De ce ne face Dumnezeu să aşteptăm răspunsurile la rugăciuni?

Imnuri Crestine
4 octombrie 2015
Cautand DRAGOSTEA
5 octombrie 2015

De ce ne face Dumnezeu să aşteptăm răspunsurile la rugăciuni?

Asteptarea unui raspuns1.doc
Asteptarea unui raspuns1.doc
Asteptarea-unui-raspuns1.doc
46.5 KiB
83 Downloads
Details

De ce ne face Dumnezeu să aşteptăm răspunsurile la rugăciuni?

Scena: Un semicerc de scaune cu faţa către public.

Luiza: (intră purtând o propunere de afaceri, începe să meargă) Ce fel de răspuns mai e şi ăsta? Noi facem o propunere simplă şi şeful ne trimite în sala de conferinţe să aşteptăm. Ce să aşteptăm?

Emilia: (o urmează purtând o propunere de afaceri, se aşează) Nu ştiu. Pare un pic ciudat. Ai văzut expresia vicleană de pe faţa lui?

Luiza: Da. Ştii, cred că a cam înnebunit. Cred că i-a sărit până la urmă o doagă.

Emilia: Mă îndoiesc. Cred că e în deplinătatea facultăţilor mintale.

Luiza: Atunci de ce nu ne-a dat pur şi simplu ce i-am cerut? Ar fi putut să ridice receptorul şi să facă să se întâmple acest lucru (pocneşte din degete) aşa.

Emilia: Ştiu. Propunerea noastră era nesemnificativă în comparaţie cu majoritatea cererilor pe care le primeşte. Şi totuşi ne-a spus să aşteptăm.

Luiza: A înnebunit, îţi zic eu. În sfârşit a înnebunit. Dacă începe să pună pe toată lumea din companie să aştepte pentru cele mai mici cereri va aduce compania asta la sapă de lemn.

Emilia: Tocmai asta e. Nu îi face pe toţi să aştepte. Doar pe noi.

Luiza: Poate că are ceva cu noi. Da, asta e. Încearcă să ne facă să demisionăm.

Emilia: De ce ar face asta? Nu ne-a vorbit niciodată de rău pe nici una din noi. Pe deasupra noi am fi ultimele persoane din companie pe care le-ar concedia. Noi suntem singurele persoane care merg la el la biserică. (pocneşte din degete) Asta e!

Luiza: Ce e? Şi tu ţi-ai pierdut minţile? Cred că toţi din compania asta încep să înnebunească.

Emilia: Nu. E vorba de biserică.

Luiza: Biserică.

Emilia: Da.

Luiza: Crezi că ne face să aşteptăm pentru că mergem la el la biserică?

Emilia: Da.

Luiza: Ţi-ai pierdut minţile. Sunt singura persoană sănătoasă care a mai rămas şi nu ştiu cât o să mai rezist.

Emilia: Nu. Nu vezi? Şeful va conduce studiul biblic miercurea viitoare. Cred că ăsta e un exerciţiu ca să ne dea o lecţie.

Luiza: O lecţie.

Emilia: Da.

Luiza: Ce fel de lecţie?

Emilia: Nu ştiu. Ce lecţie putem învăţa din aşteptare?

Luiza: Păi singura lecţie pe care am învăţat-o este că toţi din această companie sunt pregătiţi pentru spitalul de nebuni.

Emilia: (se ridică, merge) Sunt sigură că asta este spre binele nostru. Dar cum?

Luiza: De parcă o persoană ar putea beneficia de pe urma aşteptării.

Emilia: Este în legătură cu studiul biblic, cu siguranţă. Gândeşte-te la “aşteptare” din punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Luiza: Chiar crezi că despre asta e vorba?

Emilia: Sunt aproape sigură de asta. În ce situaţii ne face Dumnezeu să aşteptăm?

Luiza: Doar la toate rugăciunile mele din ultimele şase luni.

Emilia: (pocneşte din degete)  Asta e!

Luiza: Ce e? Tot ce am spus a fost…

Emilia: Este în legătură cu aşteptarea răspunsului pentru o propunere. Este exact ca şi cum L-am ruga pe Dumnezeu pentru ceva ce ne-ar putea da cât ai zice “peşte”, dar totuşi ne face să aşteptăm. De ce face aşa?

Luiza: Nu mă întreba pe mine. Eu doar mă enervez gândindu-mă la toate lucrurile pentru care Dumnezeu mă face să aştept.

Emilia: Tocmai ai pus punctul pe “I”!

Luiza: Serios?

Emilia: Da. Ceea ce şeful încearcă să ne înveţe poate fi aplicat şi la afaceri şi  la viaţa noastră de rugăciune.

Luiza: Crezi?

Emilia: Da. Dacă învăţăm lecţia de la afaceri, atunci probabil că vom avea şi o cunoştinţă despre felul lui Dumnezeu de a gândi atunci când ne face să aşteptăm un răspuns la rugăciune.

Luiza: Şi acea lecţie este…

Emilia: Nu ştiu. Încă nu am descoperit asta.

Luiza: Asta a fost o mare pierdere de vreme.

Emilia: (mergând) Totul este legat de timp. Dar Dumnezeu nu ne-ar face doar să ne pierdem timpul. Ce pune la cale? Hai să mai gândim o dată propunerea noastră! (deschide propunerea, reciteşte)

Luiza: Ce e cu propunerea noastră?

Emilia: Ce e în neregulă cu ea?

Luiza: Nu e nimic în neregulă cu ea. Era o propunere bună. De aceea am dus-o la şefu’.

Emilia: Nu. Nu înţelegi? Ceea ce vreau să spun este: când Dumnezeu ne face să aşteptăm, primul lucru pe care ar trebui să îl întrebăm este ce nu e în regulă cu propunerea noastră, nu din punctul NOSTRU de vedere, ci din punctul LUI de vedere. Dacă tu ai fi un preşedinte sau o companie multimiliardară uitându-te la propunerea noastră, ce ai crede despre ea?

Luiza: Pentru o companie multimiliardară propunerea asta ar fi un fleac.

Emilia: (pocneşte din degete) Bingo!

Luiza: Bingo.

Emilia: Dacă Dumnezeu ne face să aşteptăm, una dintre primele întrebări pe care ar trebui să le punem ar fi dacă ne gândim la lucruri suficient de mari.

Luiza: Deci tu crezi că ar trebui să ne ducem şi să îi cerem şefului mai mulţi bani?

Emilia: Nu. Da. Păi, poate.

Luiza: Care dintre ele este?

Emilia: Eu vorbesc aici despre lecţia spirituală. Cred că motivul pentru care Dumnezeu ne face să aşteptăm uneori este că ne gândim la lucruri suficient de mari. Aşteptarea ne dă timp de gândire despre diferitele posibilităţi din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Persoana care a creat acest Univers imens din nimic este mare. Şi aşa ar trebui să fim şi noi. Dacă Dumnezeu ar răspunde la o rugăciune mică de-a noastră, oamenii ar crede că am realizat totul singuri. Dumnezeu nu ar primi nici un credit pentru asta. Dar dacă răspunsul la rugăciune ar fi mare, toată lumea ar fi sigură cu nu am făcut totul de unii singuri.

Luiza: Oh, înţeleg ce vrei să zici. Când cer lucruri obişnuite, trebuie să le cer într-un mod “mare” pentru ca Dumnezeu să primească creditul.

Emilia: Exact.

Luiza: Nici nu-i de mirare că Dumnezeu m-a făcut să aştept. Eu nu gândesc lucruri măreţe.

Emilia: Aşteptarea ne aminteşte, de asemenea, că propunerea noastră s-ar putea să nu corespundă cu viitorul firmei.

Luiza: Să nu corespundă.

Emilia: Da. Dacă, fără ca noi să ştim, şeful plănuieşte o fuziune cu o altă companie? Dacă propunerea noastră ar face compania noastră mai puţin atrăgătoare pentru cealaltă companie dintr-un motiv oarecare?

Luiza: Acelaşi lucru ar putea fi adevărat şi pentru Dumnezeu. Poate că Dumnezeu ne face să aşteptăm din cauza unor circumstanţe pe care noi încă nu le putem vedea. Aşteptarea va face ca acele circumstanţe să fie descoperite înaintea ochilor noştri. Atunci, dacă mai vrem încă să ne rugăm pentru cererile noastre, vom schimba propunerea astfel încât să includă noile circumstanţe.

Emilia: Exact.

Luiza: Încep să gândesc ca un şef.

Emilia: Ei bine, Şefu’, ne vei aproba propunerea? (arătând propunerea.)

Luiza: (pocneşte din degete) Oh, vorbind despre fuziune…

Emilia: Nu am vrut să spun că firma noastră va fuziona…

Luiza: Nu, dar dacă şeful ştia că propunerea noastră ne va pune în pericol slujbele după fuziune? Sau dacă şeful ştia că această propunere ar fi declanşat o serie de evenimente care ne-ar fi determinat să ne dăm demisia din companie?

Emilia: Ai dreptate. Nu contează cât de bune sunt propunerile din alte aspecte; dacă ne-ar face să cădem, Domnul ne va face să aşteptăm până ce vom putea prevedea pericolele.

Luiza: Sunt destul de bună la a gândi ca un şef, nu?

Emilia: De fapt tocmai ai făcut trimitere la un alt motiv pentru care Dumnezeu ne face să aşteptăm.

Luiza: De ce? Ce vrei să spui?

Emilia: Aşteptarea ne dă timp ca să ne putem maturiza din punct de vedere spiritual, ca să fim gata pentru mai multe provocări atunci când rugăciunea este în sfârşit ascultată.

Luiza: Stai o clipă! Vrei să spui că sunt imatură?!

Emilia: (ieşind) Să mergem să îi spunem şefului că am înţeles mesajul.

Luiza: (o urmează) Să îţi retragi cuvintele! Eu nu sunt imatură!

©2001 Bob Snook. Condiţii de folosire:A nu se vinde nici o parte a acestui material, chiar dacă se rescrie.Nu se plăteşte nimic pentru el, chiar dacă se fac bani din reprezentaţii. Materialul se poate reproduce şi distribui gratuit,Însă toate copiile trebuie să conţină afirmaţia de copyright.http://www.fea.net/bobsnook  email: bobsnook@fea.net

No tags for this post.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *