CÂNTECUL BETLEEMULUI
Căminul creştin
22 mai 2015
Ce nu este în regula cu viaţa ta?
27 mai 2015
CÂNTECUL BETLEEMULUI
CUPRINS:
- Deschidere
- Rugăciune
- Poezie: Buletin de ştiri
- Introducere
- Tema I
- COR: E noapte sfântă
- Poezie: Venit pentru noi
- Tema II
- COR: Bate clopot
- Poezie: Când până la noi străluci steaua
- Tema III
- Poezie: Cântec la iesle
- COR
- Poezie: Rugă la iesle
- Poezie: Mult aş vrea
- Poezie: Găsiţi-mi un cântec
- Tema IV
- Poezie: Luminează steaua iar
- COR
- Încheiere
- Rugăciune
- Postludiu – ieşire
BULETIN DE ŞTIRI
În Orient… nimic deosebit
Nopţile-s reci şi zilele fierbinţi…
Aceiaşi sete pusă în dorinţi
După câştig şi titlu şi profit.
Dinspre nord-vest filozofia greacă
Incendiază minţile profane,
Iar forţa dură-a armatelor romane
Lasă-n Iudea uliţe să treacă.
Învăţători ai Legii perorează
Cât poţi să mergi în Sabat, cât să duci,
Ce fapte, jertfe şi-ncotro s-apuci
Când Tora şi-obiceiul guvernează.
Văd Saduchei şi farisei în cete
Aprinşi în certuri despre înviere
De fapt este o ceartă de putere
După o veche căutată sete.
Suntem pe vremea lui Cezar August
În preajma zilei de recensământ,
Scopul se poate că e cunoscut:
Câţi mai sunt vii din cei ce nu-s în mormânt
… Şi ar mai fi ceva de semnalat,
(Uni-i conferă înţeles adânc)
Că-n Betleem s-ar fi născut un Prunc
Venit din cerul vast şi înstelat
Bine-nţeles că este amuzant
Şi nu concepem pe vestitul Faur
Că poate să trimeată sol divin
În ambianţa rece-a unui staul.
… Aceasta a fost un buletin de ştiri
Ce-l difuzăm la timpul potrivit,
Pe scurt, putem să recapitulăm:
“În Orient… nimic deosebit…”
De 2000 de ani, aceleaşi ştiri,
Aceiaşi necredinţă şi-ndoieli,
Aceleaşi neplăcute bănuieli
Hrănind către pierzare ne-mpliniri.
Dar pur şi simplu e revoltător
Şi adevărul e denaturat,
Vă spun precis şi clar şi-adevărat
Ni s-a trimis din cer Mântuitor.
Şi vreau să ştiţi, dar nu-n cuvinte reci
Şi vreau s-argumentez prin Sfânt Cuvânt,
Că vestea ce v-aduc este un cânt
Ce trebuie căutat în veci de veci.
Vă-mpiedicaţi că s-a născut umil?
Dar faptu-acesta este minunat,
Căci primul lucru demn de învăţat
E umilinţa lui de sfânt copil
Vă-mpiedicaţi că n-au fost invitaţi
Oameni de rând sau prinţi sau împăraţi?
Dar s-au trimis de secole scrisori
Ca nu cumva, cu timpul, să uitaţi.
Citiţi în Isaia, cinzeci-şi-trei
Şi vă uimiţi de Planul minunat
Ce prin Isus Hristos, răscumpărat
Devii alt om, vlăstar de cer de vrei.
Şi sincer, mi-ar plăcea să fiu păstor
În prejma zilei de recensământ
Să mă invite îngerii cu cânt
Şi să alerg la iesle dus de-un dor.
Şi mi-ar plăcea să vin de răsărit
Chiar în persoana unui mag bătrân,
Să fiu de stea şi gând călăuzit
La Cel promis de Bunul meu Stăpân.
INTRODUCERE
BETLEEMUL
„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din Tine îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel….”
Şi timpul pământenilor se rostogoli în ani până la împlinirea vremii-atunci o nouă zi începu pentru Betleem, cu aceeaşi soare, acelaşi cer senin, doar că în ziua aceea, micul oraş gemea de mulţimea celor veniţi pentru recensământ – un gând banal ce i-a trecut Cezarului prin minte.
Şi totul fremăta de bucurie…
Pretutindeni puteai să vezi grupuri vesele de copii ce alergau, râdeau, se jucau… veselia lor inunda străzile şi maidanele, împletindu-se cu graba femeilor care nu mai pridideau pregătind mese bogate pentru musafiri… şi cu sfaturile tainice ale bărbaţilor din neamul lui David.
Despre ce or fi vorbind oare?
Un oftat prelung izvorăşte din pieptul unui bunic „Noi, IUDA, robi…”
Iar faţa crispată a unui tânăr trădează că acolo se pune ceva la cale.
Dar zgomotul acoperă totul… Răgetul măgarilor se împleteşte cu clinchetul banilor, feţele negustorilor sunt luminate de luciul arginţi lor – astăzi afacerile merg strună!
Hangii, cu feţele vesele, urând să pară cât mai amabili, cântăresc din priviri fiecare clinchet – unii sunt primiţi, alţii respinşi.
Şi peste toată zarva, cadenţa paşilor unor soldaţi romani aşterne o undă de tăcere grea şi apăsătoare, în timp ce casele semeţe sfidează cerul arzător al Orientului. Acesta este Betleemul!
TEMA I
BETLEEMUL
Pe nesimţite, înserarea începe să acopere oraşul… şi paşi grăbiţi poartă pe călătorii întârziaţi spre casele de poposire…
Pe boltă apare prima stea, apoi răsare alta şi alta… ca nişte lacrimi de mărgăritar…
Acum e ora când se închid uşile, se trag zăvoarele şi obloanele. E ora când, deşi cei mari sărbătoresc, copiii trebuie să meargă la culcare….
Şi nu mai are cine să privească pe fereastră o tainică lumină ce coboară dintre stele…
Nu mai e nimeni care să asculte muzica ce îmbracă Betleemul într-o mantie de bucurie..
La han a bătut în poartă Cerul… dar toate locurile-s ocupate.
Puţin mai departe, o uşă scârţâie în balamale, lăsând să intre în staul, doi călători obosiţi…
E aşa de frumos acum în Betleem… e atâta lumină şi pace… atâta armonie şi libertate… e aşa de mare sărbătoare!… Tot cerul s-a-mbrăcat în haină de gală şi a venit în cetatea lui Iuda.
Dar acolo e noapte…
E ora când uşile sunt zăvorâte… geamurile acoperite… iar copiii s-au dus la culcare.
COR: „E noapte sfântă”
VENIT PENTRU NOI
A venit pentru noi pe-o cărare uitată
Presărată cu lacrimi şi cu sânge udată
Nevegheate mureau mii de candele-n noapte
Şi, lumina era ne-nţeles de departe.
Deodată un cântec de tânără stea
A făcut să tresară din somn inima
Doar păstorii veghind ne-ncetat lângă turme
Au ştiut că se-arată un semn peste lume
Era noapte şi frig şi o lume prea mică
Se-arătau umbre reci cu mureau într-o clipă
Nici un loc de popas nu era-n pragul casei.
Neprimit de ai Săi s-a oprit printre miei.
S-a născut ca să poarte o povară străină
A venit ca un blând condamnat fără vină
I S-a dat să stropească pământul cu sânge
A venit ca să şteargă orice ochi care plânge
Pentru noi s-a născut prunc uitat într-o iesle
Pentru noi a venit ca să-mpartă o veste
Cât de mult ne-a iubit Tatăl nostru din cer
Ne-a vorbit dintr-un staul, ne-a vorbit de pe lemn
S-au aprins iar lumini pe cărarea uitată
Se arată Isus coborând încă-odată
Căutând printre noi un cuvânt de primire
Să reverse în ploi un potop de iubire.
Se arată şi-acum aşteptând un suspin
Ca s-aducă şi azi pentru lacrimi alin
Să se-aprindă în ochi o nestinsă făclie
Pas cu pas să-L urmăm pe cărarea cea vie.
TEMA II
POVESTEA UNEI STELE
E noapte-n Betleemul meu…
Dormeam, dar m-a trezit raza ta, stea frumoasă ca-n poveşti!… şi am ieşit la geam ca să vorbesc cu tine…
Spune-mi, cum e-n cerul tău de unde vii?
– Acolo, totul e în sărbătoare… totul e frumos şi minunat…
La fel ar trebui să fie şi aici la voi… De ce v-aţi zăvorât în case? Astăzi vine la voi Prinţul Cerului! Noi, îngerii, ne-am îmbrăcat în strălucire şi-am coborât la Betleem să vă aducem veste minunată!…
Astăzi este împlinirea vremii!
Astăzi este împlinirea vremii!
Timp de veacuri, Prinţul Universului, trădat de pământeni, a suferit de dorul lor şi vrea să-i aducă acasă…
A pregătit pentru bunicii voştri, viaţă şi tinereţe veşnică… pentru părinţii voştri, lucruri minunate, cum nici nu gândesc… iar pentru voi, copiii, grădini şi castele de vis… ape cu peştişori zglobii… tigri blânzi şi miei zburdalnici… Lucruri minunate s-au pregătit acolo sus… în cerul plin de slavă, care vă aşteaptă…
Acolo-i casa voastră!
Amin!
COR: „Bate clopot”
TEMA II (continuare)
Bate clopot de iubire!…
Printre aştri-n zbor, ca un cântec, Prinţul a venit la voi, pentru a vă face din trupul Său un drum spre casă…
A venit Cel din vecii, „pace în cer şi pace pe pământ”…
– Dar nimeni nu-L aşteaptă?!…
– Chiar nimeni?!…
– Ba da. În Răsărit, 3 magi când m-au zărit au şi pornit spre Betleem luând cu ei şi daruri… iar acolo sus , pe dealul Betleemului, nişte păstori umili s-au adunat în jurul Scripturii aşteptând „împlinirea vremii”…
– Dar unde este Prinţul? O fi la han, în camera aceea frumoasă, pusă de-o-parte pentru cei din neam împărătesc?…
– Vino să vezi
Şi am pornit la drum…
Am trecut pe la han, dar nu era acolo.
Şi-am pornit mai departe… până când Steaua, cu sclipiri de diamant, se cobora deasupra unui staul
Acolo L-am găsit pe Isus!
CÂND PÂNĂ LA NOI STRĂLUCI STEAUA TA
Când până la noi străluci steaua Ta
Şi vestea cea bună citit-am în ea,
Din soare răsare la drum am plecat
Să-Ţi dăm închinare Mărite-mpărat.
Am căutat prin vechi tezaur
Daruri multe de-am afla,
Cu desagii plini de aur
Am sosit la ieslea Ta.
După cum spuneau străbunii,
Smirnă-i leacul cel mai rar;
Noi, strângând-o viaţă-ntreagă,
Smirnă Ţi-am adus în dar.
Ca o rugă care suie
Dintr-un templu prea sfinţit,
Iată, Ţi-am adus tămâie
Cu miros nepreţuit.
Dar cât de puţin este tot ce-am adus,
Când ieslea e plină de slava de sus,
Şi fără glas ne prosternem umil
Un cer de măriri e-n Divinul Copil.
TEMA III
PĂSTORII
Când noapte plină de mister învăluie Betleemul… sulurile Scripturii sunt aşezate cu grijă la locul lor. Acolo nu e nici bunic şi nici copil care să nu cunoască Tora.
Şi ce frumos descrie Mica oraşul marii „împliniri” chiar dacă e mai mic între cetăţile lui Iuda…
În noaptea-aceea, însă, câteva Scripturi lipseau din raftul lor. Un băiat, cu răsuflarea tăiată, aleargă pe dealurile Betleemului cu nişte suluri sub braţ şi o traistă cu merinde în spinare… Şi iată-l ajuns acolo unde tatăl său împreună cu alţi păstori adunaţi în jurul unui foc, îl întâmpină cu o privire caldă de bun venit. Aşează pe iarba pârjolită bruma de mâncare şi se alătura în grabă păstorilor întinzându-şi sulul la lumina palidă e flăcărilor. Citi apoi cu dor Cuvântul Scripturii: „Şi tu, Betleeme, Efrata…
O vino! Vino, Mesia!
Şi cuvintele îi clocotesc în inimă… când deodată, cerul se revarsă în potop de lumină, şi muzică divină pe colinele Betleemului…
Un cor de îngeri, adunaţi într-o „stea” proclamă „împlinirea vremii”
„S-a născut Emanuel!”
„Dumnezeu este cu noi”
(COR: Cântul îngerilor)
Şi cântecul ce-aduse vestea minunată a „împlinirii vremii”, se stinge-n depărtări.
Cu Scriptura strânsă la piept, păstoraşul aleargă alături de tovarăşii lui în urma îngerilor care pluteau pe cer ca o stea luminătoare…
Şi iată… un staul!… o iesle… Un Prunc, ce seamănă cu-n copil de păstori…
Ce lucru minunat!
Dumnezeu este cu noi!
CÂNTEC LA IESLE
Flori de pace cresc pe drum de Betleem
Haideţi toţi la iesle Pruncul să-L vedem!
Îngerii-L veghează într-o iesle jos
Doamne, cât e de frumos…
Cu sclipiri de stele totu-i presărat.
Ne-a venit din slavă Marele-mpărat;
Haideţi toţi la iesle, Lui să ne-nchinăm,
Preamărire să-i cântăm!
Flori de bucurie-n inimi ne răsar…
Mântuirea trece către noi hotar,
Haideţi toţi copiii lângă el să stăm
Inimile să-I predăm!
RUGĂ LA IESLE
Nu-i vreo vorbă ce să-mi zică
Şi nici gând ca să-nţeleg,
Că-ntr-o iesle-aşa de mică
A-ncăput un cer întreg.
Unde aş găsi privire
Să ajungă până sus,
Despre-atâta mântuire
Câtă steaua ne-a adus?…
Unde-i glasul ce să-mi spună
Cântec încă neştiut,
Despre-atâta veste bună,
Că Mesia s-a născut?…
Numai inima fierbinte
Rost iubirii prinde iar;
Şi din staulul cuvinte
Creşte vieţii sanctuar.
Doamne, fă-mă închinare,
Fă-mă iesle, strop de stea.
Cât e cerul Tău de mare
Să încapă tot în ea.
MULT AŞ VREA
Mult aş vrea să fiu păstor
Pe coline-n noapte
S-aud înger vestitor,
De prin ceruri şoapte
Şi când cărţi de profeţii.
Tainic voi desface,
Slavă-n ceruri voi găsi
Şi-ntre oameni pace.
Noapte este şi acum,
Turme pe coline,
Vestitor pornit la drum
Vine pân’ la mine.
Să las totul şi să-I ies
Lui Isus în cale,
Din iubire să Îi ţes
Mii de osanale.
GĂSIŢI – MI UN CÂNTEC
Găsiţi-mi un cântec
Şi când Betleemul
La flacăra versului plină…
Aici la fereastra iubirii de ceruri
Aştept tot mai multă lumină
Găsiţi-mi un cântec
De pus pe vioară
Şi noaptea aceea să vină…
În foşnetul razelor calde de seară
Un cântec să văd şi-o colină.
Găsiţi-mi un cântec
Să-l cânt cu zefirii
În pas legănat de păstorii…
Pe drumul ce vine, cu magii, bătrânii,
S-alerg cu buchetul de flori,
Găsiţi-mi un cântec
Să cânt steaua vieţii
În strunele harfei lui David…
Pe drumul credinţei sub astrul iubirii
Şi gândul ne este mai candid.
… Găsiţi-mi un cântec
De pus pe vioară
La flacăra versului plină…
Aici la fereastra iubirii de ceruri
Aştept tot mai multă lumină.
TEMA IV
În cetatea plină de mister a Betleemului privesc spre noi, cu chipuri blânde, Iosif şi Maria…
Păstorii trec întrebători pe lângă noi întorcându-se pe dealurile Betleemului…
Magii au luat şi ei drumul înapoi, învăluiţi într-un nor de praf…
Am rămas aici doar noi şi Copilul cu ochi senini ce ne zâmbeşte din ieslea săracă…
Ce-am putea face pentru El?
Să-i cântăm de leagăn?…
Cu ce să-L onorăm?
Noi ne plecăm genunchii…
Facem din inimile noastre palate…
Deschide porţile ferecate…
Aşternem drumul cu dragoste şi dor…
Întindem cu lacrimile bucuriei un pat şi primim acolo, cu osanale, pe Prinţul Cerului!
OSANA, FIUL LUI DAVID!
LUMINEAZĂ STEAUA IAR
Luminează steaua iar,
Spre Isus departe;
Cine ştie rostul ei
Scris în Sfânta Carte?…
Luminează steaua iar;
Cine-i mag şi vine
Drumuri până la Isus
Ca să-I se-nchine?…
Doamne, către Tine iar
Gândul ne străbate,
Fiindcă norul Tău cel alb.
Gata-i să se-arate.
În curând va străluci
Steaua veşniciei,
Şi cu îngeri vom porni
Drumul bucuriei.
Şi cu daruri – inimi noi –
Vom veni la Tine,
Osanale-n veci de veci
Să ne tot lumine.
ÎNCHEIERE
CÂNTECUL BETLEEMULUI
E aşa frumos să retrăim Betleemul de odinioară…
Dar sărbătoarea a trecut.
S-au dus şi magii, şi păstorii… şi veacuri ne despart de noaptea aceea minunată.
Scriptura ne vorbeşte însă despre o altă noapte, o noapte când în cetatea ruinată a lumii noastre, cea mai mică dintre „cetăţile” Universului, va cobora din cerul înstelat, Acelaşi Prinţ, înconjurat cu slavă mare şi cu îngeri mii…
Să rechemăm păstorii şi magii să-L aştepte?
O NU!…
Vom scoate din rafturi Scriptura, îi vom sorbi Cuvântul, ne vom hrăni cu el şi pe coline, în noapte, vom cânta „Cântecul Betleemului”:
Vino, Mesia!…
Vino, Isuse!… Ne este dor de Tine!..”
