Aşteptând şi adormind
16 mai 2015
Vei mai auzi de la avocatul meu
16 mai 2015
Atat de aproape
Atat de aproape
Atat de aproape.doc
53.5 KiB
99 Downloads
Details

PROGRAM   MUZICAL

„ATÂT DE APROAPE”

DEVA, 24 AUGUST 2002

CUPRINS:

  1. Deschidere – 47 din cele 52 Atât de aproape e Domnul
  2. Rugăciune
  3. Poezie – Mesaj – Radmila
  4. Tema I – Gabi B.
  5. Cor + Comunitate – 77 / 100 Atâta dor
  6. Tema II – Gabi T.
  7. Cor + Comunitate – 50 / 52 Veşti de sfântă speranţă
  8. Tema III – Octavian
  9. Poezie – Cântec de singurătate – Nuţu
  10. Cor + Comunitate – 48 / 52 Ne pregătim de drum
  11. Tema IV – Camelia
  12. Poezie – Chemare – Lavinia
  13. Închidere – 78 / 100 Pentru nori de osanale
  14. Rugăciune
  15. Cor + Comunitate – 49 / 52 Ştim un râu cu apă vie
  16. Preludiu – ieşire

 

MESAJ

Despre întoarcerea Lui,

Am uitat să vorbim,

Ca nişte păgubaşi muşcaţi de somn,

Nu mai contează locul unde locuim

Nu ne mai doare gândul, şi nici dorul,

Noi suntem mulţumiţi că mai dormim.

 

Despre întoarcerea Lui

Ne place să tăcem

Ca nişte inculpaţi surprinşi de Lege

Şi e ciudat să predicăm oricui de ea

Când noi abia putem culege

Şi nu ne săturăm oricâte am avea.

 

Despre întoarcerea Lui,

Încă vorbim indiferent,

Ca şi un papagal în zi de sărbătoare

Numai atunci când urmărim câte-un „client”,

Când banii nu ne mai ajung

Sau dacă fulgeră prea tare.

 

Despre întoarcerea Lui

Ne pasă mereu mai puţin,

Ne-a mai rămas doar teoria aşteptării,

Ajunge că o stăpânim în mod deplin,

E bine că n-o dăm uitării

Şi că promitem să-o iubim

 

Dar întoarcerea Lui

Va fi la vremea hotărâtă,

Chiar dacă eu o spun ori n-o spun nimănui,

El va veni.

Chiar dacă inima e tot mai răzvrătită

Uitarea noastră nu v-a sta în calea Lui.

 

Despre întoarcerea Lui

Ar trebui să învăţăm a vorbi.

Ar merita să trăim despre ea

Şi-ar trebui să tăcem, să-ncepem a iubi,

Fiindcă-atunci

El ar putea veni.

 

Daniel Chirileanu

Corigenţi la… – pag. 183

 

TEMA I

 

„Iată, Eu vin curând” (Apocalipsa 22:12)

Cât de curând înseamnă curând?

Cât de mult vrea El să-L aşteptăm?

Nu cunoaştem răspunsul la această întrebare. Ceea ce ştim este că timpul are o altă semnificaţie pentru Dumnezeu decât are pentru noi.

El îşi împlineşte făgăduinţele atunci când soseşte timpul potrivit, aşa cum Îl vede El din perspectiva veşniciei.

În Grădina Edenului, chiar în zorii istoriei omenirii, Dumnezeu le-a promis lui Adam şi Evei, că se va naşte un Copil care va fi Eliberatorul lor, care îl va înfrânge pe Satana şi care va reface lumea lor perfectă.

„Venirea Mântuitorului a fost prezisă în Eden”, ne spune Ellen White în cartea „Hristos Lumina lumii”. „Când au auzit prima dată această făgăduinţă, Adam şi Eva au aşteptat ca ea să se împlinească în scurtă vreme. L-au întâmpinat cu bucurie pe fiul lor întâi – născut, sperând că ar putea fi el Eliberatorul. Dar împlinirea făgăduinţei întârzia…

Veacurile treceau, unul după altul; glasurile profeţilor au amuţit. Dar, la fel ca stelele în vastul circuit al orbitelor lor stabilite de Dumnezeu, şi planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă şi nici întârziere. (Hristos, Lumina lumii, pag. 31, 32).

La patru mii de ani după ce li se făcuse acea făgăduinţă, a venit Hristos pentru a o împlini. Nu era „curând” în felul în care înţeleg oamenii timpul, însă era exact timpul potrivit din istoria omenirii în care să intervină Dumnezeu.

Nici grabă, nici întârziere. Cronometrul lui Dumnezeu funcţiona corect. Isus a venit atunci când lumea avea mai multă nevoie de El.

 

TEMA II

Care este motivul pentru care ne numim adventişti? (răspuns din sală)

A doua venire, întoarcerea în curând a lui Isus.

Pionierii noştri adventişti aveau un nume special pentru speranţa lor, pentru credinţa lor de nezdruncinat în întoarcerea lui Isus. Ei o numeau „fericita nădejde”, speranţa binecuvântată.

Expresia aceasta sună astăzi puţin cam demodat. Azi nu-i mai auzim pe credincioşii adventişti vorbind despre „fericita nădejde”.

Dacă pionierii noştri adventişti ne-ar putea vedea astăzi, în anul 2002, ar fi într-adevăr dezamăgiţi. Poate ar fi şi puţin nedumeriţi şi cu siguranţă că ar fi şi trişti.

Iar, dacă reacţia lor imediată ar putea fi să-L întrebe pe Dumnezeu de ce nu Şi-a împlinit promisiunea, în următorul moment întrebările lor s-ar îndrepta către noi şi către generaţiile de adventişti care au trăit începând din vremea lor şi până astăzi.

„Ce a dat greş?” ne-ar putea întreba ei: „N-aţi făcut tot ce trebuia pentru a duce lumii Evanghelia? Isus a promis că după ce Evanghelia Lui va fi vestită în toată lumea va veni sfârşitul (Matei 24:14). De ce sunteţi încă aici?”

Este oare vina părinţilor noştri că Isus nu a venit? Este vina noastră? Sau toate sunt legate de marele plan a lui Dumnezeu? Nu putem şti sigur. Dar ceea ce putem şti sigur este că El va veni când se va împlini vremea.
 

TEMA   III

„Planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici grabă, nici întârziere” scria Ellen White. El ştie când se împlineşte vremea.

Mesajul Său este încă acelaşi ca pe vremea când Isus îi avertiza pe ucenici: Fiţi gata, pentru că Fiul Omului va veni într-un ceas când nu-L aşteptaţi. (Matei 24:44)

Mesajul nu este: „Pregătiţi-vă!”, ci „FIŢI GATA!”. Fii tot timpul gata! Trăieşte-ţi viaţa fiind mereu gata! Trăieşte astfel încât în orice clipă, dacă ar veni Isus, tu să-L întâmpini cu bucurie.

Înseamnă aceasta să trăieşti o viaţă perfectă, fără păcat?

Cu siguranţă că ascultarea este necesară. Respectarea legii lui Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt, ne va ajuta să fim gata. Dar cel mai important aspect este relaţia noastră cu El.

Suntem noi îndrăgostiţi de El? ne place să petrecem timp împreună cu El? Se află El pe primul loc în viaţa noastră?

Ce va găsi Isus când se va întoarce? Ne va găsi el aşteptându-L cu nerăbdare să revină?

El vine pentru a face lucrurile aşa cum ar fi trebuit să rămână de la început. Va şterge păcatul şi va crea o lume nouă, curată, eternă, în care vom putea să trăim şi să iubim, să muncim, să învăţăm, să ne jucăm şi să ne bucurăm.

Aceasta este fericita nădejde.

Acesta este visul care ne va inspira să-i invităm pe toţi prietenii noştri, familia şi vecinii, să fie şi ei prezenţi acolo în ziua aceea.

Aceasta este speranţa care ne va face să fim întotdeauna gata, astfel ca, atunci când El se va întoarce, să putem spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru; L-am aşteptat, iar El ne va izbăvi” (Isaia 25:9)

Eu vreau să fiu gata! Dumneavoastră, nu?

Eu mă simt inspirat(ă) de nădejdea aceasta. Fie ca ea să vă inspire şi pe dumneavoastră.

 

CÂNTEC DE SINGURĂTATE

Isuse, peste timp Te-aştept

Mai port o stea în candela răbdării,

Privesc spre cer în ceasul aşteptării

Şi-un dor de Tine-mi bate iar în piept

 

Eşti singurul răspuns la dorul meu,

Te caut printre norii trecători,

De-atâtea anotimpuri cu ninsori

Mi-e chipul nins şi pasul tot mai greu.

 

Când pasul Tău venind din depărtări

Îşi va aşterne drum pe-ntinsul zării

Mă vei găsi în pragul înserării

Purtând în ochi adâncuri de tăceri.

 

Eşti singurul răspuns la întristarea mea,

Te caut printre bolţile albastre,

Pe drumu-acesta luminat de astre

Coboară iar şi ascultă-mi inima.

 

Se zbate-n mine un dor de Dumnezeu

Şi simt cum ochiul Tău mă vede-n noapte,

O, vino iar, să fim mereu aproape,

Eşti Domnul meu, eşti Împăratul meu.

 

Gabriel Rusu

Şansa eternităţii – pag. 77

 

TEMA IV

Dumnezeu vrea să fie Dragostea noastră, Prietenul nostru cel mai apropiat. Deocamdată, aceasta trebuie să fie o relaţie la distanţă, păstrată vie prin rugăciune, închinare, studiu biblic şi lucrarea Duhului Sfânt.

Însă Dumnezeu nu va lăsa lucrurile aşa! El doreşte să ne întâlnească faţă în faţă. El vrea să ducă relaţia noastră un pas mai departe – astfel ca să putem trăi alături de El pentru totdeauna. „Mă voi întoarce”, ne-a promis El, „şi vă voi lua cu Mine, ca să puteţi fi şi voi acolo unde sunt Eu” (Ioan 14,3). El nu vrea să rămână despărţit de noi pe vecie, căci ne iubeşte prea mult.

Avem un Dumnezeu care nu ne va lăsa aici, jos, să încercăm să facem ce putem mai bun din bătrâna noastră lume tristă, poluată şi coruptă. Avem un Dumnezeu care vrea să fim alături de El – pentru veşnicie.

A fi „adventist” înseamnă să crezi în advent, să crezi că Isus va veni din nou. Teologia noastră, lucrurile în care credem în calitate de creştini adventişti de ziua a şaptea, arată spre un Dumnezeu care vrea să fie împreună cu noi. Un Dumnezeu care a vrut să vină pe pământ şi să trăiască la fel ca oricare dintre noi. Un Dumnezeu care vrea să petreacă în fiecare săptămână o zi în exclusivitate în compania noastră. Şi un dumnezeu care ne iubeşte atât de deplin, încât, în cele din urmă, refuza să trăiască veşnicia fără noi.

El se va întoarce pentru a face din această relaţie una permanentă.

CHEMARE

 

Doamne, s-au depănat mulţi ani

de când mi-ai spus că o să vii,

La umbra aripilor Tale, stau

număr zile ruginii,

Şi-n fiecare dimineaţă, caut

spre răsărit promisul nor.

Căci de venirea Ta Isuse,

mi-e dor, mi-e tare dor.

 

Doamne, au început să râdă mulţi,

spunându-mi că tu nu mai vii,

Însă cu-acelaşi dor în suflet

nu dau crezare vorbelor pustii,

Ci îmi ridic privirea

către-ale Tale zări senine.

Şi aşternând un zâmbet sub lacrima de dor,

te chem pe Tine.

 

Doamne, sunt aşa de străin,

pe pământul acesta plin de păcat,

Unde nu este milă, unde

de Tine toţi au uitat.

Vreau să mă-ntorc pe corabie!

Precum al lui Noe porumbel,

Şi-mbrăţişat de mila Ta

să nu mai plec defel.

 

Doamne, mi-e aşa de tânără,

inima dorinţei către ţara Ta,

Şi-n suflet mă frământă întrebarea:

Cum voi putea?

Cât de departe sunt de casă?

Pleacă-Ţi privirea spre robul Tău

şi ajută-l să urce, ajută-l Tu.

 

„Şi să-L cunosc…” pag. 117 – Iacob Coman

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *