De mână cu tine, mă simt apărată,
Mă simt împlinită, purtată spre bine…
Nimic nu mai doare când sunt asaltată,
Pe drumul spre mâine, de chinuri meschine.
Prezenta ta, înger, cu aripi perene,
Aduce iubire în cântecul meu,
Aduce lumină în irisi, sub gene,
Curaj când războiul e mare si greu.
Când vii si-mi zâmbesti, tristetea dispare
Iar singurătatea cu rude-n robie,
De ciudă, aleargă-n pustie si moare
Când tu mă înalti cu gându-n vecie.
Nu tremur de văd ghilotina barbară
Si nu cer pomană când pietrele dor…
Mă-nalt în credintă spre cer, solitară,
Chemând mântuirea să-mi fie décor.
Gândesc… De n-ai fi, ce greu as petrece
Cuptorul încins sau groapa cu lei…
Dar mâna ta bună, de groază mă trece
Dând sens asteptării si pasilor mei.
Mă simt mult iubită si învingătoare,
Iar dacă respir, un parfum îngeresc,
E pentru că tu mă ridici în splendoare…
O, înger trimis de Isus… MULTUMESC!