Cheia rugăciunii cu răspuns: taci şi ascultă

Ursuletul
5 octombrie 2015
Parbola formelor
5 octombrie 2015

Cheia rugăciunii cu răspuns: taci şi ascultă

Rugaciunea cu raspuns.doc
Rugaciunea cu raspuns.doc
Rugaciunea-cu-raspuns.doc
42.5 KiB
58 Downloads
Details

Cheia rugăciunii cu răspuns: taci şi ascultă

Scena: scaun cu rotile, masă, taburet, telecomandă, walkman şi căşti, reviste comice de duminică.

Luiza: (intră, îngenunchează lângă scaune) Doamne, Ana spune că noi două avem ceva probleme de comunicare. Aşa că Îţi încredinţez Ţie problemele mele, bine? Amin. (se aşează în scaunul cu rotile, ia telecomanda, dă drumul unui televizor imaginar din spatele audienţei, schimbă canalul de mai multe ori, pune căştile pe urechi, dă drumul la walkman, cântă o melodie cunoscută cu mişcări, din cel mai nou videoclip rock, ia revista, citeşte, dă paginile.)

Ana: (intră, se aşează) Trebuie să vorbim.

Luiza: (mai cântă un vers din melodia pe care o fredonează.)

Ana: (ia telecomada, opreşte televizorul) Hei! Am spus că trebuie să vorbim!

Luiza: (cu ochii închişi, mai cântă un vers din melodie.)

Ana: (ia walkmanul, îl opreşte) Hei! Am spus că trebuie să vorbim!

Luiza: (împătureşte revista foşnind-o) Ce s-a întâmplat cu emisiunile mele?

Ana: (mişcă gura ca şi cum ar vorbi.)

Luiza: (îşi scoate căştile) Ce?

Ana: Nu se mai poate face nimic pentru tine.

Luiza: Despre ce vorbeşti? Bănuiesc că mă învinuieşti doar pe mine pentru problemele noastre de comunicare!

Ana: Nu. Dar pot să pariez de ce Dumnezeu nu îţi răspunde la rugăciuni.

Luiza: Ce are asta de-a face cu problemele noastre de comunicare? Hei! De unde ştii tu dacă Domnul îmi răspunde la rugăciuni sau nu?

Ana: Îţi răspunde?

Luiza: Nu trebuie să îţi spun ţie. (ia telecomanda, dă drumul la televizor, îşi pune căştile, dă drumul la walkman, ridică revista, se îndepărtează cu scaun, mai cântă câteva versuri melodia respectivă.)

Ana: (cu braţele încrucişate, aşteaptă cu răbdare.)

Luiza: (face o pauză lungă, se învârte cu scaunul) Bine, ascult!

Ana: (îşi loveşte uşor urechile.)

Luiza: (împătureşte revista şi o lasă jos, opreşte walkman-ul, îşi dă căştile jos) Ai face bine să nu transformi totul într-o predică.

Ana: (face semn cu capul către televizor.)

Luiza: (ia telecomanda, opreşte televizorul) Bine. Cum ţi-ai dat seama că Domnul nu mi-a mai răspuns la rugăciuni de luni de zile?

Ana: Nu am ştiut.

Luiza: Ştiam eu. (îşi pune din nou căştile.)

Ana: (mişcă gura ca şi cum ar vorbi.)

Luiza: (îşi scoate căştile) Ce?

Ana: Eu nu am spus nimic. (se ridică, vrea să iasă.)

Luiza: (îşi scoate căştile, aruncă revista pe jos) Bine, ascult! De unde ai ştiut că Domnul nu mi-a răspuns la rugăciuni în ultima vreme?

Ana: (se întoarce la scaun, se aşează) Pentru că de obicei oamenii comunică cu Dumnezeu aşa cum comunică cu oricine altcineva.

Luiza: Ştiam eu că o să transformi asta într-o predică despre abilităţile mele de a comunica.

Ana: (se ridică) Păi, eu în nici un caz nu aş vrea să îţi ţin o predică.

Luiza: Urăsc când faci asta!

Ana: Ce să fac?

Luiza: De fiecare dată când tu ai ceva de care eu am nevoie, vrei să ieşi în avantaj.

Ana: Putem vorbi despre asta mai târziu.

Luiza: (oftând) Bine! Ţine-mi o predică! Ce legătură este între abilitatea mea de a comunica şi faptul că Dumnezeu nu îmi răspunde la rugăciuni?

Ana: Tu te-ai rugat ÎNTR-ADEVĂR pentru problema noastră de comunicare, nu?

Luiza: Da. Chiar acum.

Ana: Ce a spus Dumnezeu?

Luiza: Nimic deocamdată.

Ana: De unde ştii?

Luiza: Ce vrei să spui?

Ana: De unde ştii că Dumnezeu nu ţi-a răspuns?

Luiza: Oh! Ştiu despre ce este predica asta. Este despre ascultat muzică şi uitat la televizor şi citit reviste. Cum numeşti tu tot timpul aceste lucruri?

Ana: Hrană nesănătosă pentru minte.

Luiza: Da! Aşa este! Hrană nesănătoasă pentru minte. O.k. Te aud. Bună predică. Mulţumesc foarte mult! Acum spune-mi ce legătură este între hrana nesănătoasă şi răspunsurile la rugăciuni!

Ana: Poate că Domnul ţi-a vorbit, iar tu nu L-ai ascultat.

Luiza: Domnul nu le vorbeşte aşa oamenilor.

Ana: De unde ştii? Ai stat vreodată în linişte  să asculţi răspunsul Domnului?

Luiza: Păi, nu. Dar…

Ana: Dar, ce?

Luiza: Nu îmi place doar să stau în linişte.

Ana: De ce?

Luiza: De ce?

Ana: Da. De ce nu îţi place să stai în linişte?

Luiza: Pentru că… Pentru că… Ţie chiar începe să îţi facă plăcere să îmi faci psihanaLuizaa, nu?

Ana: Nu trebuie să îmi spui. Poţi să continui fără să primeşti răspuns la rugăciuni.

Luiza: Bine! O să îţi spun! Nu îmi place să stau în linişte, fără să fac nimic pentru că încep să mă gândesc la…lucruri.

Ana: Ce lucruri?

Luiza: Ştii tu. Lucruri. Lucruri pe care le-am făcut greşit.

Ana: Poate că atunci când acele lucruri îţi vin în minte ar trebui să I le mărturiseşti lui Dumnezeu.

Luiza: Bănuiesc că aş putea să încerc asta. Dar unele dintre acele lucruri I le-am mărturisit deja. Şi tot mă simt vinovată pentru ele.

Ana: Poate că atunci când încă te mai simţi vinovată pentru ele ar trebui să împărtăşeşti aceste sentimente cu Dumnezeu.

Luiza: Oh. Cred că aş putea să încerc asta. Dar mă mai gândesc şi la lucruri pe care ar trebui să le fac, dar încă nu le-am început.

Ana: Lucruri pe care ştii că Dumnezeu vrea să le faci?

Luiza: Da…

Ana: Ăsta este probabil miezul problemei tale cu răspunsurile la rugăciuni.

Luiza: Care?

Ana: De ce ţi-ar da Dumnezeu mai multe instrucţiuni dacă tu nici pe cele anterioare nu le-ai urmat?

Luiza: (neascultând) Vezi? Apoi încep să mă simt vinovată pentru asta şi să mă simt vinovată pentru că mă simt vinovată, apoi încep să îmi găsesc scuze pentru că mă simt vinovată. Este…pur şi simplu…mai bine… dacă nu pierd prea mult timp gândindu-mă la toate. Este mai uşor dacă doar (ia căştile) îmi umplu capul cu hrană spirituală nesănătoasă şi nu mai comunic deloc.

Ana: (zâmbeşte, dă din cap.)

Luiza: (oftează) Ai dreptate. Este exact ca şi în cazul  comunicării cu tine. Nu-mi place când ai dreptate. (se ridică, vrea să iasă.) Mă întorc peste o oră. Vei avea timp să vorbim atunci?

Ana: Unde te duci?

Luiza: (se întoarce) Mă duc să găsesc un loc liniştit, să stau doar în linişte şi să Îl ascult pe Dumnezeu o vreme.

Ana: O oră?

Luiza: Va dura doar o oră să îmi mărturisesc toate scuzele şi  strategiile pe care le-am folosit ca să evit faptul de a sta şi de a asculta. (iese)

Ana: (iese prin partea cealaltă) Oh, asta îmi aminteşte că nu am avut timpul de părtăşie azi.

copyright.http://www.fea.net/bobsnook  email: bobsnook@fea.net

No tags for this post.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *