Salvati planeta!

deAndrei Spiridon

Salvati planeta!

Salvati planeta!
Salvati planeta!
SALVATI PLANETA.docx
24.0 KiB
131 Downloads
Details

SALVATI PLANETA!
Autor: Jercan D Alex. Iulie 2008

SOS!…

Se frang paduri sub ghilotina mortii,
Sub flacari, sub topoare, fierastraie
Si mila nu mai iese-n pragul portii
Iar muntele imbraca alte straie.

E ca si cand frizeru-ncepator
Sa tunda dupa moda nu prea stie
Si in pornirea lui de amator,
Tunde intreaga lume, pe chelie…

Dispar izvoare, vaile sunt seci,
Guri insetate striga dupa apa…
Prin cranguri, pe ingustele poteci
Nu sunt fantani asa ca altadata…

Pustiul, “Macedonul pus pe fapte”,
Inainteaza dur si cucereste…
Imperiul lui aducator de moarte
Zi dupa zi, vizibil, se largeste.

Tornade, valuri mari si inspumate
Se napustesc spre insule-nverzite
Si-n urma lor imagini blestemate
Stau marturii la vorbe profetite.

Cerul se sparge sub sageti acide
Si sulite din soare evadeaza
De vezi pe uliti roze invalide
Si chiparosi inalti ce lacrimeaza.

Fructele cad, necoapte, spre pamant
Si grindina loveste ce ramane…
Predica asta spune de-un mormant
Sapat de omul fara  ratiune.

Puii de cerb, din zori isi pierd parintii…
Sunt pusti si gloante ce tintesc, rebele…
Cuminti raman, doar pe perete, sfintii
Cei din ograda toti sunt pusi pe rele.

Toti inteleptii lumii scriu in ziare,
De intunerec si-ncalziri globale
Apocalipsul scoate-n scena fiare
Si multi privesc spre zonele astrale…

De unde sa mai vina ajutorul?
Resuscitare, cine sa mai faca?
Mai poate oare sa-si reface zborul
Planeta-mbatranita si saraca?

Daca asculti poti auzi chemarea
Sau strigatul morbid de disperare…
Pamantu-asteapta lesinat, salvarea,
Bocit fiind de semne de-ntrebare.

Nu stim cat timp mai are de trait,
Nu stim cand va veni Cel care poate
Sa ii ofere leacul gratuit
Si frumusete spre eternitate.

Dar nu putem sa stam indiferenti
Pamantu-I casa noastra, negresit!
Oameni de pe planeta, fiti atenti!
Cu ce se-ntampla, nu e de glumit!…

Opriti-va o clipa si-ascultati…
Sunt voci ce plang in flori si in izvoare,
In muntii, de topoare asaltati,
Chiar in ozon si-n pasari migratoare!

Opriti-va si ocrotiti natura:
O frunza, o insecta, o omida…
Se va-mplini foarte curand Scriptura
Si harul minunat o sa se-nchida.

Va fi tarziu… In constiinta noastra,
O sa ne doara, infinit refrenul:
Tu om, de pe planeta cea albastra,
Ai indraznit sa-Mi jefuiesti Edenul?

PLANSUL LOR

Melcul

As fugi mai catre munte
Pe  poteci serpuitoare
Sa m-ascund de ochii lumii
Pe sub stanca cea mai tare.

Poate va-ntrebati, desigur,
De ce fug cu casa-n spate,
Oamenii m-au pus pe fuga…
Si sunt speriat de moarte…

Casa mea e mult prea mica
Poate fi usor strivita
Pentru mine, talpa lumii
E un fel de dinamita.

Doamne, unde sa-mi duc casa?
Sa ma simt in siguranta?
Pe pamant, linistea, pacea,
Cam de mult si-au luat vacanta!

Magarusul

Mai de mult, cu ani in urma,
Aveam si eu rolul meu…
Daca ma priviti, si astazi
Car crucea lui Dumnezeu.

Chiar pe Domnul, pe Mesia,
Eu L-am dus candva in spate
Simteam c-aveam importanta
Si drepturi asigurate.

Astazi, lumea e grabita
Si cu mine-I e rusine…
n-are timp sa vada crucea
pe care o duc cu mine.

Ma alearga, ma jigneste,
Ma lasa sub cer, in ploaie,
Si pentru orice greseala
Gratuit, primesc bataie.

Nu ma plang pentru durere,
Pentru marea mea povara,
Dar marturisesc, prieteni,
C-as pleca in alta tara!

Pestele

Mi-amintesc… cu ani in urma
Erau apele curate
Nu eram panditi din umbra…
Inotam in libertate.

