Alte idei si sugestii
9 octombrie 2015
Vei mai auzi de la avocatul meu
9 octombrie 2015

Ascultarea de Dumnezeu

Ascultarea de Dumnezeu.doc
Ascultarea de Dumnezeu.doc
Ascultarea-de-Dumnezeu.doc
32.0 KiB
114 Downloads
Details

Ascultarea de Dumnezeu

A fi un predicator şi un lider profetic este provocator, dar şi transformator în acelaşi timp. Luaţi cazul unei biserici împărţite din Carolina de sud, USA. Una dintre bisericile baptiste şi-a angajat un pastor, care deşi needucat, înţelegea Evanghelia. Mulţi pastori ar pune sub semnul întrebării metoda lui de a predica. Pentru prima lui predică a deschis Biblia şi a început să predice din primul verset care i-a căzut sub ochi.

Acesta conţinea cuvintele apostolului Pavel către Galateni prin care le spunea că în Hristos nu mai sunt nici iudei nici neamuri, nici sclavi nici oameni liberi, nici bărbaţi nici femei.  În anul 1950 când bisericile din sudul Statelor Unite erau separate, aplicaţia era evidentă, cel puţin pentru predicator. În concepţia acestuia nu ar trebui să existe biserica de albi şi biserica de negri, ci biserica are trebui să fie compusă din albi şi negri.

Diaconii nu au fost prea fericiţi cu un asemenea mesaj şi au cerut pastorului lor să predice ceva diferit. Predicatorul a făcut ceva diferit – a concediat diaconii şi şi-a menţinut mesajul referitor la unitate în predicare. Ca urmare mulţi au părăsit biserica. Comunitatea lui a devenit şi mai mică decât era, ajungând la doar patru membrii. Dar după aceasta a început să crească, puţin câte puţin, până când a cuprins oameni de toate rasele. Unul dintre noii membrii era profesor de literatură engleză la Universitatea Carolina de Sud şi călătorea peste 100 de km pentru a-l asculta pe predicatorul needucat. Motivul? „Deoarece omul predică Evanghelia”.

(Tu poţi face diferenţa, de Tony Campolo).

Grupuri de discuţie

  1. Discutaţi despre asemănările/diferenţele dintre predicatorul de mai sus şi ucenici.
  2. Citiţi următoarele texte: Matei 4:18-21, Marcu 1:16-20; 2:13-14; Luca 5:1-11.27.28; Ioan 1:25-51.
  3. Ce aveau fiecare dintre aceşti ucenici în comun?
  4. Ce cunoşteau ucenicii despre Isus când au acceptat chemarea Lui?
  5. Ce ne învaţă exemplul lor despre relaţia dintre ascultare şi credinţă? Care vine mai întâi?
  6. Citiţi Luca 9:57-62. Cine este responsabil pentru chemarea ucenicilor?
  7. Comparaţi răspunsurile dintre aceia chemaţi în acest text şi cele răspunsurile celor chemaţi mai sus.
  8. Citiţi Matei 19:16-30. Comparaţi aceasta cu chemarea ucenicilor.
  9. Ce informaţii adiţionale învăţăm din comentariile lui Isus către ucenici de la sfârşitul capitolului.
No tags for this post.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *