Consolare…
21 decembrie 2015
Cotofana si privighetoarea
21 decembrie 2015

Contemplare

Cu mintea-ndreptata spre culmi infinite
Patrunsa de ganduri, ce sunt marginite,
Cuprins de-adoratie, spre ceruri privesc
Si-n largul iubirii, ma simt ca plutesc .

Meditand la puterea care a creat toate
Prin Cuvantul cel vesnic din eternitate,
Ma prostern cu respect si spirit infrant
Si-astept umilit, raspuns din Cuvant .

Din veacuri nescrise ce-aduc vesnicia
In ce-ai creat Doamne, se vad maretia,
Si tot ce-a prins viata la glasul vorbirii
Spre slava-Ti Divina, duc sensul iubirii .

Planeta albastra prin mari si oceane,
Cu rauri de-argint, ce curg diafane,
Vorbesc de stralucirea creatiei Tale
Cu flora si fauna-n cant de-osanale .

Si cerul cel splendid, si toata natura,
Si soarele mandru ce-si varsa caldura,
Si Luna argintie, si stele luminand mii
Se scalda-n iubirea-Ti, venind din vecii .

Cand toate-ai creat in forme complete
Si legi si hotare, Le-ai hotarat intelepte,
In ziua a sasea, din vasta-Ti lucrare
Facut-ai si omul, din pamant si suflare .

Fiinta creata, cu intelepciune deplina,
La chip semanad cu persoana-Ti divina,
Cu caracter drept, spre ascultare expus
Coroana a creatiei, ca rege l-ai pus .

Minunata faptura, dupa un plan stabilit
O alta inventie, noua, in tot ce-ai zidit,
In Universul nemarginit, deja existent
Omul, a fost o minune, cercetata atent .

Reprezentant investit al planetei pamant,
Era in veci onorat, ascultand de Cuvant,
Si-un viitor luminos, ii statea drept inainte
Insusindu-si idealuri, nebanuite de minte

Frumosul Eden, era ca model, marturie,
Cand el se inmultea, aveau sa mai fie,
Si alte Edenuri, prin Cuvant iarasi create
Cu pomi fel de fel, plini de roduri bogate .

Dar n-a fost ca sa fie, viata-i in progres
Din cauza neascultarii, cazand in regres,
Puterea, de-a indeplini, vointa-Ti divina
Era strans legata, de-ascultarea deplina .

In cursa, hipnotic intinsa prin marea ispita
Cu glas omenesc, dintre ramuri vorbita,
Puternicul Lucifer, ce-n cer fusese invins
A pus capat vietii, si-n moarte s-a stins

Multime de veacuri, au trecut si s-au dus
Pana la implinirea, ce Doamne, ai spus,
Ca viata din nou sa-si recapete sensul
Si omul gresit, sa-si indrepte iar mersul .

La vremea implinirii, celor patru milenii
De munca si truda, si ruga-n vecernii,
La Tronul Iubirii, un orologiu-a sunat
Si singuru-Ti Fiu, prin Duh s-a intrupat

Asemenea omului, s-a nascut si-a trait
In lumea de patimi, fiind la fel ispitit;
Samanta promisa, fagaduinta-a caderii
A dus lupta crancena, cu printul puterii .

Prin jertfa cea mare, la crucea Golgotei
Si piatra cea grea, de deasupra grotei,
Ce-acoperea trupu-I depus in pamant
A biruit moartea, cu-al ei crud mormant .

A spus mortii: NU! in dimineata invierii,
Ducand vestea buna, spre culmile zarii,
Si intreg Universul, de bucurie cuprins
A tresaltat in cantari, ca Hristos a invins .

Dar trebuia sa mai treaca, si zile si ani,
Pana ce sub picioare, pe toti cei dusmani,
Tu Doamne-I vei pune, obtinand victoria
Sa aiba in veci Fiul, toata slava si gloria .

Cand ultimul mare invins, va fi fost Lucifer,
Heruvimul puternic, ce-a starnit sus in cer,
Perturbarea cea mare, prin a sa-mpotrivire,
Atunci, va fi timpul, de-a domni in marire .

Contempland vesnicia, prin prisma iubirii
Universul intreg, va da glas desavarsirii,
Pentru pacea eterna, pentru linistea dulce
Ce-a fost cu putinta, prin jertfa la cruce.

Flavius Laurian Duverna

No tags for this post.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *