IDEI speciale pentru PROGRAMUL dedicat MAMEI
POEZII
SUNT BINE MAMĂ
Aud şi-acum că te mai rogi şi te mai temi
De neştiutul care-mi dă târcoale
Dar, azi îţi spun să nu mai gemi
Că m-ai crescut la Dumnezeu în poale.
Încă mai simt cum tremuri netihnită
Cum ţi se pare că auzi, că vezi,
Dar vreau să ştii că astăzi, troienită,
Eşti numai tu sub tâmple de zăpezi.
Opreşte-te din întrebări şi freamăt,
Am mai crescut şi merg aşa cum ştii
Am înţeles al nopţii tale geamăt
Îmi luminezi prin codrii frunţii argintii.
Tu eşti mereu cu mine la răscruce,
Tu îmi deschizi şi poartă şi cărări
Dar lasă pleoapele să se usuce;
M-ai învăţat să merg printre chemări.
Aşează-te măcar în gând o clipă
Şi lasă lacrima să limpezească-n zare
Să vezi cum am sub propria-mi aripă
Cărarea ce-ai visat în ceasul de născare.
Îţi spun că Dumnezeu e lângă mine
Aşa cum L-ai rugat demult, demult,
Iar azi Îl rog să-ţi fie ne-ndrăznit de bine,
Ca binele din cer de neoprit tumult.
MENIRE
Pe tine Dumnezeu te cheamă
Să fi mai mult decât un bulgăre de mamă
Tu eşti un soi de drum prin univers
Cu văi de nemişcate stele
Ca o planetă într-un singur vers.
Tu ştii chemarea spre senin
Cum ştiu luceferii să ardă pe deplin
Tu străluceşti în nopţi de humă
Cât poarta unei galaxii
De parcă eşti a bunătăţii sumă.
Femeie, tu, aduni în tine zarea
Cu dimineţile, cu neumbrită înserarea
Şi cerni prin lanuri de tăceri
Refrenul vieţii ca un leac
La ţărm de ne-nţelese adieri.
Eşti un liman al neschimbării
Eşti încă visul ce răspunde căutării
Priveşte cum de la-nceput
Eşti tot o coastă şi-un întreg
Ca vasul dintr-o lacrimă de lut.
Dacă-ai uitat ce eşti vreo clipă
Dacă te stingi necumpănit în vreo risipă
Întoarce-te la Cel ce te-a zidit
Alege să fi tu din planul Lui
Şi tu şi universul tău veţi fi de neumbrit.
MAMĂ MEREU
Mereu au fost mâinile tale mai calde, mai vecine
Şi pâinea ce frămânţi a fost mai dulce mamă
Din ochii tăi trudiţi în nopţile departe şi străine
A curs fără oprit lumina cea fără de seamă.
Întotdeauna tu ai spus mai mult în lacrimi şi tăceri
Ca jarul din apusuri ce-nvăluie miresmele din lunci
În mâinile firave au stat mereu, mereu, puteri
Ce-au împlinit ascunse visarea unor prunci.
Şi versul tău a fost ca o cerească rugăciune
Când nu ştiam de ce şi pentru cine te plecai
Şi m-ai lăsat să trec lipsit de orice-amărăciune
De ca şi cum m-aş fi născut mai mult în rai.
Ca nimeni altul mi-ai citit neîndrăznitul de pe buze
Şi-ai auzit oceanele din gând cum răscoleau
Tu ai ştiut să-mi fii metafora dintâi cu tot cu muze
Ca un poem pe care alţii poate nu-l ştiau.
Te-a zugrăvit Maestrul ca pe un tablou cuminte
Cu uliţi, cu pădure fermecată şi cu lună
În care tot aud un cântec de deasupra de cuvinte
Şi unde nu-s amurguri care să-mi apună.
Din mâna Lui, tu, ca un bulgăre de taină
Aduci la viaţă rostul încă nefiinţei
Şi dai împărăţiei de lumină pământească haină
De parcă ai ciopli un chip credinţei.
Ne-ar fi departe şi anevoie înţelesul poate
Şi Dumnezeu ne-ar fi străin cât nu vom şti
De nu ne-ai fi iubit mai sus de lucrurile toate
De nu erai, nici noi vreodată nu am fi.
PROZĂ
TU EŞTI EROINA!
„dacă nu vii cu mine nu voi pleca nici eu!”
Era un fel de şantaj ceea ce Barac îi cerea Deborei.
Ce face pe un lider, într-o lumea patriarhală încă, să împartă viziunea şi evident biruinţa cu o femeie?
Frumuseţea ei? Înţelepciunea? Bogăţia? Influenţa ?
Poate. Dar în mod sigur compania ei era dorită datorită legăturii strânse pe care o avea cu Dumnezeu.
Nimic nu dărâmă barierele, nici un alt argument nu stă mai convingător într-o zodie a prejudecăţilor decât relaţia cu Dumnezeu. Cine poate sta împotriva unui caracter, fie el al unui bărbat sau al unei femei, care este zidit pe temelia Atotputerniciei?
Cum ar fi cineva în stare să nu respecte o viaţă sfântă? Cine s-ar încumeta să nu se plece în faţa devotamentului a curăţiei şi a prieteniei cu Cerul?
Politica? Misoginii? Obtuzitatea?
Nimeni şi nimic nu poate opri victorii; nici o barieră nu rezistă în faţa rugăciunii şi a credinţei, aşa cum nu există oprelişte în calea unui fir ce desface şi stânca pentru a înflori şi a răspândi parfum într-o lume de piatră şi vifor.
Vreau să te întreb pe tine „DEBORA”; îţi ştii valoarea? Te-ai convins de importanţa chemării tale? Ştii câtă forţă stă în pilda ta de viaţă , în faptul de a fi alături de eroi?
Poţi spune , nu. Şi să alergi mereu neînţeleasă şi singură printre bătăliile care nu vor conteni în calea ta. Sau poţi răspunde da, şi să fii astfel lumina unei bătălii care se va opri în pragul veşniciei noastre. Poţi fi eroina!
E SĂRBĂTOAREA TA, MAMĂ!
Ne-ntoarcem la tine mamă cum vin corăbierii acasă după ocolul lumii bântuite de furtuni. Mereu tu eşti limanul cu pace, cu miros de pâine caldă, cu Dumnezeu.
Azi este festivalul tău, mamă!
Nu-ţi facem statui pentru că te-am transforma în ceea ce nu eşti, şi nici icoană nu –ţi pictăm, am umbri chipul tău fără seamăn. În mod sigur, când Cerul ni te-a dat a fost un dar. Dumnezeu ştia că odată zidul păcatului crescut între noi şi El, trebuia să dea puterea şi dragostea cuiva dintre noi. A dat putere taţilor noştri şi ţi-a încredinţat dragostea ţie. Ştia că nimeni altcineva nu ar fi mai vrednic să o aibă şi să o-mpartă aşa cum ar face chiar El: cu totală lepădare de sine, fără de plată, fără zgârcenie, cu bucurie.
Tu dai mângâierile fără de merit. La tine nu se vinde nimic.
Nimeni nu ştie câte rugăciuni ai şoptit fără glas; nimeni nu poate aduna necursele lacrimi ce-ţi stau fântână în inima pururea trează, şi numai Dumnezeu a scris de câte ori, de ce, ai trecut singură prin valea grijilor spre ceasuri de tăciune.
Întotdeauna ai tăcut şi ai trudit; mereu ai sacrificat fără de zgomot. Târziu aflăm că tu ai fost, că tu ai dat, că ai plătit şi nimeni n-a ştiut.
Şi dacă nu le ştim; cum oare ţi-am putea plăti vreodată? Dacă tu plată nu primeşti la ce răsplată ne-am putea gândi?
De-aceea azi venim în faţa Tatălui care te ţine şi despre care ne trăieşti frumos şi-n palma Lui ascundem fiecare doar un nume, numele tău. Nume pe care îl rostim şi-nseamnă tot, şi cântec şi mulţumire şi dor.
Iar dacă El , în ale cărui visterii se află tot şi veşnicia, iar El te ştie bine, noi n-avem alta de făcut decât să-ţi mulţumim şi-n semn de plecăciune să-ţi dăruim petala unei flori.
IDEE SPECIALĂ
Exemplu de scrisoare personală către mama
Lângă expresiile sugerate, poate chiar într-o ordine aproximativ la fel, pune cuvintele , simţămintele tale.
Dragă mamă,
Mereu am vrut să-ţi spun că………….
Tu ai fost pentru mine,………………
Când mă gândesc la iubirea ta, la grija cu care mi-ai fost alături, vreau să-ţi spun că………………………….
Azi, la sărbătoarea vreau să………………..
Cu aleasă preţuire,……