Astazi vremurile-s grele…
De potop suntem striviti…
Suntem prinsi mereu in plasa
Suntem chiar si otraviti.

Raurile-s tot mai goale,
Ca pe unde sade scris
Un slogan propus de diavol:
“Pentru viata, interzis!”

PASAREA

Alta data, zborul meu
Era lin, frumos, perfect…
Astazi, zborul e mai greu
E mai scurt si cu defect.

De vreo cativa ani incoace
Imi cad fulgii, cad si pene,
Si de-atata intristare
Mai uit unele catrene.

Aerul este de vina,
E prea poluat, se pare,
Apa are-n ea rugina
Si-I prea mult praf in mancare.

Vecina mea randunica
Si-a lansat o lege noua:
Si-a zidit casa mai mica
Si face doar doua oua.
Trist e crangul… Prin zavoi
Nu mai canta ciocarlia…
Doamne vino iar la noi
Si adu-ne vesnicia!

IZVORUL

Sase mii de ani am curs
Cu torent plin de racoare,
Insa vara asta, apa,
S-a topit sub foc de soare.

Nu mi s-antamplat vreodata
Sa dispar ca frunza-n vant…
De aceea plang sub pietre
Ca o cruce pe mormant.

Doamne, lasa-Ti mana blanda
Sa ploua si peste mine
Sa ma nasc a doua oara
Sub acorduri cristaline.

CINE E DE VINA?

Furnicuta

– Pentru c-am gasit aseara
Musuroiul rasturnat,
Lucrurile-mprastiate,
Cine este vinovat?

– Omul plin de rautate
Care-si vrea mai iute zborul…,
El e cel ce, din pacate,
Da in toate cu piciorul!

Floricica

– Pentru ca mi-au rupt bobocii
Si crengutele firave
Si-am ajuns un ciot, o planta
Cu staminele bolnave,
Spuneti, cine e de vina?
Nu e trist, nu e pacat?
Pentru jalea mea adanca
Cine este vinovat?
– Omul, care nu mai stie
Sa scrie o poezie,
Omul, care a stricat
Edenul cel luminat!

Broscuta

– Daca lacul a secat
Si-n namol cleios ma zbat,
Daca apa cea putina
Are gustul de benzina…
Spuneti cine a stricat
Universul minunat?

– Pentru praf, pentru rugina,
Pentru apa cea putina,
Trebuie sa recunoastem
Ca doar omul e de vina!

Albinuta

– Daca-n polen si-n nectar
E un gust ciudat, amar,
Daca ceata nu ma lasa
Sa ma-ntorc la mine-acasa…
Daca vreau sa zbor din prun
Si aterizez in drum,
Si ma tem ca vine seara
Si nu-mi duc la stup povara…
Daca ma frang in suspine
Ca aripa nu mai tine…
Spune, omule batos,
Ce ma-ndopi cu zahar tos,
Si in schimb iti pui in oala
Mierea mea originala…
Cine, campul a stropit
Cu praf de m-am otravit?
Cine, cine-i vinovat
Pentru tot ce s-antamplat?

-Pentru praf, pentru otrava,
Pentru starea ta bolnava,
Pentru moartea prematura,
Vinovat e cel ce fura!…
Pentru tot, neaparat,
Omul este vinovat!…

Ulmul

– Radiatii, radiatii,
Peste campuri si plantatii!…
Fiti atenti la vorba mea:
Vine moartea sa ne ia!
La mine cam de ieri seara
A-nceput frunza sa moara,
Crengutele mai firave
Deja sunt tare bolnave…
Fratii mei de la sosea
Au o viata foarte grea.
Unii-au fost deja taiati
C-au murit asfixiati!
Cine poate sa ne-ajute
Si puteri sa ne-mprumute?
Cine, cine e de vina
Ca butoiul cu morfina
Ne-a lovit la radacina?

– Pentru-atatea radiatii
Care au ucis plantatii,
Pentru visul de lumina
Fabricat din plastilina,
Numai omul e de vina!

Ghetarul

Cel putin, de la potop,
Am plutit peste ocean
Si-am ramas fidel naturii
Zi de zi si an de an.
De curand se-ntampla insa
O chestie mai ciudata…
Imi pierd, chiar vazand cu ochii,
Apa mea cea inghetata…
Tot mai mic, mai fara vlaga,
Devin H20 sarata,
Transformandu-ma’n poveste
Cu-n ghetar ce-afost odata!
De ce se intampla asta?
De ce m-a lovit napasta?
Cine-i cel ce a gresit
Si trebuie pedepsit?

Ne raspund frunzele toate
Prin santuri imprastiate,
Flori care-au murit in Mai
Sub copitele de cai,
Crengi care-au pierit latent (urgent)
Sub gaz de esapament:

-Pentru marele pacat,
Omul este vinovat.

Ozonul

Ca o mantie cereasca
Imbracam planeta vie,
Sa filtrez razele gama
Si s-o apar de urgie.
Stiam ca esenta densa
Din care eram croit
Este foarte rezistenta,
Echivalent la granit…
Dar m-am inselat amarnic…
Azi privesc neputincios
La sparturile din mine,
Oftez… Dar sunt curios
Sa aflu daca se poate
Cine trage cu carbon,
Cine mi-a furat puterea
Si-o bucata de ozon?

– Pentru lovitura data
Printr-un proiectil ratat,
Se-ntelege de la sine,
Tot omul e vinovat!

Oceanul planetar

Va vorbesc din estuar…
Sunt oceanul planetar..
Eu pictez coame de val
Cu albul de miez de var…

Eu am fost aici prezent
Chiar si peste continent
Pana cand mi s-a pus prag
Trbuind sa ma retrag.
Legile am respectat,
Peste tarm n-am evadat…
Dar de cand pe-ntinsa mare
Vad explozii nucleare,
Tulburat, nevoie mare,
Pun talazuri in miscare
Le-arunc peste stavilare
Maturand ce iese-n cale!

N-am vrut sa se-ntample-asa,
Dar pe-aici, pe undeva,
Simt ca este cineva
Ce se baga-n treaba mea.
Stiti cumva cine arunca
Gunoaie pe dupa stanca?
Cine vrea sa faca bani
Prinzand rechini si calcani?
De ce pe ocean si mare
Sunt atatea pescadoare
Care-arunca prin Maldive
Resturi radioactive?

-Domnule Poseidon,
Cu trident autohton…
Vinovat e unul singur:
Cel cu numele de OM…
Regretam ce se intampla,
Vinovat e cel cu “marul”…
Ce sa ne dam dupa deget,
Ca acesta-i adevarul!


Pastel de toamna timpurie

Frunzele,
Nu mai asteapta in gara timpului
Sa vina Toamna, cu alaiul ei,
Si sa le scuture ca de obicei,
Presarandu-le apoi
Cu nostalgie, pe alei…

Un glas strain
Continua sa le cheme
Si ele se despart de ram
Mult prea devreme…
Lasand in noi o rana de secure,
Desenand un tablou al mortii premature.

Ploile,
Nu mai au un regim ideal,
In care stropii mici de cristal,
Incarcati de safir si opal,
Se sparg in mod special
La tulpina unui migdal…

Un glas strain
Le tulbura mersul,
Intristand, prin furtuni,Universul,
Cineva le strica agenda, de Domnul dictata:
Cand potopesc lumea, toate deodata,
Cand nu vin niciodata!…

Candva,
In ierburi bogate, canta cineva…
Azi in ierburi sarace, marunte,
Cine sa vina sa cante?
Greierele si-a pierdut chitara… Pe cuvant!..
Iar pamantul si-a pierdut greierii… Nu mai sunt!…

E trista povestea mea,
Nu-i asa?
Are gustul amar… Nu va place?
Atunci, lasati pamantul in pace…
Ocrotiti o floare, o frunza, egreta…
Salvati de la moarte planeta!…

Abia … “se taraste lacusta”

Abia mai respira pamantul… e fum peste tot, prea mult fum…
Prea multe tigari fara filtru, prea multa cenusa si scrum…
Campia se zbate-n arsita iar marea cu briza ei dulce
Impinge efectul de sera cu-n ultim efort catre cruce…

Pe munte, zapezile verii, raman ratacite in neguri…
Doritele raze de soare sunt prea arestate in treburi…
Cand ard, cand nu ard, cand e iarna sau norii sunt prea de arama,
De parca esenta luminii ca lampa de puf se destrama.

Cu gandul batut de uimire si umeri raniti de povara
Asculti cum profetice vorbe rostesc implinire amara…
Te tangui bolnav de rusine, si-ai vrea sa repari ce-ai stricat
Dar tot ce-ai pierdut nu revine, si nu poate fi reparat.

Edenul frumos a murit… ramane-o poveste in rama
Cu un inceput fericit si o incheiere in drama…
Minunea, de mult prizoniera, cu mainile stranse la spate,
Asteapta pe Hrist sa coboare, s-aduca din cer libertate.

Abia se taraste lacusta, ferestrele largi altadata,
Stau astazi doar intredeschise s-auda un ton de lopata…
Iar paznicii casei, satui, de-atata trudire la stana,
Asteapta deacum resemnati, ca plata, un pumn de tarana.

Abia se zareste afara… migdalu-nfloreste din vreme
Iar mersul spre maine e-o taina ce picura frica in vene…
La moara, abia ca se-aude miscarile rotilor vietii
Mai macina numai speranta visand la ivirea dreptatii.

Prea multe tigari fara filtru… prea multa cenusa si scrum
Abia mai respire pamantul… e fum peste tot, prea mult fum…
Efectul de sera ataca si moarte totala aduce…
Nadejdea de viata perfecta, o aflii, de cauti, la cruce.

Cand totul plange…

Cand nu vin stropi de ploaie, totul plange,
Sunt stropi sub gene si poate in gand…
Atunci cand apa nu se mai ajunge
E semn de tragedie pe pamant.

Cand nu e soare, toata lumea-i trista…
Cand norii tin lumina-ntemnitata,
Parca iti vine sa iti scoti batista
Sa plangi in rand cu lumea-ndoliata.

Cand nu mai ninge, plang  copiii-n strada…
Ca omul de zapada a murit,
Ca fluturii cei albi nu vor sa cada
Iar saniuta a cam ruginit.

Cand nu sunt grane si porumb si fructe,
Oamenii tristi, de griji, sunt disperati…
Cand apele nu curg pe viaducte
Puii de cerb sun dezorientati.

Cand vin tornade, semanand furtuna,
Si aducand in case nimicirea,
Tristetea mortii parca-si pune mana
Strangand de gat speranta si iubirea.

Si  te intrebi, punand mana la gura…
Cine-a furat tot miezul din lumina?,
Natura ne raspunde prin Scriptura:
Desigur, pacatosii sunt de vina!…
Dreptatea si strambatatea

Dreptatea si Strambatatea
Au plecat in drumetie…
Si-au mers mult, pe drum de tara,
Pe la munte, prin campie…

Cum meregeau, vazura-n cale
Un restaurant frumos
Unde se vindea mancare,
Ciorba, chiftelute-n sos…

Strambatatea, cam flamanda:
-“Sa intram, ne-om odihni,
Si-om manca pe saturate!”
– “Dar n-avem cu ce plati!…”

-“Nu-i nimica surioara,
Ma descurc eu, las pe mine!…”
Dar dreptatea ezitand:
-“Fara bani imi e rusine!”

“-Haide, vino, platesc eu!…
Ai curaj, ca ma descurc…
Si apoi, cunosc patronul…
Nu este roman… e turc!”

Si s-au asezat la masa…
Strambatatea a cerut
Fel de fel de lucruri bune
Fripturi, pepene, iaurt…
Chiar  prajituri cu stafide,
Caviar, naut, alune,
Bauturi, sucuri din fructe,
Inghetata de capsune…

Dreptatea se tot uita
Spre vecina ghiftuita
Stiin bine ca mancarea
Mai trebuie si platita…

In sfarsit, veni baiatul,
Chelnerul care servise,
Sa faca nota de plata
La persoanele distinse…

Suma era mult prea mare…
Strambatatea se gandi
La un truc mai vechi de-al dansei
Si catre baiat vorbi:

-“Domnule, nu ti-e rusine!
Eu te-as da acum afara!…
Nu-nteleg, cum e posibil
Sa ceri banii-a doua oara!”

Patronul, om cumsecade,
Urand mediul viciat ,
A sosit rapid sa vada
Cum si ce s-a intamplat…

Si privind la strambatate
Ca la un client stilat,
Spuse catre cel cu tava:
-“De azi, esti concediat!”

Omul si-a luat palaria,
A iesit urgent afara,
Si-ndreptand spre cer privirea
A strigat vorba amara:

-“Unde, unde esti dreptate
Cand imi e asa de greu?…”
-“Sunt aici, aici la masa,
Insa am mancat si eu!”

Sa te miri ca nedreptatea
Guverneaza-n lumea mare?
Nu e cazul… tu, du-ti crucea…
Nedreptatea-i o eroare…

Intr-o zi, Dreptatea Vie,
Te va duce la palat!…
Si va plati pentru tine,
Sigur, tot ce-ai consumat!…

Stiri… sau nu stii!

Dac-acest pamant iti pare
Batran, fara viitor,
Aminteste-ti legamantul
Facut de Mantuitor:

“Iata, Eu fac toate lucrurile noi!
Aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate!”
(Apoc. 21: 5)

Pentru-asa fagaduinta,
Pentru harul minunat,
Canta, canta si fii vesel…
Dumnezeu nun e-a uitat!

Despre autor

Andrei Spiridon administrator

Lasă un răspuns