Cum să te înţelegi cu liderii tăi
Sesiunea I: “Cum să trăieşti în mijlocul limitărilor…. şi cum anume să îţi placă acest lucru!”
SCOP: LA SFÂRŞITUL ACESTUI MESAJ, VREAU CA TINERII MEI SĂ ÎŞI PROPUNĂ ÎN INIMILE LOR SĂ SE SUPUNĂ CU BUCURIE AUTORITĂŢILOR CARE SUNT PESTE EI.
Ajutor pentru lideri: Scopul nostru este acela de a topi inimile rebelilor noştri, pentru ca astfel să îi protejăm pe alţii de la a alege o cale rebelă. Nu veţi putea atinge acest lucru dovedind pur şi simplu că neascultarea este rea şi distructivă. Unii rebeli sunt atât de orbiţi încât chiar şi gândul unei morţi violente este ceva special pentru ei.
Gândiţi-vă la tinerii diferiţi de la voi din grup. Unii au o inimă pentru Dumnezeu însă nu realizează că credinţa lor trebuie să aibă un impact asupra relaţiei cu autorităţile lor. Expuneţi aceste lucruri versetelor de mai jos şi ei vor răspunde. Alţii urăsc din plin orice fel de autoritate. Aceştia au nevoie de mai mult decât o lecţie biblică. Ei au nevoie să vă vadă pe voi şi pe alţi adulţi ca şi exemple de autoritate plină de compasiune şi de sinceritate. Alţii însă, trăiesc pur şi simplu în rebeliune. Atunci când ei văd un film cu un rebel ca şi John Morrison, ei nu văd o tragedie şi o avertizare. Ei văd un model. Ei au nevoie de mai mult decât un studiu biblic şi un model pozitiv. Ei au nevoie de puterea rugăciunii, care să pătrundă prin legăturile duşmanului (2 Corinteni 4:3-4). De fapt, noi purtăm un război cu domniile şi cu stăpânirile care îi orbesc pe tinerii noştri (Efeseni 6:10). Fără rugăciune fierbinte, cele mai bune pregătiri ale noastre pălesc în faţa puterii celui rău. Luptaţi în lupta spirituală cu arme spirituale şi strigaţi la Dumnezeu ca El să topească chiar şi cele mai reci inimi.
ILUSTRAŢIE: În partea întâi din trilogia Înapoi în Viitor, Michael J. Fox joacă rolul lui Marty McFly, un tânăr talentat şi “cool”, care este înconjurat de autorităţi idioate. Câţi dintre voi aţi văzut filmul? Tatăl său este un molâu care este mereu controlat de mama lui Marty. Directorul său este un om obsedat de disciplină, care pare că se desfătează de minune amintindu-i lui Marty că este un “leneş”, care, la fel ca şi tatăl său, nu valorează nimic.
Câţi dintre voi credeţi că acest lucru este tipic pentru modul în care persoanele cu autoritate sunt prezentate în filmele pentru tineret? Ce alte filme sau seriale pe care le-aţi văzut au în ele personaje autoritare nesimpatice, idioate, sau chiar şi mai rău?
În timp ce mass-media prezintă adeseori personaje autoritare drept nişte idioţi ipocriţi de care tinerilor le place să îşi bată joc, Biblia prezintă un cu totul altul punct de vedere. De fapt, acest lucru poate fi atât de revoluţionar pentru unii dintre voi, încât reacţia voastră iniţială va fi aceea de a pleca. Tot ceea ce vă cer este să Îi daţi voie lui Dumnezeu să vă vorbească prin Cuvântul Său.
STUDIU BIBLIC: Împărţiţi-vă pe grupe mici, luaţi aceste versete şi puneţi pe o listă câteva dintre autorităţile despre care vorbeşte Biblia.
Deci, dacă acestea sunt autorităţile mele, cum anume ar trebui să mă relaţionez la ele?
Cine vrea să citească Romani 13:1-7 pentru noi?
“Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.”
Discuţie: Conform acestui verset, de ce trebuie să ne supunem noi? 1) Dumnezeu a pus stăpâniri. De aceea, cei ce se răscoală împotriva autorităţii sunt rebeli faţă de Dumnezeu. 2) Rebelii aduc judecata şi pedeapsa asupra lor înşişi. 3) Rebelii trăiesc cu teama de autorităţi. 4)Autorităţile sunt slujitorii lui Dumnezeu. 5) Rebelii se luptă cu o conştiinţă rea.
Haideţi să ne uităm la aceste motive mai în adâncime.
“…cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu …”
Acum, unii dintre voi se gândesc, “Hei, stai puţin!” Care sunt problemele pe care le-aţi putea avea în legătură cu această învăţătură?
Obiecţiune: Stăpânirile mele nu sunt creştine.
Răspuns: Nici cele ale lui Pavel şi Petru nu au fost, însă ei au continuat să creadă că Dumnezeu este în control. (Romani 13:1, 1 Petru 2:13-17)
Amintiţi-vă, autorităţile guvernamentale din Noul Testament au autorizat crucificarea lui Isus, arestarea creştinilor, chinuirea şi uciderea lor. Atunci când Pavel a scris acest pasaj în Romani, Nero era împărat. El era crud, plin de poftă şi de vicii, până acolo încât era gata să ucidă. (Alan F. Johnson) Totuşi, Pavel a scris că Dumnezeu lucrează încă prin aceşti oameni şi că noi trebuie să ne supunem lor. Care sunt câteva din modalităţile prin care poate lucra Dumnezeu, chiar şi prin stăpâniri nespirituale?
ILUSTRAŢIE: Părinţii necreştini ai lui John nu îi dau voie să meargă într-o miercuri seara la un eveniment ce are loc la grupul de tineri. Înainte însă de a îl sfătui pe John să îi sfideze pe părinţii lui nespirituali, gândiţi-vă la câteva alte motive pentru care Dumnezeu ar dori ca John să stea acasă. (Lasă-i să răspundă). 1) Poate că John este leneş şi nu îşi termină niciodată lecţiile în timp. Părinţii lui îşi dau seama de această problemă şi nu doresc ca el să folosească grupul ca şi scuză pentru a evita responsabilităţile pe care le are. 2) Poate că John nu a fost atent la responsabilităţile lui zilnice. Până când el arată mai multă maturitate, ei nu doresc ca el să plece de acasă.
Dumnezeu este suficient de mare pentru a se folosi de stăpânirile noastre, chiar dacă motivele lor nu sunt spirituale.
Obiecţiune: Dar stăpânirile mele nu sunt deloc rezonabile.
Răspuns: Dumnezeu poate să lucreze chiar şi prin lideri nerezonabili. Uneori, suntem chemaţi să răbdăm. (1 Petru 2:18)
ILUSTRAŢIE: Am văzut cu toţii câini care trăiesc în curţi îngrădite foarte spaţioase, care însă îşi petrec fiecare minut zgâriind cu ghearele uşa de la intrarea în curte. Ei par să creadă că viaţa reală este în afara gardului şi nu se gândesc de loc de ce anume i-a închis stăpânul lor acolo. Stăpânul poate să îi iubească foarte mult, atât de mult încât el nu vrea ca ei să iasă pe stradă şi să devină ornamentul de pe capotă al unui camion diesel care merge cu foarte mare viteză. Însă, la fel ca şi animalele noastre, în loc să ne simţim bine în curtea spaţioasă pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu, stăm la uşă nemulţumiţi şi “o zgâriem cu ghearele”. Nu trebuie însă să înţelegem “de ce?” ne sunt puse limitările acestea. Amintiţi-vă numai. El are o perspectivă infinit mai mare decât avem noi. Haideţi să ne încredem în El , devreme ce ştim că ne iubeşte şi că El vede acel camion periculos mult mai bine decât îl putem vedea noi.
Lucrul cel mai important din Romani 13 este acela că atunci când noi ne răsculăm împotriva părinţilor noştri sau împotriva unei alte autorităţi, chiar dacă autorităţile de pe pământ nu ne vor prinde niciodată, nu vom putea totuşi să scăpăm. În cele din urmă, noi am sfidat pe Dumnezeu, Cel care ne pune sub autorităţile acestea, lucru care ne aduce înaintea unui alt motiv pentru care nu trebuie să fim nişte rebeli.
2 – Rebelii pot intra în necazuri serioase. (Proverbe 30:17, Proverbe 29:1, Deut. 21:18, Romani 1:30, Efeseni 6:2,3, 2 Petru 2:9-19, 1 Samuel 15: 22-23, Proverbe 6:15, 13:18, 15:10)
“Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur.” (Prov. 30:17)
“Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac.” (Prov. 29:1)
Dumnezeu este răbdător (2 Petru 3:9) cu noi, însă nu este dispus să ne vadă veşnic nişte rebeli. Şi El nu ne va da o numărătoare inversă pentru şansa noastră finală. Unii oameni trebuie să îşi imagineze că Dumnezeu lucrează la fel ca şi părinţii noştri, spunând: “OK, te-am avertizat destul prin părinţii şi prin profesorii tăi pentru ca să te fereşti de acest anturaj rău, aşa că te las până Marţea viitoare şi după aceea gata.” Nu. Sfârşitul celor mai mari rebeli vine adesea brusc, fără avertizare.
În cultura noastră prezentă, nu este deloc neobişnuit să îţi dai ochii peste cap atunci când părinţii îţi vorbesc, să le răspunzi înapoi, sau pur şi simplu să le ignori instrucţiunile (să aştepţi să îţi spună de trei ori, înainte să îţi faci curat în cameră). Poate că ai început să simţi că trăieşti la limită, atunci când le spui părinţilor tăi că vei petrece noaptea într-un loc, când o petreci de fapt în alt loc la o petrecere şi apoi vii dimineaţa acasă şi îţi dai cu spray mentolat în gură, pentru a ascunde mirosul de băutură sau de ţigări.
De fapt, multe voci de astăzi aplaudă acest stil de viaţă, justificându-l prin “a fi tu însuţi”, “a fi autentic”. Însă, în concordanţă cu aceste versete, sunt oare aceste atitudini şi acţiuni doar nişte simple metode de a te distra ca şi tânăr? Citiţi aceste versete uimitoare încă o dată.
ILUSTRAŢIE: Erau trei dintre cele mai mari staruri ale muzicii rock a anilor ’60. Toţi trei sunt legende rock, numele lor fiind amintite pentru totdeauna între cei mai faimoşi cântăreţi ai muzicii rock. Mulţi îl consideră încă azi pe Jimi Hendrix cel mai mare chitarist care a trăit vreodată. Inovaţiile lui creative au avut un impact de neegalat în viitorul muzicii rock. Jim Morrison, solistul grupului The Doors, a avut o minte creativă şi strălucită şi a publicat poezie pe care mulţi o consideră de clasă mondială. Janis Joplin a fost atât de populară, încât a fost numită “prima zeiţă a rockului.”
Toţi aceşti trei au vândut milioane de albume. Toţi trei au cântat în faţa a mii de fani iubitori. Biografiile lor s-au vândut în milioane de exemplare. Toţi trei însă au murit în mod tragic, lucru care dă o mărturie înfricoşătoare a adevărului acestor versete. Vedeţi, deşi aceşti artişti au avut un talent şi o carismă incredibile, ei au trăit cu mult în afara limitelor, ignorând avertizările atât ale autorităţilor, cât şi ale celor care îi iubeau cel mai mult. Şi în timp ce căutau libertatea, toţi trei s-au trezit sclavii propriilor lor pasiuni.
Deodată, chiar în mijlocul carierei lor, aşa cum spune în Proverbe, au dispărut. Hendrix se afla în mijlocul înregistrărilor pentru un nou album când a luat o doză prea mare de medicamente, sufocându-se cu propria lui vomă. Auzind de moartea sa, Joplin a înjurat şi s-a plâns. Două săptămâni mai târziu, după ce aproape a terminat de înregistrat un album, ea a luat nişte heroină neobişnuit de pură în camera ei de hotel, a coborât în hol ca să cumpere nişte ţigări, s-a întors în camera ei şi a căzut jos moartă. După un an de zile, în timp ce Morrison lucra la un material pentru noul său album, a căzut într-o depresie adâncă şi a fostă găsit mort din cauza unui atac de cord.
La fel cum Solomon a avertizat cu mii de ani în urmă, ei au refuzat să se schimbe atunci când au fost avertizaţi. Şi au căzut dintr-o dată, fără vindecare. Incredibil, cu toţii au murit la vârsta de 27 de ani. (surse: No one Gets Out of Here Alive, de Jerry Hopkins şi Danny Sugerman).
3 – Rebelii pierd binecuvântarea lui Dumnezeu. (Efeseni 6:1-3, Coloseni 3:20, Romani 8:28)
“Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. “Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă, “ca să fii fericit si să trăieşti multă vreme pe pământ.”
Discuţie: Conform acestui verset, , ce lucru bun aduce în viaţa noastră faptul de a îi cinsti şi de a îi onora pe părinţii noştri? (viaţa este binecuvântată. Ne bucurăm de viaţă. Avem viaţă lungă). Ce se întâmplă deci cu cei care nu îi ascultă pe părinţi şi îi dezonorează? (lucrurile nu merg bine. Viaţa nu este plină de bucurie. Viaţa este scurtă.)
Contrar credinţei populare, Dumnezeu nu este un distrugător universal de bucurie care se distrează dându-ne restricţii despre care ştie că ne vor face mizerabili. Isus Însuşi a spus că a venit să ne dea viaţă din belşug (Ioan 10:10). El vrea ca noi să ne ascultăm părinţii, nu pentru a nu putea să ne bucurăm de viaţă, ci ca să ne putem pe deplin bucura de ea. Pentru a ilustra acest lucru, lăsaţi-mă să vă prezint un rebel care s-a schimbat.
ILUSTRAŢIE: Mama evlavioasă a lui John Newton l-a învăţat pe acesta Biblia de la o vârstă fragedă. Însă, în anii săi de adolescenţă, el s-a decis să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu, să devină un marinar şi să îşi conducă singur viaţa. El a devenit un ateu şi a dat la o parte toată morala pe care i-a dat-o mama lui. La început, părea atât de eliberator. Putea să spună tot ceea ce dorea, chiar şi să inventeze noi metode de a îl blasfemia pe Dumnezeu. El nu avea restricţii sexuale. El îi trata pe oameni în felul în care vroia.
Nimeni însă nu poate să trăiască astfel fără consecinţe. Ceea ce părea libertatea supremă, s-a transformat rapid în sclavia supremă. În cele din urmă, câţiva dintre cei pe care i-a tratat fără milă au devenit mai marii lui şi l-au tratat la rândul lor fără pic de milă. El a fost vândut unui proprietar de sclavi în Africa, care până la urmă l-a tratat exact ca pe un sclav. De fapt, Newton a ajuns atât de jos încât a devenit un fel de slujitor al sclavilor. Odată a ajuns să stea în genunchi şi să sape cu mâinile goale după rădăcini, pentru a avea destul de mâncare. Era povestea fiului risipitor reeditată!
Newton a reuşit să scape din Africa, dar a ajuns să scoată apa dintr-o corabie care aproape că a fost spulberată de o furtună de pe mare. Ei au reuşit cu greu să supravieţuiască acelei furtuni, însă au descoperit că mergeau în voia soartei înspre nord, fără nici un pic de vânt care să îi ducă înapoi în Anglia. Vremea s-a răcit foarte mult şi proviziile lor se împuţinau. Şi tocmai când se întreba dacă ar fi putut exista ceva mai rău de atât, căpitanul a făcut o paralelă între ceea ce li se întâmpla şi povestirea lui Iona. Căpitanul a bănuit că John, cu blasfemiile şi cu rebeliunea lui era la fel ca şi rebelul Iona, care fusese cauza necazurilor pe care le avea corabia pe mare. John a început să tremure. Ştia înspre ce anume se îndrepta căpitanul cu povestirea lui. Cei din Vechiul Testament l-au aruncat pe Iona peste bord pentru a îşi salva corabia. Prin harul lui Dumnezeu vântul a încetat, John a ajuns în siguranţă acasă, a fost mântuit şi a devenit predicator, nu înainte însă de a culege consecinţele a ceea ce părea să fie la început libertatea supremă. Doar atunci a putut să înţeleagă harul lui Dumnezeu care poate salva un nenorocit aşa cum era el şi să scrie cântarea Măreţul Har, care a devenit unul dintre cele mai iubite imnuri ale bisericii. Gândiţi-vă la viaţa lui Newton data viitoare când veţi cânta această cântare. (sursă: Amazing Grace, – The Dramatic Life Story of John Newton, de John Pollock, Harper and Row, 1981).
Mii de tineri trăiesc astăzi o poveste similară zi după zi. Ei se răscoală împotriva mai marilor lor şi caută libertatea supremă prin droguri, băutură şi sex liber. Ei sfârşesc în sclavia supremă, cu boli venerice, dependenţă de droguri, relaţii rupte şi adesea cu închisoare.
DISCUŢIE: De ce credeţi că se răscoală tinerii atât de adesea împotriva autorităţilor? (idei: 1- este o distracţie să încalci reguli. 2-Autorităţile ne împiedică să facem unele lucruri care sunt distractive. 3-Faptul de a sfida autoritatea îţi aduce respect de la un anume grup de tineri. 4-Atunci când părinţii sfidează autoritatea, copiii îi iau adeseori ca şi modele. 5-Unii tineri au fost abuzaţi fizic sau emoţional de către părinţii lor sau de către alte autorităţi. Acum ei sfidează toate autorităţile. 6-Ei sunt orbiţi de Satan).
ILUSTRAŢIE: Trecutul lui John Newton ne poate spune câte ceva despre rebeliunea lui. El a avut o mamă iubitoare, însă a murit înainte ca el să împlinească 7 ani. Tatăl său era un căpitan de vas care îşi conducea familia la fel cum îşi conducea şi corabia. El se aştepta ca John să sară la fiecare poruncă a sa şi nu a arătat niciodată afecţiune. John nici măcar nu putea să râdă în prezenţa tatălui său, dacă acest nu râdea cel dintâi. Se temea de tatăl său. Celelalte autorităţi din viaţa lui erau de asemenea negative. Atunci când tatăl său s-a recăsătorit şi a plecat pe mare, l-a lăsat pe John cu o mamă vitregă care nu îl iubea. Directorul de la şcoala lui era un tiran. (sursă: Amazing Grace, op. Cit. )
În lumina experienţelor negative ale lui John cu autorităţile lui, nu este de mirare că el a ajuns să fie un rebel. Şi nu este de mirare nici că a ajuns să Îl blesteme pe Dumnezeu, care este autoritatea supremă. Un studiu recent a arătat că mulţi dintre atei au o relaţie sărăcăcioasă cu tatăl lor, lucru pe care îl transferă în ura faţă de Dumnezeu Tatăl (Faith of the Fatherless, by New York University psychology professor Paul Vitz).
Pentru unii dintre voi, atât de multe autorităţi v-au dezamăgit atât de rău încât voi sfidaţi toată autoritatea, incluzându-L aici pe Dumnezeu. Şi atunci când cineva vă provoacă să vă supuneţi autorităţii lui Dumnezeu, reacţia voastră este aceea de a vă împotrivi. Nu puteţi efectiv să credeţi că Dumnezeu v-ar putea iubi şi că ar dori tot ceea ce este mai bine pentru voi.
Pentru unii dintre voi, acest lucru este greu de crezut. Este însă Un Tată ceresc care vă iubeşte cu adevărat. El nu a spus doar acest lucru, ci Şi-a dovedit cuvintele trimiţându-L pe Fiul Său să moară pe cruce pentru voi (Romani 5:89). Dacă v-a iubit suficient de mult pentru a muri pentru voi, nu vă lăsaţi înşelaţi în a crede că dacă vă plecaţi genunchiul înaintea Lui, El vă va face mizerabili. Cineva să citească o afirmaţie foarte puternică pe care a făcut-o Dumnezeu în Vechiul Testament:
“Căci Eu ştiu planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11, Deuteronom 10:13, Ioan 10:10, Psalmul 34:10, 84:11, 37:4).
În propriile voastre cuvinte, ce anume spune Dumnezeu aici? Pentru Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morrison şi John Newton, eliberarea lor faţă de stăpâniri a început cu foarte mare distracţie, care s-a transformat curând în mizerie, sclavie şi disperare. Este exact Ceea ce ne-a spus Dumnezeu că se va întâmpla, cu mii de ani în urmă! Vestea bună însă pentru noi este aceea că Dumnezeu îi iubeşte pe rebeli. La aceasta se referă măreţul har al lui Dumnezeu. La fel cum tatăl aştepta întoarcerea fiului risipitor, Dumnezeu aşteaptă cu răbdare şi cu braţele deschise ca rebelii să vină acasă. John Newton a auzit chemarea Tatălui său, a lăsat în urmă rebeliunea lui şi s-a întors acasă. Însă, până şi răbdarea lui Dumnezeu are limitele ei. Ceilalţi trei au trăit viaţa la limită, până când a fost prea târziu pentru ei.
Astăzi, unii dintre voi trebuie să luaţi o decizie. L-aţi ignorat pe Dumnezeu şi aţi mers pe propria voastră cale. Să fim serioşi. Unii rebeli se droghează, alţii însă nu. Un rebel este pur şi simplu unul care Îi ignoră pe Dumnezeu şi care ia propriile lui decizii. Haideţi să ne plecăm capetele. Dumnezeu nu vă va forţa să Îi urmaţi Lui. El stă însă cu braţele întinse, invitându-te să încetezi să mai trăieşti la limită şi să te arunci în braţele Sale. Dacă sunteţi gata, vă voi lăsa câteva momente să vă rugaţi.
Lasă timp pentru rugăciune.
Poţi să închei cântând “Măreţul har”.
Cum să te înţelegi cu liderii tăi
Lecţia II
SCOP: LA SFÂRŞITUL ACESTEI LECŢII, VREAU CA TINERII MEI SĂ RESPECTE, SĂ IUBEASCĂ ŞI SĂ ÎNVEŢE DE LA AUTORITĂŢILE LOR.
Săptămâna trecută am început o serie de studii intitulată “Cum să te înţelegi cu liderii tăi”, în care am încercat să înţelegem perspectiva lui Dumnezeu cu privire la modul în care trebuie să ne tratăm părinţii, profesorii şi alte autorităţi din vieţile noastre. Vă avertizez din nou că avem de a face cu un subiect care provoacă perspectiva culturii noastre cu privire la autoritate. Deci, să nu fiţi surprinşi atunci când stomacul vostru va striga la un moment dat: “Aceasta este o nebunie! Nu am să fac deloc aşa cum îmi spui!” Tot ce vă cer este să mă ascultaţi şi să vă deschideţi inima la ceea ce Dumnezeu vrea să vă spună. Haideţi deci să ne rugăm ca Dumnezeu să vorbească în tot acest timp.
Săptămâna trecută am văzut că Dumnezeu lucrează prin autorităţile din viaţa noastră, chiar dacă acestea nu sunt creştine. Deci, să vă răsculaţi împotriva unor autorităţi necreştine în circumstanţe normale de viaţă este un lucru foarte serios. Însă, părinţii noştri, profesorii, poliţia şi alte autorităţi merită mai mult decât simpla noastră ascultare. Haideţi să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a afla mai multe…
Respectă-i (Efeseni 6:2, Romani 13:7, Fapte 23:1-5, 1 Petru 2:17)
“Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…”
Spune acest verset să îi cinstim doar atunci când ei fac sau spun ceea ce este bine? Nu. Îi cinstim datorită poziţiei lor, nu doar pentru că noi credem că merită respectul nostru. Trebuie să îi cinstim pentru că ei sunt părinţii şi învăţătorii noştri. Punct. Ştiu că sună ciudat, pentru că cultura noastră nu vede lucrurile aşa.
CINEVA CARE A EXPERIMENTAT: Pentru a vedea cum această perspectivă ar trebui să ne afecteze relaţiile, haideţi să ne întoarcem la Fapte 23: 1-5, unde îl găsim pe apostolul Pavel arestat (doar o zi obişnuită pentru Pavel!), confruntându-se cu întrebări despre învăţăturile lui. Pe măsură ce el dă socoteală, cineva le porunceşte celor de lângă el să îl lovească peste gură. Pavel îl pune însă la respect, numindu-l perete văruit, cineva care arată bine pe dinafară dar care miroase rău pe dinăuntru. Sună ca şi un răspuns just. La urma urmei, doar a fost atacat. Cineva de lângă Pavel însă spune: “Îndrăzneşti să îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu?” Puneţi-vă acum în locul lui Pavel. Ce aţi fi replicat acelei persoane? Probabil ceva de genul: “Şefu’ a cerut doar să fiu pus la respect. Cineva trebuia să îl înveţe minte pe ipocritul ăsta pompos!”
În schimb, Pavel a răspuns,
“N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.”
Vedeţi, poziţia preotului cerea respect, indiferent dacă caracterul acelui preot îl merita sau nu.
DISCUŢIE: Ce credeţi că înseamnă să îi cinstiţi pe părinţii, profesorii voştri şi pe poliţişti? Care sunt câteva din modalităţile prin care tinerii îi necinstesc pe părinţii lor? Cum anume îi necinstesc pe profesorii lor? Care sunt câteva din modalităţile concrete prin care îi putem cinsti pe aceştia? Vedeţi în propria voastră viaţă atitudini sau acţiuni prin care vă necinstiţi autorităţile? Cum anume trebuie să vă schimbaţi? Scrieţi aceste lucruri în “Puncte de acţiune”.
Pentru lider: Această discuţie ar trebui să aducă la lumină aspecte din viaţă de care tinerii ar trebui să se ocupe. Ia în considerare faptul de a avea un moment de rugăciune pentru tineri, pentru ca aceştia să îşi mărturisească greşelile faţă de Dumnezeu şi să Îi ceară putere pentru schimbare.
Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi…” (Proverbe 4:1)
Mulţi dintre cei dependenţi de droguri şi dintre cei închişi în închisori au început drumul spre pierzare în ziua în care au început să asculte de prietenii lor mai mult decât de adulţi. În loc să caute un sfat înţelept, ei au trăit în ignoranţă şi au luat decizii stupide.
CINEVA CARE A EŞUAT: Săptămâna trecută am discutat despre legenda rock Jim Morrison din grupul The Doors. Jim avea tot potenţialul din lume. Cu un coeficient de inteligenţă de 149, el a “zburat” prin şcoală cu note mari şi cu foarte puţin efort. Părinţii lui s-au îngrijit de nevoile lui materiale. Printre colegii de şcoală, avea acel fel de personalitate care îl făcea o companie foarte plăcută, spunând şi făcând lucruri uimitoare care îi făceau pe toţi să râdă. Era probabil în clasa a noua când şi-a legat o sfoară de ureche şi a pus celălalt capăt al ei în gură. Când oamenii îl întrebau ce este aceasta, el le explica că avea un mic burete legat în gât pentru a colecta salivă pentru un test medical. Părinţii săi i-au plătit taxele pentru colegiu. De îndată ce s-a apucat de muzică, a căpătat acel rar magnetism după care aleargă companiile de muzică – abilitatea de a atrage audienţă şi de a o “ţine în priză”.
Cu tot potenţialul lui însă, el a petrecut mult timp în întuneric şi în mizerie, abuzând de corpul său cu cantităţi enorme de droguri şi alcool până când inima i-a cedat la vârsta de 27 de ani. Ce anume s-a întâmplat? Cred că la rădăcina căderii sale a stat rebeliunea lui împotriva părinţilor şi a înţelepciunii autorităţilor. (Ascultaţi cu atenţie, pentru că unii dintre voi vă veţi regăsi în copilăria lui Jim). Chiar şi în clasa a 5-a îi plăcea nespus de mult să îşi şocheze mai marii cu limbajul său. A fost dat afară din clubul cercetaşilor pentru că era ironic. În anii de gimnaziu a refuzat să participe la responsabilităţile de familie. În liceu a început să sfideze autorităţile. Atunci când a fost dat afară dintr-un teatru pentru că a provocat tulburarea liniştii, a agresat un poliţist. Mai târziu, îi numea pe aceştia porci, indiferent dacă făceau ceva rău sau nu faţă de el. În loc să încerce să le facă pe plac părinţilor, se îmbăta, desena obscenităţi şi citea cărţi care glorificau rebeliunea, cum sunt de exemplu cărţile despre demonologie. Copia la vedere în clasă şi a râs de mama lui atunci când aceasta a aflat despre acest lucru.
Spre ce anume l-a călăuzit acest stil de viaţă? Jim a devenit din ce în ce mai rece, crud şi lipsit de autocontrol în viaţă . Scrierile sale arătau o obsesie în privinţa morţii, a violenţei, a sexului şi a magiei. El nu simţea deloc loialitate faţă de prietenele lui şi uneori le trata cu cuţitele. El i-a făcut credincioasei lui prietene Pamela o favoare învăţând-o să ia droguri. Ea a murit mai târziu de la o supradoză. El s-a căsătorit la un moment dat cu o fată, în timpul unei ceremonii făcute de o vrăjitoare, însă mai târziu i-a spus că nu îşi va lua nici o responsabilitate faţă de copilul cu care ea era însărcinată. El i-a spus că faptul de a îl iubi pe copil le-ar fi stricat prietenia şi deci el nu era dispus să îşi asume vre-o responsabilitate pentru el. El i-a promis că va fi de partea ei şi o va sprijini dacă va face un avort. Ea a trecut prin experienţa avortului – singură.
Publicistul lui Jim a dorit ca acesta să dea o declaraţie care să definească scopul şi direcţia lui în viaţă. În mare, a spus cam aşa:
“Am fost atras întotdeauna de idei care se refereau la revolta împotriva autorităţii. Sunt interesat de tot ce ţine de revoltă, dezordine, haos şi în special de activităţi care par să nu aibă nici o noimă.”
Când publicistul a dorit informaţii despre părinţi şi familie pentru un anumit formular, el a spus că nu are familie şi că părinţii lui au murit. Deşi cineva a obiectat că acest lucru îi necinstea pe părinţii lui, el nu s-a clintit.
Aşa cum am mai spus şi săptămâna trecută, respingerea autorităţii nu i-a adus deloc eliberare. El a devenit robul poftelor lui. A început să bea atât de mult încât trupa sa a trebuit să angajeze baby-sitters care să îl acompanieze, pentru a se asigura că el va fi treaz la concertele lor. La 27 de ani, corpul său mult abuzat a cedat şi el a fost găsit mort în baie. (sursă: No One Gets Out of Here Alive, by Jerry Hopkins and Danny Surgerman)
CINEVA CARE A EXPERIMENTAT: În timp ce Morrison a sfidat autorităţile, superstarul de basket Michael Jordan a învăţat de la ele. După ce a fost dat în mod umilitor afară din echipa şcolii, el ar fi putut să se răzvrătească împotriva autorităţilor care i-au făcut acest lucru. În schimb, el a început să se trezească la 6.00 în fiecare dimineaţă pentru a face antrenament cu antrenorul său de la Junior Varsity. Mai târziu, în timpul verii mergea în tabere pentru basket, unde a învăţat mult de la antrenorii lui. El juca deja extraordinar în timpul în care a intrat la colegiu. Acest lucru însă nu l-a făcut să nu mai asculte cu atenţie evaluarea pe care o făcea antrenorul cu privire la punctele slave pe care le avea. Lucrând ore întregi în fiecare zi la aceste puncte slabe, el a ajuns să fie considerat probabil cel mai mare jucător al tuturor timpurilor.
Aplicaţia? Dacă vrei să ai succes în viaţă, găseşte nişte oameni în vârstă inteligenţi, poate chiar unii care sunt autorităţile tale şi începe să îi respecţi şi să înveţi de la ei. Şi dacă vrei să fii un bărbat sau o femeie a lui Dumnezeu şi să ai un impact asupra lumii în care trăieşti, găseşte nişte oameni evlavioşi înţelepţi la tine la biserică şi începe să îi iei deoparte de fiecare dată când ai vre-o oportunitate pentru a le cere sfaturi cu privire la viaţa ta. Chiar dacă părinţii tăi nu sunt creştini, păstrează deschise căile de comunicare şi cere-le sfatul în tot felul de domenii.
BRAINSTORM: Gândeşte-te la câţiva dintre cei mai puternici creştini pe care îi cunoşti (din biserică, din familie sau cunoscuţi ai tăi). Pe un cartonaş scrie câteva întrebări pe care ai vrea să le pui lor privind modul în care să ai o viaţă mai plină de succes. Iată câteva care te pot ajuta să începi:
Continuă să scrii pe acest cartonaş, aşa încât să ştii ce întrebări să le pui oamenilor.
“Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39)
Chiar dacă nu vă plac deciziile luate de autorităţile voastre sau modul în care acestea vă tratează, vi se porunceşte totuşi să le arătaţi dragoste. Părinţii tăi, profesorii şi alte autorităţi sunt oameni la fel ca şi voi. Ei sunt răniţi atunci când tinerii îi batjocoresc. Au dureri de cap. Ei ajung să fie uneori singuri şi plâng. Ei sunt oameni care doresc să fie o influenţă pentru Isus. Toţi aceştia sunt oameni pe care Dumnezeu vrea să îi iubim. Chiar dacă îi consideraţi duşmanii voştri, suntem totuşi chemaţi să îi iubim. Aşa cum a spus Isus:
“Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, … rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc…” (Matei 5:44)
CINEVA CARE A EŞUAT: La fel ca şi toţi părinţii, sunt sigur că şi cei ai lui Jim Morrison au avut punctele lor slabe. Însă cel puţin ei meritau respectul lui. Ei au plătit pentru hainele lui şi i-au asigurat un loc sigur în care să stea. El nu a trebuit niciodată să muncească în timpul liceului şi părinţii lui i-au plătit până şi colegiul. El nu a fost niciodată mulţumitor pentru aceasta. Singurul mod în care mama lui îl putea face să scrie acasă era să îi reţină banii de cheltuială până când el scria pentru a îi cere. Atunci când mama şi fratele său au venit la un concert pentru a îl vedea, el a refuzat să se întâlnească cu ei. Până la urmă, el nu a mai ţinut deloc legătura cu ea şi le-a spus managerilor săi că nu mai dorea să mai vorbească cu ea vreodată.
CINEVA CARE A EXPERIMENTAT: “Terry” nu putea să îl suporte pe un administrator de la biserică, care întrerupea studiul pe care îl avea în fiecare săptămână pentru a le spune că era vremea când trebuia să închidă biserica. “Terry” dorea să se certe cu el. Duhul Sfânt însă i-a redirecţionat gândurile. “Deşi face rău ceea ce face, cel puţin el se străduieşte să facă ceva bun.” Aşa Că Terry l-a luat pe acel om la o parte şi i-a apreciat cu adevărat grija pe care o avea. Administratorul a primit acel compliment la fel cum un fotbalist obosit primeşte o băutură rece. El a admis că era atât de descurajat încât era aproape de a ceda. Puţină dragoste a rezolvat problema şi a startat o relaţie.
Voi îi vedeţi pe părinţii voştri la fel ca şi pe bariere care vă împiedică să mergeţi în viaţa pe care o doriţi. Ştiţi, părinţii voştri sunt şi ei oameni. Ei “sunt călcaţi pe bătătură” la serviciu şi obosesc după atâtea îndatoriri casnice. Ei devin descurajaţi atunci când realizează faptul că nu sunt întotdeauna acei părinţi care ar trebui să fie.
Desigur, părinţii voştri şi profesorii nu vă iubesc şi nu vă încurajează întotdeauna în felul în care ar trebui. Provocarea din Cuvântul lui Dumnezeu însă este: Ce trebuie să faci ca să îi iubeşti şi să îi încurajezi pe părinţii şi profesorii tăi? Nu vă întreb dacă îi iubiţi din punct de vedere emoţional. Vă întreb ce anume aţi făcut în această săptămână pentru a le demonstra dragostea?
ACTIVITATE DE ÎNCHEIERE: Acum când încheiem, haideţi să ne împărţim pe grupe mici şi să găsim câteva căi specifice prin care să putem arăta dragoste faţă de părinţii noştri. Vă voi da cinci minute să găsiţi nişte idei specifice. Alegeţi un secretar care să scrie toate aceste idei. Atunci când terminaţi, alegeţi un purtător de cuvânt care să împărtăşească rezultatele cu tot grupul.
Vă voi da câteva minute să scrieţi ideile pe care simţiţi că Dumnezeu vă cheamă să le aplicaţi atunci când vă veţi vedea părinţii astăzi.
Sesiunea III
SCOP: LA SFÂRŞITUL ACESTEI SESIUNI, VREAU CA TINERII MEI SĂ ÎNŢELEAGĂ CUM ANUME SĂ INFLUENŢEZE AUTORITĂŢILE ŞI CUM SĂ STEA DE PARTEA LUI DUMNEZEU ATUNCI CÂND AUTORITĂŢILE ŞI LEGEA ÎL SFIDEAZĂ PE DUMNEZEU.
Acum şase luni am citit un articol intitulat “Vrei cu adevărat ca copiii tăi să fie ca şi Isus?”. Mă gândesc încă la el. Provoacă întregul concept pe care îl avem cu privire la ceea ce vrem să facem din tinerii noştri. Cred că majoritatea părinţilor şi mulţi lucrători cu tinerii se vor identifica cu părintele care, în timpul anilor mei de liceu a spus unui alt părinte: “Vreau ca copiii mei să fie religioşi, însă nu aşa de radicali ca şi acest tânăr.” Dacă suntem cu adevărat cinstiţi, unii dintre noi vor realiza că ne dorim să ducem un mare număr de tineri acolo unde este visul fiecărui părinte – educaţi, curaţi în interior, destinaţi să aibă succes în viaţă şi să aibă lucrări eficiente.
Părinţii te vor iubi. Nu vei mai avea nici unul dintre tinerii aceia stânjenitori care pur şi simplu nu se potrivesc în adunarea bisericii. Ştii tu, cei ciudaţi, la fel ca şi Ioan Botezătorul, al cărui păr era răvăşit, care mânca lucruri curioase şi care ieşea de tot din cadre. Pescari needucaţi, la fel ca şi Petru, care nu ştia să vorbească, care era violent şi care nu îşi făcea deloc planuri pentru continuarea educaţiei lui. Oameni care adesea stau în anturajul drojdiei societăţii, aşa cum a făcut Isus (Luca 5:30-32).
Cu cât mă gândesc mai mult la acest lucru, cu atât realizez faptul că este imposibil să te pui bine cu părinţii şi cu biserica şi să te pui rău cu Dumnezeu. Isus i-a căutat cu prioritate pe cei bolnavi spiritual , pentru că cei sănătoşi nu au nevoie de medic (Luca 5:29-32). Îţi faci tu o prioritate din cei bolnavi din punct de vedere spiritual? Pavel spune că el i-a căutat cu nerăbdare pe cei săraci (Galateni 2:10). Îi cauţi tu pe cei care obişnuiesc să piardă? Isus a spus că dacă oamenii L-au urât pe El, îi vor urî şi pe ucenicii Săi. Te urăşte cineva?
În multe moduri, eu sunt unul care face oamenilor pe plac. Vreau ca oamenii să mă placă şi evit conflictul la fel cum evit o boală. Realizez însă de multe ori că nu pot să le fac pe plac oamenilor şi lui Dumnezeu în acelaşi timp. Lucru care ne duce din nou la a ne gândi unde vrem să ajungem cu tinerii noştri. Eu vreau să produc tineri care să Îl iubească pe Dumnezeu cu o pasiune care să nu moară (Matei 22:37). Vreau tineri care să fie dispuşi să se îmbrace puţin ciudat dacă trebuie, pentru a atinge o subcultură care se îmbracă puţin ciudat (1 Corinteni 9.19-22). Vreau oameni care să fie gata să conducă o maşină ieftină, pentru a avea bani în plus pe care să îi dea la cei săraci (1 Timotei 6:17-19). Vreau tineri care să se roage: “Doamne, arată-mi cum mă pot folosi cel mai bine de timpul şi de darurile mele pentru a avea cel mai mare impact posibil pentru Tine în generaţia în care trăiesc?” Aminteşte-ţi însă, tinerii radicali provoacă convenţiile şi îi fac pe adulţi să se simtă necomfortabil. La fel ca şi Isus, Ioan Botezătorul şi Ştefan, ei ar putea să moară violent încă de tineri. Vrei cu adevărat ca tinerii tăi să fie ca şi Isus? Vrei tu cu adevărat să fii ca şi Isus?
RECAPITULARE: Astăzi încheiem seria noastră despre “Cum să te înţelegi cu liderii tăi”. Poate cineva dintre cei care au participat şi în săptămânile trecute să ne ajute să ne amintim ceea ce am învăţat?
În această săptămână, vom veni dintr-o direcţie diferită. Sunt îngrijorat că unii dintre voi vor avea o impresie greşită din aceste lecţii. Cu uşurinţă veţi putea trage concluzia că Dumnezeu doreşte ca urmaşii săi să fie nişte conformişti supremi, oameni care să facă pe placul tuturor şi care caută pur şi simplu să îşi găsească locul în lumea aceasta şi într-un sistem religios.
Haideţi să ne gândim însă la câţiva eroi din Biblie pentru a putea să stabilim faptul dacă aceştia au fost sau nu nişte conformişti. Care au fost câteva dintre lucrurile pe care aceştia le-au făcut, care au fost împotriva opiniei publice şi care i-au şocat pe oameni? (Lasă-i să găsească cât de multe exemple pot. Poate că va trebui să îi ajuţi întrebându-i: “Vă mai amintiţi ce a făcut Daniel?” etc. Iată câteva exemple pe care să le menţionezi dacă ei nu spun nici unul: Ilie a cauzat probleme lui Israel şi i-a provocat pe împărat şi pe închinătorii la Baal. Daniel sfidează edictul regelui continuând să se roage. Prietenii lui Daniel refuză să se închine. Profeţii vorbesc împotriva păcatului. Ioan Botezătorul îi provoacă pe liderii religioşi (farisei) şi pe oameni să se pocăiască. Isus îi înfurie pe oameni când spune adevărul. Isus face curăţenie în Templu. Petru sfidează autorităţile spunând că ei trebuie să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Apostolul Pavel a stat frecvent în închisoare).
Deci, faptul de a te supune autorităţilor nu înseamnă că nu le vom provoca niciodată. Şi cu siguranţă nu înseamnă că creştinii sunt nişte conformişti. Pavel a făcut acest lucru clar când a scris “Să nu vă potriviţi chipului acestui veac…” (Romani 12:2). Ascultaţi-mă cu atenţie. Creştinii nu sunt conformişti. Creştinii dau peste cap sistemele convenţionale. Creştinii sunt nişte străini care nu îşi găsesc locul în lume (1 Petru 2:11). Lumea L-a urât pe Isus şi îi va urî pe adevăraţii Lui ucenici (Ioan 15: 18-20).
Sunteţi în confuzie totală? Pe de o parte, suntem cei care ne supunem cel mai mult legii şi oficialităţilor noastre. Pe de altă parte, suntem rebelii supremi care sfidăm convenţiile sociale. Aveţi o criză de identitate? Haideţi să Îi cerem lui Dumnezeu înţelepciune pentru a încerca să descoperim ce fel de oameni vrea să fim noi.
MEDITAŢIE: Haideţi să începem prin a ne împărţi pe grupe mici ca să discutăm următoarele situaţii reale de viaţă cu care se confruntă uneori creştinii. Decideţi cum anume vă veţi confrunta cu fiecare situaţie şi apoi întoarceţi-vă, cu răspunsurile voastre.
Acum, păstraţi aceste situaţii dificile în minte, pe măsură ce vom discuta cum să provocăm şi să schimbăm autorităţile voastre şi lumea voastră.
“Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns i-au zis: “trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni””.
Studiu biblic: De multe ori în viaţa voastră, pentru unii dintre voi chiar când veţi ajunge astăzi acasă, vă veţi găsi în situaţia de a vă confrunta cu autorităţi care îl sfidează pe Dumnezeu. Cum anume răspundeţi? Haideţi să mergem înaintea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a afla. Cine vrea să citească aceste versete? (Dă la câteva persoane versete de citit). Citiţi acum aceste versete cu voce tare, câte unul pe rând, iar ceilalţi tineri să decidă ce anume au acestea de făcut cu acele momente când trebuie să provocăm lumea în care trăim şi autorităţile noastre.
Înainte de a te răscula împotriva autorităţilor…
“Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.”
“Inima împăratului este ca un râu de apă în Mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.”
Uneori ne mâniem atunci când autorităţile devin arogante şi se folosesc de autoritatea care le este dată într-un mod greşit. Când însă ne amintim că în cele din urmă Dumnezeu este în control, putem să ne relaxăm. Dumnezeu nu stă acolo plin de frustrare spunând: “Ce nesimţiţi! Dacă părinţii lui ar fi puţin mai înţelegători, i-aş putea oferi o viaţă minunată!” Vedeţi, dacă Domnul vrea să puteţi merge la o anumită întâlnire, sau să petreceţi timp cu o anumită persoană, El poate cu uşurinţă să schimbe inima părinţilor voştri. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să lucreze la inima autorităţilor voastre. Apoi, relaxaţi-vă!
“…iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.”
Mulţi oameni îi pot iubi pe cei care îi iubesc. Semnul creştinilor este că, la fel ca şi Tatăl nostru ceresc, noi îi iubim pe cei care nu pot fi iubiţi, chiar şi pe cei care ne urăsc. Deci, chiar dacă părinţii şi profesorii noştri ne înjură şi se poartă rău cu noi, suntem totuşi chemaţi să îi iubim. Şi chiar dacă simţi sau nu dragoste pentru autorităţile tale, mergi înainte şi fă ceea ce versetele acestea îţi spun. Fă-le binele, binecuvântează-i şi roagă-te pentru ei. Atunci Dumnezeu ar putea să te ajute în privinţa sentimentelor. Şi aminteşte-ţi, cu cât ne tratăm autorităţile mai cu blândeţe, cu atât mai mult ele vor fi gata să ne dea libertate, atunci când avem nevoire de ea.
Unii dintre voi vă veţi bucura probabil de această idee a rebeliunii la creştini. V-aţi bucura să puteţi sta în faţa unor mai mari ai voştri şi să le puteţi spune sfidător: “Îl slujesc pe Dumnezeu mai degrabă decât să slujesc un om. Aşa că, valea!” Dacă acest lucru este adevărat în ce vă priveşte, fiţi foarte atenţi.
ILUSTRAŢIE: Un student a ajuns să Îl cunoască pe Hristos şi a venit la întâlnirea de grup raportând că câţiva dintre colegii săi l-au bătut din cauza credinţei lui. L-am respectat cu adevărat pentru faptul că a rezistat pentru Hristos. Când însă a venit în fiecare săptămână cu poveşti despre modul în care era tratat, am început să ne dăm seama că oamenii nu îl prigoneau pentru credinţa lui. Ei se luau de el pentru că era foarte nesuferit în ceea ce priveşte credinţa sa. El dădea naştere la controversă.
Biblia spune “Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăşmaşii lui.”
Amintiţi-vă deci: “…dragostea este plină de bunătate…” (1 Corinteni 13:4), şi, devreme ce adevărul este adesea greu de înghiţit de către oameni, trebuie să spunem adevărul în dragoste. (Efeseni 4:14).
“Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.”
Luaţi situaţia pe care v-am prezentat-o mai devreme, în care nişte părinţi necreştini nu dădeau voie fiului lor să meargă la o întâlnire a grupului de tineret din timpul săptămânii. Care ar fi unele din motivaţiile posibile pe care le-ar fi putut avea părinţii pentru o astfel de restricţie? (Poate că ei nu îi cunosc pe tinerii cu care el petrece acum atât de mult timp. Poate că ei au auzit câteva lucruri negative despre grup, lucruri care trebuiesc clarificate. Poate că notele de la şcoală nu sunt deloc bune şi ei se tem că copilul lor foloseşte scuza de a pleca la grup pentru a evita lucrurile care sunt importante pentru el). Amintiţi-vă, Dumnezeu este îndeajuns de mare pentru a lucra chiar prin părinţi necreştini, pentru a vă forma şi pentru a vă proteja.
După ce Ierusalimul a fost cucerit de Babilon, regele a poruncit ca unii dintre cei mai inteligenţi tineri evrei să vină şi să slujească în palatul său. Printre ei se aflau Şadrac, Meşag, Abednego şi Daniel. Ei au ajuns însă într-o dificultate. Regele i-a spus unui sfetnic al său să îi hrănească pe aceşti tineri cu mâncare şi cu băutură împărătească. Daniel însă credea că Dumnezeu nu dorea ca ei să mănânce carnea şi vinul respectiv. Poate că acestea fuseseră folosite în închinarea la idoli. Poate că acel fel de carne era interzis de legea mozaică. Oricum, ei erau împotriva acelei mâncări. El a discutat aceasta cu sfetnicul, care s-a temut că dacă regele ar fi observat că ei ar fi fost mai puţin sănătoşi decât ceilalţi, l-ar fi omorât. Aşa că Daniel a sugerat următoarea alternativă (Îşi mai aminteşte cineva care a fost aceasta?):
“Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut; să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea.”
Căpeteniei respective i-a plăcut ideea şi, după zece zile, Daniel şi prietenii lui erau mai sănătoşi decât toţi ceilalţi. Totul a mers ca pe roate. Daniel a evitat conflictul. Regele nu s-a supărat. Căpetenia nu a fost omorâtă.
ILUSTRAŢIE: Un lider de tineret a dorit să folosească muzică creştină contemporană cu tinerii săi, însă unii dintre liderii bisericii au obiectat. El a oferit o alternativă creativă, luată după modelul lui Daniel. El a sugerat: “Haideţi să îi lăsăm pe tineri să asculte această muzică pentru o perioadă de timp. Dacă ei se vor face mai răi, nu o vom mai promova. Dacă ei vor fi mai buni, vom continua să o promovăm.” Atunci când conducerea bisericii a văzut diferenţa semnificativă creată în viaţa tinerilor, s-a dat înapoi.
“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.”
“Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5:9)
ILUSTRAŢIE: Pe 17 Ianuarie, în America se celebrează Ziua lui Martin Luther King, cinstindu-l pe un om care s-a împotrivit legilor injuste care îi umileau pe negrii din SUA. În timpul acestei zile, în multe localităţi s-a impus faptul ca negrii să nu stea în acelaşi loc cu albii în autobuze. El ar fi putut să îşi folosească discursul puternic pentru a incita la violenţă împotriva autorităţilor care au subjugat poporul său. În schimb, el a trezit conştiinţa publică prin mijloace paşnice, a căutat legea lui Dumnezeu mai presus de legea omenească, a salvat multe vieţi pe care o revoluţie violentă le-ar fi ucis şi în cele din urmă a schimbat legile injuste.
“Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”
“Dragostea este răbdătoare…”
CONCLUZIE
ILUSTRAŢIE: În filmul “The Matrix”, un geniu în computere pe nume Neal (numit şi Neo), interpretat de Keanu Reeves, a aflat că în lumea aceasta există mai mult decât se vede cu ochiul liber. El a fost adus înaintea unui om pe nume Morpheus, care i-a oferit două pastile. El a întins mâinile şi a spus: “Poţi să iei pastila albastră, sau pe cea roşie. Cea roşie îţi deschide ochii spre adevăr şi spre tot ceea ce îl însoţeşte, iar cealaltă îţi permite să te întorci la vechiul tău stil de viaţă şi să te integrezi în lumea pe care o cunoşti.
Astăzi vă voi oferi trei pastile: Dacă luaţi pastila albastră, veţi deveni cel mai de seamă conformist. Veţi merge acasă, veţi încerca să uitaţi tot ceea ce s-a spus astăzi şi veţi trece prin viaţă încercând să îi mulţumiţi pe toţi şi să obţineţi tot ceea ce puteţi de la această viaţă. Reasiguraţi-vă că această viaţă este totul şi că următorul prieten sau maşină sau set de haine vă va umple golul interior. Aceasta este pastila albastră.
Dacă veţi înghiţi însă pastila galbenă, veţi deveni un Noncomformist împotriva lui Dumnezeu. Veţi fi un Jim Morisson al zilelor noastre, care se ridică împotriva autorităţilor care îi stau în cale, incluzându-L aici şi pe Dumnezeu. Amintiţi-vă că v-am avertizat cu privire la consecinţe. Aceasta este însă pastila galbenă.
Eu vă provoc să luaţi pastila roşie pentru a deveni un Noncomformist pentru Dumnezeu. Veţi deveni nişte străini pentru această lume. Vă veţi aţinti ochii înspre eternitate, pe măsură ce veţi trece prin timp. Îi veţi iubi pe cei din jur şi veţi căuta pacea. Când însă credinţa voastră este provocată, veţi lua atitudine. Dacă aceasta vă va costa un prieten sau chiar viaţa, veţi fi pregătiţi să vă asumaţi consecinţele, pentru că sunteţi nişte rebeli pentru Dumnezeu.
Nu alegeţi acum. Puneţi aceste pastile în buzunar şi gândiţi-vă la ele când ajungeţi acasă.
RUGĂCIUNE.
Cum să te înţelegi cu liderii tăi
Sesiunea I: “Cum să trăieşti în mijlocul limitărilor…. şi cum anume să îţi placă acest lucru!”
SCOP: LA SFÂRŞITUL ACESTUI MESAJ, VREAU CA TINERII MEI SĂ ÎŞI PROPUNĂ ÎN INIMILE LOR SĂ SE SUPUNĂ CU BUCURIE AUTORITĂŢILOR CARE SUNT PESTE EI.
Ajutor pentru lideri: Scopul nostru este acela de a topi inimile rebelilor noştri, pentru ca astfel să îi protejăm pe alţii de la a alege o cale rebelă. Nu veţi putea atinge acest lucru dovedind pur şi simplu că neascultarea este rea şi distructivă. Unii rebeli sunt atât de orbiţi încât chiar şi gândul unei morţi violente este ceva special pentru ei.
Gândiţi-vă la tinerii diferiţi de la voi din grup. Unii au o inimă pentru Dumnezeu însă nu realizează că credinţa lor trebuie să aibă un impact asupra relaţiei cu autorităţile lor. Expuneţi aceste lucruri versetelor de mai jos şi ei vor răspunde. Alţii urăsc din plin orice fel de autoritate. Aceştia au nevoie de mai mult decât o lecţie biblică. Ei au nevoie să vă vadă pe voi şi pe alţi adulţi ca şi exemple de autoritate plină de compasiune şi de sinceritate. Alţii însă, trăiesc pur şi simplu în rebeliune. Atunci când ei văd un film cu un rebel ca şi John Morrison, ei nu văd o tragedie şi o avertizare. Ei văd un model. Ei au nevoie de mai mult decât un studiu biblic şi un model pozitiv. Ei au nevoie de puterea rugăciunii, care să pătrundă prin legăturile duşmanului (2 Corinteni 4:3-4). De fapt, noi purtăm un război cu domniile şi cu stăpânirile care îi orbesc pe tinerii noştri (Efeseni 6:10). Fără rugăciune fierbinte, cele mai bune pregătiri ale noastre pălesc în faţa puterii celui rău. Luptaţi în lupta spirituală cu arme spirituale şi strigaţi la Dumnezeu ca El să topească chiar şi cele mai reci inimi.
ILUSTRAŢIE: În partea întâi din trilogia Înapoi în Viitor, Michael J. Fox joacă rolul lui Marty McFly, un tânăr talentat şi “cool”, care este înconjurat de autorităţi idioate. Câţi dintre voi aţi văzut filmul? Tatăl său este un molâu care este mereu controlat de mama lui Marty. Directorul său este un om obsedat de disciplină, care pare că se desfătează de minune amintindu-i lui Marty că este un “leneş”, care, la fel ca şi tatăl său, nu valorează nimic.
Câţi dintre voi credeţi că acest lucru este tipic pentru modul în care persoanele cu autoritate sunt prezentate în filmele pentru tineret? Ce alte filme sau seriale pe care le-aţi văzut au în ele personaje autoritare nesimpatice, idioate, sau chiar şi mai rău?
În timp ce mass-media prezintă adeseori personaje autoritare drept nişte idioţi ipocriţi de care tinerilor le place să îşi bată joc, Biblia prezintă un cu totul altul punct de vedere. De fapt, acest lucru poate fi atât de revoluţionar pentru unii dintre voi, încât reacţia voastră iniţială va fi aceea de a pleca. Tot ceea ce vă cer este să Îi daţi voie lui Dumnezeu să vă vorbească prin Cuvântul Său.
STUDIU BIBLIC: Împărţiţi-vă pe grupe mici, luaţi aceste versete şi puneţi pe o listă câteva dintre autorităţile despre care vorbeşte Biblia.
Deci, dacă acestea sunt autorităţile mele, cum anume ar trebui să mă relaţionez la ele?
Cine vrea să citească Romani 13:1-7 pentru noi?
“Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.”
Discuţie: Conform acestui verset, de ce trebuie să ne supunem noi? 1) Dumnezeu a pus stăpâniri. De aceea, cei ce se răscoală împotriva autorităţii sunt rebeli faţă de Dumnezeu. 2) Rebelii aduc judecata şi pedeapsa asupra lor înşişi. 3) Rebelii trăiesc cu teama de autorităţi. 4)Autorităţile sunt slujitorii lui Dumnezeu. 5) Rebelii se luptă cu o conştiinţă rea.
Haideţi să ne uităm la aceste motive mai în adâncime.
“…cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu …”
Acum, unii dintre voi se gândesc, “Hei, stai puţin!” Care sunt problemele pe care le-aţi putea avea în legătură cu această învăţătură?
Obiecţiune: Stăpânirile mele nu sunt creştine.
Răspuns: Nici cele ale lui Pavel şi Petru nu au fost, însă ei au continuat să creadă că Dumnezeu este în control. (Romani 13:1, 1 Petru 2:13-17)
Amintiţi-vă, autorităţile guvernamentale din Noul Testament au autorizat crucificarea lui Isus, arestarea creştinilor, chinuirea şi uciderea lor. Atunci când Pavel a scris acest pasaj în Romani, Nero era împărat. El era crud, plin de poftă şi de vicii, până acolo încât era gata să ucidă. (Alan F. Johnson) Totuşi, Pavel a scris că Dumnezeu lucrează încă prin aceşti oameni şi că noi trebuie să ne supunem lor. Care sunt câteva din modalităţile prin care poate lucra Dumnezeu, chiar şi prin stăpâniri nespirituale?
ILUSTRAŢIE: Părinţii necreştini ai lui John nu îi dau voie să meargă într-o miercuri seara la un eveniment ce are loc la grupul de tineri. Înainte însă de a îl sfătui pe John să îi sfideze pe părinţii lui nespirituali, gândiţi-vă la câteva alte motive pentru care Dumnezeu ar dori ca John să stea acasă. (Lasă-i să răspundă). 1) Poate că John este leneş şi nu îşi termină niciodată lecţiile în timp. Părinţii lui îşi dau seama de această problemă şi nu doresc ca el să folosească grupul ca şi scuză pentru a evita responsabilităţile pe care le are. 2) Poate că John nu a fost atent la responsabilităţile lui zilnice. Până când el arată mai multă maturitate, ei nu doresc ca el să plece de acasă.
Dumnezeu este suficient de mare pentru a se folosi de stăpânirile noastre, chiar dacă motivele lor nu sunt spirituale.
Obiecţiune: Dar stăpânirile mele nu sunt deloc rezonabile.
Răspuns: Dumnezeu poate să lucreze chiar şi prin lideri nerezonabili. Uneori, suntem chemaţi să răbdăm. (1 Petru 2:18)
ILUSTRAŢIE: Am văzut cu toţii câini care trăiesc în curţi îngrădite foarte spaţioase, care însă îşi petrec fiecare minut zgâriind cu ghearele uşa de la intrarea în curte. Ei par să creadă că viaţa reală este în afara gardului şi nu se gândesc de loc de ce anume i-a închis stăpânul lor acolo. Stăpânul poate să îi iubească foarte mult, atât de mult încât el nu vrea ca ei să iasă pe stradă şi să devină ornamentul de pe capotă al unui camion diesel care merge cu foarte mare viteză. Însă, la fel ca şi animalele noastre, în loc să ne simţim bine în curtea spaţioasă pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu, stăm la uşă nemulţumiţi şi “o zgâriem cu ghearele”. Nu trebuie însă să înţelegem “de ce?” ne sunt puse limitările acestea. Amintiţi-vă numai. El are o perspectivă infinit mai mare decât avem noi. Haideţi să ne încredem în El , devreme ce ştim că ne iubeşte şi că El vede acel camion periculos mult mai bine decât îl putem vedea noi.
Lucrul cel mai important din Romani 13 este acela că atunci când noi ne răsculăm împotriva părinţilor noştri sau împotriva unei alte autorităţi, chiar dacă autorităţile de pe pământ nu ne vor prinde niciodată, nu vom putea totuşi să scăpăm. În cele din urmă, noi am sfidat pe Dumnezeu, Cel care ne pune sub autorităţile acestea, lucru care ne aduce înaintea unui alt motiv pentru care nu trebuie să fim nişte rebeli.
2 – Rebelii pot intra în necazuri serioase. (Proverbe 30:17, Proverbe 29:1, Deut. 21:18, Romani 1:30, Efeseni 6:2,3, 2 Petru 2:9-19, 1 Samuel 15: 22-23, Proverbe 6:15, 13:18, 15:10)
“Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur.” (Prov. 30:17)
“Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac.” (Prov. 29:1)
Dumnezeu este răbdător (2 Petru 3:9) cu noi, însă nu este dispus să ne vadă veşnic nişte rebeli. Şi El nu ne va da o numărătoare inversă pentru şansa noastră finală. Unii oameni trebuie să îşi imagineze că Dumnezeu lucrează la fel ca şi părinţii noştri, spunând: “OK, te-am avertizat destul prin părinţii şi prin profesorii tăi pentru ca să te fereşti de acest anturaj rău, aşa că te las până Marţea viitoare şi după aceea gata.” Nu. Sfârşitul celor mai mari rebeli vine adesea brusc, fără avertizare.
În cultura noastră prezentă, nu este deloc neobişnuit să îţi dai ochii peste cap atunci când părinţii îţi vorbesc, să le răspunzi înapoi, sau pur şi simplu să le ignori instrucţiunile (să aştepţi să îţi spună de trei ori, înainte să îţi faci curat în cameră). Poate că ai început să simţi că trăieşti la limită, atunci când le spui părinţilor tăi că vei petrece noaptea într-un loc, când o petreci de fapt în alt loc la o petrecere şi apoi vii dimineaţa acasă şi îţi dai cu spray mentolat în gură, pentru a ascunde mirosul de băutură sau de ţigări.
De fapt, multe voci de astăzi aplaudă acest stil de viaţă, justificându-l prin “a fi tu însuţi”, “a fi autentic”. Însă, în concordanţă cu aceste versete, sunt oare aceste atitudini şi acţiuni doar nişte simple metode de a te distra ca şi tânăr? Citiţi aceste versete uimitoare încă o dată.
ILUSTRAŢIE: Erau trei dintre cele mai mari staruri ale muzicii rock a anilor ’60. Toţi trei sunt legende rock, numele lor fiind amintite pentru totdeauna între cei mai faimoşi cântăreţi ai muzicii rock. Mulţi îl consideră încă azi pe Jimi Hendrix cel mai mare chitarist care a trăit vreodată. Inovaţiile lui creative au avut un impact de neegalat în viitorul muzicii rock. Jim Morrison, solistul grupului The Doors, a avut o minte creativă şi strălucită şi a publicat poezie pe care mulţi o consideră de clasă mondială. Janis Joplin a fost atât de populară, încât a fost numită “prima zeiţă a rockului.”
Toţi aceşti trei au vândut milioane de albume. Toţi trei au cântat în faţa a mii de fani iubitori. Biografiile lor s-au vândut în milioane de exemplare. Toţi trei însă au murit în mod tragic, lucru care dă o mărturie înfricoşătoare a adevărului acestor versete. Vedeţi, deşi aceşti artişti au avut un talent şi o carismă incredibile, ei au trăit cu mult în afara limitelor, ignorând avertizările atât ale autorităţilor, cât şi ale celor care îi iubeau cel mai mult. Şi în timp ce căutau libertatea, toţi trei s-au trezit sclavii propriilor lor pasiuni.
Deodată, chiar în mijlocul carierei lor, aşa cum spune în Proverbe, au dispărut. Hendrix se afla în mijlocul înregistrărilor pentru un nou album când a luat o doză prea mare de medicamente, sufocându-se cu propria lui vomă. Auzind de moartea sa, Joplin a înjurat şi s-a plâns. Două săptămâni mai târziu, după ce aproape a terminat de înregistrat un album, ea a luat nişte heroină neobişnuit de pură în camera ei de hotel, a coborât în hol ca să cumpere nişte ţigări, s-a întors în camera ei şi a căzut jos moartă. După un an de zile, în timp ce Morrison lucra la un material pentru noul său album, a căzut într-o depresie adâncă şi a fostă găsit mort din cauza unui atac de cord.
La fel cum Solomon a avertizat cu mii de ani în urmă, ei au refuzat să se schimbe atunci când au fost avertizaţi. Şi au căzut dintr-o dată, fără vindecare. Incredibil, cu toţii au murit la vârsta de 27 de ani. (surse: No one Gets Out of Here Alive, de Jerry Hopkins şi Danny Sugerman).
3 – Rebelii pierd binecuvântarea lui Dumnezeu. (Efeseni 6:1-3, Coloseni 3:20, Romani 8:28)
“Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. “Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă, “ca să fii fericit si să trăieşti multă vreme pe pământ.”
Discuţie: Conform acestui verset, , ce lucru bun aduce în viaţa noastră faptul de a îi cinsti şi de a îi onora pe părinţii noştri? (viaţa este binecuvântată. Ne bucurăm de viaţă. Avem viaţă lungă). Ce se întâmplă deci cu cei care nu îi ascultă pe părinţi şi îi dezonorează? (lucrurile nu merg bine. Viaţa nu este plină de bucurie. Viaţa este scurtă.)
Contrar credinţei populare, Dumnezeu nu este un distrugător universal de bucurie care se distrează dându-ne restricţii despre care ştie că ne vor face mizerabili. Isus Însuşi a spus că a venit să ne dea viaţă din belşug (Ioan 10:10). El vrea ca noi să ne ascultăm părinţii, nu pentru a nu putea să ne bucurăm de viaţă, ci ca să ne putem pe deplin bucura de ea. Pentru a ilustra acest lucru, lăsaţi-mă să vă prezint un rebel care s-a schimbat.
ILUSTRAŢIE: Mama evlavioasă a lui John Newton l-a învăţat pe acesta Biblia de la o vârstă fragedă. Însă, în anii săi de adolescenţă, el s-a decis să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu, să devină un marinar şi să îşi conducă singur viaţa. El a devenit un ateu şi a dat la o parte toată morala pe care i-a dat-o mama lui. La început, părea atât de eliberator. Putea să spună tot ceea ce dorea, chiar şi să inventeze noi metode de a îl blasfemia pe Dumnezeu. El nu avea restricţii sexuale. El îi trata pe oameni în felul în care vroia.
Nimeni însă nu poate să trăiască astfel fără consecinţe. Ceea ce părea libertatea supremă, s-a transformat rapid în sclavia supremă. În cele din urmă, câţiva dintre cei pe care i-a tratat fără milă au devenit mai marii lui şi l-au tratat la rândul lor fără pic de milă. El a fost vândut unui proprietar de sclavi în Africa, care până la urmă l-a tratat exact ca pe un sclav. De fapt, Newton a ajuns atât de jos încât a devenit un fel de slujitor al sclavilor. Odată a ajuns să stea în genunchi şi să sape cu mâinile goale după rădăcini, pentru a avea destul de mâncare. Era povestea fiului risipitor reeditată!
Newton a reuşit să scape din Africa, dar a ajuns să scoată apa dintr-o corabie care aproape că a fost spulberată de o furtună de pe mare. Ei au reuşit cu greu să supravieţuiască acelei furtuni, însă au descoperit că mergeau în voia soartei înspre nord, fără nici un pic de vânt care să îi ducă înapoi în Anglia. Vremea s-a răcit foarte mult şi proviziile lor se împuţinau. Şi tocmai când se întreba dacă ar fi putut exista ceva mai rău de atât, căpitanul a făcut o paralelă între ceea ce li se întâmpla şi povestirea lui Iona. Căpitanul a bănuit că John, cu blasfemiile şi cu rebeliunea lui era la fel ca şi rebelul Iona, care fusese cauza necazurilor pe care le avea corabia pe mare. John a început să tremure. Ştia înspre ce anume se îndrepta căpitanul cu povestirea lui. Cei din Vechiul Testament l-au aruncat pe Iona peste bord pentru a îşi salva corabia. Prin harul lui Dumnezeu vântul a încetat, John a ajuns în siguranţă acasă, a fost mântuit şi a devenit predicator, nu înainte însă de a culege consecinţele a ceea ce părea să fie la început libertatea supremă. Doar atunci a putut să înţeleagă harul lui Dumnezeu care poate salva un nenorocit aşa cum era el şi să scrie cântarea Măreţul Har, care a devenit unul dintre cele mai iubite imnuri ale bisericii. Gândiţi-vă la viaţa lui Newton data viitoare când veţi cânta această cântare. (sursă: Amazing Grace, – The Dramatic Life Story of John Newton, de John Pollock, Harper and Row, 1981).
Mii de tineri trăiesc astăzi o poveste similară zi după zi. Ei se răscoală împotriva mai marilor lor şi caută libertatea supremă prin droguri, băutură şi sex liber. Ei sfârşesc în sclavia supremă, cu boli venerice, dependenţă de droguri, relaţii rupte şi adesea cu închisoare.
DISCUŢIE: De ce credeţi că se răscoală tinerii atât de adesea împotriva autorităţilor? (idei: 1- este o distracţie să încalci reguli. 2-Autorităţile ne împiedică să facem unele lucruri care sunt distractive. 3-Faptul de a sfida autoritatea îţi aduce respect de la un anume grup de tineri. 4-Atunci când părinţii sfidează autoritatea, copiii îi iau adeseori ca şi modele. 5-Unii tineri au fost abuzaţi fizic sau emoţional de către părinţii lor sau de către alte autorităţi. Acum ei sfidează toate autorităţile. 6-Ei sunt orbiţi de Satan).
ILUSTRAŢIE: Trecutul lui John Newton ne poate spune câte ceva despre rebeliunea lui. El a avut o mamă iubitoare, însă a murit înainte ca el să împlinească 7 ani. Tatăl său era un căpitan de vas care îşi conducea familia la fel cum îşi conducea şi corabia. El se aştepta ca John să sară la fiecare poruncă a sa şi nu a arătat niciodată afecţiune. John nici măcar nu putea să râdă în prezenţa tatălui său, dacă acest nu râdea cel dintâi. Se temea de tatăl său. Celelalte autorităţi din viaţa lui erau de asemenea negative. Atunci când tatăl său s-a recăsătorit şi a plecat pe mare, l-a lăsat pe John cu o mamă vitregă care nu îl iubea. Directorul de la şcoala lui era un tiran. (sursă: Amazing Grace, op. Cit. )
În lumina experienţelor negative ale lui John cu autorităţile lui, nu este de mirare că el a ajuns să fie un rebel. Şi nu este de mirare nici că a ajuns să Îl blesteme pe Dumnezeu, care este autoritatea supremă. Un studiu recent a arătat că mulţi dintre atei au o relaţie sărăcăcioasă cu tatăl lor, lucru pe care îl transferă în ura faţă de Dumnezeu Tatăl (Faith of the Fatherless, by New York University psychology professor Paul Vitz).
Pentru unii dintre voi, atât de multe autorităţi v-au dezamăgit atât de rău încât voi sfidaţi toată autoritatea, incluzându-L aici pe Dumnezeu. Şi atunci când cineva vă provoacă să vă supuneţi autorităţii lui Dumnezeu, reacţia voastră este aceea de a vă împotrivi. Nu puteţi efectiv să credeţi că Dumnezeu v-ar putea iubi şi că ar dori tot ceea ce este mai bine pentru voi.
Pentru unii dintre voi, acest lucru este greu de crezut. Este însă Un Tată ceresc care vă iubeşte cu adevărat. El nu a spus doar acest lucru, ci Şi-a dovedit cuvintele trimiţându-L pe Fiul Său să moară pe cruce pentru voi (Romani 5:89). Dacă v-a iubit suficient de mult pentru a muri pentru voi, nu vă lăsaţi înşelaţi în a crede că dacă vă plecaţi genunchiul înaintea Lui, El vă va face mizerabili. Cineva să citească o afirmaţie foarte puternică pe care a făcut-o Dumnezeu în Vechiul Testament:
“Căci Eu ştiu planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11, Deuteronom 10:13, Ioan 10:10, Psalmul 34:10, 84:11, 37:4).
În propriile voastre cuvinte, ce anume spune Dumnezeu aici? Pentru Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morrison şi John Newton, eliberarea lor faţă de stăpâniri a început cu foarte mare distracţie, care s-a transformat curând în mizerie, sclavie şi disperare. Este exact Ceea ce ne-a spus Dumnezeu că se va întâmpla, cu mii de ani în urmă! Vestea bună însă pentru noi este aceea că Dumnezeu îi iubeşte pe rebeli. La aceasta se referă măreţul har al lui Dumnezeu. La fel cum tatăl aştepta întoarcerea fiului risipitor, Dumnezeu aşteaptă cu răbdare şi cu braţele deschise ca rebelii să vină acasă. John Newton a auzit chemarea Tatălui său, a lăsat în urmă rebeliunea lui şi s-a întors acasă. Însă, până şi răbdarea lui Dumnezeu are limitele ei. Ceilalţi trei au trăit viaţa la limită, până când a fost prea târziu pentru ei.
Astăzi, unii dintre voi trebuie să luaţi o decizie. L-aţi ignorat pe Dumnezeu şi aţi mers pe propria voastră cale. Să fim serioşi. Unii rebeli se droghează, alţii însă nu. Un rebel este pur şi simplu unul care Îi ignoră pe Dumnezeu şi care ia propriile lui decizii. Haideţi să ne plecăm capetele. Dumnezeu nu vă va forţa să Îi urmaţi Lui. El stă însă cu braţele întinse, invitându-te să încetezi să mai trăieşti la limită şi să te arunci în braţele Sale. Dacă sunteţi gata, vă voi lăsa câteva momente să vă rugaţi.
Lasă timp pentru rugăciune.
Poţi să închei cântând “Măreţul har”.
Cum să te înţelegi cu liderii tăi
Lecţia II
SCOP: LA SFÂRŞITUL ACESTEI LECŢII, VREAU CA TINERII MEI SĂ RESPECTE, SĂ IUBEASCĂ ŞI SĂ ÎNVEŢE DE LA AUTORITĂŢILE LOR.
Săptămâna trecută am început o serie de studii intitulată “Cum să te înţelegi cu liderii tăi”, în care am încercat să înţelegem perspectiva lui Dumnezeu cu privire la modul în care trebuie să ne tratăm părinţii, profesorii şi alte autorităţi din vieţile noastre. Vă avertizez din nou că avem de a face cu un subiect care provoacă perspectiva culturii noastre cu privire la autoritate. Deci, să nu fiţi surprinşi atunci când stomacul vostru va striga la un moment dat: “Aceasta este o nebunie! Nu am să fac deloc aşa cum îmi spui!” Tot ce vă cer este să mă ascultaţi şi să vă deschideţi inima la ceea ce Dumnezeu vrea să vă spună. Haideţi deci să ne rugăm ca Dumnezeu să vorbească în tot acest timp.
Săptămâna trecută am văzut că Dumnezeu lucrează prin autorităţile din viaţa noastră, chiar dacă acestea nu sunt creştine. Deci, să vă răsculaţi împotriva unor autorităţi necreştine în circumstanţe normale de viaţă este un lucru foarte serios. Însă, părinţii noştri, profesorii, poliţia şi alte autorităţi merită mai mult decât simpla noastră ascultare. Haideţi să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a afla mai multe…
“Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…”
Spune acest verset să îi cinstim doar atunci când ei fac sau spun ceea ce este bine? Nu. Îi cinstim datorită poziţiei lor, nu doar pentru că noi credem că merită respectul nostru. Trebuie să îi cinstim pentru că ei sunt părinţii şi învăţătorii noştri. Punct. Ştiu că sună ciudat, pentru că cultura noastră nu vede lucrurile aşa.
CINEVA CARE A EXPERIMENTAT: Pentru a vedea cum această perspectivă ar trebui să ne afecteze relaţiile, haideţi să ne întoarcem la Fapte 23: 1-5, unde îl găsim pe apostolul Pavel arestat (doar o zi obişnuită pentru Pavel!), confruntându-se cu întrebări despre învăţăturile lui. Pe măsură ce el dă socoteală, cineva le porunceşte celor de lângă el să îl lovească peste gură. Pavel îl pune însă la respect, numindu-l perete văruit, cineva care arată bine pe dinafară dar care miroase rău pe dinăuntru. Sună ca şi un răspuns just. La urma urmei, doar a fost atacat. Cineva de lângă Pavel însă spune: “Îndrăzneşti să îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu?” Puneţi-vă acum în locul lui Pavel. Ce aţi fi replicat acelei persoane? Probabil ceva de genul: “Şefu’ a cerut doar să fiu pus la respect. Cineva trebuia să îl înveţe minte pe ipocritul ăsta pompos!”
În schimb, Pavel a răspuns,
“N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.”
Vedeţi, poziţia preotului cerea respect, indiferent dacă caracterul acelui preot îl merita sau nu.
DISCUŢIE: Ce credeţi că înseamnă să îi cinstiţi pe părinţii, profesorii voştri şi pe poliţişti? Care sunt câteva din modalităţile prin care tinerii îi necinstesc pe părinţii lor? Cum anume îi necinstesc pe profesorii lor? Care sunt câteva din modalităţile concrete prin care îi putem cinsti pe aceştia? Vedeţi în propria voastră viaţă atitudini sau acţiuni prin care vă necinstiţi autorităţile? Cum anume trebuie să vă schimbaţi? Scrieţi aceste lucruri în “Puncte de acţiune”.
Pentru lider: Această discuţie ar trebui să aducă la lumină aspecte din viaţă de care tinerii ar trebui să se ocupe. Ia în considerare faptul de a avea un moment de rugăciune pentru tineri, pentru ca aceştia să îşi mărturisească greşelile faţă de Dumnezeu şi să Îi ceară putere pentru schimbare.
Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi…” (Proverbe 4:1)
Mulţi dintre cei dependenţi de droguri şi dintre cei închişi în închisori au început drumul spre pierzare în ziua în care au început să asculte de prietenii lor mai mult decât de adulţi. În loc să caute un sfat înţelept, ei au trăit în ignoranţă şi au luat decizii stupide.
CINEVA CARE A EŞUAT: Săptămâna trecută am discutat despre legenda rock Jim Morrison din grupul The Doors. Jim avea tot potenţialul din lume. Cu un coeficient de inteligenţă de 149, el a “zburat” prin şcoală cu note mari şi cu foarte puţin efort. Părinţii lui s-au îngrijit de nevoile lui materiale. Printre colegii de şcoală, avea acel fel de personalitate care îl făcea o companie foarte plăcută, spunând şi făcând lucruri uimitoare care îi făceau pe toţi să râdă. Era probabil în clasa a noua când şi-a legat o sfoară de ureche şi a pus celălalt capăt al ei în gură. Când oamenii îl întrebau ce este aceasta, el le explica că avea un mic burete legat în gât pentru a colecta salivă pentru un test medical. Părinţii săi i-au plătit taxele pentru colegiu. De îndată ce s-a apucat de muzică, a căpătat acel rar magnetism după care aleargă companiile de muzică – abilitatea de a atrage audienţă şi de a o “ţine în priză”.
