A D E V Ă R U L
CUPRINS:
Deva, 9 aprilie 2005
ADEVĂRUL
Adevărul
se aşterne oricui la picioare
dar numai cel ce păşeşte
desculţ
îi simte puterea sfinţitoare
pentru că
trebuie să păşeşti
pe el totdeauna
dar nu să-l calci în picioare
Benone Cătană, Străinul din Galileea, pag. 75
INTRODUCERE
Căutăm adevărul, dar ….
Adevărul…un lucru pe atât de dorit, pe atât de controversat. Dorinţa de aflare a adevărului, setea cu care este căutat, pot fi sursa unor adevărate epopei. În antiteză cu el, minciuna ne surâde gingaş, dorind să ne atragă prin eternul „dar dacă lucrurile ar sta altfel?”
Dacă situaţia nu este „chiar” aşa cum pare?
Căutăm adevărul, dar iubim minciuna, ne complacem ei fără rezerve de multe ori. Adevărul şi minciuna sunt două părţi opuse ale realităţii noastre, dar spre deosebire de a doua, adevărul nu trebuie ascuns, umbrit sau înlocuit; chiar şi o simplă alterare în context, transformă adevărul în neadevăr.
Căutăm adevărul, dar aflându-l, descoperim uneori că era mai dulce neştiinţa şi parcă am vrea să dăm timpul înapoi pentru a lăsa lucrurile „mai în ceaţă”, căci dacă adevărul este prea crud riscăm să devenim nepopulari, în unele cazuri chiar habotnici în ochii celorlalţi şi ce este mai rău, putem decădea chiar în ochii noştri. Nu vrem să stârnim „o furtună într-un pahar cu apă”, în schimb ne lăsăm noi înghiţiţi de furtuna nepăsării.
Căutăm adevărul, dar cum? Prin ce metode? Ne plănuim viaţa, acţiunile, achiziţiile după voia Domnului sau deschidem o revistă şi citim horoscopul, curioşi să vedem dacă astrele se îndură să ne zâmbească în acea zi? Prima cale este cea ideală, ce scoate în lumină adevărul, dar a doua pune la rang înalt ghicirea şi poate în unele cazuri – izolate – este ajutată de coincidenţă.
Totuşi se pare că ocultismul câştiga tot mai mult teren în zilele noastre şi dacă în urmă cu doar câţiva ani istorisirea cu Saul şi femeia care vorbea cu duhurile morţilor ni se părea depăşită, astăzi acest fapt este realitate şi promovat chiar pe posturi naţionale de televiziune.
Din păcate, societatea de azi nu promovează tocmai valorile morale ci… un adevăr „îndulcit” care se dovedeşte a fi mai amar decât minciuna, dar care atrage pe cei ce caută un surogat realităţii.
Căutăm adevărul, dar ştim ce e adevărul? Sau… Cine?
Programul nostru, înfăţişează tocmai subiectul de care avem nevoie atât de mult: – Adevărul – iar dacă îl vom cunoaşte, şi îl vom trăi, ne va face liberi.
Amin!
TEMA I
Aceste cuvinte ofensează pe aceia care cred că sunt liberi şi după părerea lor trăiesc într-o pretinsă libertate, când în realitate ei sunt în cea mai neagră şi mai grea robie. „Adevărat vă spun, a zis Isus, că oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului”. Ioan 8:34.
Orice suflet care refuză să se predea lui Dumnezeu este sub controlul unei alte puteri. El poate vorbi despre libertate dar este în cea mai dezgustătoare robie. Lui nu i se îngăduie să vadă frumuseţea adevărului, deoarece mintea lui este robită.
Hristos a venit ca să sfărâme cătuşele care ţin sufletul în robia păcatului. „Dacă Fiul vă va face liberi, veţi fi cu adevărat slobozi”. Vers. 36.
În lucrarea de mântuire nu există constrângere. Sub influenţa Duhului Sfânt, omul este lăsat liber să aleagă cui vrea să-i slujească. Noi nu ne putem elibera de robia lui Satana, dar când dorim să fim liberaţi de păcat şi în nevoia noastră strigăm după putere din cer, puterile sufletului sunt umplute de energia divină a Duhului Sfânt şi ele ascultă de poruncile voinţei lui Dumnezeu.
Singura condiţie prin care este posibilă eliberarea omului este aceea de a deveni una cu Hristos. „Adevărul vă va face liberi”. Hristos este Adevărul. Păcatul poate să triumfe, numai prin slăbirea minţii şi distrugerea libertăţii sufletului. Supunerea faţă de Dumnezeu înseamnă refacerea omului, readucerea lui la slava şi demnitatea lui de om.
Amin !
CE ESTE ADEVĂRUL?
– Cugetări – (2 – 3 – 4 persoane)
Efeseni 4:25 („De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.”)
Am cunoscut o familie, povestea cineva, a cărei mamă este una din acele femei ce strălucesc în casa lor şi care n-au religia numai în gură, ci care şi lucrează după ea; care nu cer din partea copiilor lor cu stricteţe să iubească numai adevărul, ci care îl practică în viaţa lor de toate zilele. Avusesem ocazia de mai multe ori să observ, istorisea el, cum ea, mama, făcea sacrificii numai pentru a se ţine de cuvânt, adică pentru a împlini făgăduinţa pe care o dăduse vreunui copil.
Cuvântul pe care-l rostise odată, era pentru ea ceva sfânt.
În timpul vizitei mele auzisem într-o dimineaţă, cum fetiţa de 5 ani a gazdei mele, istorisea ceva tovarăşei sale de joacă şi aceasta din urmă părea a pune la îndoială cele istorisite.
Pentru că prietena sa se îndoia şi mai departe, atunci fetiţa indignată sări în sus şi cu obrajii aprinşi, şi cu ochii scânteietori, exclamă:
Pot să zică toţii copiii multe despre mamele lor:
„Mama mea mi-a spus totdeauna adevărul, nu mi-a spus niciodată, absolut niciodată ceva ce n-ar fi cu totul adevărat”? Dar taţii? Dar… eu?
Păzeşte-te de mincinosul care amestecă şi puţin adevăr în minciunile lui… el face ca şi stăpânul său, care a înşelat pe primii părinţi în Paradis. Amin!
Mântuitorul ne învaţă că nici un om care încearcă să apară ce nu este, ale cărei cuvinte nu exprimă adevărul, nu poate fi numit sincer sau adevărat. Dacă cuvintele Domnului (Matei 5: 34-37) ar fi luate în seamă, ele ar pune capăt bănuielilor rele şi neplăcutelor cuvinte de rău; căci vorbind despre faptele şi motivele altuia cine poate fi sigur că spune exact adevărul? Cât de adesea mândria, patima, ura personală, colorează impresia făcută. O privire, un cuvânt, chiar un accent al vocii pot fi însufleţite de neadevăr… Faptele pot fi înfăţişate în aşa fel, încât să dea o impresie greşită. Şi tot ce trece peste aceasta, vine de la cel rău.
„Tot aşa, şi creştinii ceea ce fac, trebuie să fie transparent, să fie clar ca lumina soarelui. Adevărul este de la Dumnezeu… Nu putem să spunem adevărul, dacă nu cunoaştem adevărul. Şi cât de adesea se întâmplă că păreri preconcepute, scăpări din minte, o cunoaştere incompletă, greşeli de judecată, ne împiedică să avem o dreaptă înţelegere a lucrurilor cu care avem de-a face. Noi nu putem să rostim adevărul, dacă minţile noastre nu sunt călăuzite continuu de Acela care este Adevărul.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor 3:75)
„Scepticismul poate trata cerinţele Legii lui Dumnezeu cu batjocură, luare în râs şi tăgăduite, spiritul lumesc poate contamina pe alţii, ca să stăpânească pe cei puţini; lucrarea lui Dumnezeu se va putea menţine pe poziţie, numai prin marea activitate şi continuu sacrificiu; totuşi la sfârşitul sfârşitului, adevărul va triumfa în chip glorios.” Profeţi şi Regi pag. 146.
„Nici unul din adevăraţii credincioşi nu vor fi duşi în rătăcire pentru că ei ascultă glasul adevăratului Păstor şi nu se duc după străini. Mărturia unuia şi a tuturor va fi:
Eu mă alipesc de Hristos şi de adevărul Său şi mă bucur în El ca Mântuitor al meu personal. În felul acesta, adevărul va fi dus în viaţa practică şi astfel se va răspunde la rugăciunea lui Hristos pe care a rostit-o în ajunul umilirii Sale când zicea „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul”. Ioan 17:17
EXPERIENŢĂ – UN COPIL DREPT
Sunt mulţi ani de atunci. Într-un sătuleţ pierdut între colinele Iranului, în Persia, locuia o mamă împreună cu băiatul ei. Tatăl murise şi mama ajunsese foarte săracă.
Băiatul se chema Selin. Într-o zi, mama văzând că n-o să-l poată ţine multă vreme alături de ea, îl trimise la un unchi care locuia la Shiras, un oraş foarte îndepărtat. Până să ajungă acolo trebuia să treacă peste munţi înalţi şi deşerturi întinse.
A plecat, împreună cu o caravană de neguţători. Când se opreau să poposească peste noapte, băiatul silitor cum era din fire, dădea ajutor servitorilor la îngrijirea cămilelor.
Într-o zi, mergeau de-a lungul unei văgăuni prin munţi. Stâncile se ridicau ameninţătoare de o parte şi de alta înfigându-şi vârfurile drept în cer, iar calea era aşa de întortocheată, încât de-abia putea să vadă la câţiva paşi înaintea lor pe unde trebuie să apuce. La căderea nopţii se găseau încă prin părţile acestea muntoase. Tăbărâră la marginea unui pârâiaş şi se culcară. Peste noapte, veniră hoţii. Când Selin se trezi din somn, văzu că neguţătorii şi servitorii erau legaţi cobză, tâlharii aprinseseră un mic foc ca să facă lumină şi să se încălzească. Ei duceau pe neguţători unul câte unul la şeful lor care căuta să-i facă să spună ce au asupra lor.
În cele din urmă veni şi rândul lui Selin. Dar el era aşa de mic, încât şeful crezu că nu este cazul să piardă prea mult timp cu el.
Băiatul o aduse numai decât, el o luă, tăie colţul şi ieşiră la iveală cele trei piese de aur, tocmai aşa cum spusese băiatul. Apoi, şeful tâlharilor scoase din punga lui de la brâu încă trei piese de aur şi le dădu pe toate şase lui Selin.
Apoi, porunci să vină conducătorul caravanei şi îi zise:
Present Truth
Ce este adevărul?
Această problemă a frământat omenirea în decursul veacurilor şi oamenii s-au întrebat mereu care este adevărul.
Pilat dorea şi el să ştie: care este adevărul?
Să lăsăm acum să răspundă Cuvântul lui Dumnezeu la această întrebare:
Numai ce este conform Legii lui Dumnezeu este Adevăr.
Cine este născut din Dumnezeu ascultă glasul Lui – Ioan 18:37. (“Cine este din adevăr, acela aude vocea Mea” Ioan 18:37.)
Acela vorbeşte adevărul din inimă. Psalm 15:2 („Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă.”)
Cunoaşte adevărul… 1 Ioan 2:21 („V-am scris nu că n-aţi cunoaşte adevărul, ci pentru că îl cunoaşteţi, şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.”)
El este Dumnezeul Adevărului. Isaia 65:16. („Aşa că, cine se va binecuvânta în ţară, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, şi cine va jura în ţară, va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.„)
Adevărul aduce slobozenie – libertate. Ioan 8:32. („veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.„)
Omul este prins în robia păcatului: diferite patimi, beţii, fumatul, pofte, etc. Ioan 8: 33.34 („Adevărat, adevărat, vă spun”, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.”)
Vă îndemn să facem deseori această rugăciune:
– „O, Doamne, ajută-ne tuturor să fim oamenii adevărului. Fă-ne credincioşi adevăraţi cu totul ca să auzim vocea Ta. Tu Doamne, fă-ne mai întâi să avem iubirea pentru Adevărul Tău, să cercetăm adevărul, să credem în biruinţa finală a adevărului şi dă-ne Spiritul Tău ca să putem lucra pentru adevăr.”
Deci să mergem pe calea Domnului pentru a găsi adevărul, să-L acceptăm în viaţa noastră, să-l aplicăm prin faptele noastre, să-l grefăm în inima noastră şi astfel vom avea viaţă, dar nu câţiva zeci de ani pe acest pământ, ci viaţă veşnică, alături de Cel în care nu există umbră de minciună, de păcat.
Căutăm Adevărul, dar să-L căutăm din toata inima şi-L vom găsi. Cu siguranţă!
Amin!
ADEVĂRUL
Adevărul este
undeva între noi:
„adevărul tău”
„adevărul meu”.
Dar deasupra
oricărei fiinţe
ce se mişcă în iarbă,
sau zboară-n eter,
fulgeră apele
sau zbiară de foame
gândurilor sale,
a oricărei fiinţe
din cer
şi de pe pământ,
deasupra oricărui adevăr
există izvorul
şi împlinirea lui.
Ca pasărea
în cuib străin,
ca cerbul căutând ape,
iubesc clipa în care
adevărul meu va fi egal
cu adevărul tău.
Atunci vom vedea,
Adevărul.
Beniamin N. Roşca, Rodul durerii, pag. 17
ADEVĂRUL
Adevărul
Nu are nevoie de aprobarea mulţimii,
El străluceşte din sine
Ca soarele,
Ca sabia de foc
Pe care o învârt la porţile planetei heruvimii.
Adevărul
E ca o stâncă
De care valurile popoarelor înfuriate se sparg,
El se sprijină pe propria-i tărie
Mai înalt ca orice înălţime
Şi mai cuprinzător ca orice larg.
Adevărul e un fluviu de lumină
Ce strigă-n drumul său
Că Domnul va să vină;
Ce gloate-ar putea să-l oprească din cale
Când ori încotro
Sub cele patru vânturi
El duce osanale?…
Adevărul
E ca un cer înstelat
A cărui frumuseţe nu-i ştirbită
De freamătul norilor de sub el în furtună.
Adevărul
Străluceşte mai presus de mizeria lumii
Ca o nemuritoare cunună
Care îi caută pe cei drepţi
Şi pentru cer îi adună.
Oriunde ne-ar chema,
Oriunde ne-ar trimite
Sub steagul lui, mereu noi să fim primii;
Să nu ne înspăimânte gloatele ce-i sunt împotrivă;
Adevărul
Nu are nevoie de aprobarea mulţimii.
Benone Burtescu, Poezii, pag.14
„ADEVĂRULE”
Adevărule,
Tu eşti piatra de încercare
A sincerităţii şi a iubirii sincere.
Tu eşti piatra de kilometraj
Ce stai la marginea unui singur drum:
Cel ce duce spre ceruri.
Tu supravieţuieşti fără martori
Fiind prin Tine însuţi existent.
Intersectat de multe drumuri,
Rămâi veşnic Tu.
Mulţi chemaţi de anumite interese
Te părăsesc;
Rostind chiar în numele Tău neadevăruri.
Acordă-le har,
De vor voi cândva să se întoarcă.
Până când minciuna va mărturisi
împotriva Ta?
Şi până când numărul majoritar
Va crea adevăruri?;
Căci Tu „Adevărule” eşti unul singur.
Ne e aşa de greu
Aici în această lume,
Aici între noi, unde căutăm
Să Te înlocuim cu orice altceva.
Ne dă totuşi putere,
Nădejdea
Că la marginile hotarului acestui pământ
Ecoul glasului tău mai curmă lacrimi
Spunând:
„Eu vin curând. Păstrează ce ai,
ca nimeni să nu-ţi ia cununa”.
Iacob Coman, Versuri, pag. 17