Saptezeci de ani de robie
departe de templu,
departe de Ierusalim
si departe de tine?

Nu se poate,
Doamne,
ani de-a randul ne-ai spus
ca Tu esti iubire…
Cine se va mai ingriji
de gradinile si viile noastre?
Pe muntii nostrii vor creste in voie
buruienile si maslinii salbatici,
vor seca fantanile parintilor nostrii,
nici nu vom mai sti
unde ne-a fost locul..
Haldeii ne vor duce asa de departe,
de toate bucuriile noastre,
de tot ce ne place..

Saptezeci de ani de robie
si noapte,
vom pieri toti,
departe de Iordan,
departe de casa,
va ramane gol locul nostru
la masa,
nu vor mai merge fetele si baietii
la joaca..

De ce ne lasi,
Doamne,
fara ajutor si speranta?…
Cand vezi ca-Ti dispare poporul
Tie chiar nu-Ti pasa?…
Sa stii ca ne va ucide
dorul de casa…

Dar de ce taci?
Raspunde , Doamne,
chiar daca ne certi,
dar nu ne mai lasa
sa plecam singuri in noapte
atat de departe…
Printre straini si lanturi
Te rugam sa ne fii ajutor
si speranta,
pana in ziua mult asteptata
cand impreuna cu Tine
ne vom reintoarce
cu bucurie Acasa…
Gabriel Neagu
12 07 10.