Infranarea poftelor.doc
Infranarea poftelor.doc

141.0 KiB
578 Downloads
Details

Category:	Programe muzicale noi
Dată:	23 septembrie 2015

Cineva spunea că autocontrolul este capacitatea de a rupe o ciocolată în patru bucăţi – acest test este pentru persoanele cărora le place cu adevărat ciocolata – capacitatea de a rupe ciocolata în patru bucăţi, după care să mănânci numai o bucată.
Ştiţi despre ce vorbesc. Pentru unii dintre noi poate că nu este ciocolata, poate fi altceva, şi ştim ce este. Alexandru cel Mare a cucerit multe naţiuni în timpul său, dar nu şi-a putut controla slăbiciunea pentru alcool. Napoleon Bonaparte nu şi-a putut controla ambiţia pentru mai mult. Regele Midas, din mitologie, nu-şi putea controla dorinţa de a acumula cât mai mult aur în ciuda tuturor bogăţiilor lui.
Adesea invidiem şi admirăm persoanele care au un puternic autocontrol, în timp ce ignorăm să marcăm domeniile în care şi noi avem autocontrol. Alteori, ne bizuim puţin cam mult pe propria noastră abilitate de a controla lucrurile şi evenimentele care dau formă vieţii noastre. Adesea realizăm prea târziu că ne-am îndreptat către o direcţie greşită în tot acest timp.
Cu toţii suntem pe deplin conştienţi că acest dar al autocontrolului, al înfrânării poftelor, nu este o ustensilă casnică pe care o putem procura de la super-market. Sau dacă am cumpăra-o, s-ar putea să dorim altceva întrucât nu avem autocontrolul de a lua decizii bune. De asemenea, mulţi dintre noi suntem conştienţi de domeniile din viaţa noastră în care trebuie să manifestăm control. Există mulţi guru care doresc să-şi vândă produsele sau manthrele secrete pentru cum să câştigi darul autocontrolului.
Aş vrea să împărtăşesc ceva care este gratuit – şi vine din Cuvântul lui Dumnezeu. Gratuit pentru toţi care caută cu seriozitate. Biblia vorbeşte despre luptele cu autocontrolul pe care toţi le avem. Tot Biblia ne oferă soluţii despre cum să câştigăm un grad mai mare de autocontrol în viaţa noastră, nu puse toate într-un pachet frumos, ci mai degrabă ca un mod de vieţuire.
Proverbe 15:1 spune: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.” Cu toate astea folosim cuvinte aspre mai tot timpul. Mai sunt mute alte referinţe care vorbesc despre acest subiect al autocontrolului. Apostolul Pavel, scriindu-le galatenilor spune că dacă Îl acceptăm pe Isus Hristos în viaţa noastră şi îi permitem Duhului Sfânt să ne conducă, una dintre roadele pe care le va da viaţa noastră este autocontrolul sau înfrânarea poftelor. Nu ştiu de ce Pavel pune autocontrolul la sfârşitul listei din Galateni 5: 22. Poate ştia că este unul dintre domeniile din viaţa noastră cel mai dificil de controlat.
Autocontrolul este una dintre temele pe care Pavel le abordează în scrierile sale şi către alte biserici. În Corinteni 9: 25, scrie:
“Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări.” Aceia dintre dvs. care vă antrenaţi sau care aţi participat la competiţii sau concursuri ştiţi ce înseamnă acest lucru. Nu te aştepţi să intri într-o competiţie fără antrenament sau pregătire şi să câştigi.
De-a lungul istoriei, guverne şi conducători au dat legi despre cum trebuie să trăim şi să ne comportăm unii cu alţii. Din dosarele istoriei, se ştie cum fiecare dintre aceste legi au fost încălcate. Facem acest lucru şi astăzi fie ca ne place, fie că nu.
Guvernele continuă să promulge legi pentru a oferi un anumit grad de disciplină şi control. Aceasta este slujba lor. Adesea, ei încalcă propriile legi în scopuri egoiste. Totuşi toate aceste restricţii sunt pentru control extern, dar pentru un creştin această disciplină vine mai înainte din autocontrolul interior. Vine din cunoaşterea lui Isus Hristos în viaţa noastră. Avem nevoie să dezvoltăm şi să practicăm control spiritual în interior pentru a ne ajuta să depăşim situaţiile dificile despre care ştim că nu le putem înfrunta cu propriile noastre puteri. Mulţi au încercat prin propriile puteri şi au eşuat.
Proverbe 16: 32 spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” Din nou suntem învăţaţi că starea finală a unei persoane fără autocontrol este una într-adevăr tristă.
În Proverbe 25: 27-28 citim: „Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.”
În vremea când acest verset era scris, un zid puternic care să împrejmuiască oraşul era esenţial pentru supravieţuire. Zidul proteja oraşul de atacurile duşmanilor şi de invazii. Autocontrolul este ca un zid puternic. Când practicăm autocontrolul acesta ne poate proteja de dorinţele şi ispitele care ameninţă cu invadarea şi preluarea controlului vieţii noastre.
Te lupţi cu disciplina autocontrolului? Cât despre mine, eu ştiu că da. Sunt multe domenii în viaţa mea pentru care Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat autocontrol, dar mai sunt încă alte domenii cu care mă lupt. Continui să mă rog în mod constant pentru autocontrol în domeniile în care am lupte.

VERSURI
Din clipa-n care ne-am născut
Ne cere Diavolul tribut.
În ochii lui, cu-adanc dispreţ,
Ne cântăreşte pentru el
Şi-n lupta cu Emanuel
Pe capul nostru pune preţ.

„Îţi dau profit! Îţi dau plăceri!
Şi zile fără de dureri!
Şi lumea-ntreagă, într-un gest,
Doar numai mie să te-nchini.
Priveşte umbre, nu lumini!
Detestă tot ce eu detest!”

Privindu-ne ca pe gunoi
Îşi râde Diavolul de noi.
Şi-n schimbul iadului scârbos
Şi al Adâncului cel crunt,
Ne cere un păcat, marunt,
Şi lepadare de Hristos.

Acum, ca şi de alte dăţi,
Prin deformate realităţi,
Făcând păcat, nu eşti scăpat
De întunericul de hau…
Făcând pacat e chipul tău
Ireversibil transformat.
(Tribut Diavolului, de Cătălin Lata)

O CALE DE SCĂPARE

“Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1 Corinteni 10:13)

Chiar din grădina Edenului, oamenii au avut de înfruntat ispita. Pentru Adam şi Eva a fost fructul interzis. Pentru mine, poate fi fumatul, drogurile, sexul pre- şi extramarital, înşelăciunea sau minciuna.
Din fericire, Dumnezeu îmi face două făgăduinţe, două promisiuni de care să-mi aduc aminte când sunt ispitit.
Mai întâi, El mă asigură că ispita nu va fi niciodată mai mult decât aş putea să duc eu. Poate fi mai mult decât pot face faţă eu, dar nu poate fi mai mult decât poate Dumnezeu. El este întotdeauna alături de mine să mă sprijine.
În al doilea rând, Dumnezeu îmi promite să-mi dea o cale de scăpare din ispită. Îmi va arată calea dacă îi voi cere. Deja îmi oferă o mulţime de sfaturi în Biblie. Memorarea Cuvântului Său mă ajută să ştiu ce este corect şi bine.
Fără Dumnezeu nu aş avea nici o şansă în faţa ispitei. Cu Dumnezeu, ştiu că pot înfrunta cu putere orice.

Dar tu?
1. Prin ce căi te ajută Dumnezeu să scapi de ispită?
2. Memorează 1 Corinteni 10: 13 şi spune-l când te simţi ispitit.
3. Vorbeşte cu Dumnezeu despre ispitele pe care le ai; roagă-L să te ajute să le rezişti.

JOACA CU FOCUL

„Poate cineva sa ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?” (Proverbe 6:27-28)

Imaginează-ţi că te uiţi prin vitrina unui magazin la un lucru pe care ţi-l doreşti cu adevărat. Dar magazinul este închis. Ai sparge geamul şi ai fura acel lucru? Bineînţeles că nu!
Cam la fel este şi cu tentaţia sexuală. Dacă cedezi s-ar putea să fi fericit pentru câteva minute, sau poate pentru câteva zile, dar la sfârşit vor fi consecinţe serioase. Apare vina. Apoi regretul.
De aceea aceste versete însemnă mult pentru mine. De fapt, imi spun că nu mă pot juca cu focul foarte mult fără să fiu ars. Mai devreme sau mai târziu consecinţele păcatului mă vor ajunge. Când mă gândesc la acest lucru astfel, nu este greu să spun nu.

Dar tu?
1. Gândeşte-te la o dată când ai fost ispitit să păcătuieşti. Cum ai răspuns? Ce te-a ajutat sau te-ar fi putut ajuta să rezişti ispitei?
2. Gândeşte-te la caracteristicile focului – cum este, ce face, şi aşa mai departe. De ce crezi că autorul Proverbelor compară tentaţia sexuală cu focul?
3. Roagă-L pe Dumnezeu să rezişti tentaţiei, ispitei şi să te ajute să iei decizii înţelepte.

VERSURI
E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.
Dar lânga el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbeşte o sopârla din cartea lui cu poze.
Acum copilu-şi pune creionul între dinţi.
„…Şopârlele-s frumoase… şi-s repezi… şi-s cuminţi.”
Uşor el dă o foaie. Şi alta…Şi-nca una.
Apare papagalul… păunul şi păuna..
şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
şi un…Dar stai… afară… cine-a scâncit la uşă?
Băiatul stă şi-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag şi strigă: „E cineva?” Tăcere.
Ba nu. E-un glas subţire. Auzi? – Mi-e frig… îngheţ…
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!
– Dar cine eşti? Mi-e frică. – Sunt mic… – Să-ntreb pe tata!
– Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
– Dar cine eşti? – Un vierme… – O, viermii nu prea-mi plac.
– Dar eu sunt mic…o scamă… Şi, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai trage zăvorul că mi-e frig!
Şi i-a deschis băiatul: – Noroc şi seara bună!
– Noroc… Dar unde-i ploaia? – A stat… Nu vezi că-i lună?
Hi-hi!… A fost o glumă ca să mă laşi pe prag…
Dar stai, nu-nchide uşa, că după mine trag
un vechi şi bun prieten, un şoricel din pod…
– Sunt eu! Dar cartea unde-i! Ia dămi-o să ţi-o rod!
Apoi o să dăm fuga prin mese şi prin blide
să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
că trag şi eu cu coada o bufniţă flămândă!
– O bufnita? Mi-e frică! – Dar bufniţa e blândă…
– Sunt bufniţa! Priveşte în ochii mei rotunzi.
De-acum să umblii noaptea şi ziua să te-ascunzi!
Să fii ascuns de mama, de tata… Stai puţin.
Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin…
– Eu! Mă cunoşti. Sunt vulpea. Şi cred că mă iubeşti…
– Eu ştiu că vulpea strică… – Ce? – Viile?… – Poveşti!
Dacă asculţi de mine am să te-nvaţ să furi!
– Dar e pacat… – N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute?…
Şi-acum… deschide-n lături, că vine… vine iute…
o zână fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale
slăvitei caracatiţi!… încolăcimii sale!
– Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară!… Prea târziu…
Căci bufniţa şi vulpea şi şoarecul suriu
dau uşa de perete. Şi umede ventuze
se prind în rotocoale pe umeri, peste buze…
Ce rece-nbraţişare! Cum i se frânge trupul!…
– Aşa! Sunt desnădejdea! Acum apare lupul!
Vai! în chenarul uşii doi ochi de foc se-arată…
E lupul ce rânjeşte… şi vine… vine… „Tata!”
Ca trăznetul loveşte o flacără pe lup.
Iar umedele braţe de pe copil se rup.
– Tu dormi? îi spune tata. Şi lecţia n-ai scris!
Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost… vis…

„Minciuna nu-i o crimă”, se spune câteodată.
„E-un vierme mic, ce trece. Şi floarea-i tot curată…”
Nu, floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.
Întâia ta minciună aduce pe a doua.
Întâi e o verigă, apoi un lanţ: robia.
Visarea trage lenea, şi lenea lăcomia.
Apare băutura, desfrâul, furtişagul.
Şi-apoi când deznădejdea, trecând în grabă pragul,
te face să-ţi curmi viaţa sau să te-mbete crima,
cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună… Prima.
Minciuna e o crimă! E-o crimă orice pată!
Când vine micul vierme, tu strigă-n grabă: „Tata!”
Prin sângele salvării loveşte-l pe duşman!
Alungă primul oaspet, căci ultimu-i Satan!
(Un vierme mic , de Costache Ioanid)

GÂNDEŞTE-TE LA ACEST LUCRU

„Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4: 8)

Ai încercat vreodată să te gândeşti la două lucruri în acelaşi timp? Codul PIN şi tot ce ai mâncat ieri? Cântecul tău preferat şi capitala Lituaniei? Nu merge, nu? Te poţi gândi la un lucru şi apoi la celălalt, dar nu la amândouă în acelaşi timp.
De aceea sfatul lui Pavel din Filipeni 4: 8 este atât de măreţ. Dacă te gândeşti la lucruri care sunt adevărate şi pure, nu există nici o posibilitate să te gândeşti la lucruri care sunt false sau murdare. Dacă îţi umpli mintea cu gândurile lui Dumnezeu nu-ţi va rămâne loc pentru gunoiul la care oricum nu ar fi trebuit să te gândeşti.
Când îmi aţintesc gândurile către Dumnezeu, acţiunile mele urmează gândurile. Rămân alături de El şi El rămâne alături de mine.

Dar tu?
1. Care sunt situaţiile în care ţi-a fost dificil să-ţi păstrezi gândurile curate? Cum le poţi evita?
2. Fă o listă cu lucruri bune care-L onorează pe Dumnezeu şi la care să te gândeşti. Petrece timp gândindu-te la aceste lucruri astăzi.
3. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ţi controlezi gândurile.

ÎNVAŢĂ SĂ SPUI „NU”

„Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (Tit 2:11-12)

Înţelegerea harului lui Dumnezeu – ce a făcut pentru noi prin Hristos – ar trebui să ne motiveze să fim înfrânaţi. Când realizăm că Isus a murit pentru păcatele noastre pentru ca să avem viaţa veşnică, singurul răspuns este să trăim în devoţiune pentru Dumnezeu. Aceasta presupune să zicem nu păcatului şi să ne străduim să trăim în neprihănire. Dar harul său nu ne aduce doar această înţelegere, ne dă şi puterea să facem acest lucru. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus din morţi ne împuterniceşte şi pe noi să zicem nu ispitei şi da unei vieţi după voia lui Dumnezeu. (vezi roamni 6)
Dar bineînţeles că rareori ne dăm seama de acest lucru imediat. Ia timp să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi cum lucrează El. Maturizându-ne în relaţia cu Dumnezeu, începem să observăm că dacă zicem nu lucrurilor rele este chiar bine pentru noi. Ne ajută să ne bucurăm de viaţă din plin. Ne protejează de durerea care poate veni dacă ne urmăm dorinţele păcătoase. De exemplu, cuvântul Domnului ne spune să evităm relaţiile sexuale extramaritale. Mulţi oameni cred că această poruncă este ridicolă şi cei care o urmează sunt pierduţi. Dar în realitate, aceia care ascultă porunca pot evita multe dureri, precum bolile cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, şi răni emoţionale.
Chiar şi când începem să pricepem „de ce-urile” poruncilor lui Dumnezeu, încă poate fi dificil de ascultat. Este chiar dificil să practici autocontrolul într-o lume unde suntem în mod constat bombardaţi cu mesajul „fă ceea ce te face să te simţi bine”. Şi dacă suntem sinceri cu noi înşine, adeseori vrem ca nevoile noastre să fie împlinite şi dorinţele satisfăcute pe moment. Ne putem simţi ca şi cum ne luptăm într-un război deja pierdut.
Deci cum am putea să începem să câştigăm mai multe bătălii decât pierdem. Aşezându-ne inima către lucrurile care sunt sus (Coloseni 3:1-2). Aceasta înseamnă să ne concentrăm pe ce este etern decât să trăim pe moment. Gândeşte-te la cele timpuri când eşti ispitit să-ţi compromiţi standardele pentru a face parte din mulţimea COOL care pretinde a fi deosebită.
Acelea sunt momente când trebuie să priveşti la imaginea de ansamblu. Liceul reprezintă 4 ani din viaţa ta, la fel facultatea. Sau alte momente. Vor trece aşa de repede. Poţi fie să pierzi vremea sau poţi lua decizii care vor avea un impact veşnic asupra lumii. Poţi trăi pentru propria plăcere sau poţi să-i cauţi pe alţii şi să le araţi dragostea lui Hristos.

Dar tu?
În ce fel eşti ispitit să trăieşti doar pentru moment? Cum pot aceste lucruri să te reţină să trăieşti pentru Dumnezeu?
Priveşte ispita în perspectivă. Dacă alegi să te dai bătut acum, cât va ţine delectarea? Dacă îi spui nu, care sunt beneficiile pe termen lung?
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să faci alegeri care au beneficii trainice, veşnice.

PRIVEŞTE LA ISUS
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15)
Isus este exemplul de bază în autocontrol. Deşi ispitit în toate modurile posibile, El nu a cedat. Să nu credeţi că a fost uşor pentru El. Evrei 2: 18 spune că a suferit când a fost ispitit. El a experimentat aceeaşi luptă cu păcatul pe care o avem şi noi. Acest lucru ar trebui să ne încurajeze. Nu mai bine să cerem ajutor de la cineva care deja a trecut prin ceea ce trecem noi şi a terminat victorios?
Cum a reuşit Isus să ia deciziile corecte mereu? Pentru un răspuns căutaţi în Luca 4: 1-13 şi citiţi despre timpul când a fost ispitit de diavolul pentru 40 de zile. Prima cheie o găsim în versetul 1, care spune că Isus era „plin de Duhul Sfânt”. În calitate de urmaşi ai lui Hristos, şi noi avem Duhul Sfânt care locuieşte în noi, oferindu-ne puterea de a spune nu ispitei. Al doilea lucru de observat este cum a răspuns Isus când diavolul I-a spus să transforme pietrele în pâini – o ispită cu adevărat, de vreme ce nu mâncase de 40 de zile! Răspunsul lui Isus? A citat Scriptura : „Omul nu va trăi numai cu pâine” (Deuteronom 8: 3). De fapt, de fiecare dată când Satana a încercat să-L ispitească Isus a răspuns cu Scriptura.
Şi noi ne putem proteja de atacurile vrăjmaşului cunoscând Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ştim adevărurile Scripturii, vom putea să recunoaştem minciunile când acestea vor apărea. Şi vor veni. Precum scrie în 1 Petru 5. 8 Diavolul „dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită”. Ţinta lui este să ne distrugă. Dar dacă rezistăm Diavolului, va „fugi” de la noi. (Iacov 4: 7) Şi cu cât îi rezistăm lui Satana cu atât devine mai uşor. Şi apoi, înainte ca să ne dăm seama, vom avea obiceiuri plăcute lui Dumnezeu. Aceasta nu se poate să facem singuri, bineînţeles. Trebuie să privim la Isus din nou şi din nou. El a trecut prin aceste lucruri înainte şi ştie cum să ne treacă şi pe noi.

Dar tu?
Care-ţi sunt slăbiciunile care te fac vulnerabil la atacurile duşmanului?
Ce paşi poţi să faci pentru a-ţi întări apărarea? Pe cine poţi înrola să te ajute?
Roagă-L pe Dumnezeu să-ţi dea prieteni binevoitori să te ajute să stai tare în ispite.

FRUCTUL INTERZIS
“Patimile păcatelor, arătate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte” (Romani 7: 5)
În Galveston, Texas, un hotel de pe ţărmul Golfului Mexic avea pus acest anunţ în fiecare cameră: „interzis pescuitul de la balcon”
În „Confesiunile” sale, Augustin (354-430), teologul binecunoscut, medita asupra atracţiei pentru interzis. „ Era un păr lângă via noastră, încărcat de fructe. Într-o noapte furtunoasă, noi tineri ticăloşi, ne-am pornit să furăm…… Am luat o grămadă imensă de pere – nu ca să ne ghiftuim cu ele, ci ca să le dăm la porci, cu toate astea am mâncat suficient cât să avem plăcerea fructului interzis. Erau pere frumoase, dar nu erau perele după care jinduia sufletul meu mizerabil, pentru că aveam o mulţime mai bune acasă. Le-am luat doar pentru a fi hoţ…… Dorinţa de a fura a fost trezită doar de interzicerea de a fura”
Romani 7 întăreşte adevărul ilustrat de Augustin: natura umană este inerent rebelă. Daţi-ne o lege şi o vom vedea ca o provocare de a o încălca. Isus, totuşi, ne iartă fărădelegile şi ne dă Duhul Sfânt. Ne împărtăşeşte o dorinţă nouă şi capacitatea ca plăcerea noastră ce mai mare să devină a fi pe plac lui Dumnezeu.
Fructul interzis are gust dulce, dar are consecinţe amare.

La final se pot citi de către cei care au fost la amvon următoarele idei, la care – după caz – veţi adăuga altele:

 Autocontrolul este un element de bază pentru viaţa creştină.
 Autocontrolul se produce în interior şi voluntar.
 O viaţă autocontrolată este o viaţă controlată de Duhul Sfânt.

Cântec
„stai tare-n ispite”!