Descoperirea cailor de comunicare in familie
28 august 2015
Dispusi pentru viata vesnica
30 august 2015

Dincolo de tacere

Dincolo  de tacere.doc
Dincolo de tacere.doc
Dincolo de tacere.doc
68.0 KiB
82 Downloads
Details

Dincolo   de   tăcere

PROGRAM   ORA   TINERETULUI

CUPRINS:

  1. Cântare deschidere
  2. Rugă
  3. Cor
  4. Cuvânt de bun venit
  5. Introducere
  6. Poezie: La răscruce
  7. Relatare – Angela
  8. Relatare – Gigel
  9. Dialog – Andrei + Andreea
  10. Poezie: Sfaturi cu tâlc
  11. Discuţii pe grupe 15 minute
  12. Dezbateri în plen 10 minute
  13. Citate
  14. Cor
  15. Cântare închidere
  16. Rugă
  17. Postludiu – ieşire

Deva,

Cuvânt de bun venit:

 Ne bucurăm să fim împreună la acest program de tineret. Vă  spunem un bun venit şi dorim ca pentru un timp să privim împreună asupra problemelor pe care le întâmpină adolescenţii în relaţia cu părinţii sau părinţii în relaţia cu adolescenţii.

Sunt sigur că nu vom epuiza toate aspectele, dar acest program poate constitui un punct de plecare în a arăta adolescenţilor că ne pasă de ei şi părinţilor că nu sunt singuri în misiunea pe care o au pentru copiii lor.

Introducere

Era o după-amiază târzie când pastorul a intrat în scara blocului unde locuia familia G.  pentru a le face o vizită. În timp ce urca s-a întâlnit cu Aura şi Cosmin, copii soţilor  G, care l-au salutat în grabă. După ce a intrat în casă a putut să observe ochii plânşi ai sorei şi nervozitatea uşor sesizabilă a fratelui G.

Pastorul şi-a cerut scuze pentru momentul nepotrivit al vizitei, promiţând să revină cu o altă ocazie, dar fratele a cerut să rămână spunând: „E bine că aţi ajuns acum să vedeţi prin ce calvar trecem noi aproape în fiecare zi. Nu ne mai putem înţelege cu copii, vin şi pleacă când vor, dacă spunem ceva, ne spun că suntem depăşiţi de istorie cu principiile noastre, aproape tot timpul şi-l petrec cu prietenii, iar când vin la biserică nu fac altceva decât să stea în curte la discuţii. Am încercat toate metodele dar nu am reuşit să-i atragem pe drumul bun.”

Sora G. a continuat: „Frate pastor, am creat toate condiţiile pentru ei, nu le-am cerut niciodată să facă nimic, ci doar să-nveţe, îi chemam doar la masă iar apoi îi lăsam să-şi facă treburile lor. Erau zile când abia dacă schimbam câteva cuvinte unii cu alţii.  Şi acum când au ajuns în liceu, îmi spun: „dacă v-au trebuit copii atunci e datoria voastră să ne creaţi condiţii şi să ne lăsaţi să facem ce vrem noi, să fim liberi să ne construim destinul fără constrângerile de pe vremea voastră”. Spuneţi dumneavoastră ce să ne facem cu ei.”

Probabil că fiecare dintre noi am auzit asemenea discuţii sau poate că am trăit asemenea clipe în familia noastră. Unii poate le-au depăşit deja de mult şi îşi aduc aminte doar de partea hazlie a evenimentelor. Aş dori ca în această ocazie, după ce vom asculta problemele unor  adolescenţi, să încercăm să găsim câteva soluţii pe care am putea să le aplicăm în asemenea situaţii.

LA   RĂSCRUCE

Cine eşti tu, omule tânăr?

Cu visul mereu răzvrătit şi departe,

Cu dragostea şi ura ta de carte?

 

Cine eşti tu?

Mereu năzdrăvan şi cuminte

Cu privirea rebelă sau revoltat în cuvinte?

 

Poate că eşti erou

Ori simplu călător spre neştiut,

Surprins că viitorul încă-o dată a trecut!

 

Ai zâmbetul neastâmpărat,

Ai o lumină zi de zi pe faţă;

Îmi pare că te naşti în fiecare dimineaţă.

 

Şi totuşi… cine eşti?

Atât de hotărât şi schimbător,

Când prăbuşit, când preaputernic luptător?

Probabil eşti un început,

Un altfel de-nceput pe lume

Şi crezi că toate clipele se vor supune.

 

Da, asta eşti: un început,

Un început, un început de drum.

Aş vrea să nu te-mpotmoleşti în scrum.

 

Şi, dacă vrei,

Să nu pleci singur niciodată;

Îţi recomand pe Tatăl meu, ca tată!

Daniel Chirileanu, Corigenţi la… a doua venire, pag. 9

Angela

Am 16 ani şi jumătate, dar asta nu-i prea important … în urmă cu aproape o lună m-am întors acasă tăcută şi speriată de aventura prin care tocmai trecusem. Nu-mi era foame, nici sete, nici măcar dor de cineva…. M-am închis în camera mea, dorindu-mi o clipă de linişte, dar…  după câteva adieri de chemare din partea mamei s-a declanşat furtuna de la distanţă: unde ai fost? Ce ai făcut? De ce taci?….

Când a văzut că nu apar la raport în sufragerie, s-a postat în faţa uşii de la camera mea şi n-a plecat până când … ghemuită în sufletul meu răvăşit, n-am deschis şi i-am turnat în lacrimi cumplita-mi aventură.

Era prima dată când îmi deschideam sufletul de atât de mult înaintea ei. A ascultat cu gura căscată, abia mai clipea, nu ştiu dacă a respirat, că eu n-am observat.

Când am terminat, am tăcut aşteptând torentul de vorbe ce-mi imputau lipsa de maturitate, ca de obicei… dar a tăcut … N-a spus nimic … A plecat, iar mai târziu m-a chemat la cină, apoi ne-am uitat la televizor împreună, nu ştiu la ce, că eu am aşteptat să deschidă o discuţie, dar n-a făcut-o…

A doua zi totul a intrat în normal, mâncăm împreună, vizionăm câte un film la T.V., mai schimbăm mici impresii despre cei de la biserică sau vecini, dar…..atât, asupra problemei mele tace, tace şi Tata… sunt ca şi Dumnezeu lângă mine şi totuşi absenţi.

Gigel

Ieri am împlinit 17 ani şi am avut o seară pe care n-am s-o uit niciodată. Am mers acasă mai devreme ca de obicei, sperând să-mi facă ai mei o surpriză şi mi-au făcut. Tata cu mama surprinşi de prezenţa mea atât de timpurie acasă, au vrut să folosească timpul pentru a-mi da o lecţie pentru viaţă. Tata şi-a început discursul cu citate celebre despre folosirea timpului, apoi mi-a spus: „tu nu vezi că pierzi timpul cu prietenii şi internetul, ai rămas în urmă cu învăţatul, acasă nu mai faci nimic, te îmbraci ca ultimul om, vorbeşti de parcă ai fi crescut în junglă, cu noi nu mai vorbeşti nimic …”  şi-a spus poezia până la capăt, iar mama îl aproba dând din cap. Când a terminat am vrut să le spun şi eu ce aveam pe suflet dar mi-am dat seama că nu are sens.

Nu-mi aduc aminte ca părinţii să fi stat vreodată de vorbă cu mine ca între oameni normali. Acasă n-am auzit decât reproşuri şi ceartă, exigenţe peste exigenţe de parcă ar fi trebuit să fiu înger, cred că au uitat că sunt al lor. O vreme am fost premiant în dorinţa de a scăpa de ceartă, dar acum nu-mi mai pasă ce părere au părinţii mei cei desăvârşiţi. Ei nu se văd când greşesc ci doar pe ceilalţi. Am decis să nu ţin cont de părerea lor.

 

Andrei    şi    Andreea

Se citeşte de către 2 persoane:

Andreea: măi Andrei, tu îţi aduci aminte că mama sau tata să se fi amestecat vreodată în treburile tale în cei 17 ani şi jumătate ai tăi?

