VISAM CĂ A SOSIT JUDECATA!
Virtutea respectului
20 aprilie 2015
VOIA TA, DOAMNE
21 aprilie 2015
VISAM CĂ A SOSIT JUDECATA!
CUPRINS:
- Deschidere 50
- Rugăciune
- Poezie: Portret
- Introducere I
- Tema I: Judecătorul
- COR: Visam c-a sosit judecata
- Introducere II
- COR: Pregăteşte-te! 10 TA
- Tema: Îngerul I
- Tema: Un copil
- Tema II: Judecătorul
- COR: Oricât aş umbla
- Tema: Îngerul II
- Tema: Un convertit de curând
- Tema III: Judecătorul
- COR: Vin Salvatorule vin 6 TA
- Poezie: Proces
- COR+COM 294 – 1.2.4.5
- Tema: Îngerul III
- Tema: Un soţ
- Tema IV: Judecătorul
- COR: Salvat aproape
- Tema: Îngerul IV
- Tema: Unul din cei 144000
- Tema V: Judecătorul
- COR: Psalmul 15
- Încheiere
- COR: Pe sfinte-nălţimi
- Închidere 79 – 1.5.6.7
- Rugăciune
- Postludiu – ieşire
Deva, 14 ianuarie 1995
PORTRET
Undeva,
la marginea Universului
pe nisipul tulburat de păcat
Isus
îmi desenează chipul:
În dreptul ochilor –
două rotocoale de fum…
În loc de braţe –
două ramuri uscate de smochin
Îmi face apoi inima –
Un ulcior spart…
şi sufletul –
o piatră îngheţată la soare,
Îmi desenează apoi gândurile
oglinzi cu luciu stricat…
şi faptele –
o grămadă de haine rupte…
Apoi, purtat cu privirea
Acolo
unde nu-i nimeni muritor
nici umbre
nici zgomotele zilei
nici şoaptele nopţii
Acolo,
unde se duc mulţime de ani
unde toate sunt ştiute
unde nu-i nimeni uitat..
Mă privesc
lipsit, bâjbâind, descoperit
Acoperind cu slava Sa
chipul meu
Şterge repede de pe nisip
umbra mea…
Smulge un ghimpe
din coroana de spini
şi mi-l întinde
ca să desenăm împreună
o nouă primăvară pe vechile dureri…
INTRODUCERE I
„Auziţi oare, glasul care întreabă din cer?… Îl vedeţi pe cel ce se uită de la fereastra Universului către Planeta Albastră ca să culeagă un motiv de cântec pentru o zi de glorie?…
Când se uită către ceasul care anunţă Marele Final şi când priveşte în acelaşi timp către inima omenească, aşteptând-o, căutând-o şi dându-i altă curgere de viaţă, un alt înţeles al timpului?.
… Şi pe aripile vântului de miază-zi, pe lungimea de undă a dragostei, prin vibraţia inundată de razele zorilor, din glasul tunetului şi din săgeţile fulgerului, din galaxii ori din puterea atomului, din respiraţia mărilor şi din Cartea Cărţilor vine… vine răspunsul…:
TEMA I: Judecătorul
Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul; EU sunt Domnul şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor; Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel şi Împăratul tuturor neamurilor; Eu sunt Luceafărul de dimineaţă, Biruitorul neamurilor; Eu sunt Piatra din capul unghiului; Eu sunt Trandafirul din Saron; Eu sunt Păstorul cel Bun, sprijinitorul şi ajutorul vostru, locul vostru de scăpare şi cetăţuia voastră; Eu sunt Creatorul a tot ce există, văzute şi nevăzute încă de voi, Eu sunt Tatăl vostru, dar şi Judecătorul vostru.
La aceasta, v-aţi gândit vreodată?…
„Căci voi aduce la judecată orice făptură şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău…”
INTRODUCERE
Da, Doamne, măreţia Ta ne copleşeşte şi bunătatea Ta ne inundă şi hotărârea Ta dreaptă ne somează: „Tu eşti Judecătorul!”
Să mă ascund?… unde voi fugi departe de faţa Ta şi unde mă voi duce departe de gândul Tău? Căci dacă era reuşit să mă înalţ spre cer, tot ce-am văzut mă obligă să cred că tu eşti acolo şi dacă am adormit în locuinţa morţilor iată că Tu care ai fost şi acolo porţi cheile biruinţei acum, şi de voi lua aripile zorilor poposind însingurat la marginea lumii şi acolo mâna Ta va da şi belşug şi pace…
Să mă justific?… Iată că fiecare gând e tot atât de clar pentru Tine ca şi traseul vântului, alergând caravana norilor, fiecare privire, fiecare gând, fiecare faptă sunt imagini imprimate pe lungimea unei vieţi destinată numai mie.
Ceea ce scrie acolo mă plasează între tragedie şi sublim, între victorie sau înfrângere, între condamnare şi achitare…
Timpul se scurge repede şi anul acesta, în luna aceasta de octombrie, clepsidra Universului a început să măsoare zile de teribilă solemnitate; 140 de ani de cercetare…
De la primul creat, străbătând catalogul celor înscrişi în serviciul lui Iehova până astăzi şi până când se va auzi: glasul strigând: „S-a sfârşit!”, fiecare va primi un răspuns: un DA sau un NU.
„Doamne, fă-ne o favoare în ora aceasta! Lasă-ne să stăm în preajma îngerului care deschide cărţile, să vedem ce vede el şi să auzim ce aude el…
Fă o breşă către viitor şi lasă-ne să întindem aripile imaginaţiei noastre în preajma ultimei clipe de har din clepsidra iubirii…
„Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie; şi un îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roatele Lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea din-naintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile”…
TEMA I (îngerul)
Doamne, câtă solemnitate şi ce linişte s-a lăsat în sala marilor hotărâri!…
Cine este acela care să audă glasul care îl cheamă lângă trestia măsurării depline?…
Cine este nedrept şi-ar mai putea îndrepta ceva? Şi cel întinat şi-ar mai putea curăţa ceva?… Neprihănitul va trăi fără prihană şi mai departe şi cel sfânt se va sfinţi şi mai din ce în ce mai mult.
Iată, că răsplata Ta, Doamne, este cu Tine ca să dai fiecăruia după fapta lui.
Deschid cărţile şi degetul se opreşte asupra unui nume.
Este un copil ce aleargă spre Tine! Sunt îngerul lui şi îl cunosc bine; Cuvântul judecată nu-l înspăimântă şi faţa lui este ca o floare deschisă soarelui.
Vrea să spună ceva:
TEMA – UN COPIL
Iată-mă, Doamne! În ziua aceasta, îmi amintesc atât de bine de cuvintele poruncite părinţilor mei:
„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca ei este Împărăţia cerurilor!”
Poate că nu am înţeles totul din Cartea pe care ne-ai lăsat-o să o citim, dar cât am înţeles, eu Te-am crezut pe cuvânt.
Mi-a plăcut tare mult de copilaşul Moise care deşi a crescut în mijlocul bunătăţilor el a ales mai bine pribegia din urma oilor, numai ca să rămână ascultător.
Citeam cu emoţie istoria tânărului Iosif şi tare mi-aş fi dorit să fiu aşa cinstit ca el.
Dar n-am să uit niciodată ziua, când, fiind bolnav în pat, am auzit aceeaşi întrebare pe care ai pus-o tuturor suferinzilor:
„Vrei să te faci sănătos?”…
Atunci m-am rugat în sinea mea: „Doamne Tu, care ai vindecat pe surzi şi pe şchiopi; Tu care ai dat vederea orbilor şi ai alinat durerile oamenilor, te rog să mă vindeci şi pe mine în îndurarea Ta”.
N-am avut nici o îndoială că nu mă vei asculta, gândind că în curând voi fi în ţara unde nimeni nu va mai suferi, unde mă voi putea juca cu leii şi unde lupul va sta la un loc cu mielul.
Eu, toate acestea le-am crezut din toată inima.
TEMA II Judecătorul
„Da, fiul meu. Sunt fericit că ai crezut tot ce Ţi-am spus. Toate faptele tale sunt scrise aici în Cartea aceasta.
Sunt fericit că nu ai socotit ca un basm ce ai citit în CARTEA pe care Ţi-am dat-o.
Te vei bucura de cea mai fericită copilărie, vei creşte dar fără să-mbătrâneşti, vei dezlega taine pe care niciodată, pe pământ, nu ai fi reuşit să le înţelegi.
De acum, vino! Totul este al tău!…”
TEMA II – Îngerul
Pentru mine e o surpriză, Doamne! Nu îmi vine să cred! Doar îl cunoşti, ştii cine a fost şi totuşi în cartea vieţii scrie:
„IERTAT”
Poate fi o greşeală?!… Dar nu! Tu, Doamne nu poţi greşi niciodată.
Cu mâna mea am scris toate faptele lui şi bune şi rele căci l-am purtat sub privirea mea de la naşterea lui şi iată-l acum în amurgul vieţii sale, stă la bara judecăţii.
Ce ar mai putea să spună?!…
TEMA – UN CONVERTIT DE CURÂND
„Când ultimii stropi de har mai picurau, am venit şi eu, Doamne…
După ce Te-am blestemat, după ce Te-am ignorat şi după ce Ţi-am sfidat existenţa Ta, într-un târziu mi-am venit în fire şi m-am întâlnit cu Tine cu aceeaşi surpriză pe care avut-o Pavel pe drumul Damascului..
De când am aflat că poţi să mă ierţi, în ciuda oricăror nelegiuiri făptuite în trecut, de atunci, mugurii speranţelor mele, au început să se desfacă. Tot sistemul meu raţional şi conduita mea logică s-a năruit.
Am descoperit că toate întrebările mele îşi au răspunsul numai în Cartea Cărţilor pe care nu o citisem niciodată până la această vârstă. M-am luptat mult cu mine însumi ca să îmi plec genunchiul, căci „eul” nu putea fi înfrânt aş uşor.
O lovitură de gong s-a auzit în conştiinţa mea: „Trăim în timpul judecăţii de cercetare!
Genunchiul meu mândru s-a plecat şi atunci am avut prima convorbire cu Tine, Doamne.
Parcă şi azi mai aud şoaptele chemării Tale:
„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi căci Eu vă voi da odihnă!”
„De vor fi păcatele voastre roşii ca purpura, le voi face albe ca zăpada”.
Doamne, astăzi numele meu a fost strigat la bara judecăţii.
Tu eşti drept în hotărârile Tale, facă-se voia Ta!
TEMA III – JUDECĂTORUL
„De-ai fi ştiut de câtă bucurie s-a umplut cerul când, obosit, cu mâna streaşină la ochi, te-am văzut că te întorci!..
Am pregătit o haină nouă şi am vestit un praznic în toată întinderea stăpânirii mele, căci ce era pierdut, a fost găsit…
Acum eşti liber, liber să treci pe porţi, în casa Tatălui tău.
„Intră în bucuria stăpânului Tău!”…
PROCES
Cu mine însumi,
Stau singur…
Şi-ncerc ca să deschid proces
Asupra unei vieţi aproape terminată
Dosarul greu, l-apropii lângă mine…
Cu litere de aur gravate pe copertă
Văd scris al meu nume şi prenume.
Cu mine însumi,
Înveşmântat în robă,
Deschid şedinţa propriului proces…
Surprins, uimit, căci de la prima filă
Când am fost scris
În catalogul acestui punct din Univers
Primeam ca moştenire o viaţă de prihană
Şi-un loc în rândul cetei chemată în proces…
Cu mine însumi,
Mă judec
Şi mulţumit că nu m-aude nimeni
Privesc granit prin viaţă dând filă după filă
Doar aş găsi o zi, măcar o zi lipsită de prihană!
Dar, vai… l-această vârstă atât de ‘naintată
Nu-i pagină mai neagră, mai mult decât cealaltă…
Cu mine însumi,
stau singur, reflectez
Ce-aş mai putea să fac?
Ce hotărâre poartă pe ultima lui filă
dosarul cel de azi?…
O Doamne aş vrea să iei dosarul
Şi să-l clasezi,
Căci la Golgota cu sângele-Ţi vărsat
Se va şterge orice filă murdară de păcat…
O mâna nevăzută întinsă peste mine,
aşterne pe pagina cea albă
rămasă pentru azi, cel mai dorit răspuns:
„TOT cerul se pronunţă, că tu ai fost iertat!”
TEMA – ÎNGERUL III
Trâmbiţa anunţă o nouă cercetare… Două dosare, unul lângă altul, se deschid în acelaşi timp.
Să fie linişte deplină, să se poată auzi bine ce vor spune cei doi soţul şi soţia…
Deşi anii au trecut, iar tâmplele s-au îmbogăţit de şuviţele albe ale trecerii, nimic din cele întâmplate n-au rămas nescrise în cartea aceasta.
Familia a fost rânduită de Dumnezeu de la început şi ei au înţeles lucrul acesta.
Deşi cei doi au devenit prin actul căsătoriei, una, iată că fiecare va fi cercetat separat. Poate fi drept ca unul să fie luat, iar celalalt lăsat?!…
Să vedem ce ar putea zice soţul:
TEMA – Un soţ
Deşi nu mă aşteptam aşa de curând să-mi vină rândul la judecată, Ţi-am auzit glasul Doamne, şi am venit în faţa îndurării Tale.
Am înţeles că deja soţia mea a fost găsită ca un om după inima Ta, Doamne…
Mă bucur şi eu de fericirea ei. Spune te rog un cuvânt şi voi fi alături de ea. Doar n-ai spus Tu, că omul nu este bine să fie singur?…
Nu înţeleg de ce trebuie să rămân aici.
Nu am vorbit eu în Numele Tău? Nu am câştigat eu suflete pentru staulul Tău?! Nu am păzit eu Legea Ta din tinereţea mea?!
Doamne, Tu care locuieşti în cerurile prea înalte; Tu care îţi întinzi anii în veşnicii, să fii avut nevoie vreodată de timpul meu sau de inima mea?!
Nu erau alţi fraţi chemaţi în slujbe alese să se ocupe de cel căzut între tâlhari?!
Pentru ce să înalţ rugăciunii când cei nelegiuiţi sporesc în putere?!
Am făcut doar ce eram dator să fac…
TEMA IV – JUDECĂTORUL
Îmi pare rău, dar nu te cunosc…
Toată alegerea ta pe care te simţeai dator să o faci nu a fost decât goană după vânt.
Cei ce lucrau cu tine, nu ştiau că tu porţi numele Meu. Hrana ta, sufleteasca lipsea adeseori; gustai doar atunci când soţia ta frântă de oboseală căuta să-ţi deschidă apetitul pentru studiul Cuvântului Meu…
Ţi-am cerut inima şi nu te-a „lăsat inima” să mi-o dai căci îţi plăcea aşa cum este.
Ţi-am cerut „timp” din timpul pe care ţi l-am dat eu şi tu ai zis că timpul se măsoară în bani.
Îmi pare foarte rău, tu vei rămâne aici…
MA – îngerul IV
Îl văd venind ca un steag victorios dintr-o luptă crâncenă…
Îl văd obosit, dar faţa lui brăzdată de lacrimi, e totuşi senină.
El a auzit trâmbiţa judecăţii Tale şi iată-l că se-ndreaptă cântând.
Cine este Doamne?… Şi deschizând cartea vieţii citesc:
El este unul din cei 144.000!…
TEMA – UNUL DIN cei 144000
De mult privesc spre ziua aceasta, Doamne, şi parcă nu-mi vine să cred că trăiesc!..
De-alungul clipelor de victorie ale credinţei mai mult ca oricând am simţit puterea Duhului Sfânt. Cât de adevărate erau cuvintele Tale cu privire la timpul sfârşitului.
Cine ar fi crezut că ţinerea sabatului va stârnii mânia fraţilor creştini uniţi sub mâna aceluiaşi braţ asupritor?…
Cât de limpede se desfăşura firul evenimentelor, când prin decretul dat de către diferiţii stăpânitori ai creştinătăţii, contra celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu, li se va retrage scutul stăpânirii, lăsându-i pradă pe mâinile celor nelegiuiţi. De multe ori m-am întrebat:
“Va uita oare Dumnezeu pe poporul Său în această oră a încercării?”…
Cum putea să ne uite? El, care n-a uitat pe credinciosul Noe, când lumea urma să piară de judecăţile lui Dumnezeu, El, care n-a uitat de Lot, când focul a căzut din cer, şi a mistuit cetatea, sau pe Ilie zdrobit de teama succesului, ori pe Ieremia, Daniel şi mulţi alţii…
Domnul oştirilor a declarat:
„Iată! Pe palmele Mele te-am săpat; eşti al Meu, nu te teme!…”
A lupta cu Dumnezeu – o cât de puţini ştiu ce înseamnă aceasta!…
Cât de puţini sunt cei care ţin cu credinţă nestrămutată la făgăduinţele lui Dumnezeu când valurile încercării vor năvăli asupra fiecărui urmaş al lui Hristos.
„De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da Domnul, judecătorul cel Drept, şi nu numai mie, ci, tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui!”
TEMA V – judecătorul
„Tu eşti comoara Mea de preţ, căci Tu nu te-ai temut că lutul se poate prăbuşi în strâmtorarea nemiloasă a urii. Nu ţi s-a lipit inima de lucruri pieritoare şi nu te-ai robit banului ca să te prăbuşeşti pe altarul lui.
Mă bucur că ai făcut din Mine, ţinta cercetării tale stăruitoare, putând să stai tare în faţa alegerii supreme…
Ai cântat cântecul speranţei când ai fost pribeag, rătăcind prin văgăunile munţilor şi ai trecut prin flăcările urii fără să ţi se ardă un fir măcar din ţesătura dragostei tale turnată de Duhul Sfânt.
Pagini glorioase sunt înscrise în dreptul numelui tău, când ai sunat din trâmbiţa Cuvântului Meu către lume.
Te-ai ridicat pe Stânca Veacurilor şi ţi-ai rostit psalmul speranţei tale.
Ridicaţi-vă privirea către ţara făgăduinţei veşnice. De acolo de sus, de pe culmea neprihănirii se vede bine. E, a Ta!….
GÂNDURILE CELOR ÎMBRĂCAŢI ÎN ALB
(lăsaţi-mă să vorbesc pentru voi şi-n locul vostru ca şi cum voi singuri ne-aţi spune)
Iată, am ajuns pe munte!
Suntem atât de aproape de cer,
iar paşii încă urcă,
urcă până când palmele ating bolta veşniciei,
din braţele-ncărcate să nu ne mai scape.
Oare ce-am învăţat pân-am ajuns pe culme?
De la stâncile din cale-am învăţat tărie,
neclintire-n credinţă să ne fie.
Cerul ne-a învăţat să luminăm,
să risipim căldura vieţii
‘ntre cei rămaşi în urmă, rătăciţii.
Norii ne-au învăţat să credem în zbor,
să dorim să străbatem zarea spre mai frumos,
mai nobil, mai adevărat
Ne-au învăţat să ne-mbrăcăm în alb,
mai albi ca şi zăpada,
iar liniştea trecerii lor să fie linişte-n sufletul cu dor.
Urcând pe munte am învăţat de la copaci
să fim puternici:
viscolul, furtuna şi vântul
să nu ne-ncovoie pe drum
Ploaia ne-a-vâţat să picurăm peste alţii
dragoste şi-mpăcare
Amurgul pace ne-a-nvăţat.
Răsăritul a luminat credinţa într-un nou început,
iar firele de iarbă – fire de umilinţă
păsările cântec şi zbor cu noi au încercat.
De la stele drum drept şi veşnicie am gustat
O şi câte şi mai câte pe drumul către cer
n-am învăţat:
zâmbet, încredere şi curat.
bucuria noului ce se deschide-n drum,
credinţa în albul ce ne-nbrac-acum,
Si-am spune din nou:
suntem în sfârşit cu piciorul pe stâncă, pe Munte.
Şi iarăşi am striga:
iată, de departe am sosit.
încălţămintea ce-o purtăm o spune s-a tocit
Dar n-am mai zăbovit.
Nu vreţi să ne cântaţi
să ne deschidă cerul
şi-o voce s-auzim;
„Fiţi binecuvântaţi!
Fiţi binecuvântaţi!”
ÎNCHEIERE
Mai văd o carte, Doamne!…
Şi îngerul mai scrie pe cele câteva file albe rămase, ceva…
Această carte poartă chiar numele meu!..
Şi pe mine, Doamne, mă strigi la judecată? M-am lăsat prins de scenele judecăţii Tale şi nu m-am aşteptat să vină şi rândul meu.
Uitasem că şi eu sunt în rândul celor ce vor fi strigaţi… Doamne mai fă-mi o favoare!
Dă drumul imaginaţiei mele şi lasă-mă să mă cobor în timpul meu de viaţă unde încă se mai găseşte lumina harului Tău.
Încă n-am ajuns să mă prind de certitudinea unei vieţi desăvârşite.
Se mai lucrează, Doamne, la stâlpii credinţei, şi se mai finisează le ferestrele gândirii… Se mai sapă încă la fântâna inimii şi se mai trudeşte la zidăria voinţei.
Ştiu că timp mult nu mai este şi aş dori ca templul sufletului meu să fie gata.
În faţa Ta, Doamne să pot sta cu privirea sus şi să-Ţi ascult judecata:
„Vino, rob bun şi credincios de moşteneşte Împărăţia Tatălui care este în ceruri!”
Amin!
No tags for this post.
