Nasterea Domnului ne-aminteşte de o seară
Când corul îngeresc a intonat duios
O melodie în acorduri de fanfară
Cum n-a mai fost până atunci în ţară

Vestind că s-a născut Isus Hristos.
Au auzit-o şi păstorii-n consternare
La Betleem sub cerul înstelat
Se intrebau:�Ce să însemne oare?�
Dar îngerul le-a dat clarificare:

Nasterea Domnului ne-aminteşte că odată
Era o părtăşie minunată în Eden
Dar fiinţa omenească fost-a înşelată
De Lucifer rebelul, fiinţa lepădată
In adâncul întunecatului teren.

Urmat-au secole de răzvrătire
De păcate ce-L revoltau pe Creator
Păcatele sunt zid de despărţire
Sunt duşmanii vieţii de sfinţire
Era nevoie de-un ceresc Mântuitor.

Şi s-a născut Isus în ieslea umilinţei
Nu într-o casă, nici în palat luxos
Să ne împace-apoi cu Domnul biruinţei
Să ne dezlege de starea neputinţei
Să părăsim şi lumea şi traiul păcătos.

Nasterea Domnului ne-aminteşte de profeţii
Ce prevesteau venirea lui Mesia
Şi îndemnau locuitorii şi drumeţii
S-aştepte cu credinţă zorii dimineţii
Când s-a sfârşi-ntunericul şi pribegia,

Când va apare Luceafărul strălucitor
Cu razele-i gingaşe şi falnica lumină
Şi vor cunoaşte toţi ce Tată-ndurător
Şi răbdător; desăvârşit conducător
Ne-a cercetat şi ne-a spălat de vină.

Nasterea Domnului ne-aminteşte cum păcatul
Aduce doar ruină, plâns şi devastare
Cărarea o îndepărtează de-Mpăratul
Iar omul derutat devine inculpatul
Ce-aşteaptă doar o justă condamnare.

Ne-aminteşte şi de şansa de reabilitare
A celor scufundaţi în marea de nelegiuiri
A celor ce au părăsit cucernica purtare
Şi nu au înţeles că pocăinţa-i renunţare
Şi L-au primit pe Fiul omului cu prigoniri.

Şi L-au primit cu-n duh de-mpotrivire
Crezând că a venit să strice legi străbune
Dar El era venit să schimbe vechea fire
Să semene în om sămânţa de iubire
Să-ndrume la viaţă de evlavie şi rugăciune

Nasterea Domnului ne-aminteşte şi de locul
Ce fost-a părăsit de Regele slăvit
Când s-amplinit şi vremea şi sorocul.
Când a sădit în inimi dorinţele ca focul
De-a fi-n acelaşi loc cu El, necontenit.

Să nu uităm nicicând că întruparea
Era menită să ne scape de pierzare
Că El s-a coborât la noi cu-ncredinţarea
Că poate transforma în om purtarea
Ce-i va da dreptul la Cer şi-ncununare.

Scrisa de:George Cornici