Andrei: Surioaro, uiţi că suntem gemeni, cum s-au comportat cu tine, aşa s-au arătat  şi spre mine, sau crezi că au fost părtinitori?

  • A nu, nici nu-mi trece prin gând, dar azi am auzit câte probleme le fac părinţii prietenului meu şi sorei lui. Le impun la ce oră să se scoale, ce să mănânce, cu ce să se îmbrace, la ce oră să se culce, cât să înveţe, cât să stea cu mine, ştii chestii de genul ăsta…. 
  • Am auzit şi eu că sunt unii părinţi din-ăştia aşa, dar ferice de noi că nu avem astfel jandarmi.
  • Da abia acum îmi dau seama ce părinţi buni avem noi, că nu se bagă în ce nu-i priveşte. 
  • Ai noştri ştiu să-şi vadă de afaceri, iar când ajung seara acasă abia dacă mai apucă să mănânce şi să ne ţină la curent cu investiţiile. Ştii ce am descoperit că pun la cale?
  • Nu, doar ştii că nu pot citi gândurile. 
  • Ei bine, dragă Andreea, de ziua noastră vom primi câte o maşină fiecare.
  • De ce nu m-ai lăsat să mă bucur de surpriză atunci când va fi vremea potrivită? 
  • Da ce, pentru tine mai este o vreme potrivită pentru ceva, nu mă duci tu cu preşu. Nu tu ai spus că trăieşti în prezent tot ce poate fi trăit?
  • Măi Andrei, nu mă înţelege greşit, tot ce am vrut să spun este că trebuie să le oferim părinţilor satisfacţia de a ne vedea fericiţi de surpriză. 
  • Ei bine, oricum te vei bucura când vei vedea maşina, iar în ce priveşte surpriza vei putea s-o simulezi, că doar tu eşti artistă în a impresiona. Că doar suntem experţi la acest capitol
  • Sper ca în vreo discuţie să nu cumva să mă scap şi să spun ce maşină mi-ar place.
  • Nu-ţi fă griji, că oricum nu vei avea când, pentru că singurul timp petrecut cu ei în discuţie va fi ca şi până acum: cel de sâmbătă seara când ne uităm împreună la filme, şi atunci tata doarme, iar la mama poţi să-i spui orice, că până la sfârşit uită tot de emoţie.

 

SFATURI   CU   TÂLC

 

Fii vesel, tinere, în tinereţea ta,

Distrează-te până târziu, în noapte.

Poţi bâigui orice, te poţi şi desfăta,

Dar nu uita că mâine nu mai e departe.

 

Te poţi purta ca un barbar, aiurea,

Îţi poţi vopsi falangele şi gura,

Poţi fi un zdrenţăros şi un hoinar,

Dar vezi să nu-ţi îngropi măsura.

 

Adoptă orice ritm pentru vacarmul tău

Şi nu alege între blugii rupţi sau goliciune,

Supune-te nestingherit oricărui zeu,

Dar nu uita că toate sunt deşertăciune.

 

Te poţi juca de-a postul mare

Şi poţi mima chiar rugăciuni de pipirig,

Atâta doar că orice înscenare

Se va sfârşi cu bezna de afară şi cu frig.

 

Fii vesel tinere, în zbenguiala ta,

Şi nu lua în serios Apocalipsa,

Trăieşte-ţi rătăcirea, nu te mai lupta,

Dar fii atent că a-nceput eclipsa.

 

Poţi fi vitezoman, tâlhar sau pierde-vară,

Pensionat pe caz de bancuri şi bârfeli,

Dar ţine minte că-i târziu afară

Şi pe-ntuneric tare ţi se-ntâmplă să te-nşeli.

 

Poţi fi orice, oricând, oriunde,

Şi fiu de împărat, şi cerşetor,

Atâta doar că aşteptarea nu se-ascunde;

Tu eşti aşteptător, fiindcă ţi-e dor.

 

Daniel Chirileanu, Corigenţi la… a doua venire, pag. 80

 

Tema  discuţiei pe grupe: Comunicarea în .

  1. De ce credeţi că s-a ajuns la acest nivel atât de scăzut în comunicarea dintre părinţi şi copii în situaţiile prezentate?
  1. Care sunt consecinţele unei comunicări defectuoase sau a lipsei acesteia în familie?
  1. Care sunt beneficiile unei relaţii părinte copil, adolescent, bazate pe o comunicare „sănătoasă”?
  1. Ce soluţii a-ţi recomanda unei familii în care comunicarea este la nivelul unuia din cazurile prezentate? Cum v-aţi implica personal pentru ai ajuta?

      

   Formaţi grupe de 5-6 persoane pentru dezbateri.

Acordaţi 15 minute pentru dezbateri. Încurajaţi să se folosească de citate care să susţină ideile. Să noteze ideile cele mai importante pentru a fi prezentate în plen.

Dezbaterea în plen: 10 minute

  • acordă un timp limitat fiecărei grupe pentru a prezenta concluziile dezbaterilor.
  • în cazul unor păreri diferite daţi ocazia exprimării lor, dar nu încercaţi să obligaţi pe toţi cei prezenţi să adopte aceeaşi idee.

 

Citate  din  scrierile  E.G.W.

„Tinerilor trebuie să li se imprime ideea că se poate avea încredere în ei. Ei au un simţ al onoarei şi vor să fie respectaţi, şi acesta este dreptul lor.” Îndrumarea copilului,  pag. 168.

„Căminul este locul unde trebuie să înceapă educaţia copilului. Aici este prima şcoală în care, avându-i pe părinţi ca instructori, trebuie să înveţe lecţiile menite să-l călăuzească în viaţă  – lecţii de respect, ascultare, politeţe, stăpânire de sine. Influenţele educaţiei în cămin sunt o putere hotărâtoare spre bine sau spre rău. În multe privinţe acestea sunt tăcute şi progresive dar, numai dacă sunt îndreptate în direcţia cea bună, ele devin o putere pentru dreptate şi adevăr. Dacă copilul nu este instruit corect aici, Satana îl va educa prin agenţii aleşi de el. Cât de importantă este, deci, şcoala în cămin!”

„Părinţi, amintiţi-vă: căminul este o şcoală de formare în care copiii voştri trebuie să fie pregătiţi pentru căminul de sus. Mai de grabă renunţaţi la orice altceva decât la educaţia care trebuie   s-o primească în copilărie.” Îndrumarea Copilului pag. 1

„Luaţi-vă timp să discutaţi cu copilul. Fiecare mamă ar trebui să-şi ia timp pentru a discuta cu copiii ei, pentru a le corecta greşelile, şi cu răbdare, să-i înveţe calea cea bună.” Id. p. 14

„Să aveţi un sistem de studiu al Scripturilor în familiile voastre. Puteţi neglija orice altceva, de altă natură, …dar aveţi grijă ca sufletul să fie hrănit cu pâinea vieţii. Este imposibil de estimat rezultatele bune ale unei ore sau jumătăţi de oră dedicată zilnic Cuvântului lui Dumnezeu, într-o manieră voioasă şi socială. Nu întrerupeţi această clasă a familiei când bate cineva la uşă sau aveţi musafiri.” Id. p. 397

„Dacă aţi greşit în a vă îndeplini datoria faţă de familiile voastre, mărturisiţi-vă păcatul înaintea lui Dumnezeu. Adunaţi-vă copiii în jurul vostru şi aduceţi-le la cunoştinţă neglijenţa voastră. Spuneţi-le că vreţi să aduceţi o reformă în familie şi cereţi-le să vă ajute să faceţi căminul ceea ce trebuie să fie. Citiţi-le direcţiunile aflate în Cuvântul lui Dumnezeu. Rugaţi-vă cu ei şi cereţi-i lui Dumnezeu să le cruţe vieţile şi să-i ajute să se pregătească pentru un cămin în împărăţia Lui. În felul acesta puteţi începe o lucrare de reformă şi apoi continuaţi să ţineţi calea Domnului.” Id. p. 434

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *