ATITUDINEA CREŞTINULUI FAŢĂ DE CINEMA, RADIO, TV, VIDEO

Valdenzi
20 aprilie 2015
Vieti paralele: Iuda
20 aprilie 2015

ATITUDINEA CREŞTINULUI FAŢĂ DE CINEMA, RADIO, TV, VIDEO

Video_TV-intercer
Video_TV-intercer
Video_TV-intercer.doc
115.5 KiB
174 Downloads
Details

Atitudinea creştinului faţă de cinema,radio, TV, video

de Lucian Mihăilescu, Slobozia

 

CUPRINS:

 

  1. Deschidere 150 IC Stai tare’n ispite
  2. Rugăciune
  3. Poezie: Rămăşiţă
  4. Introducere
  5. Tema I
  6. Poezie: Portret pentru cer
  7. Articol: Un sfert de viaţă la televizor
  8. COR+COM 92/100 Ce fericit acel cămin
  9. Tema II
  10. Tema III
  11. Poezie: Zvonuri
  12. Tema IV
  13. COR 3/100 Sfânt şi’nfricoşat
  14. Încheiere
  15. Închidere 16 Flori Domnu’n-curând se coboară
  16. Rugăciune
  17. Postludiu – ieşire

 

Deva, 11 iunie 2005

 

INTRODUCERE

 

„Să ştiţi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, pofticioşi, lăudăroşi, mândri, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, nesfinţi, fără dragoste firească, călcători de cuvânt, falşi acuzatori, nestăpâniţi, înverşunaţi, dispreţuitori de ce este bun, trădători, încăpăţânaţi, trufaşi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Tim. 3:1-5 traducere King James).

 

Viaţa pe pământ este din ce în ce mai grea datorită oamenilor. Defectele din caracterul lor, nerezolvate prin puterea lui Dumnezeu, fac viaţa intolerabilă. Dacă n-ar veni ziua Domnului, lumea şi-ar ajunge singură sfârşitul, după o agonie lungă… Existe aşa zisele „păcate mari”, care sunt considerate de lumea creştină ca semn de decădere morală şi cauze de prăbuşire socială – crima, adulterul.

Dar ochiul firesc distinge cu greu gravitatea unor păcate cum ar fi lăudăroşia, nerecunoştinţa sau încăpăţânarea. Ele nu se leagă în mintea oamenilor de vremea sfârşitului. Originea acestora este aceeaşi cu a „celor mari”: respingerea lui Dumnezeu din viaţa particulară sau din viaţa socială.

Iubirea de plăceri nu face excepţie. Apostolul o înscrie ultima pe listă, vrând să sugereze apropierea maximă de sfârşit. Ce ştim despre alte semne ale sfârşitului este perfect aplicabil şi la iubirea de plăceri. Au fost lupte şi războaie în trecut, cum au fost şi iubitori de plăceri în toate veacurile. În timpul din urmă toate acestea devin mai întinse, mai adânci, mai numeroase ca oricând înainte.

Secolul acesta este asaltat încă din tinereţea sa de industria distracţiilor: mai întâi radioul, apoi cinematograful şi televiziunea, video-ul şi mai recent Internet-ul. Privind statisticile, un tânăr de 18 ani petrece mai mult timp în faţa televizorului decât în sălile de clasă. Oare în casele credincioşilor situaţia este alta?

 

TEMA   I

 

Este tânărul creştin educat corect în această privinţă? Ce exemplu dau părinţii în privinţa a ceea ce pătrunde prin canalele mass-media? Oare în adunarea noastră cum stau lucrurile? Să încercăm să trasăm o linie de demarcaţie clară în a înţelege care este atitudinea creştinului în faţa industriei cinematografiei, a TV -ului, şi video-ului.

 

Încă de la început să precizăm atitudinea Bisericii noastre, regăsită în Manualul comunităţii, faţă de cinematograf: „Noi avertizăm cu seriozitate împotriva influenţei subtile şi dăunătoare a cinematografului, care nu este un loc potrivit pentru creştini. Filmele care prezintă în culori vii păcatele şi crimele omenirii, ucideri, adulter şi alte fapte rele, nu sunt mai puţin responsabile pentru prăbuşirea moralităţii din lumea de azi. Facem apel la părinţi, copii şi tineri să ocolească aceste locuri de distracţii care glorifică jocul de scenă şi actorii. Dacă vom găsi plăcere în marea carte a naturii lui Dumnezeu, în farmecul relaţiilor umane şi al lucrărilor divine, nu vom fi atraşi de lucrurile lumeşti.” (Manualul Comunităţii, ediţia 1994, pag. 218-219).

 

În ce priveşte radioul şi televiziunea, recunoaştem marele impact pe care îl au asupra populaţiei. Manualul Comunităţii precizează: „Ele ne aduc în contact rapid cu viaţa, filosofiile şi activităţile din întreaga lume. Radioul şi televiziunea sunt mari agenţi educativi. Prin aceste mijloace putem să ne lărgim mult cunoştinţele despre lume, putem participa la dezbateri interesante şi să ascultăm muzică de bună calitate.

Din nefericire, radioul şi televiziunea prezintă spectacole a căror influenţă nu este nici sănătoasă, nici înălţătoare. Dacă nu avem puterea de hotărâre şi de alegere, radioul şi televiziunea vor transforma casele noastre în teatre şi cinematografe, unde se vor prezenta spectacole de valoare ieftină şi înjositoare.”

(Manualul Comunităţii, ediţia 1994, pag. 217).

 

De ce priveşte omul la TV sau cinema? Primul răspuns este: pentru destindere, distracţie, din curiozitatea de a afla ceva nou. Apoi, pentru informare sau pentru că nu are sau nu ştie să caute un alt mod de destindere. Cât de eficientă este această distracţie?

 

Cu siguranţă că majoritatea creştinilor evită cinematografele. Dar ce facem cu micul ecran din casele noastre? Cât de mult acaparează timpul nostru atât de preţios? Ce vizionăm? Ne dăm seama că avem în casă o influenţă care poate fi mai mare decât cea a cinema-ului? E nevoie de TV? Poate fi exclus din viaţa noastră? Sau putem vedea orice fără discernământ? Care este atitudinea corectă?

 

Un sfert din viaŢĂ la televizor

 

În revista „Lumea femeilor” din februarie 2004 găsim un articol intitulat: „Un sfert din viaţă la televizor”, care… nu este scris de un adventist. Iată conţinutul articolului:

 

Un studiu recent arată că românii se uită la televizor 6 ore pe zi, faţă de 3 ore pe zi, cât este media în Uniunea Europeană.

Un român pierde un sfert din viaţă în faţă televizorului. Şocant, nu-i aşa? Pornind de la această ştire recentă, încercăm să mai tragem o dată semnalul de alarmă: cutia magică din colţul camerei noastre nu ne e un prieten adevărat(!!!) din mai multe motive:

Ne face dependenţi. Nimeni nu contestă rolul televiziunii în informarea noastră. Din păcate, însă, în lipsă de bani pentru alte distracţii sau din comoditate, multe familii de români petrec prea multe ore în faţă Micului Ecran. Acesta tine loc, mai ales pentru tineri, de şcoală, loc de distracţie, chiar de familie. Specialiştii spun că televizorul ne oferă iluzia că participăm la viaţa adevărată. Ceea ce ne poate duce la izolare, indiferenţă faţă de semeni, fuga de realitate şi lipsa de iniţiativă.

Ne transmite sentimente negative. Specialiştii din lumea întreagă cercetează eventualele efecte nefaste ale programelor TV asupra sănătăţii noastre. Ultima concluzie a acestora: consumul excesiv de programe TV e sinonim cu agresivitatea.

Cutia magică ne transmite cu o uşurinţă de neînchipuit sentimente negative, cum sunt frica, ura, mânia, groază şi exacerbează poftele trupeşti. De altfel, cadrul în care urmărim emisiunile TV e foarte apropiat de cel folosit în hipnoză: stăm frumos pe canapea, în semiîntuneric şi privim într-un punct fix.

Cei mai influenţabili sunt tinerii între 16 şi 22 de ani, care au stat în faţă televizorului peste 3 ore pe zi. Din aceştia, 45% comit acte de violenţă. Desigur, la manifestări violente concură şi mulţi alţi factori.

Ne îndepărtează de adevărata cultură. Pierdem ore în sir în faţa televizorului în loc să citim, să învăţăm. Comparativ cu Uniunea Europeană, noi, românii mergem la teatru de 12 ori  mai rar. Televizorul ne informează rapid, este adevărat. Statisticile sunt grăitoare: 82% din români se uită la jurnalele TV. Dar există riscul să renunţăm la alte mijloace de informare.

Ne înstrăinează. Privitul este o activitate pasivă, iar atenţia acordată ecranului nu ne permite să interacţionăm, de multe ori chiar cu membrii familiei. Mama nu aude, nu vede nimic în jur când se uită la serialele preferate. La fel şi tata, nu poate fi deranjat de la ştiri sau meciuri de fotbal.

Ce-i de făcut? Cel mai înţelept lucru care ar fi să limităm la o oră pe zi timpul pe care îl dedicam televizorului şi să reînvăţăm să trăim cu picioarele pe pământ.

În ceea ce priveşte copii de 2 până la 5 ani, americanii au demarat, începând din anul 2000, un program de reducere a timpului petrecut de aceştia la televizor. După un an, rezultatele au dat roade: de la 12 ore pe săptămână, copiii au ajuns să se uite la televizor numai 3 ore. Un accent deosebit a fost pus pe activităţile împreună cu părinţii.

 

TEMA II

 

Când te aşezi în faţa televizorului eşti dispus să primeşti ceea ce ţi se oferă.

Fără a putea face faţă ratei mari de imagini şi de informaţii, le „înghiţi” pe toate, fără discernământ. Lobul frontal este cel afectat de imaginile TV. Schimbarea rapidă a imaginilor face ca undele cerebrale de tip beta (conştiente) să devină de nivel alfa, determinând primirea informaţiilor fără interpretare, fără judecată. Celelalte funcţii: vedere, emoţii, memorii funcţionează însă corect. Mintea se umple astfel de imagini lipsite de gândire; se creează impresia că ai făcut anumite lucruri, că ai fost în unele locuri. Clip-urile TV, cu o succesiunea ultrarapidă de imagini sunt foarte primejdioase în acest sens. Efectul vizionărilor prelungite este identic cu cel al hipnozei.

Alvin Toffler spunea: „Stimularea constantă a simţurilor diminuează procesele analitice şi în cele din urmă capacitatea de a gândi şi de a vedea viaţa raţional.” Un studiu efectuat în Statele Unite a determinat predilecţia celor ce privesc prea mult la TV spre droguri.

Programele de reclamă, lucrând pe acest principiu al imprimării în subconştient a imaginilor, creează impresia că avem nevoie de acele lucruri.

Privitul la TV creează pasivitate. Devii obişnuit cu imaginile de violenţă, şi atunci când aceste realităţi s-ar petrece sub ochii tăi, nu ai mai reacţiona, deoarece eşti deja obişnuit cu ele. Privitul la TV nu încurajează credinţa în Dumnezeu.

Oare ceea ce ni se oferă sunt valori de care să avem nevoie? Sunt lucruri care să ne clădească spiritual? Ce stă de fapt în spatele filmelor? Ştiţi cine sunt cei care produc aceste filme? Ştiţi care este obiectivul lor?

TEMA   III

 

Un studiu al revistei „Opinia publică”, din Statele Unite remarca un adevăr de care trebuie să ţinem seama. O statistică efectuată asupra a 104 profesionişti din cinematografie, de la Hollywood, cel mai productiv centru de distracţii industrializate, arată cine sunt cei care produc filmele: 45% din ei nu au nici o religie şi numai 3% iau parte la un serviciu religios o dată pe lună… 51% din ei nu văd ceva rău în adulter, iar din restul de 49% care spun că relaţiile extraconjugale sunt rele, doar 17% susţin aceasta cu tărie. 97% din ei sunt de acord cu avortul.

 

Problema este că aceşti producători au un scop: ei cred că televiziunea este şi trebuie să fie o forţă majoră, care să producă o reformă socială. Ei doresc să influenţeze publicul în direcţia viziunii lor despre o societate mai bună.

 

Violenţa, înşelăciunea în cele mai variate forme, necredincioşia conjugală, relaţii intime între băieţi şi fete, nuditatea sunt frecvente la TV. Serialele poliţiste stimulează interesul privitorilor pentru a şti ce urmează să se întâmple şi cine e vinovatul. Un mod de a menţine interesul este oprirea acţiunii în momente decisive şi continuarea pe alte fire paralele. Personajele de la TV nu par prea preocupate de grija zilei de mâine. Nu sunt prea legate de muncă, iar tinerii nu par deloc îngrijoraţi de pregătirea unei cariere. Banii sunt totdeauna la dispoziţie. Viaţa de muncă serioasă şi economie este luată în derâdere. Familiei nu i se acordă rolul ei esenţial în societate. „Eroii” sunt de neimaginat ca având soţie şi copii. Ei sunt, de obicei, „crai”, în permanentă căutare de aventuri. Femeile se topesc după ei şi înţelegerea lor se face doar din priviri.

 

Realitatea aspră a vieţii este în acest fel falsificată întocmai ca şi în domeniul moral. Imaginaţia bolnavă ia locul realităţii, şi tinerii se trezesc în valul vieţii nepregătiţi. Producătorii de filme ajung într-un cerc vicios. Ei influenţează publicul după gustul lor pervertit, apoi merg obligatoriu în această direcţie datorită cererii „pieţei”. Este evident faptul că distracţiile de azi au un profund caracter anticreştin. Norman Lear, producător de seriale de TV, confirmă că este subvenţionat cu fonduri de către organizaţii ce patronează acţiuni imorale, în vederea atingerii obiectivului său declarat: afectarea şi distrugerea credinţei în Dumnezeu.

 

Suntem conştienţi de marea luptă ce se dă în aceste ultime zile pentru biruinţă? Suntem conştienţi de faptul că noi suntem terenul de luptă?

 

Ce atitudine să luăm faţă de aceste lucruri? Cu durere observăm cum chiar creştinii, care trebuie să dea un exemplu în această lume, sunt printre cei ce apreciază aceste distracţii… Cum pierd din timpul lor preţios, aducând laude zeului acestui pământ… Câţi dintre cei ce pierd timpul cu aceste non-valori dedică cel puţin acelaşi timp studiului şi rugăciunii?… Spre ce ne îndreptăm? Spre dezastru sau spre glorioasa revenire a Domnului Isus Hristos?

 

TEMA IV

 

Nu este greu să te opreşti în faţa televizorului. O privire şi ceva îţi va atrage atenţia. Chiar dacă nu e ceva prea promiţător, totuşi eşti tentat să vezi ce va urma. Astfel, dacă în acest moment decisiv accepţi să te opreşti, cu greu te vei mai putea ridica din faţa ecranului. Chiar când sunt lucruri de care nu avem nevoie, diavolul ne şopteşte: iată, ceva psihologic, ceva interesant; ţi-ar prinde bine pentru a-ţi mări cunoştinţele; vrei să fii un om cultivat, nu? Stai şi priveşte! Îţi voi arăta „frumuseţile” acestei lumi! Lasă-te pe mâna mea!

Televiziunea nu poate fi educatorul nostru moral. Sursa adevăratei educaţii trebuie căutată în Scriptură şi în relaţia cu Dumnezeu.

Putem găsi direcţii de căutare, dar acestea trebuie aprofundate prin studiul nostru personal.

S-a observat că femeile creştine preferă serialele TV, aşa zis „mai paşnice” bazat pe relaţii interumane complexe, psihologice. De fapt, relaţiile de adulter şi bârfa, afirmarea eu-lui impregnează aceste seriale.

Bărbaţii creştini preferă să se „delecteze” urmărind emisiuni sportive, în care spiritul de întâietate marchează pe participanţi până la duşmănie şi altercaţii.

Tinerii creştini sunt în căutarea filmelor de dragoste şi aventuri, căutând senzaţii noi şi cunoaştere mai profundă. Toţi avem sechele de îndreptat…

De ce e nevoie să parcurgem toţi aceste degradante etape?

Are Dumnezeu vreo plăcere în a ne însoţi în aceste distracţii?

Puneţi-vă această întrebare sinceră: în ultimele 3 luni de câte ori am studiat Scriptura? De cât ori m-am rugat? Deloc? Rareori? De 10 ori? De mai mult de 50 de ori? Zilnic?

 

Acum intervine un alt aspect: dacă noi suntem vinovaţi pentru acţiunile celor de lângă noi? Este privitul la TV un mod de refulare, de fugă de realitate, de ascundere din faţa problemelor adevărate ce ne apasă?

Soţilor: v-aţi întrebat de ce preferă soţia să vizioneze ceva la TV în loc să stea de vorbă cu dumneavoastră, împărtăşind problemele familiei?

Soţiilor: v-aţi întrebat de ce preferă soţul dumneavoastră să petreacă timpul la TV? Este ceva interpus în relaţia dintre dumneavoastră?

Părinţilor: cunoaşteţi care sunt vizionările copiilor dumneavoastră? Le-aţi dat o direcţie de urmat? V-aţi întrebat de ce ei preferă să nu vă asculte? Aţi stabilit împreună care sunt problemele lor?

Tinerilor: v-aţi întrebat ce efect au asupra voastră diferitele vizionări? Aţi meditat la sfatul Bibliei şi al părinţilor? Aveţi lucruri neclare? Aţi căutat dialogul cu cei de vârsta voastră sau cu cei ce vă pot sfătui?

 

De ce totuşi această stare ce ne afectează ca popor?

Sunt făgăduinţele lui Dumnezeu neîndestulătoare pentru nevoile noastre? Sau este încă în noi păcatul cu aspecte diverse, cu neînţelegerea stării noastre de fapt? Suntem oare inconştienţi de starea noastră? Sau doar ne prefacem că am fi, nerenunţând la plăcerii nesfinte ale inimii noastre?

 

ÎNCHEIERE

(cele 3 variante se citesc de 3 persoane, şi textele de alte persoane, etc.)

Există trei variante:

  1. varianta „poţi vedea orice”
  2. varianta „refuzului total”
  3. varianta „alegerii corecte, prin selectare”.

 

  1. Varianta „poţi vedea orice”.

Aceasta presupune să vizionezi orice şi oricând, fără discernământ. Rezultatul va fi că-ţi vei umple mintea cu corupţie, imoralitate şi violenţă. Iar Biblia ne spune să căutăm tot ce este curat, vrednic de cinste şi drept. (Filipeni 4:8).

Sfatul sorei Ellen White, referitor la ceea ce citim se poate aplica şi aici:

„Evitaţi să citiţi sau să vedeţi lucruri care vă sugerează gânduri necurate. Cultivaţi puterile morale şi intelectuale. Nu îngăduiţi ca aceste nobile capacităţi să devină neputincioase sau pervertite din cauza prea multor cărţi de poveşti citite fără o selecţie prealabilă.” Şi, am putea adăuga, din cauza prea multor imagini nerealiste neselectate, pe care le receptăm.

 

  1. Varianta „refuzului total”.

Este cea mai simplă şi categorică. De fapt, aşa au procedat primii creştini. Ei au condamnat orice tip de distracţie. În primele două secole creştinii au condamnat atât distracţiile sângeroase şi cruce cât şi pe cele frivole. Toţi scriitorii creştini găsesc distracţiile ca fiind incompatibile cu acea credinţă ce duce la lepădarea de sine.

Distracţiile lumii erau atât de ameninţătoare, încât membrii ce luau parte la ele erau excluşi din comunitate.

Omul are nevoie de recreere. Putem găsi adevărata recreere în mijlocul naturii, în relaţiile de prietenie cu fraţii şi surorile noastre, în grupele mici, între familii, ascultând muzică bună, sfântă, sau îndeletnicindu-ne cu o activitate folositoare.

A fi absolut categoric arată nevoia noastră de a păstra principiile curate ale Evangheliei. Pericolul acestei variante este căderea în fanatism. Poţi să ai o părere bună, pe care s-o aplici, şi să încerci apoi s-o impui altora. Aici ai păşit deja pe o pantă greşită.

Pe de altă parte intervine aspectul implicării actuale a radioului şi televiziunii chiar în lucrarea de evanghelizare. Trebuie să deosebim rolul bun al acestor instrumente. Dacă observăm cu atenţie, toate mijloacele puse la dispoziţie de Dumnezeu spre binele omenirii au fost deturnate de diavol spre un scop total opus celui iniţial.

De asemenea, se folosesc săli de cinema pentru acţiunile de evanghelizare.

Există, totodată, filme creştine, care popularizează Evangheliile sau se studiază Biblia, respectiv se fac alte studii cu caracter religios („Viata Domnului Isus”, „Studii de Apocalips”, „Studii de Daniel”, materiale documentare, etc.). Iată câteva situaţii care impun o atitudine flexibilă, dar stabilă pe principii.

 

  1. Varianta „alegerii corecte, prin selectare”.

Dumnezeu ne-a înzestrat cu voinţă. Nu tot ceea ce vedem este bun. Dar sfatul este să alegem ce este bun.

„Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tesaloniceni 5:21.

Am eu o voinţă şi un discernământ viu, pentru a putea alege corect?

Acestea pot fi educate. Aici intervine rolul părinţilor: teoretic şi mai ales cel practic. Ceea ce văd copiii la noi, aceea vor face şi ei.

Aşa cum ne recomandă şi Manualul Comunităţii, trebuie să avem o hotărâre şi un spirit decis în alegerile noastre.

Iată câţiva paşi ce ne pot ajuta într-o alegere corectă a unei emisiuni sau film :

– mă apropie sau mă depărtează de sistemul meu de valori?

– ce simţăminte îmi provoacă vizionarea şi de ce?

– care este ideea centrală a (mesajul) vizionării?

– tematica este creştină sau anticreştină?

– care sunt mijloacele de realizare a acţiunii?

– în ce mod afectează această vizionare relaţia mea cu Hristos, cu membrii familiei mele şi cu cercul meu de prieteni?

Cu toate aceste direcţii de urmat, se poate întâmpla ca o anumită vizionare să ne ofere alături de ceea ce ne-am fi aşteptat şi lucruri negative. Ne asumăm riscul? Trăim într-o lume în care la tot pasul te întâlneşti cu problema păcatului.

Totuşi, Biblia ne învaţă să ne „păzim inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Proverbe 4:23). Să avem mare grijă de ceea ce pătrunde în templul sufletului nostru.

Este bine să alegem acele vizionări despre care ştim ce conţin. Există materiale video pregătite de Biserica noastră, studii şi filme.

Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos ne cheamă astăzi la o consacrare deplină înaintea Sa: El ne iubeşte nespus şi vrea să fim mântuiţi. Ascultaţi cuvintele Sale:

„Ştiu faptele tale… Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceea pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:15-19)

 

„Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină.” (Matei 6:22) „Dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine, căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29-30) „Ochii tăi să privească drept şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, şi fereşte-te de rău.” (Proverbe 4:25) „Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului!” (Evrei 12:4)

 

„Priviţi ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei voastre!” (Evrei 12:2)

 

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre!” (Matei 11:28-29) „Eu Însumi Mă sfinţesc pentru voi şi Mă rog pentru voi!” (Ioan 17:19)

 

„Cel ce va birui, va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui!” (Apocalipsa 3:5) „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!” (Matei 28:20)

AMIN!

 

RĂMĂŞIŢA

Mai e puţin

şi-ncepe vecia

mai este puţin

şi moare suspinul

şi poate trăi

bucuria.

De ce să te clatini

acum?

De ce să laşi

ca noru-nşelării

să-ţi umple ochii de fum?

De ce să te-opreşti,

de ce să mai cazi?

Prinde mâna

întinsă acum.

Mai este puţin şi vecia

va umple întregul pământ.

Mai este o clipă

şi rămân

cei născuţi din

Cuvânt.

 

Beniamin Roşca, Rodul durerii, pag. 126

 

VINDECARE

Bate sfârşitul la uşă,

Curată e inima?

Sfânt şi-este

gândul?

Când lacrimi

sunt fără putere

în noi,

de ce-L laşi azi

să repete,

în gol,

a Duhului ploi?

 

Ţi-e inima grea

şi haină?

Ţi-e sufletul

încă de lut?

Fă ura să-ţi

fie străină,

clevetirea,

ca gura de mut.

 

Beniamin Roşca, Rodul durerii, pag. 127

 

PORTRET   PENTRU   CER

 

Cum ar trebui s-arate

Ochiul care peste-o clipă

Va ajunge să privească

Slava Domnului Isus,

Chip de slavă-mpărătească?

Prin ce lacrimi de iubire

Se va face limpezire?

 

Cum ar trebui să cânte

Biruinţa-n văi de jale,

Limba care peste-o clipă

Va fi pusă ca să strige

Aleluia, osanale?

Vorba cum o să rostească

Pentru lumea îngerească?

 

Din noian de glasuri multe

Ce ar trebui s-asculte

Cel ce peste-o clipă poate

Dinspre muntele dreptăţii

Invitat va fi s-asculte

Vocile eternităţii?

 

Cum ar trebui să bată

Cu ce foc, cu ce iubire

Inima ce de îndată

Va începe nemurire?

Inima spre ceruri duce

Ritmul stabilit pe cruce?

 

Cum ar trebui să fie

Haina albă-n curăţie

Pentru cel ce va începe

Sărbători de veşnicie?

Cum ar trebui s-arate

Fără pată, fără vină

Cel ce vrea cu îngeri parte

În vecia de lumină?

 

Fiecare, fiecare

Trebuie să treacă focul

Probelor de-asemănare

Cât Sinaiul, cât Golgota

Pentru cer înfăţişare.

 

Doamne, de minuni eterne

Doar un ceas ne mai desparte

Şi de chipul slavei Tale

Suntem încă prea departe…

 

Să renaştem din ruine

Rugă înălţăm spre Tine:

Fă ca-n ziua cercetării

Glasul Tău să nu condamne

După chipul slavei Tale

Chipul nostru schimbă-l, Doamne…

 

Benone Burtescu, Poezii, pag. 85

 

ZVONURI

Zvonuri aici,

Zvonuri acolo,

Zvonuri în case,

Zvonuri pe străzi,

Zvonuri la teatre,

Zvonuri la biserici,

Zvonuri, Zvonuri, Zvonuri.

Zvonuri cum că lumea se va sfârşi

Şi toţi muritorii de pe Terra

Se pregătesc pentru sfârşit.

Zvonuri puţine

Cum c-ar începe altă lume,

Puţini, foarte puţini

Se pregătesc, nu pentru sfârşitul

amintit,

Ci pentru lumea ce va-ncepe

În prezenţa Fiului lui Dumnezeu.

Zvonuri aici,

Zvonuri acolo,

Cum că toate se sfârşesc.

Adevăraţii credincioşi

Se pregătesc;

Nu pentru sfârşit,

Ci pentru început.

Tu

Pentru ce eşti pregătit?

 

Iacob Coman, Şi să-L cunosc, pag. 154

 

ACELA   SAU   ACTORUL

 

De ce să Te-alegem pe Tine, Isuse?

Tu nu ştii fotbal, nici tangou şi nici război.

 

De ce să Te urmăm?

Când niciodată n-ai venit cu noi prin discoteci

Şi niciodată n-ai dansat.

N-am auzit că-ai fi cântat cândva măcar un singur

rock adevărat.

 

Toţi fanii Tăi cu chipuri de icoană

Sunt depăşiţi ca orice utopie.

Şi toţi, nişte martiri cu capu-n nori;

Nu ştiu de altceva decât să creadă.

 

Nu eşti patron sau lider militar separatist,

Nu eşti nici stea de film

N-ai tatuaje, nici pletele murdare şi porţi încă sandale,

Când sunt la modă cizmele cu pinteni,

Chitările şi aparatele cu căşti.

 

Ce semne, ce minuni mai ştii să faci?

În veacul nostru bântuit de alte ritmuri.

Noi, toţi, cu cizmele din piele, cu pinteni şi cu

plete nespălate;

Cu rock pe buze şi în căşti,

Cu hainele doar zdrenţe şi dragostea murdară;

Avem nevoie de un star, ne trebuie un lider!

De asta întrebăm: „Eşti Tu Acela”?

Sau aşteptăm pe altul?

……………………..

Da,… Eu sunt.

Dar cântul Meu e mult mai lent,

Pentru că nu poţi purta crucea, cântând rock.

Şi-aveţi dreptate, mai port încă sandale

Fiindcă la inima omului se ajunge numai pe jos.

Nu-l lider militar, pentru că nu poţi iubi şi ucide.

Nu sunt nici stea de cinema, Actorul nu sunt Eu,

Actorul este el – Înşelătorul –

El m-a rănit, deci tatuaje am; în piept, pe mâini, pe frunte şi picioare.

 

Actorul va juca un ultim episod.

Actorul nu sunt Eu, actorul este el – Înşelătorul.

 

Eu,… Sunt Acela… care-am murit pentru că v-am iubit.

 

Daniel Chirileanu, Corigenţi la a doua venire, pag. 269

 

PRESUPUNERE

 

Dacă-ntr-o zi, pe ne-aşteptate, S-ar opri Isus la tine,

Nu-i aşa că L-ai cinsti servindu-L cu de toate?

Şi te-ai strădui să fie totul foarte bine,

Oferindu-I şi tacâmuri, şi prosoapele curate?

 

Dacă L-ai vedea chiar lângă uşă, ce te-ai face?

L-ai primi cu braţele deschise, de uimire pline?

Ai vorbi la fel de aspru cu ai tăi sau doar în şoapte,

Dacă El în casa ta ar găzdui atunci mai mult?

 

Cum ar fi să te trezeşti cu El la prânz ori cină?

Şi să nu poţi mânca oricum, oricât sau orişicând?

I-ai permite să-ţi cunoască dormitorul sau grădina,

L-ai lua cu tine peste tot, pe unde-avei de gând?

 

Ori în clipa ceea de surpriză ţi-ai schimba traseul?

Poate ţi-ai dori să nu vă fi-ntâlnit?!?

Uneori, ne place Dumnezeu fiindcă ne poartă greul,

Alteori, Îl transformăm în musafirul nedorit.

 

Dacă-ar vrea să şadă-n casa ta mai multă vreme, cu chirie,

Nu cumva te-ar bate gândul să-L transferi la vreun hotel?

Ţi-ar fi greu să-L ştii mereu aproape sau ai vrea să ştie

Că te simţi în largul tău abia atunci când pleacă El?

………………….

Nu-i o minune să te pomeneşti cu El la uşa ta,

De fapt, un Dumnezeu adevărat îţi stă aproape.

Îl poţi primi frumos, dar poţi să nu-L primeşti şi va pleca,

Aş vrea să ştii că-n lume, fără Dumnezeu, nu prea se poate.

Daniel Chirileanu, Corigenţi la a doua venire, pag. 107

 

DINCOLO   DE   UŞĂ

 

Dincolo de uşă începe lumea ta,

cea pe care o ştii

şi cea pe care n-o ştii;

ea te cunoaşte mai bine

de când ai ascuns-o în tine.

 

La fiecare început de gând

aştepţi tremurând

şi nu ştii când va veni

el sau ea;

între răsărit şi noapte

rămâi tu şi lumea ta.

 

Nimeni n-ar putea intra

dincolo de uşa încuiată

fără să vrei,

fără să poţi,

să deschizi e ca şi cum

te-ai trezi dintr-un somn de piatră.

 

Să bată…

Cine să bată?

Cine să aibă atâta răbdare?

Între tine şi el e o lume

şi totuşi aştepţi bătaia

încă-odată.

 

Se va sfârşi cândva,

se va sfârşi,

tu ştii,

tu poţi,

Iată, dincolo de uşă, de afară,

cineva te întreabă de viaţă.

 

Gabriel Rusu, Şansa eternităţii, pag. 193

No tags for this post.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *