care să vină exact când tu deschizi robinetul sau când cobori găleata în fântână, pentru a-ţi împrospăta viaţa cu un pahar de apă rece. Pregăteşte autobuzul tău care să vină la timp, pentru ca drumul tău să înceapă bine. Pregăteşte un text biblic pe care să îl citeşti când te hotărăşti să deschizi Biblia, pentru a-ţi fii gând călăuzitor pe parcursul întregii zile. Pregăteşte un prieten care să îţi aducă o veste bună sau un prieten care are nevoie de ajutorul tău. Pregăteşte pământul pentru a-ţi oferi seminţele şi legumele la vreme. Pregăteşte ploaia pentru ca tu să te bucuri de mărul tău preferat. Pregăteşte zâmbetul unui copil sau pregăteşte un vecin când intri în bloc, pentru ca tu să-i zâmbeşti. În fiecare zi Dumnezeu pregăteşte un dar din dragoste pentru tine.

În fiecare zi tu poţi pregăti un dar din dragoste pentru Dumnezeu. Te-ai gândit vreodată că şi El are nevoie de darurile tale. Are nevoie de un cuvânt de mulţumire pregătit de tine. Are nevoie de o hotărâre luată de tine care să Îl bucure. Are nevoie de cineva care să îi mulţumească pentru că tu exişti. În fiecare zi Dumnezeu şi-ar dori să primească un dar de la tine. Nu trebuie să fie ceva măreţ. Poate fi ceva mic, dar care să vină din inimă. Din inima ta care vrea zi de zi să pregătească ceva pentru El.

Îţi propunem să faci astăzi din inima ta o cutie în care să pui toate darurile Tale pentru El, o umbrelă sub care să strângi toate gândurile tale bune îndreptate spre El, un coş în care să aşezi una câte una toate dovezile tale de iubire faţă de El. Coşul, cutia sau umbrela va purta însă un nume, un nume care le înglobează pe toate. Vei avea ocazia să îi descoperi numele, desfăcând rând pe rând toate darurile noastre adunate pentru El.

 

 

          C –  Credinţa

                 Moarte lentă

Sunt oameni

Care trăiesc atât de puţin.

Într-o zi, se rupe ceva în ei

Şi încep să moară.

Încet.

Îi întâlneşti pe străzi,

Îi vezi la ferestre

Şi uneori îţi zâmbesc.

„Ar putea să nu mai moară?”

M-ai întrebat tu.

„Da, bineînţeles,

Dacă ar crede în minuni.”

„Şi cred?”

„Nu, ei nu cred în minuni.”

(Amalia Uba

 O – Onestitate

În relaţia mea cu Dumnezeu mi-am propus să fiu sincer. Nu vreau să par ceea ce nu sunt şi nici să mă prefac. Mi-am propus să recunosc în faţa Lui punctele la care sunt slab şi cele la care stau bine. Încă mă mai gândesc dacă există unul. Şi recunoscând faţă de El să reuşesc să întăresc ceea ce trebuie, să îndepărtez ceea ce trebuie îndepărtat, să şterg ceea ce trebuie şters. Şi toate acestea împreună cu El, pentru că fără El toate ar rămâne la locul lor şi sinceritatea mea nu ar fi de nici un folos. Nu m-ar ajuta cu nimic să recunosc că sunt greşit într-un sens sau un altul, dacă nu aş fi conştient în toată sinceritatea mea că, dacă vreau să mă schimb am nevoie de un ajutor.

Nu e întotdeauna uşor să fiu sincer. Mai ales faţă de El. Uneori aş dori să mă ascund. Să ascund acele aspecte care ştiu că nu sunt chiar pe placul Lui. Aş dori să nu apar în faţa Lui cu micile mele defecte, de zi cu zi: uitat prea mult la televizor, rugăciunea în grabă, un cuvânt mai puţin calm, un comentariu mai acid, o minciună ca ultima scăpare. Aş dori ca uneori El să nu se uite la mine şi să rezolv lucrurile cum ştiu eu, ca apoi să îşi întoarcă privirea spre mine pentru a nu rămâne cumva fără vreo binecuvântare.

Însă îmi dau seama că oricât aş încerca uneori să mă ascund, El vede mereu tot. El vede fiecare lucru pe care îl fac în toată stângăcia lui, El vede fiecare pas călcat strâmb, deşi se vrea a fi drept, El vede fiecare gând mai puţin prietenos deşi pe chip se odihneşte un zâmbet cât se poate de mare, El vede tot. Şi pentru că am observat că în relaţia mea cu El este în zadar să mint, mi-am propus să fiu sincer. Cât se poate de sincer. Pentru ca El să poată face din mine un om nou de care să fie mândru cu toată sinceritatea. De aceea darul meu pentru El este onestitatea. Vreau să fiu cu El cât se poate de sincer.

 

               N – Neprihănire

 

De câte ori pe zi vă luaţi timp să vă priviţi în oglindă? Mai des, mai rar? Cum arată omul pe care îl regăsiţi acolo? E frumos, simpatic, plin de viaţă? Deschis, dornic să arate cine este de fapt? Sau tăcut, sfios, evitând oglinda cât mai mult. Nu sunteţi întotdeauna încântat de ceea ce găsiţi acolo. Sau poate că întrebarea ar trebui să arate un pic diferit. Cum ar trebui să arate omul pe care v-aţi dori să îl regăsiţi în oglindă? Un om plăcut, cu un chip zâmbitor, cu o privire senină? Un chip care să atragă priviri şi să inspire încredere? Cum ţi-ai dori să arate chipul tău? Un chip pe care oamenii să-l caute pentru a găsit acolo zâmbetul şi încurajarea din privire? Un chip care să inspire încredere? Chipul tău nu arată întotdeauna aşa? Atunci îţi propun să te aşezi în faţa oglinzii pentru o scurtă şedinţă de cosmetică.

Se spune că o dată o tânără credincioasă, ce avea o faţă curată a fost întrebată de o doamnă elegantă: „Te rog, spune-mi ce cosmetice foloseşti?” Fata  a privit-o şi a răspuns bucuroasă:
pentru buze – adevărul
pentru voce – rugăciunea
pentru ochi – mila
pentru mâini – binefacerea
pentru inimă – dragostea.

 

Roagă-L pe Dumnezeu să îţi pună întotdeauna adevărul pe buze. Astfel nu îţi va fi niciodată teamă să fii tu însuţi şi să spui ceea ce gândeşti. Nu uita însă niciodată să pui lângă adevăr şi un zâmbet. Roagă-L pe Dumnezeu să ai mereu o voce caldă în rugăciune. Vocea caldă care îi aduce Tatălui cu reverenţă mulţumirile, gândurile şi cererile ei. Vocea caldă care se roagă cu bucurie pentru binecuvântarea altora şi pentru tot ceea ce s-ar putea face. Vocea caldă ce se predă Tatălui în fiecare zi. Roagă-L pe Dumnezeu să îţi ţină mereu ochii deschişi pentru nevoile altora, să te ajute să vezi capul amărât ce caută un umăr pe care să se aşeze, gura tăcută ce caută pe cineva căruia să îi vorbească, mâna întinsă ce caută o alta care să o prindă. Cere mereu un ochi plin de milă. Roagă-L pe Dumnezeu să îţi dea o mână ce nu are stare până ce nu face ceva pentru cei de lângă ea. O mână dispusă mereu să fie întinsă, să ridice, să facă, să închidă, să deschidă, să pună, să ofere, să ţină. O mână a Lui pentru alţii. Roagă-L pe Dumnezeu să îţi umple inima de dragoste. Roagă-L să pună din dragostea Lui în fiecare zi în tine pentru ca dragostea ta pentru cei din jur să nu se termine niciodată. Şi după ce te-ai rugat pentru toate aceste lucruri, înainte de a pleca mai roagă-te pentru un lucru. Roagă-te ca El să îţi dea neprihănirea Lui astfel ca zi de zi oamenii să nu te mai vadă pe tine ci pe El. Şi astfel neprihănirea Lui dată ţie poate deveni un dar al tău pentru alţii.

 

S – Sabat

La acest nivel poţi realiza împreună cu tinerii din comunitatea ta un filmuleţ care să surprindă părerea unor membrii din biserica ta despre Sabat. Dacă nu ai suficiente mijloace tehnice pentru aceasta, alege diferite păreri ale membrilor din biserica ta despre Sabat şi pune-le într-o prezentare ppt. însoţită de un fond muzica.

La sfârşitul acesteia un tânăr va citi următorul text:

„Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58, 13-14). Un astfel de Sabat îmi doresc să fie darul meu pentru El.

 

A – Aşteptare

 

Acum a sosit timpul să deveniţi şi dumneavoastră parte interactivă în program. Şi pentru această am să vă pun câteva întrebări la care aş dori să îmi răspundeţi cât mai sincer pentru că răspunsurile vă sunt în primul rând d-vs de folos. (În timpul acesta câţiva tineri să fie pregătiţi să împartă prin sală, hârtiuţe şi pixuri pentru ca cei prezenţi să poată răspunde)

 

 

1. Care sunt lucrurile a căror împlinire o aştepţi cel mai mult?

 

Lasă un interval de două trei minute celor din sală pentru a-şi scrie răspunsurile după care invită pe câţiva dintre ei să împărtăşească cu tine şi cu ceilalţi răspunsurile lor.

 

2. Dacă ai ştii sigur că Hristos ar reveni în cursul acestui an, în ce mod s-ar modifica lista ta de lucruri aşteptate.

 

              Realizează acelaşi lucru ca şi la întrebarea 1.

 

Care este obiectul aşteptărilor tale? Ce aştepţi cel mai mult? Lucruri care vin şi trec? Un copac înflorit care în timpul nopţii s-ar putea să se scuture? Un lucru pe care azi îl ţii în mână iar mâine nu, pentru că ţi s-a strecurat printre degete? Sau lucruri care durează? Lucruri pe care te poţi baza întotdeauna? Lucruri care nu se degradează în timp? Lucruri care rămân? Ce aştepţi tu cel mai mult? Eu aş dori să-I ofer în dar lui Hristos aşteptarea mea. Mi-aş dori ca de azi El să devină tot mai mult obiectul aşteptărilor mele.

 

C – Curaj

 

„Viaţa de creştin este mai mult decât consideră mulţi că este. Ea nu constă doar în blândeţe, răbdare, umilinţă şi bunăvoinţă. Aceste calităţi sunt esenţiale; dar este, de asemenea, nevoie de curaj, forţă, energie şi perseverenţă. Cărarea pe care o indică Hristos este un drum îngust, al tăgăduirii de sine. Pentru a porni pe această cărare şi a răzbi prin dificultăţi şi descurajări, este nevoie de oameni care să fie mai mult decât nişte făpturi plăpânde.

Fiecare suflet este înconjurat de o atmosferă proprie – poate o atmosferă încărcată cu puterea credinţei dătătoare de viaţă, de curaj, speranţă şi înmiresmată cu parfumul iubirii. Sau poate fi o atmosferă rece, apăsătoare, datorită nemulţumirii şi egoismului, sau otrăvită de mânjitura aducătoare de moarte a păcatului preferat. În mod conştient sau nu, fiecare persoană cu care venim în contact este influenţată de atmosfera pe care o emanăm în jur.

De multe ori, se întâmplă ca un suflet curajos să fie asaltat până la extrem de ispită şi să ajungă pe punctul de a ceda în lupta cu sinele şi cu puterile răului. Să nu descurajaţi un asemenea suflet în greaua lui bătălie. Întăriţi-l prin cuvinte care inspiră curaj şi speranţă şi care îl îndeamnă să rămână statornic pe calea sa. În felul acesta, prin voi, lumina lui Hristos va străluci asupra lui. „Nici unul din noi nu trăieşte pentru sine” (Romani 14,7). Prin influenţa pe care o exercităm în mod inconştient, cei din jur pot fi încurajaţi şi întăriţi sau pot fi descurajaţi şi îndepărtaţi de Domnul Hristos şi de adevăr.

Pentru ca lucrarea să poată înainta în toate direcţiile, Dumnezeu cheamă tinereţea plină de vigoare, zel şi curaj. El i-a ales pe tineri să ajute la înaintarea cauzei Sale. Pentru ca să facă planuri cu mintea limpede şi să execute cu o mână curajoasă, este nevoie de întreaga lor energie. Tinerii şi tinerele sunt invitaţi să-şi predea puterea tinereţii lor lui Dumnezeu, ca, prin exersarea puterilor lor, prin gânduri pline de agerime, isteţime şi acţiuni viguroase, ei să poată aduce slavă lui Dumnezeu şi salvarea pentru aproapele lor.” [E.G.W.]

Dacă a avea curaj este un lucru atât de important vreau atunci să fac din hotărârea mea de a îndrâzni să fac lucruri mari împreună cu Dumnezeu şi de a avea mereu curaj, darul meu pentru El.

 

R – Rugăciune

Vorbeşte, Doamne…

Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob
şi robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grâul Tău un bob
şi dragoste mai multă!

Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
în vremea de zăbavă…

Vorbeşte, Doamne, căci sînt gol
şi-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat Cuvîntul.

Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
şi flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu şi nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sînt rob
şi robul Tău ascultă…

Costache Ioanid

A – Acceptare

 

„ Ce este Adevărul?” Dacă adevărul ar fi fost un concept anume, un lucru abstract probabil că discuţiile referitoare la el nu s-ar fi încheiat niciodată. Fiecare dintre noi are o părere diferită despre un lucru sau altul. Şi în mod uimitor fiecare dintre noi ţinem întotdeauna să credem că avem cea mai mare dreptate. Uneori ţinem să fie adevărate unele lucruri absolut banale. Probabil reminiscenţe din certurile noastre de copii. Încă ne mai place să susţinem că cireşele sunt cele mai delicioase fructe, că cel mai frumos joc este cel de şotron şi la mare e mai frumos ca la munte. Sau invers. Uneori discuţiile noastre despre adevăr trec însă dincolo de sfera copilăriei. Unii încă mai cred că în ceruri se poate ajunge oricum, aţii mai sunt de părere că tot ce contează este ceea ce simţi, că tu eşti propriul tău stăpân şi tu eşti singurul care poţi hotărî într-o direcţie sau alta în ceea ce te priveşte, că tot ceea ce contează este ziua de azi, că de fapt nu eşti decât o fiinţă într-o continuă evoluţie, că totul este mai mult decât relativ şi de fapt tot ceea ce contează este clipa.

Poate tocmai de aceea este atât de bine că Adevărul este o persoană. O persoană pe care nu o poţi modela aşa cum vrei pentru ca tu să ai mereu dreptate, o persoană care să îşi schimbe părerile în funcţie de vremea de afară sau de cercul de prieteni, sau de ultimele tendinţe ale lumii. Adevărul este Isus Hristos. Şi în prezenţa Lui Adevărul devine unul singur, clar şi de nemodificat. În prezenţa Lui lucrurile nu mai pot fi gri, ci albe sau negre pentru că prezenţa Lui este cea care pune cel mai bine în evidenţă culoarea şi validitatea fiecărei bucăţi de adevăr. La El adevărul nu poate fi decât unul singur pentru că El a spus toate lucrurile care sunt adevărate. Ceea ce contrazice adevărul Lui poate fi considerat orice, dar mai puţin adevăr.

Darul meu pentru Dumnezeu astăzi este acceptarea adevărului Lui. Mi-aş dori ca de astăzi să nu mai accept adevărurile mele, obţinute prin certuri de copil şi ţinute strâns cu dinţii până astăzi, ci să accept doar adevărul Lui, chiar dacă uneori s-ar putea să doară.

 

            R – Răbdare (E recomandat la această activitate să nu ai niciun ceas la vedere. Cel mai bine ar fi, dacă ţi se dă voie, să dai ceasul din sală jos, înainte de începerea programului)

              

                  A sosit din nou timpul ca şi dumneavoastră, cei ce ne-aţi ascultat până acum să deveniţi parte a acestui program, de aceea vă propunem să realizaţi împreună cu noi următoarea activitate. Fără colaborarea d-vs. nu va ieşi aşa cum trebuie şi nu vom trage nici lecţie pe care noi o considerăm importantă. Pentru început vă rugăm să vă ridicaţi cu toţii în picioare în cea mai deplină linişte. (Aştepţi să se ridice toată lumea.). Înainte de a vă spune ce aveţi de făcut în continuare avem rugăminte ca la sfârşitul activităţii, să vă aşezaţi în linişte, fără a-i deranja pe aceia care nu au terminat încă.

Următorul pas este să închideţi ochii. (Insistă cu blândeţe ca nimeni să nu rămână cu ochii deschişi. Când toţi au ochii închişi mergi mai departe.). Număraţi în gând până la 60. Odată ce aţi terminat de numărat vă puteţi aşeza pe scaun şi veţi deschide ochii. (Cu siguranţă nu se vor aşeza toţi o dată. Asta este şi ideea de fapt!!!)

Stând şi observându-vă, mi-am dat seama o dată în plus că timpul are o altă durată pentru fiecare dintre noi. Pentru unii trece mai repede, pentru alţii trece mai încet. Şi parcă pentru mine trece întotdeauna cum trebuie şi în cazul altora trece ori prea încet ori foarte repede. Problema, nu-i aşa parcă este întotdeauna la altcineva. De fapt tind să cred că adevărata problemă este răbdarea. Nu am întotdeauna răbdare cu timpul altora. Nu am răbdare cu cei care fac lucrurile mult prea încet pentru mine sau cu cei care mă întrec. Uneori nu am răbdare nici chiar cu Dumnezeu. De obicei la El lucrurile merg mult prea încet pentru mine şi de cele mai multe ori nu mai am răbdare să aştept, şi fac lucrurile aşa cum le gândesc eu, în graba mea. Şi pierd. De aceea, darul meu pentru Dumnezeu de astăzi este răbdarea. Răbdarea de a aştepta mereu răspunsul Lui care vine întotdeauna la timpul potrivit.

 

 

            E – Excelenţă

 

   Te iubesc

Te iubesc

mai mult decât iubesc amurgul de primăvara
când uimit de farmecul ramurilor abia înflorite
adorm cu ele in gând
de teama ca pana in zori
sa nu cumva sa dispară…

Te iubesc
mai mult decât iubesc
munţii cu frunţile lor semeţe
acoperite de zăpada
pe care doar cei cutezători
pot sa le vadă…

Te iubesc

mai mult decât iubesc
valurile marii ce se dăruiesc ţărmului
spărgându-se in mii de mărgăritare
pentru ca atunci când Te-am cunoscut
am găsit in Tine
o dăruire mai mare…

Te iubesc
mai mult decât iubesc
sublimul melodiilor de dor
cantate de copii pentru Tine,
pentru ca atunci când am auzit glasul Tău
am simţit că in el exista
nuanţe de dor
cu mult mai sublime…

Te iubesc
mai mult decât iubesc
farmecul serilor petrecute cu cei dragi împreună,
când cei mici
povestesc atât de frumos despre visele lor
încât ascultându-i
soarele uita adeseori să apună…

Mai mult decât tot ce poate fi frumos
pământesc sau ceresc
Te iubesc…

Un gând insa mă doare
ades abia rostit:
ca nu pot sa Te iubesc, la fel cum Tu m-ai iubit!
(Norel Iacob)

 

 

E-ul meu va veni de la excelenţa pe care mi-o doresc în relaţia mea cu Dumnezeu 

  Încheiere

          Am adunat laolaltă în cutia inimii noastre pe parcursul întregului program o serie de daruri pe care am dori să le oferim lui Dumnezeu: credinţa noastră deplină în ceea ce poate face El cu vieţile noastre, onestitatea cu care vrem să relaţionăm cu El, neprihănirea Lui care vrem să devină şi a noastră, Sabatul pe care ne-am dori să îl ţinem aşa cum El aşteaptă de la noi, aşteptarea Lui şi doar a Lui, curajul de fi aşa cum El vrea să fim, rugăciunea pe care am dori să o înălţăm mai des decât am făcut-o până acum, acceptarea adevărului Lui pe deplin, răbdarea de a aştepta răspunsul Lui şi excelenţa pe care ne-am dori-o în relaţia cu El. De fapt darul cel mare pe care am dori să Il oferim astăzi, dar care nu face decât să adune tot ceea ce am menţionat noi până acum, lăsând însă încă suficient spaţiu pentru multe altele, este CONSACRAREA noastră. Gândul, cuvântul, fapta şi pasul nostru am dori să fie ale Lui pentru ca gândurile noastre să ne înalţe, cuvintele noastre să clădească, fapta să vorbească despre El iar pasul să urce spre cer. Urechea, ochiul şi inima ne-am dori să fie tot ale Lui pentru ca urechea să poată auzi tot mai bine şoapta Lui, ochiul să vadă drumul spre cer şi inima să bată de dorul revederii Lui. Şi tot ce a rămas nespus tot al Lui să fie. Darul meu pentru El azi aş dori să fie consacrarea mea. Dar tu?