Cu tot potenţialul lui însă, el a petrecut mult timp în întuneric şi în mizerie, abuzând de corpul său cu cantităţi enorme de droguri şi alcool până când inima i-a cedat la vârsta de 27 de ani. Ce anume s-a întâmplat? Cred că la rădăcina căderii sale a stat rebeliunea lui împotriva părinţilor şi a înţelepciunii autorităţilor. (Ascultaţi cu atenţie, pentru că unii dintre voi vă veţi regăsi în copilăria lui Jim). Chiar şi în clasa a 5-a îi plăcea nespus de mult să îşi şocheze mai marii cu limbajul său. A fost dat afară din clubul cercetaşilor pentru că era ironic. În anii de gimnaziu a refuzat să participe la responsabilităţile de familie. În liceu a început să sfideze autorităţile. Atunci când a fost dat afară dintr-un teatru pentru că a provocat tulburarea liniştii, a agresat un poliţist. Mai târziu, îi numea pe aceştia porci, indiferent dacă făceau ceva rău sau nu faţă de el. În loc să încerce să le facă pe plac părinţilor, se îmbăta, desena obscenităţi şi citea cărţi care glorificau rebeliunea, cum sunt de exemplu cărţile despre demonologie. Copia la vedere în clasă şi a râs de mama lui atunci când aceasta a aflat despre acest lucru.
Spre ce anume l-a călăuzit acest stil de viaţă? Jim a devenit din ce în ce mai rece, crud şi lipsit de autocontrol în viaţă . Scrierile sale arătau o obsesie în privinţa morţii, a violenţei, a sexului şi a magiei. El nu simţea deloc loialitate faţă de prietenele lui şi uneori le trata cu cuţitele. El i-a făcut credincioasei lui prietene Pamela o favoare învăţând-o să ia droguri. Ea a murit mai târziu de la o supradoză. El s-a căsătorit la un moment dat cu o fată, în timpul unei ceremonii făcute de o vrăjitoare, însă mai târziu i-a spus că nu îşi va lua nici o responsabilitate faţă de copilul cu care ea era însărcinată. El i-a spus că faptul de a îl iubi pe copil le-ar fi stricat prietenia şi deci el nu era dispus să îşi asume vre-o responsabilitate pentru el. El i-a promis că va fi de partea ei şi o va sprijini dacă va face un avort. Ea a trecut prin experienţa avortului – singură.
Publicistul lui Jim a dorit ca acesta să dea o declaraţie care să definească scopul şi direcţia lui în viaţă. În mare, a spus cam aşa:
“Am fost atras întotdeauna de idei care se refereau la revolta împotriva autorităţii. Sunt interesat de tot ce ţine de revoltă, dezordine, haos şi în special de activităţi care par să nu aibă nici o noimă.”
Când publicistul a dorit informaţii despre părinţi şi familie pentru un anumit formular, el a spus că nu are familie şi că părinţii lui au murit. Deşi cineva a obiectat că acest lucru îi necinstea pe părinţii lui, el nu s-a clintit.
Aşa cum am mai spus şi săptămâna trecută, respingerea autorităţii nu i-a adus deloc eliberare. El a devenit robul poftelor lui. A început să bea atât de mult încât trupa sa a trebuit să angajeze baby-sitters care să îl acompanieze, pentru a se asigura că el va fi treaz la concertele lor. La 27 de ani, corpul său mult abuzat a cedat şi el a fost găsit mort în baie. (sursă: No One Gets Out of Here Alive, by Jerry Hopkins and Danny Surgerman).
CINEVA CARE A EXPERIMENTAT: În timp ce Morrison a sfidat autorităţile, superstarul de basket Michael Jordan a învăţat de la ele. După ce a fost dat în mod umilitor afară din echipa şcolii, el ar fi putut să se răzvrătească împotriva autorităţilor care i-au făcut acest lucru. În schimb, el a început să se trezească la 6.00 în fiecare dimineaţă pentru a face antrenament cu antrenorul său de la Junior Varsity. Mai târziu, în timpul verii mergea în tabere pentru basket, unde a învăţat mult de la antrenorii lui. El juca deja extraordinar în timpul în care a intrat la colegiu. Acest lucru însă nu l-a făcut să nu mai asculte cu atenţie evaluarea pe care o făcea antrenorul cu privire la punctele slave pe care le avea. Lucrând ore întregi în fiecare zi la aceste puncte slabe, el a ajuns să fie considerat probabil cel mai mare jucător al tuturor timpurilor.
Aplicaţia? Dacă vrei să ai succes în viaţă, găseşte nişte oameni în vârstă inteligenţi, poate chiar unii care sunt autorităţile tale şi începe să îi respecţi şi să înveţi de la ei. Şi dacă vrei să fii un bărbat sau o femeie a lui Dumnezeu şi să ai un impact asupra lumii în care trăieşti, găseşte nişte oameni evlavioşi înţelepţi la tine la biserică şi începe să îi iei deoparte de fiecare dată când ai vre-o oportunitate pentru a le cere sfaturi cu privire la viaţa ta. Chiar dacă părinţii tăi nu sunt creştini, păstrează deschise căile de comunicare şi cere-le sfatul în tot felul de domenii.
BRAINSTORM: Gândeşte-te la câţiva dintre cei mai puternici creştini pe care îi cunoşti (din biserică, din familie sau cunoscuţi ai tăi). Pe un cartonaş scrie câteva întrebări pe care ai vrea să le pui lor privind modul în care să ai o viaţă mai plină de succes. Iată câteva care te pot ajuta să începi:
Continuă să scrii pe acest cartonaş, aşa încât să ştii ce întrebări să le pui oamenilor.
“Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:39)
Chiar dacă nu vă plac deciziile luate de autorităţile voastre sau modul în care acestea vă tratează, vi se porunceşte totuşi să le arătaţi dragoste. Părinţii tăi, profesorii şi alte autorităţi sunt oameni la fel ca şi voi. Ei sunt răniţi atunci când tinerii îi batjocoresc. Au dureri de cap. Ei ajung să fie uneori singuri şi plâng. Ei sunt oameni care doresc să fie o influenţă pentru Isus. Toţi aceştia sunt oameni pe care Dumnezeu vrea să îi iubim. Chiar dacă îi consideraţi duşmanii voştri, suntem totuşi chemaţi să îi iubim. Aşa cum a spus Isus:
“Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, … rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc…” (Matei 5:44)
CINEVA CARE A EŞUAT: La fel ca şi toţi părinţii, sunt sigur că şi cei ai lui Jim Morrison au avut punctele lor slabe. Însă cel puţin ei meritau respectul lui. Ei au plătit pentru hainele lui şi i-au asigurat un loc sigur în care să stea. El nu a trebuit niciodată să muncească în timpul liceului şi părinţii lui i-au plătit până şi colegiul. El nu a fost niciodată mulţumitor pentru aceasta. Singurul mod în care mama lui îl putea face să scrie acasă era să îi reţină banii de cheltuială până când el scria pentru a îi cere. Atunci când mama şi fratele său au venit la un concert pentru a îl vedea, el a refuzat să se întâlnească cu ei. Până la urmă, el nu a mai ţinut deloc legătura cu ea şi le-a spus managerilor săi că nu mai dorea să mai vorbească cu ea vreodată.
CINEVA CARE A EXPERIMENTAT: “Terry” nu putea să îl suporte pe un administrator de la biserică, care întrerupea studiul pe care îl avea în fiecare săptămână pentru a le spune că era vremea când trebuia să închidă biserica. “Terry” dorea să se certe cu el. Duhul Sfânt însă i-a redirecţionat gândurile. “Deşi face rău ceea ce face, cel puţin el se străduieşte să facă ceva bun.” Aşa Că Terry l-a luat pe acel om la o parte şi i-a apreciat cu adevărat grija pe care o avea. Administratorul a primit acel compliment la fel cum un fotbalist obosit primeşte o băutură rece. El a admis că era atât de descurajat încât era aproape de a ceda. Puţină dragoste a rezolvat problema şi a startat o relaţie.
Voi îi vedeţi pe părinţii voştri la fel ca şi pe bariere care vă împiedică să mergeţi în viaţa pe care o doriţi. Ştiţi, părinţii voştri sunt şi ei oameni. Ei “sunt călcaţi pe bătătură” la serviciu şi obosesc după atâtea îndatoriri casnice. Ei devin descurajaţi atunci când realizează faptul că nu sunt întotdeauna acei părinţi care ar trebui să fie.
Desigur, părinţii voştri şi profesorii nu vă iubesc şi nu vă încurajează întotdeauna în felul în care ar trebui. Provocarea din Cuvântul lui Dumnezeu însă este: Ce trebuie să faci ca să îi iubeşti şi să îi încurajezi pe părinţii şi profesorii tăi? Nu vă întreb dacă îi iubiţi din punct de vedere emoţional. Vă întreb ce anume aţi făcut în această săptămână pentru a le demonstra dragostea?
ACTIVITATE DE ÎNCHEIERE: Acum când încheiem, haideţi să ne împărţim pe grupe mici şi să găsim câteva căi specifice prin care să putem arăta dragoste faţă de părinţii noştri. Vă voi da cinci minute să găsiţi nişte idei specifice. Alegeţi un secretar care să scrie toate aceste idei. Atunci când terminaţi, alegeţi un purtător de cuvânt care să împărtăşească rezultatele cu tot grupul.
Vă voi da câteva minute să scrieţi ideile pe care simţiţi că Dumnezeu vă cheamă să le aplicaţi atunci când vă veţi vedea părinţii astăzi.
Sesiunea III
SCOP: LA SFÂRŞITUL ACESTEI SESIUNI, VREAU CA TINERII MEI SĂ ÎNŢELEAGĂ CUM ANUME SĂ INFLUENŢEZE AUTORITĂŢILE ŞI CUM SĂ STEA DE PARTEA LUI DUMNEZEU ATUNCI CÂND AUTORITĂŢILE ŞI LEGEA ÎL SFIDEAZĂ PE DUMNEZEU.
Acum şase luni am citit un articol intitulat “Vrei cu adevărat ca copiii tăi să fie ca şi Isus?”. Mă gândesc încă la el. Provoacă întregul concept pe care îl avem cu privire la ceea ce vrem să facem din tinerii noştri. Cred că majoritatea părinţilor şi mulţi lucrători cu tinerii se vor identifica cu părintele care, în timpul anilor mei de liceu a spus unui alt părinte: “Vreau ca copiii mei să fie religioşi, însă nu aşa de radicali ca şi acest tânăr.” Dacă suntem cu adevărat cinstiţi, unii dintre noi vor realiza că ne dorim să ducem un mare număr de tineri acolo unde este visul fiecărui părinte – educaţi, curaţi în interior, destinaţi să aibă succes în viaţă şi să aibă lucrări eficiente.
Părinţii te vor iubi. Nu vei mai avea nici unul dintre tinerii aceia stânjenitori care pur şi simplu nu se potrivesc în adunarea bisericii. Ştii tu, cei ciudaţi, la fel ca şi Ioan Botezătorul, al cărui păr era răvăşit, care mânca lucruri curioase şi care ieşea de tot din cadre. Pescari needucaţi, la fel ca şi Petru, care nu ştia să vorbească, care era violent şi care nu îşi făcea deloc planuri pentru continuarea educaţiei lui. Oameni care adesea stau în anturajul drojdiei societăţii, aşa cum a făcut Isus (Luca 5:30-32).
Cu cât mă gândesc mai mult la acest lucru, cu atât realizez faptul că este imposibil să te pui bine cu părinţii şi cu biserica şi să te pui rău cu Dumnezeu. Isus i-a căutat cu prioritate pe cei bolnavi spiritual , pentru că cei sănătoşi nu au nevoie de medic (Luca 5:29-32). Îţi faci tu o prioritate din cei bolnavi din punct de vedere spiritual? Pavel spune că el i-a căutat cu nerăbdare pe cei săraci (Galateni 2:10). Îi cauţi tu pe cei care obişnuiesc să piardă? Isus a spus că dacă oamenii L-au urât pe El, îi vor urî şi pe ucenicii Săi. Te urăşte cineva?
În multe moduri, eu sunt unul care face oamenilor pe plac. Vreau ca oamenii să mă placă şi evit conflictul la fel cum evit o boală. Realizez însă de multe ori că nu pot să le fac pe plac oamenilor şi lui Dumnezeu în acelaşi timp. Lucru care ne duce din nou la a ne gândi unde vrem să ajungem cu tinerii noştri. Eu vreau să produc tineri care să Îl iubească pe Dumnezeu cu o pasiune care să nu moară (Matei 22:37). Vreau tineri care să fie dispuşi să se îmbrace puţin ciudat dacă trebuie, pentru a atinge o subcultură care se îmbracă puţin ciudat (1 Corinteni 9.19-22). Vreau oameni care să fie gata să conducă o maşină ieftină, pentru a avea bani în plus pe care să îi dea la cei săraci (1 Timotei 6:17-19). Vreau tineri care să se roage: “Doamne, arată-mi cum mă pot folosi cel mai bine de timpul şi de darurile mele pentru a avea cel mai mare impact posibil pentru Tine în generaţia în care trăiesc?” Aminteşte-ţi însă, tinerii radicali provoacă convenţiile şi îi fac pe adulţi să se simtă necomfortabil. La fel ca şi Isus, Ioan Botezătorul şi Ştefan, ei ar putea să moară violent încă de tineri. Vrei cu adevărat ca tinerii tăi să fie ca şi Isus? Vrei tu cu adevărat să fii ca şi Isus?
