PENDULUL BATE

PROGRAM DE ANUL NOU

CUPRINS:

1. Deschidere 63 / 100 Doamne-aş vrea să stau…
2. Rugă
3. COR – 37 În faţa Ta
4. Introducere –
5. Poezie: Iată-ne Doamne –
6. COR – 9 Vă închinaţi
7. Tema I: Caut un om-
8. Poezie: Mulţumire –
9. COR – 170 – Ca o stea
10. Tema II: Scoală-te, luminează-te –
11. Poezie: În prag de ani –
12. SOLO –
13. Încheiere –
14. Poezie: Bulgări de lut la picioarele Tale –
15. COR – 190 Aparţin Regelui
16. Împărţire făgăduinţe
17. Închidere – 85 Suntem una-n iubirea Lui
18. Rugă
19. Postludiu – ieşire (COR – 21 O, izvor al fericirii)

LA MULŢI ANI!

1

INTRODUCERE

A sosit Anul Nou!… Fără să ne ceară părerea, filele calendarului s-au întors, foşnind, ducând cu ele zilele…
Anul Nou!… A spus calendarul… Şi parcă lumea atâta a aşteptat… Pretutindeni ferestre împodobite, case luminate, cântece de bucurie, aerul fremătând a sărbătoare…
Anul Nou!… Deşi aşteptat, parcă a venit prea repede… Nu cumva ornicul Universului a început să-şi bată prea repede tic-tac-ul? ne întrebăm noi. Da, „Anul Nou a sosit” mai înseamnă şi „vai ce repede a trecut anul acesta”!
A sosit Anul Nou!… Este aceasta o veste bună sau rea?
Să aruncăm o privire către începutul tuturor lucrurilor.
Memorabilă seară! Dumnezeu plămădeşte din nefiinţă rotiţele uriaşului ceasornic al Universului, le aşează la locul lor şi… ele îşi încep lucrul. Dumnezeu porneşte ornicul veacurilor, porneşte timpul. Dacă n-ar fi rămas acest raport am fi putut da frâu liber tristeţii, îndoielii, melancolie. Pentru ce trece timpul? Numai pentru a tăia în părţi egale durerea? Numai pentru a măsura cu exactitate nemiloasa zădărnicie, degradarea şi… moartea omului?
Dumnezeu a pornit timpul pentru că are ceva mai bun de arătat omenirii!… El vrea să împartă în părţi egale nu durerea, ci bucuria! El vrea să măsoare viaţa, nu moartea, mântuirea, nu păcatul.
Acum, iată, a întors din nou ceasul. Încă un An!…
Oare ce scopuri nepătrunse a determinat pe Dumnezeu să dea un nou impuls timpului, universului, vieţii?
Căci niciodată pendulul cerului nu a bătut în van… niciodată omul nu a putut neglija timpul lui Dumnezeu! Este aici o problemă de viaţă şi de moarte!
Dacă nu am făcut-o până acum, astăzi cel mai târziu, să cunoaştem obiectivele lui Dumnezeu pentru anul 2003. Astăzi să ni

2

le însuşim. Gândurile noastre să se concentreze asupra lor, ca şi când nimic altceva nu ne-ar mai interesa…
Care sunt imperativele acestui timp? Care sunt datoriile anului 2003 pe vastul câmp al realităţilor mele cu Dumnezeu? Care este atitudinea mea în acest an faţă de semenii mei? Ce răspunderi port faţă de mine însumi?
Programul de azi nu încearcă să „sugereze” nişte ţinte pentru anul 2003; el prezintă ţintele lui Dumnezeu în cele trei mari domenii ale vieţii creştine. Ele sunt tot atâtea urgenţe ale timpului de faţă… Ele sunt programul de viaţă a lui Dumnezeu pentru un An Nou.
Şi să nu uităm: programul lui Dumnezeu pentru acest timp însemnat al istoriei trebuie să devină scop şi ţintă pentru copiii Săi! Şi câţi sunt copii ai lui Dumnezeu o vor dovedi!

Amin!

3

IATĂ – NE DOAMNE

Iată-ne Doamne aici, fără preţ sanctuar
Cu rosturile vieţii depuse pe altar
Arde-le Doamne-n iubire, zideşte-le Doamne în har

Iată-ne aici, inimi şi gânduri plecate-n genunchi
Unul de altul prinşi în aceeaşi lucrare mănunchi
Leagă-ne Doamne ramuri în veşnicul trunchi

Iată-ne Doamne aici fără vreun merit anume
Rodul iubirii, nume ascunse în marele-Ţi nume
Minuni ale Golgotei ce-s gata către lume

Iată-ne Doamne martorii crucii în orice cuvânt
Glas de credinţă şi Lege, glas de-nviat din mormânt
Dă-ne puterea să-l ducem să-l ştie întregul pământ

Iată-ne Doamne aici vasele Tale de lut
În care turnat-ai dragostea Ta. Le-ai umplut.
Binecuvântă acest mare sfârşit, alb început.

Benone Burtescu, „Poezii”, pag. 87

4

TEMA I – CAUT UN OM . . .

Ezechiel 22:30 „Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!”
Caut un om!…
Printr-un om, păcatul a intrat în lume.
Printr-un om, moartea a fost biruită de viaţă!
E suficient un singur om ca balanţa să se încline spre viaţă sau spre moarte.
„Caut un om!”
Şi e de ajuns unul!
Îmi răsare o speranţă. Credeam că Dumnezeu are nevoie de gloate, de popoare, iar eu, un firicel de praf, mă simţeam neputincios de a vâsli împotriva curentului în vârtejul inerţiei.
Dar, aflu acum că Dumnezeu caută pe om, individual, şi nu mulţimi; că El a lucrat printr-un om, multiplicând această colaborare a Sa cu oricine a fost doritor; că orice redeşteptare şi reformă, oricât de întinsă, a început întotdeauna cu un om.
A fost un Moise, nu doi!
A fost un Ghedeon!
A fost un Samuel!
Un Ilie a fost!
Un om e destul să pună în mişcare popoare pentru un „mai bine”, pentru un „mai sfânt”. E încurajator să ştii că nu numai soarta ta, dar şi a multora se află în mâinile Sale.
Azi, Dumnezeu caută un om! Câţi, şi cine I se oferă? Am convingerea că atunci când Dumnezeu caută, El găseşte!
Da, El m-a găsit pe mine şi pe tine şi… ne zice: „umblă înaintea Mea!”
Anul 2003 îşi deschide mănunchiul de căi şi destinaţii… sunt multe! Dar Dumnezeu poate fi găsit numai pe o singură cale.
5

Poporul umblă patruzeci de ani prin pustie. Pribegeşte „în numele Domnului”, dar în căile inimii lui. Rezultatul?
Un popor întreg moare în pustiu, soartă mai nenorocită decât robia egipteană.
Credeţi că n-au fost sinceri când au ieşit din Egipt? Sinceritatea nu-i suficientă, căci pentru a fi mântuit trebuie să umbli pe calea Sa, înaintea Lui.
Noi, Izraelul de azi am mai zăbovit un an printre mirajurile pustiei. Urmele lăsate de noi sunt gravate în cărţile de amintire ale cerului. Dar trecutul poate fi şters, la Dumnezeu anul 2002 poate să nu conteze, pentru aceasta, avem doar o posibilitate: „umblă înaintea Mea”.
Astăzi sau niciodată! Cea mai înaltă chemare adresată omului. Cine umblă înaintea Lui devine un Ilie, chemat să fie un Ioan Botezătorul, mandatul omului pe pământ.
Iată solia lui Dumnezeu pentru anul 2003.

6

M U L Ţ U M I R E

Doamne,
Îţi mulţumesc pentru că şi numele meu
S-a scris într-un registru pe această planetă.
Îţi mulţumesc pentru că seara
Mă laşi să adorm;
Ne uitând ca dimineaţa să mă chemi
La viaţă.

Doamne,
Îţi mulţumesc că şi pentru numele meu
Ai îngăduit crucificarea Inimii Tale.
Îţi mulţumesc, pentru că zilnic
Îmi umbreşti popasurile,
Ne uitând ca în taină să mă chei,
La mântuire.

Doamne,
Îţi mulţumesc, că şi numele meu
Vrei să-L scrie în cărţile din ceruri.
Îţi mulţumesc pentru că în fiecare ceas
Mă nelinişteşti cu întrebarea:
Eşti gata?

Da Doamne!
Îţi mulţumesc că prin Tine pot fi gata,
Şi numele meu va rămâne în cărţile Tale.
Îţi mulţumesc că-n fiecare clipă
Aud vocea îngerilor Tăi ce-mi spun:
Ridică-te oştean, mai e puţin,
O clipă.
Îţi mulţumesc Doamne…

Iacob Coman, „Versuri”, pag. 97

7

TEMA II – SCOALĂ-TE, LUMINEAZĂ-TE!

„Scoală-te, luminează-te!” Căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine.

Mie şi ţie, Dumnezeu ne lansează un apel serios. Căci, „scoală-te şi luminează-te” înseamnă că dormi şi e întuneric. Săvârşeşte fără amânare cele două acţiuni:
1. „Scoală-te”, altfel zis, depune efort!
• Simte-ţi povara netrebniciei proprii a restanţelor şi a vinovăţiei.
• Părăseşte repausul falsei asigurări
• Părăseşte locul agonisit prin dobânda „bunelor tale fapte”.
Cu cât vei lucra mai mult, cu atât te vei înfierbânta şi nu vei mai fi „căldicel”.
2. „Luminează-te”. Ia tu însuţi reflectorul Legii, şi al Mărturiei, şi îndreaptă-l spre tine însuţi.
Tu trebuie să ajungi în obiectivul judecăţii. Tu trebuie să părăseşti obiceiuri, păstrate ca „bune” sau „îngăduite” când ştii bine care este lumina. Declară-ţi război pe viaţă şi pe moarte şi lasă steagul lui Emanuel să se înfigă în reduta conştiinţei şi a convingerilor tale. În Anul Nou să fii un om nou, de aceea-ţi zic: „pune-ţi casa în rânduială”!
Se poate întâmpla ca problemele casei tale să stea „bine”, dar să se dovedească că nu sunt după rânduială! Are aceasta vreo importanţă? Vom vedea!
Căminul este un atelier, nu o „oază” sau un loc de relaxare spirituală. Aici se modelează lutul care trebuie să poarte untdelemnul Duhului. Dacă nu lucrezi după rânduiala meşteşugului, vasul, oala pe care o modelezi; dacă nu azi, cu siguranţă mâine sau poimâine se va dovedi pământ nears, stricăcios.
Copiii sunt buni? Nu e tot! Virtuţile dacă nu se cultivă şi mâine, şi poimâine se degradează, mor, spre surpriza amară a părinţilor neprevăzători.

8

Vrei ca în anul 2003 să ai o pregustare din bucuriile secerişului? Atunci pune-ţi casa în rânduială. Dărâmă ce nu e după voia cea mai tainică a lui Isus! Mătură aluatele străine. Înlătură praful de pe preocupările sfinte. Ridică un altar, pe care focul spiritualităţii să ardă necontenit, şi apoi, adu jertfe de iubire şi consacrare. Adu-te pe tine şi pe ai tăi, dimineaţa în pragul unui nou drum, şi adu-te seara, în ceasul cercetării… aceasta e rânduiala închinării..
„Încă puţină vreme, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine, nu va zăbovi”. Noi ce am făcut până acum? Şi, dimpotrivă, ce să facem de acum înainte? Doar hotărârea să fie. Drege-ţi spărturile, zidiţi porţile, ridicaţi întăriturile.
Isus vă cheamă să vă predea ultima ştafetă. Cine va merge pentru El?
Veniţi! Se aude startul: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură, şi iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului.” Amin!

9

ÎN PRAG DE ANI

Tu Doamne-acum, în prag de ani
Cu-nţelepciune să-mi răsai
Fă-mi casă vieţii-n Ghetsemani
Cu faţa pururi spre Sinai

Pun astăzi piatra de hotar
Şi fac cu tine legământ
Să-mi fie crucea sanctuar
Să-mi fie Legea templu sfânt

Să-mi fie chivotul tărie
Când drumul către culmi va cere
Golgota vindecare-mi fie
Din rana vieţii de durere

Fă-mi Doamne gândul meu dreptate
Suind mereu către sfinţire
De-aşa minuni nemeritate
Fă-mi Doamne inima iubire

Şi fă-mi speranţa mea trăire
Şi viaţa fă-mi-o osanale
Şi fă-mă strop de nemurire
În planul veşniciei Tale

Amin!

Benone Burtescu, „Poezii”, pag. 76

10

Î N C H E I E R E

Da, Dumnezeu a întors de şapte ori cu şapte apeluri, pentru încă un an… 2003. Dumnezeu ne rânduieşte timp pentru un asalt spre desăvârşire!
„Ţinta” zicem noi, e înaltă, iar noi suntem pitici. Dar, de ce să ne pară desăvârşirea prea departe de noi, bună pentru alţi ani, numai pentru acesta nu, când Isus Hristos ne-a adus-o din lumile cereşti pe pământ, ne-a aşezat sămânţa ei în palmă şi aşteaptă de atâta timp să o cultivăm în ţarina vieţii noastre?
Când Dumnezeu aşteaptă, pot eu să zăbovesc? E cutremurătoare povara de îngrijorare cu care îşi cuprinde „grădina” pentru ca pe ramurile atâtor pomi neroditori ca mine şi ca tine să apară roadele mântuirii… Marele Grădinar ne-a săpat şi ne-a sădit, ne-a crescut pe braţele Sale, pentru ca palmele Sale rănite să poată prinde, în sfârşit, rodul proaspăt, curat şi reînviorător al suferinţei Sale…
E prima zi din An! Să păşim cu dreptul! Să primim chemarea lui Dumnezeu şi mâine toţi s-o vadă în fapt…
Ţintele sunt înalte, e adevărat, ca pentru creştini. Dar mai înaltă este făgăduinţa: „Voi veţi primi o putere…” Aşa putem porni! Dumnezeu merge înaintea noastră!
„Eu vă voi sprijini… V-am purtat şi tot vreau să vă mai port. Să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc”.
Amin!

11

BULGĂRI DE LUT LA PICIOARELE TALE

Doamne,
Îţi mulţumim,
Îţi mulţumim că ne-ai ajutat
Să ne unim braţul anul trecut deja
Cu braţul anului ce vine
Cioplindu-i o formă de rugăciune.
Şi-am putut,
Şi-am putut, Preaînalte,
Zi de zi să ne unim de-o parte.
Primeşte-ne această jertfă
Sau monument al uitării Cinstite,
Al uitării Tale că Ţi-am greşit
Şi-al amintirii noastre că ne-ai iubit.
Juruinţi să-Ţi mai facem
Parcă ni-e greu
Pentru că nu le-mplinim, cum se ştie,
Dar în jertfa mâinilor Tale străpunse de cuie
Dă-ne putere să ne-nchinăm viaţa Ţie.
Să ne-mpletim
Gânduri,
Fiinţe,
Mâini,
Şi dorinţe,
Vorbă
Şi cântec.
Adică toate.
Să ne-mpletim noi înşine
Ca-ntr-o minune-ntr-un drum,
Drum ce să ne scape de moarte.
Fă-ne Tu slabi,
Fă-ne slabi în chemări omeneşti,

12

Mici în dimensiuni pământeşti,
Inundând astfel în noi ca nimic altceva
Slava eternă, Slava Ta.
Dă-mi un chip nedurut
Consacrându-mă Ţie cum eram la-nceput.
Pune în mine, în noi momentul
Ce pe Iosua în vremuri străvechi îl cinsti:
„Cât despre mine: Eu şi casa mea
Îţi vom sluji”,
Dă-ne putere,
Dă-ne putere
Să ne plecăm în jos fruntea,
Fruntea murdară de gânduri deşarte
Ce-o purtăm cu mândrie
Între semenii noştri, sus.
Şi-ascunşi într-un plânset fierbinte
Lăsând pe altar daru-adus
Să fugim, să fugim spre-mpăcare,
Spre mila ce trebe s-o dăm.
Şi apoi înnoiţi în inimi şi minte
Jertfe vii să Îţi fim, Bun Părinte.
Ne-aşezăm cu lacrimi în ochi
La picioarele Tale pentru încă un an,
Nişte bulgări de lut,
Tăcuţi ca nişte şterse cuvinte:
Tată Ceresc, Te rugăm fă din noi
Nişte vase, vase de cinste.
Amin!

Iacob Coman, „Şi să-L cunosc”, pag. 111

(poezii de „rezervă”)

DACĂ MAI E . . .

Dacă mai e un pic de linişte ‘ntre noi,
Dacă un pic de pace, pe valuri încă e,
Corăbier,
De ce nu te grăbeşti s-ajungi la ţărm?
De ce?

Dacă mai e puţin până-n apus,
Puţin pân’ să coboare-ntunerec peste val,
Luntraş,
Nu simţi c-ar trebui să lopătezi
Spre mal?

Dacă s-a zis din cer: „Opriţi puţin
Ca vântul să nu sufle pe mare, pe uscat!”
Tu om,
Nu crezi că în Isus e timpul cel mai bun
De ancorat?

De-i grea încărcătura şi pân’ la ţărm e mult,
Şi vasul e aproape să ţi-l înghită largul,
Corăbier,
Ţi-aruncă-n val comorile! Aşa-ţi salvezi
Catargul.

LA CUMPĂNA VREMII

La margine de an priviţi cum ziua
Îşi face-n lume ultimul ocol
Dispare-n haos şi ne lasă-n suflet
Un tainic, nepătruns amarnic gol.

Ne numărăm astfel pieirea noastră,
Sau viaţa, cum doriţi s-o alintăm
Cu unu, doi, treizeci şi şaptezeci,
Atâtea scriem, atâta păstrăm.

Şi ne-adunăm la marea sărbătoare,
Învăluiţi de-un rest de anotimp,
Reamintind un an lucrat în pace
Ori salutând o pierdere de timp.

Prietene, când treci prin lumea asta
Să nu iubeşti minciuna ei zglobie,
Ca să nu-ţi facă inima deşartă
Şi sufletul aşa, ca de hârtie…

Opreşte-te din goana-ţi fără viaţă,
Adame, tu robit pentru nimic,
Oricine eşti, fii gata la răscruce
Să cumpăneşti suflarea ta, un pic…

Priveşte către cerul larg al nopţii
La stelele, rotindu-se ceasornic;
Deasupra, undeva veghează Domnul
Încercuindu-ţi inima, statornic…

Şi-aşteaptă iar răspunsul cu răbdare,
Răspunsul, multe zile aşteptat;
Dacă-l primeşti în clipa care vine
Să-ţi facă Domnul sufletul curat