Concediul de odihna
21 decembrie 2015
Contemplare
21 decembrie 2015

Consolare…

Când azi, tu suferi greu, sub jalnicã durere,
Când sufletu-ti e trist, si înfiorat de teamã,
Prin rugãciune-n umilintã, cu credintã cere,
Ca Dumnezeu sa te-aibã-n grjã si în seamã!

Când istovit, nu ai puteri ca sa rezisti o zi,
Când ochii tãi, sunt plini de multe lacrimi,
Atunci e timpul! Poti spune Lui ce ai dori…
Dar nu uita pe Domnul tãu în grele patimi!

Acum, poti privi chiar dincolo de suferinte…
Pentrucã tu stii, cã ele, oricât ar fi de mari,
Existã trepte, urcând spre culmi de biruinte,
Ce dau curaj, la toti cei încercati, sã fie tari .

Si-astfel, e drept a sti, cã chiar în ciuda lor,
Existã-un Dumnezeu, ce-n mila-I te pãzeste,
Si Dumnezeu, ce-a fost din vesnicie iubitor,
De-a dat pe singurul Lui Fiu, El te iubeste!

Si numai El, va pune capãt, tuturor durerilor,
În ziua aceea scumpã, prea mult nãdãjduitã ;
În ciuda oricãrei teorii, filozofice-a pãrerilor,
Moartea se va sfârsi, fiind de viatã înghititã !

Si-n ziua aceea, când suferintele vor fi uitate,
Si tot ce-a fost aici, dureri si chinuri si amar,
Nemaifiind, atunci vei intona cântari bogate
Spre slava Celui, ce Fiul Sãu ne-a dat în dar !

Flavius Laurian Duverna

No tags for this post.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *