Răbdarea

de Lucian Mihailescu, Slobozia

 

Partea I-Introducere -Ce este răbdarea?

 

Zilele trec, lunile la fel,iar anii zboară pe lângă noi…

Timpul îşi aruncă amprentele asupra înfăţişării noastre exterioare,dar şi interioare.

In ce fel ne afectează trecerea timpului credinţa noastră în revenirea Domnului Isus Hristos? Suntem încă pe această cale a aşteptării sau am părăsit-o?Care este ţinta noastră?

Ce ne-am propus pe acest an şi ce am realizat?

Mai avem răbdare?

 

<Fiţi dar îndelung răbdători,fraţilor,până la venirea Domnului.Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului şi o aşteaptă cu răbdare,până primeşte ploaie timpurie şi târzie.Fiţi şi voi îndelung răbdători,întăriţi-vă inimile,căci venirea Domnului este aproape!> (Iacov 5:7,8).

Să ne întărim azi inimile împreună,prin Duhul Domnului şi să învăţăm adevărata răbdare.

Ce înseamnă răbdarea?Ce presupune ea ? (… răspunsuri din sală)

… a rezista,a continua în ciuda obstacolelor,a suferi,a persevera,a avea credinţă,o roadă a Duhului,a aştepta,a stărui,a merge dincolo de ceea ce se vede ….

De multe ori noi dorim să ne realizăm planurile imediat,fără să aşteptăm.

Totuşi,chiar în împlinirea micilor treburi e nevoie de aşteptare.De exemplu:aştepţi

la coadă să cumperi ceva,aştepţi trenul,aştepţi vacanţa,aştepţi să-ţi poţi cumpăra o casă etc.

Totodată avem marile noastre aşteptări : aşteptăm să ne schimbăm caracterul,să se schimbe cei de lângă noi,aşteptăm să treacă necazurile,aşteptăm venirea Sabatului,aşteptăm revenirea Domnului Hristos.

Dumneavoastră ce aşteptaţi? Care vă sunt priorităţile?

Observaţi cum răbdarea este legată de aşteptarea împlinirii unui eveniment.Punctul de plecare e aici, iar evenimentul în viitor.Ce se întâmplă cu cei ce nu aşteaptă desfăşurarea firească a

lucrurilor,dorind să le grăbească? Cu siguranţă că dacă nu vor aştepta nu vor ajunge la împlinirea planului propus.

Inchipuiţi-vă că aşteptaţi trenul şi nu aveţi răbdarea necesară să staţi până ce acesta vine în staţie,aşa că plecaţi acasă.Mai ajungeţi la destinaţie?

Nerăbdarea provoacă dezacorduri,nemulţumiri,şi strică planul,chiar dacă se reuşeşte o in

trare forţată în împlinirea evenimentului.

Revenind pe plan spiritual,punctul de plecare este o făgăduinţă a lui   Dumnezeu,   care

urmează a fi împlinită :

*Domnul a promis că ne va schimba caracterele.

*Domnul a făgăduit că va avea grijă de problemele noastre de zi cu zi,dacă noi vom căuta

Impărăţia Sa.

*Domnul a promis că ne va scoate din necazuri,dacă ne vom încrede în El.

*Domnul a promis că va reveni.

Intre făgăduinţă şi împlinirea sa este un interval de timp ce trebuie acoperit prin aşteptare,

iar aşteptarea presupune răbdare.

Cine are nevoie de răbdare?Toţi avem.

Dar cine o manifestă?Foarte puţini…De ce?

De ce nu avem răbdare cu cei de lângă noi,şi ajungem la certuri şi neînţelegeri acute?

De ce nu avem răbdare în suferinţe,când Domnul ne-a promis prezenţa Sa?De ce suntem răi cu

cei ce ne greşesc şi nu avem acea răbdare iubitoare spre a ierta totul?Suntem noi creştini cu

adevărat?

De multe ori ne înşelăm singuri gândind că ceea ce facem e bine,pentru că noi credem aşa.Dar spune şi Cuvântul Domnului la fel?De ce spunem că nu e păcat când Biblia spune clar:

această atitudine e păcat înaintea Domnului?…

Este răbdarea un dar pe care-l au doar unii din noi?Depinde de temperamentul nostru?

Cei calmi sunt mai răbdători,iar cei mai iuţi mai puţin răbdători?Aşa stau lucrurile şi pe un interval

mai mare de timp?

Se poate învăţa răbdarea?Cum?Şi care este scopul?

 

Partea II -Educaţia pentru răbdare

 

Păcatul a făcut din noi firi nerăbdătoare,dornice după împlinire de moment.Se pare că majoritatea dintre noi învăţăm răbdarea forţaţi de împrejurările vieţii.Se spune atunci că ai trecut prin <şcoala vieţii>.Care sunt acele evenimente ce ne învaţă răbdarea?Bucuriile sau necazurile ?

(către sală )-Bucuria presupune o împlinire,o realizare.Dar necazul presupune o aşteptare a bucuriei.Bucuriile sunt borne de repaus ale trecerii prin încercări.

Necazul e mai greu de acceptat.De ce tocmai mie să mi se întâmple?De ce a îngăduit

Dumnezeu?Unde sunt făgăduinţele Sale?Omul ajunge debusolat,revoltându-se contra lui însuşi, şi chiar contra lui Dumnezeu…

Totuşi Biblia ne învaţă să facem din orice necaz un prilej de bucurie,găsind un sens al acestor probleme,în perspectiva relaţiei cu Dumnezeu.Se crează un lanţ al educaţiei răbdării şi al învăţării biruinţei.<Necazul aduce răbdare,răbdarea aduce biruinţă în încercare,iar biruinţa aceasta aduce nădejde.>

Aşadar :

Necaz ————–> Răbdare ————–> Biruinţă —————-> Nădejde

 

Rezultatul : <ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre.> (Romani 5:3,4).

Observăm că nu ne putem bucura în necazuri dacă nu am experimentat biruinţa obţinută prin răbdare.Ce presupune în această situaţie răbdarea?O conformare cu aşa zisa <soartă> ce ţi-a destinat acest necaz?O gândire de genul <Domnul a dat,Domnul a luat>?O renunţare la a mai lupta?O luptă pe viaţă şi pe moarte prin eforturi proprii?

Din contră:aici intervine în mod esenţial relaţia cu Dumnezeul meu şi modul în care-L

înţeleg pe Dumnezeu.Ce fel de Dumnezeu am ?

Tatăl meu ceresc este atât de iubitor şi de grijuliu cu noi,încât ne dă tot ce avem nevoie.El alege pentru noi acele soluţii care sunt cele mai bune în vederea mântuirii noastre.Atunci când îngăduie suferinţa şi necazurile El o face spre cizelarea noastră.El vrea să ne curăţească prin foc

căci pentru El suntem pietre preţioase,nestemate în coroana Sa.Dumnezeu nu doreşte ca noi să

suferim,ci se identifică cu noi în toate problemele noastre.

Un astfel de Dumnezeu avem :care stă alături de noi în suferinţă,care ne întăreşte şi ne

izbăveşte.Cine dintre noi a cunoscut purtarea Sa de grijă?Cine recunoaşte ajutorul Său în orice clipă ? (către sală)

Înţelegând scopul lui Dumnezeu cu noi ,pricepem că avem nevoie de o experienţă profundă a apropierii noastre de El.

 

 

Partea III – Condiţia dobândirii răbdării

 

<Căci aveţi nevoie de răbdare,ca după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu să puteţi căpăta

ce v-a fost făgăduit.> (Evrei 10:36)

Primul lucru este predarea noastră în mâna Domnului,pocăindu-ne de păcatele noastre;

aceasta ne face în stare să primim darul iertării şi curăţirii.Apoi Domnul ne consideră neprihăniţi şi ne acordă neprihănirea Domnului Hristos.<Voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră. (1Timotei 4:3)

In acest moment viaţa noastră este în armonie cu planul Său divin,şi putem merge înainte

în linişte şi răbdare,călcând pe urmele Sale.

A avea răbdare înseamnă a merge pe acolo pe unde Domnul ne conduce,fiind deplin asiguraţi că El ne dă tot ce e mei bun.

A avea răbdare înseamnă a te încrede în făgăduinţele Sale,care se vor împlini negreşit pentru că <aşa zice Domnul>.

A avea răbdare înseamnă a alunga neliniştea şi planurile tale omeneşti,bazate pe înţelep-

ciune mărginită,şi a privi în perspectivă,prin credinţă.(Hab.2:4)

A avea răbdare înseamnă a nu da înapoi,căci sufletul Domnului nu găseşte plăcere în tine.

(Evrei 10:38pp.),ci a persevera.Chiar dacă apar motive ce te îndeamnă să crezi că nu se va îm-

plini ceea ce aştepţi,tu trrebuie să mergi înainte prin credinţă!Chiar dacă te-ai descurajat,braţul

Său te ridică şi te poartă spre biruinţă.

Răbdarea îţi dă un sens al existenţei în care Dumnezeu este Cel ce te conduce,lăsându-L

să fie călăuza Ta.

<Avem nevoie de răbdare> (Evrei 10:36)

 

stăruinţă

împlinirea voiei lui Dumnezeu —– răbdare ————————->   împlinirea făgăduinţei Sale

perseverenţă

 

Răbdarea nu înseamnă să stai pur şi simplu şi să aştepţi,ci să acţionezi ca şi cum deja făgăduinţa e împlinită!

<Să alergăm cu stăruinţă (perseverenţă,răbdare) în alergarea ce ne stă înainte!>(Evrei 12:1).Nimic nu trebuie să stea în calea noastră,pentru că ştim care este răsplata finală şi împli-

nirea făgăduinţelor.(Col.3:24).

<Căci dacă răbdăm vom şi împărăţi cu El.>(2 Tim.2:12).Rezultatele aşteptării sunt clar

descrise în Cuvânt:

-mântuirea (Luca 21:19,Matei 10:22)

-împărăţia (2 Tim.2:12)

-cununa vieţii (Iacov 5:10)

-împlinirea făgăduinţelor (Evrei 6:15)

-desăvârşirea (Iacov 1:4).

A avea răbdare înseamnă a şti şi a trăi conform planului Său,împlinind în noi făgăduin-

ţele Sale.Trăind ca nişte copii ai Săi,ca moştenitori,deja noi suntem bogaţi,plini de toate bunătă-

ţile cereşti.<Alergaţi dar în aşa fel ca să câştigaţi premiul!>(! Cor.9:24)

Mentalitatea noastră trebuie să fie cea a biruitorului.Noi ştim că la capătul drumului ne aşteaptă cununa ce nu se poate veşteji,a veşniciei.(1 Cor.9:25).

A răbda înseamnă a avea o ţintă,o speranţă clară,ce se va realiza negreşit.

Noi putem avea răbdare,deoarece nu noi facem făgăduinţele,ci Domnul Insuşi!Noi trebuie

să ne asigurăm mai întâi că am împlinit voia Sa.

<Căci dacă suferim cu răbdare când am făcut binele,lucrul acesta este plăcut lui Dumne-

zeu.>(! Petru 2:20).

In aşteptarea noastră avem drept model pe credincioşii răbdători.Cine n-a auzit de răbdarea lui Iov?De perseverenţa lui Ilie în rugăciune?De răbdarea lui Moise în conducerea unui popor răzvrătit?

Ei au avut aceleaşi slăbiciuni ca şi noi,dar au biruit.<Fiindcă au aşteptat cu răbdare,au căpătat făgăduinţa.>(Evrei 6:15).

Dincolo de aceşti oameni ai biruinţei,<Domnul să ne conducă inimile spre dragostea şi spre răbdarea lui Hristos!>(2Tes.3:5).

 

Partea IV – Desăvârşirea sfinţilor

 

 

<Şi roada duhului este …îndelunga răbdare.> (Gal.5:22)

<Sămânţa căzută în pământ bun,sunt cei care după ce au auzit Cuvântul,îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac roadă în răbdare.>(Luca 8:15).

<Iar tu,om al lui Dumnezeu,caută … răbdarea.>(! Tim.6:11).

<Să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul,ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru,aducând roade în tot felul de fapte bune,şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,întăriţi cu toată puterea,

potrivit cu tăria slavei Lui,pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare(…) >(Col.1:10,11).

<Dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă.>(2 Cor.5:17)

Omul care-L primeşte pe Hristos,începe schimbarea.Vechea fire se transformă.Şi această schimbare se va vedea în caracterul său,în atitudine,în comportament.Duhul lucrează nevăzut,ca şi vântul (Ioan 3),dar rezultatele se vor vedea.Rodul vine însă în răbdare.

Dumnezeu are răbdare cu noi ca să ne transforme.Suntem noi răbdători cu noi înşine?

Credem în lucrarea Duhului?Observăm cum ne modelează?

Poate cineva crede că va intra în ceruri cu un caracter nerăbdător.Fals!Lista roadelor

nu cuprinde nerăbdarea ci … îndelunga răbdare!Este cineva nerăbdător?Are o soluţie :

<Umblaţi călăuziţi de Duhul,căci roada Duhului este îndelunga răbdare.>

Dumnezeu nu ne oferă doar o răbdare de moment,ci una de perspectivă,care ne va face capabili să trecem orice situaţie.El ne conduce spre acele trăsături de caracter ce ne lipsesc,şi

pe care omeneşte nu le putem obţine.

De ce avem nevoie de răbdare?

Avem nevoie de răbdare ca să luptăm cu slăbiciunile noastre,dar în puterea Duhului.

Avem nevoie de răbdare pentru a privi schimbarea fraţilor şi surorilor noastre şi a-i ajuta

în transformarea lor.

<Noi cei tari suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.>(Romani 15:1).

<Rabd totul pentru cei aleşi ca să fie mântuiţi.>(2 Tim.2:10).

<Să fiţi răbdători cu toţi!>( 1 Tes.5;14).

Apostolul Petru plasează răbdarea în mijlocul verigilor ce descriu creşterea spirituală şi manifestarea ei:

credinţa——>fapta—–>cunoştinţa—–>înfrânarea——>răbdarea—–>evlavia—–>dragostea de fraţi—>dragostea de oameni.

Răbdarea e strâns legată de înfrânare sau stăpânire de sine.A fi stăpân pe tine în situaţii dificile arată nobleţea caracterului.Un om care nu e dărâmat de împrejurări e un om puternic.Acesta a experimentat relaţia cu Dumnezeul răbdării.Apoi,ca implicaţie avem evlavia,maifestarea practică a răbdării,care are ca scop ultim dragostea de oameni.

E nevoie de răbdare ca să iubeşti pe cei necizelaţi,pe cei ce ţi-au greşit (chiar fraţi sau surori fiind) şi pe vrăjmaşi.Dacă nu ierţi dovedeşti că nu ai răbdare cu oamenii,şi că în inima ta e ceva ce trebuie schimbat.Să privim la cei de lângă noi ca la plantele ce sunt în creştere şi care nu peste mult timp vor rodi.Să ne înţelegem în dragoste frăţească,căci <dragostea este îndelung răbdătoare şi acopere greşelile>(1 Cor.13:4).

<Robul Domnului să nu se certe,ci să fie blând cu toţi,în stare să înveţe pe toţi,plin de îngăduinţă răbdătoare.>(2Tim.2:24,25).<Purtaţi-vă îmntr-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,cu toată smerenia şi blândeţea,cu îndelungă răbdare;îngăduiţi-vă unii pe alţii în

dragoste!>(Efes.4:2).

Poate spune Domnul despre noi: <Ştiu răbdarea ta,faptele tale>?

Mergem înainte spre acel ceas măreţ al revenirii Domnului Isus Hristos:El doreşte un popor sfânt.Noi suntem chemaţi la a împărtăşi sfinţenia Sa,oferită nouă în dar,prin jertfa Domnului.Iar sfinţii sunt răbdători.          <Aici este răbdarea sfinţilor,care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.> (Apoc.14:12).

 

 

Partea V – Dumnezeul răbdării

 

Dumnezeu a zis <Eu Sunt Cel ce Sunt!>

El există prin Sine Însuşi.Carcaterul Său este desăvârşit şi este aşa pentru că Dumnezeu este Cel ce este!

Dumnezeu este milostiv,îndurător,îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi credincioşie.

(Ps.145:8).Îndelunga răbdare face parte din caracterul Său.De aceeea roada Duhulkui e îndelunga răbdare,ca noi să fim asemenea Lui.El are pentru noi bogăţii nepreţuite şi nemeritate.

Una din ele este bogăţia îndelungii Sale răbdări.(Romani 2:4).

Principalul exemplu şi prima motivaţie pentru a învăţa răbdarea este recunoaşterea şi aprecierea îndelungii Sale răbdări cu noi.Ştim cât suntem de răi în firea noastră pământească şi ştim că Dumnezeu,în dragostea Sa,ne-a iubit,şi a trimis pe Fiul Său pentru noi,<căci trecuse cu vederea păcatele dinainte,în vremea îndelungii Sale răbdări.>(Romani 3:25).

De ce ne rabdă El toate pornirile noastre?De ce aşteaptă El atât pentru noi?

Ca noi să aducem rod,să ne schimbăm,spre salvarea vieţilor noastre,în viaţa veşnică,

pentru slava Sa.El are timp pentru noi.Şi răbdare ca să ne aştepte.Şi aceasta pentru noi.

E tulburător:un Dumnezeu care ne aşteaptă,pentru că ne iubeşte nespus!

Dumnezeu este numit Dumnezeul răbdării şi al mângâierii.(Rom.15:5).

El ni S-a descoperit în dragostea şi răbdarea Domnului Hristos.(2 Tes.3:5).,către care suntem îndemnaţi să ne concentrăm atenţia.

<Când îndelunga Sa răbdare era în aşteptare>,cu privire la noi,Dumnezeu ne avea în vedere,prefigurându-ne un viitor şi-o nădejde.(Ier. 19:11).

Sensul vieţii noastre este datorat răbdării Sale,prin posibilitatea reabilitării prin sângele Domnului Hristos.

<Am căpătat îndurare,pentru ca Isus Hristos să-Si arate în noi toată îndelunga Sa răbdare

ca un exemplu pentru cei ce cred în El,ca să capete viaţa veşnică.>(1 Tim.1:16).

Domnul doreşte să ne transmită caracterul Său prin lucrarea Duhului Sfânt în inimă.Răbdarea Sa face parte din roadele ce vor izvorî în noi prin consacrare deplină înaintea Sa.

Astfel Cuvântul răbdării Sale va prinde viaţă în noi.

Mesajul Său plin de viaţă,de dragoste şi dor după fiinţele create de Sine,ne sensibilizează inimile:

<Domnul are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară,ci toţi să vină la pocăinţă.>

Răbdarea Sa cu noi este nesfârşită.Doar alegerile noastre pot limita manifestarea răbdării Sale.De aceea,stimate surori şi stimaţi fraţi,să luăm aminte la apelul solemn pe care Domnul ni-l adresează la acest sfârşit de an,spre a ne dărui Lui cu totul.

<Sfâşiaţi-vă inimile şi întoarceţi-vă la Domnul,Dumnezeul vostru!Căci El este milostiv şi plin de îndurare,îndelung răbdător şi plin de bunătate.>(Ioel 2:13)

<Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire.>(2 Petru 3:15)

<Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos.>(1 Tim.3:15).

<Să nu părăsiţi dar încrederea voastră,pe care o aşteaptă o mare răsplătire.Căci aveţi nevoie de răbdare ca după ce aţi împlinit voinţa lui Dumenzeu să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.

Încă puţină,foarte puţină vreme,fraţilor,şi Cel ce vine,va veni şi nu va zăbovi!

Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă.Dar dacă dă înapoi,sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.Noi însă nu suntem dintre aceia care dau înapoi,ca să se piardă,ci din aceia care au credinţă

pentru mântuirea sufletului.>(Evrei 10:35-39).

<Fiţi dar îndelung răbdători,fraţilor,până la venirea Domnului.Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului şi o aşteaptă cu răbdare,până primeşte ploaie timpurie şi târzie.Fiţi şi voi îndelung răbdători,întăriţi-vă inimile,căci venirea Domnului este aproape!> (Iacov 5:7,8).

<IATĂ,EU VIN CURÂND!>

<AMIN,VINO,DOAMNE ISUSE!>(Apoc.2:20)

No tags for this post.