IDEI speciale pentru PROGRAMUL dedicat MAMEI si poezii

deAndrei Spiridon

IDEI speciale pentru PROGRAMUL dedicat MAMEI si poezii

CONTINUT GENERAL program mama009
CONTINUT GENERAL program mama009
CONTINUT GENERAL program 009.doc
45.5 KiB
150 Downloads
Details

IDEI  speciale pentru PROGRAMUL dedicat MAMEI

  • Fiecare copil (mai mic ori mai mare) oferă mamei sale o scrisoare de mulţumire, semnată, scrisă de mână.(vezi modelul anexat)
  • Pastorul sau un prezbiter să invite pe toate mamele în faţă şi să conducă un moment de mulţumire şi dedicare a lor în rugăciune specială.
  • Evocaţi public, persoane care au fost ca nişte mame, pentru copiii bisericii( de ex. instructoarele de la şc. Sabat copii, licurici, explo, etc.) Mulţumiţi-le pentru investiţia lor.
  • Oferiţi o floare tuturor fetelor şi femeilor prezente.
  • Ca un cadou, oferiţi-vă să ajutaţi pe câteva persoane, care sunt mamă şi sunt în vârstă, să le ajutaţi în săptămâna următoare la ceva treburi pe acasă.
  • Dacă vă puteţi organiza, pregătiţi o masă festivă (împreună cu fetele din comunitate) dacă nu, puteţi comanda un tort, o prăjitură, ceva.
  • Pe lângă flori puteţi oferi un mic dar (nu trebuie să fie costisitor, ci semnificativ şi atunci când îl înmânaţi, public evident, să fie însoţit de câteva cuvinte sincere de apreciere).
  • Puteţi invita pe cineva special pentru sărbătoritele voastre.
  • Oferiţi făgăduinţe lucrate de voi (sub forma unui semn de carte, a unei felicitări, o ilustrată sau altceva)
  • Invitaţi copii sau tineri care sunt dispuşi să vorbească să aprecieze ceva în mod special la mamele lor, să mulţumească pentru ceva, să vorbească despre situaţii dificile în care au simţit că mama lor le-a fost sprijin.
  • Găsiţi pentru fiecare mamă din biserică un corespondent biblic( un personaj din biblie cu care aceasta se aseamănă foarte bine, din punct de vedere al caracterului, al atitudinii).

 

POEZII

SUNT BINE  MAMĂ

 

Aud şi-acum că te mai rogi şi te mai temi

De neştiutul care-mi dă târcoale

Dar, azi îţi spun să nu mai gemi

Că m-ai crescut la Dumnezeu în poale.

 

Încă mai simt cum tremuri netihnită

Cum ţi se pare că auzi, că vezi,

Dar vreau să ştii că astăzi, troienită,

Eşti numai tu sub tâmple de zăpezi.

 

Opreşte-te din întrebări şi freamăt,

Am mai crescut şi merg aşa cum ştii

Am înţeles al nopţii tale geamăt

Îmi luminezi prin codrii frunţii argintii.

 

Tu eşti mereu cu mine la răscruce,

Tu îmi deschizi şi poartă şi cărări

Dar lasă pleoapele să se usuce;

M-ai învăţat să merg printre chemări.

 

Aşează-te măcar în gând o clipă

Şi lasă lacrima să limpezească-n zare

Să vezi cum  am sub propria-mi aripă

Cărarea ce-ai visat în ceasul de născare.

 

Îţi spun că Dumnezeu e lângă mine

Aşa cum L-ai rugat  demult, demult,

Iar azi Îl rog să-ţi fie ne-ndrăznit de bine,

Ca binele din cer de neoprit tumult.

 

MENIRE

 

Pe tine Dumnezeu te cheamă

Să fi mai mult decât un bulgăre  de mamă

Tu eşti un soi de drum prin univers

Cu văi de nemişcate stele

Ca o planetă într-un singur vers.

 

 

Tu ştii chemarea  spre senin

Cum ştiu luceferii să ardă pe deplin

Tu străluceşti în nopţi de humă

Cât poarta unei galaxii

De parcă eşti a bunătăţii sumă.

 

 

Femeie, tu, aduni în tine zarea

Cu dimineţile, cu neumbrită înserarea

Şi cerni prin lanuri de tăceri

Refrenul  vieţii ca un leac

La ţărm de ne-nţelese adieri.

 

 

Eşti un liman al neschimbării

Eşti încă visul ce răspunde căutării

Priveşte cum  de la-nceput

Eşti tot o coastă şi-un întreg

Ca vasul dintr-o lacrimă de lut.

 

 

Dacă-ai uitat ce eşti vreo clipă

Dacă te stingi necumpănit în vreo risipă

Întoarce-te la Cel ce te-a zidit

Alege să fi tu din planul Lui

Şi tu şi universul tău veţi fi de neumbrit.

 

MAMĂ  MEREU

 

Mereu  au fost mâinile tale mai calde, mai vecine

Şi pâinea ce frămânţi a fost mai dulce mamă

Din ochii tăi trudiţi în nopţile  departe şi străine

A curs fără oprit lumina cea  fără de seamă.

 

Întotdeauna tu  ai spus mai mult în lacrimi şi tăceri

Ca jarul din apusuri ce-nvăluie  miresmele din lunci

În mâinile firave au stat mereu, mereu, puteri

Ce-au împlinit ascunse  visarea unor prunci.

 

Şi versul tău a fost ca o cerească rugăciune

Când nu ştiam de ce  şi pentru cine te plecai

Şi m-ai lăsat  să trec lipsit de orice-amărăciune

De ca şi cum m-aş fi născut mai mult în rai.

 

Ca nimeni altul mi-ai citit neîndrăznitul de pe buze

Şi-ai auzit oceanele din gând cum răscoleau

Tu ai ştiut să-mi fii metafora dintâi cu tot cu muze

Ca un poem pe care alţii poate nu-l ştiau.

 

Te-a zugrăvit Maestrul ca pe un tablou cuminte

Cu uliţi, cu pădure fermecată şi cu lună

În care tot aud un cântec de deasupra de cuvinte

Şi unde nu-s amurguri care să-mi  apună.

 

Din mâna Lui, tu, ca un bulgăre de taină

Aduci la viaţă rostul  încă nefiinţei

Şi dai împărăţiei de lumină pământească haină

De parcă ai ciopli un chip credinţei.

 

Ne-ar fi departe şi  anevoie înţelesul poate

Şi Dumnezeu ne-ar fi străin cât nu vom şti

De nu ne-ai fi iubit  mai sus de lucrurile toate

De nu erai, nici noi vreodată nu am fi.

 

 

PROZĂ

 

TU EŞTI EROINA!

„dacă nu vii cu mine nu voi pleca nici eu!”

Era un fel de şantaj ceea ce Barac îi cerea Deborei.

Ce face pe un lider, într-o lumea patriarhală încă, să  împartă viziunea şi evident biruinţa cu o femeie?

Frumuseţea ei? Înţelepciunea? Bogăţia? Influenţa ?

Poate. Dar în mod sigur compania ei era dorită datorită legăturii strânse pe care o avea cu Dumnezeu.

Nimic nu dărâmă barierele, nici un alt argument nu stă mai convingător într-o zodie a prejudecăţilor decât  relaţia cu Dumnezeu. Cine poate sta împotriva unui caracter, fie el al unui bărbat sau al unei femei, care este zidit pe temelia Atotputerniciei?

Cum ar fi cineva în stare să nu respecte o viaţă sfântă? Cine s-ar încumeta să nu se plece în faţa devotamentului a curăţiei şi a prieteniei cu Cerul?

Politica? Misoginii? Obtuzitatea?

Nimeni şi nimic nu poate opri victorii; nici o barieră nu rezistă în faţa rugăciunii şi a credinţei, aşa cum nu există oprelişte în calea unui fir ce desface şi stânca pentru a înflori şi a răspândi parfum într-o lume de piatră şi vifor.

 

Vreau să te întreb pe tine „DEBORA”; îţi ştii valoarea? Te-ai convins de importanţa chemării tale? Ştii câtă forţă stă în pilda ta de viaţă , în faptul de a fi alături de eroi?

 

Poţi spune , nu. Şi să alergi mereu neînţeleasă şi singură printre bătăliile care nu vor conteni în calea ta. Sau poţi răspunde da, şi să fii astfel lumina unei bătălii care se va opri în pragul veşniciei noastre. Poţi fi eroina!

 

 

E SĂRBĂTOAREA  TA, MAMĂ!

 

Ne-ntoarcem la tine mamă cum vin corăbierii acasă după ocolul lumii bântuite de furtuni. Mereu tu eşti limanul cu pace, cu miros de pâine caldă, cu Dumnezeu.

Azi este festivalul tău, mamă!

Nu-ţi facem statui pentru că te-am transforma în ceea ce nu eşti, şi nici icoană nu –ţi pictăm, am umbri chipul tău fără seamăn. În mod sigur, când Cerul ni te-a dat a fost un dar. Dumnezeu ştia că odată zidul păcatului crescut între noi şi El, trebuia să dea puterea şi dragostea cuiva dintre noi. A dat putere taţilor noştri şi ţi-a încredinţat dragostea ţie. Ştia că nimeni altcineva nu ar fi mai vrednic să o aibă şi să o-mpartă aşa cum ar face chiar El: cu totală lepădare de sine, fără de plată, fără zgârcenie, cu .

Tu dai mângâierile  fără de merit. La tine nu se vinde nimic.

Nimeni nu ştie câte rugăciuni ai şoptit fără glas; nimeni nu poate aduna necursele lacrimi ce-ţi stau fântână în inima pururea trează, şi numai Dumnezeu a scris de câte ori, de ce, ai trecut singură prin valea grijilor spre ceasuri de tăciune.

 

Întotdeauna ai tăcut şi ai trudit; mereu ai sacrificat fără de zgomot. Târziu aflăm că tu ai fost, că tu ai dat, că ai plătit şi nimeni n-a ştiut.

 

Şi dacă nu le ştim; cum oare ţi-am putea plăti vreodată? Dacă tu plată nu primeşti la ce răsplată ne-am putea gândi?

De-aceea azi venim în faţa Tatălui care te ţine şi despre care ne trăieşti frumos şi-n palma Lui ascundem fiecare doar un nume, numele tău. Nume pe care îl rostim şi-nseamnă tot, şi cântec şi mulţumire şi dor.

Iar dacă El , în ale cărui visterii se află tot şi veşnicia, iar El te ştie bine, noi n-avem alta de făcut decât să-ţi mulţumim  şi-n semn de plecăciune să-ţi dăruim petala unei flori.

 

 

IDEE SPECIALĂ

Exemplu de scrisoare personală către mama

Lângă expresiile sugerate, poate chiar într-o ordine aproximativ la fel, pune cuvintele , simţămintele tale.

 

Dragă mamă,

 Mereu am vrut să-ţi spun că………….

 Tu ai fost pentru mine,………………

 Când mă gândesc la iubirea ta, la grija cu care mi-ai fost alături, vreau să-ţi spun că………………………….

 Azi, la sărbătoarea vreau să……………….. 

Cu aleasă preţuire,……

 

Despre autor

Andrei Spiridon administrator

Lasă un răspuns