RECAPITULARE: Astăzi încheiem seria noastră despre “Cum să te înţelegi cu liderii tăi”. Poate cineva dintre cei care au participat şi în săptămânile trecute să ne ajute să ne amintim ceea ce am învăţat?
În această săptămână, vom veni dintr-o direcţie diferită. Sunt îngrijorat că unii dintre voi vor avea o impresie greşită din aceste lecţii. Cu uşurinţă veţi putea trage concluzia că Dumnezeu doreşte ca urmaşii săi să fie nişte conformişti supremi, oameni care să facă pe placul tuturor şi care caută pur şi simplu să îşi găsească locul în lumea aceasta şi într-un sistem religios.
Haideţi să ne gândim însă la câţiva eroi din Biblie pentru a putea să stabilim faptul dacă aceştia au fost sau nu nişte conformişti. Care au fost câteva dintre lucrurile pe care aceştia le-au făcut, care au fost împotriva opiniei publice şi care i-au şocat pe oameni? (Lasă-i să găsească cât de multe exemple pot. Poate că va trebui să îi ajuţi întrebându-i: “Vă mai amintiţi ce a făcut Daniel?” etc. Iată câteva exemple pe care să le menţionezi dacă ei nu spun nici unul: Ilie a cauzat probleme lui Israel şi i-a provocat pe împărat şi pe închinătorii la Baal. Daniel sfidează edictul regelui continuând să se roage. Prietenii lui Daniel refuză să se închine. Profeţii vorbesc împotriva păcatului. Ioan Botezătorul îi provoacă pe liderii religioşi (farisei) şi pe oameni să se pocăiască. Isus îi înfurie pe oameni când spune adevărul. Isus face curăţenie în Templu. Petru sfidează autorităţile spunând că ei trebuie să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Apostolul Pavel a stat frecvent în închisoare).
Deci, faptul de a te supune autorităţilor nu înseamnă că nu le vom provoca niciodată. Şi cu siguranţă nu înseamnă că creştinii sunt nişte conformişti. Pavel a făcut acest lucru clar când a scris “Să nu vă potriviţi chipului acestui veac…” (Romani 12:2). Ascultaţi-mă cu atenţie. Creştinii nu sunt conformişti. Creştinii dau peste cap sistemele convenţionale. Creştinii sunt nişte străini care nu îşi găsesc locul în lume (1 Petru 2:11). Lumea L-a urât pe Isus şi îi va urî pe adevăraţii Lui ucenici (Ioan 15: 18-20).
Sunteţi în confuzie totală? Pe de o parte, suntem cei care ne supunem cel mai mult legii şi oficialităţilor noastre. Pe de altă parte, suntem rebelii supremi care sfidăm convenţiile sociale. Aveţi o criză de identitate? Haideţi să Îi cerem lui Dumnezeu înţelepciune pentru a încerca să descoperim ce fel de oameni vrea să fim noi.
MEDITAŢIE: Haideţi să începem prin a ne împărţi pe grupe mici ca să discutăm următoarele situaţii reale de viaţă cu care se confruntă uneori creştinii. Decideţi cum anume vă veţi confrunta cu fiecare situaţie şi apoi întoarceţi-vă, cu răspunsurile voastre.
Acum, păstraţi aceste situaţii dificile în minte, pe măsură ce vom discuta cum să provocăm şi să schimbăm autorităţile voastre şi lumea voastră.
“Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns i-au zis: “trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni””.
Studiu biblic: De multe ori în viaţa voastră, pentru unii dintre voi chiar când veţi ajunge astăzi acasă, vă veţi găsi în situaţia de a vă confrunta cu autorităţi care îl sfidează pe Dumnezeu. Cum anume răspundeţi? Haideţi să mergem înaintea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a afla. Cine vrea să citească aceste versete? (Dă la câteva persoane versete de citit). Citiţi acum aceste versete cu voce tare, câte unul pe rând, iar ceilalţi tineri să decidă ce anume au acestea de făcut cu acele momente când trebuie să provocăm lumea în care trăim şi autorităţile noastre.
Înainte de a te răscula împotriva autorităţilor…
“Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.”
“Inima împăratului este ca un râu de apă în Mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.”
Uneori ne mâniem atunci când autorităţile devin arogante şi se folosesc de autoritatea care le este dată într-un mod greşit. Când însă ne amintim că în cele din urmă Dumnezeu este în control, putem să ne relaxăm. Dumnezeu nu stă acolo plin de frustrare spunând: “Ce nesimţiţi! Dacă părinţii lui ar fi puţin mai înţelegători, i-aş putea oferi o viaţă minunată!” Vedeţi, dacă Domnul vrea să puteţi merge la o anumită întâlnire, sau să petreceţi timp cu o anumită persoană, El poate cu uşurinţă să schimbe inima părinţilor voştri. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să lucreze la inima autorităţilor voastre. Apoi, relaxaţi-vă!
“…iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.”
Mulţi oameni îi pot iubi pe cei care îi iubesc. Semnul creştinilor este că, la fel ca şi Tatăl nostru ceresc, noi îi iubim pe cei care nu pot fi iubiţi, chiar şi pe cei care ne urăsc. Deci, chiar dacă părinţii şi profesorii noştri ne înjură şi se poartă rău cu noi, suntem totuşi chemaţi să îi iubim. Şi chiar dacă simţi sau nu dragoste pentru autorităţile tale, mergi înainte şi fă ceea ce versetele acestea îţi spun. Fă-le binele, binecuvântează-i şi roagă-te pentru ei. Atunci Dumnezeu ar putea să te ajute în privinţa sentimentelor. Şi aminteşte-ţi, cu cât ne tratăm autorităţile mai cu blândeţe, cu atât mai mult ele vor fi gata să ne dea libertate, atunci când avem nevoire de ea.
Unii dintre voi vă veţi bucura probabil de această idee a rebeliunii la creştini. V-aţi bucura să puteţi sta în faţa unor mai mari ai voştri şi să le puteţi spune sfidător: “Îl slujesc pe Dumnezeu mai degrabă decât să slujesc un om. Aşa că, valea!” Dacă acest lucru este adevărat în ce vă priveşte, fiţi foarte atenţi.
ILUSTRAŢIE: Un student a ajuns să Îl cunoască pe Hristos şi a venit la întâlnirea de grup raportând că câţiva dintre colegii săi l-au bătut din cauza credinţei lui. L-am respectat cu adevărat pentru faptul că a rezistat pentru Hristos. Când însă a venit în fiecare săptămână cu poveşti despre modul în care era tratat, am început să ne dăm seama că oamenii nu îl prigoneau pentru credinţa lui. Ei se luau de el pentru că era foarte nesuferit în ceea ce priveşte credinţa sa. El dădea naştere la controversă.
Biblia spune “Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăşmaşii lui.”
Amintiţi-vă deci: “…dragostea este plină de bunătate…” (1 Corinteni 13:4), şi, devreme ce adevărul este adesea greu de înghiţit de către oameni, trebuie să spunem adevărul în dragoste. (Efeseni 4:14).
“Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.”
Luaţi situaţia pe care v-am prezentat-o mai devreme, în care nişte părinţi necreştini nu dădeau voie fiului lor să meargă la o întâlnire a grupului de tineret din timpul săptămânii. Care ar fi unele din motivaţiile posibile pe care le-ar fi putut avea părinţii pentru o astfel de restricţie? (Poate că ei nu îi cunosc pe tinerii cu care el petrece acum atât de mult timp. Poate că ei au auzit câteva lucruri negative despre grup, lucruri care trebuiesc clarificate. Poate că notele de la şcoală nu sunt deloc bune şi ei se tem că copilul lor foloseşte scuza de a pleca la grup pentru a evita lucrurile care sunt importante pentru el). Amintiţi-vă, Dumnezeu este îndeajuns de mare pentru a lucra chiar prin părinţi necreştini, pentru a vă forma şi pentru a vă proteja.
După ce Ierusalimul a fost cucerit de Babilon, regele a poruncit ca unii dintre cei mai inteligenţi tineri evrei să vină şi să slujească în palatul său. Printre ei se aflau Şadrac, Meşag, Abednego şi Daniel. Ei au ajuns însă într-o dificultate. Regele i-a spus unui sfetnic al său să îi hrănească pe aceşti tineri cu mâncare şi cu băutură împărătească. Daniel însă credea că Dumnezeu nu dorea ca ei să mănânce carnea şi vinul respectiv. Poate că acestea fuseseră folosite în închinarea la idoli. Poate că acel fel de carne era interzis de legea mozaică. Oricum, ei erau împotriva acelei mâncări. El a discutat aceasta cu sfetnicul, care s-a temut că dacă regele ar fi observat că ei ar fi fost mai puţin sănătoşi decât ceilalţi, l-ar fi omorât. Aşa că Daniel a sugerat următoarea alternativă (Îşi mai aminteşte cineva care a fost aceasta?):
“Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut; să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea.”
Căpeteniei respective i-a plăcut ideea şi, după zece zile, Daniel şi prietenii lui erau mai sănătoşi decât toţi ceilalţi. Totul a mers ca pe roate. Daniel a evitat conflictul. Regele nu s-a supărat. Căpetenia nu a fost omorâtă.
ILUSTRAŢIE: Un lider de tineret a dorit să folosească muzică creştină contemporană cu tinerii săi, însă unii dintre liderii bisericii au obiectat. El a oferit o alternativă creativă, luată după modelul lui Daniel. El a sugerat: “Haideţi să îi lăsăm pe tineri să asculte această muzică pentru o perioadă de timp. Dacă ei se vor face mai răi, nu o vom mai promova. Dacă ei vor fi mai buni, vom continua să o promovăm.” Atunci când conducerea bisericii a văzut diferenţa semnificativă creată în viaţa tinerilor, s-a dat înapoi.
“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.”
“Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5:9)
ILUSTRAŢIE: Pe 17 Ianuarie, în America se celebrează Ziua lui Martin Luther King, cinstindu-l pe un om care s-a împotrivit legilor injuste care îi umileau pe negrii din SUA. În timpul acestei zile, în multe localităţi s-a impus faptul ca negrii să nu stea în acelaşi loc cu albii în autobuze. El ar fi putut să îşi folosească discursul puternic pentru a incita la violenţă împotriva autorităţilor care au subjugat poporul său. În schimb, el a trezit conştiinţa publică prin mijloace paşnice, a căutat legea lui Dumnezeu mai presus de legea omenească, a salvat multe vieţi pe care o revoluţie violentă le-ar fi ucis şi în cele din urmă a schimbat legile injuste.
“Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”
“Dragostea este răbdătoare…”
CONCLUZIE
ILUSTRAŢIE: În filmul “The Matrix”, un geniu în computere pe nume Neal (numit şi Neo), interpretat de Keanu Reeves, a aflat că în lumea aceasta există mai mult decât se vede cu ochiul liber. El a fost adus înaintea unui om pe nume Morpheus, care i-a oferit două pastile. El a întins mâinile şi a spus: “Poţi să iei pastila albastră, sau pe cea roşie. Cea roşie îţi deschide ochii spre adevăr şi spre tot ceea ce îl însoţeşte, iar cealaltă îţi permite să te întorci la vechiul tău stil de viaţă şi să te integrezi în lumea pe care o cunoşti.
Astăzi vă voi oferi trei pastile: Dacă luaţi pastila albastră, veţi deveni cel mai de seamă conformist. Veţi merge acasă, veţi încerca să uitaţi tot ceea ce s-a spus astăzi şi veţi trece prin viaţă încercând să îi mulţumiţi pe toţi şi să obţineţi tot ceea ce puteţi de la această viaţă. Reasiguraţi-vă că această viaţă este totul şi că următorul prieten sau maşină sau set de haine vă va umple golul interior. Aceasta este pastila albastră.
Dacă veţi înghiţi însă pastila galbenă, veţi deveni un Noncomformist împotriva lui Dumnezeu. Veţi fi un Jim Morisson al zilelor noastre, care se ridică împotriva autorităţilor care îi stau în cale, incluzându-L aici şi pe Dumnezeu. Amintiţi-vă că v-am avertizat cu privire la consecinţe. Aceasta este însă pastila galbenă.
Eu vă provoc să luaţi pastila roşie pentru a deveni un Noncomformist pentru Dumnezeu. Veţi deveni nişte străini pentru această lume. Vă veţi aţinti ochii înspre eternitate, pe măsură ce veţi trece prin timp. Îi veţi iubi pe cei din jur şi veţi căuta pacea. Când însă credinţa voastră este provocată, veţi lua atitudine. Dacă aceasta vă va costa un prieten sau chiar viaţa, veţi fi pregătiţi să vă asumaţi consecinţele, pentru că sunteţi nişte rebeli pentru Dumnezeu.
Nu alegeţi acum. Puneţi aceste pastile în buzunar şi gândiţi-vă la ele când ajungeţi acasă.
RUGĂCIUNE.
No tags for this post.