Integritate faţă de ceilalţi

Devoţional 

„Un om avea doi feciori şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, Doamne!” Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” Matei 21,28-31.

Încercuieşte varianta corectă:

1. Cel dintâi, pentru că nu a fost ipocrit;  a fost sincer în răspunsul lui. Că adică mai bine să spui „Nu vreau!”, spui ce gândeşti, ce simţi.
2. Al doilea, pentru că nu a fost obraznic cu tatăl său, i-a vorbit frumos.
3. Nici unul, pentru că după Lege amândoi şi-au minţit tatăl.

Bază pentru discuţie:

Proba sincerităţii nu stă în cuvinte, ci în fapte. (…) Cuvintele în sine n-au nici o valoare, dacă ele nu sunt însoţite de fapte corespunzătoare. Aceasta este lecţia ce trebuie învăţată din parabola celor doi fii.

În această parabolă, tatăl reprezintă pe Dumnezeu, via reprezintă biserica. Prin cei doi fii sunt reprezentate cele două clase de oameni.

Primul. „Nu vreau!” şi s-a dus. El a refuzat să-l asculte şi a apucat pe drumuri şi în tovărăşii rele. Dar mai pe urmă i-a părut rău, şi a ascultat chemarea. Reprezintă pe aceia care trăiesc în făţişă neascultare de Dumnezeu, care nu au pretenţii de sfinţenie şi care refuză în mod deschis să poarte jugul unor restricţii şi al ascultării pe care Legea lui Dumnezeu le cere. Dar când Evanghelia a ajuns la ei, ei s-au pocăit şi şi-au mărturisit păcatele.

Fiul care pentru un timp a refuzat să asculte de porunca tatălui său, n-a fost condamnat de Domnul Hristos, dar nici n-a fost lăudat. Cei care se comportă asemenea primului fiu, refuzând să asculte, n-au nici un merit pentru poziţia lor. Faptul că spun deschis ceea ce au de spus, nu trebuie considerat ca fiind o virtute. Sfinţirea, prin adevăr şi neprihănire, ar trebui să facă pe cei credincioşi martori plini de curaj pentru Hristos, dar aşa cum este folosită de păcătos, este o insultă, o sfidare, şi nu este departe de a fi o blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Faptul că cineva nu este ipocrit, aceasta nu-l face nicidecum a nu fi în realitate un păcătos. Când apelurile Duhului Sfânt ajung la inimă, singura noastră speranţă constă în a răspunde neîntârziat acestora. Când vine chemarea: „Du-te astăzi, de lucrează în via mea”, nu refuza invitaţia. „Astăzi dacă auziţi glasul, nu vă împietriţi inimile.” Evrei 4,7. Este primejdios a amâna hotărârea de a asculta. Poate că n-ai să mai auzi niciodată invitaţia aceasta. Şi nimeni n-ar trebui să se liniştească la gândul că păcatele cultivate pentru un timp, vor putea fi părăsite repede. Lucrurile nu stau astfel. Fiecare păcat cultivat slăbeşte caracterul şi întăreşte obiceiul, iar rezultatul este stricăciunea fizică, intelectuală şi morală. Poate că vom ajunge să ne pară rău, să ne pocăim de răul pe care l-am făcut, şi să ne aşezăm picioarele pe drumul cel bun, dar faptul că mintea ne-a fost modelată de rău şi că ne-am familiarizat cu el, face foarte dificilă deosebirea dintre ceea ce este drept şi ceea ce nu este drept. Prin obiceiurile rele pe care ni le-am format, Satana ne va asalta mereu şi mereu

Al doilea. „Mă duc, Doamne!” şi nu s-a dus. Aici a fost dat pe faţă caracterul Fariseilor. Asemenea acestui fiu, conducătorii iudei erau nepocăiţi şi încrezători în ei. Viaţa religioasă a naţiunii iudaice ajunsese numai o pretenţie. În timp ce mărturiseau că ascultă, ei refuzau să dea ascultare. Ei nu erau împlinitori ai adevărului pe care ei mărturiseau că învaţă pe alţii. Asemenea fiului necredincios, ei fac făgăduinţe false în faţa lui Dumnezeu. Luând asupra lor legământul solemn al bisericii, ei s-au legat să primească şi să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, să se dedice slujirii lui Dumnezeu, dar ei nu făceau acest lucru. Ei mărturiseau, pretindeau a fi fii ai lui Dumnezeu, dar viaţa lor, în caracterul lor, ei negau această legătură. Ei trăiau astfel o minciună.

Să nu ne mângâiem cu gândul că dacă nu manifestăm o vrăjmăşie deschisă faţă de Domnul Hristos, noi facem lucrarea Sa. Niciodată nu putem fi mântuiţi rămânând într-o stare de indolenţă şi inactivitate. Nu este posibil să fim târâţi în ceruri. Nici un leneş nu va intra acolo.

Scopul cel mare al lui Dumnezeu în desfăşurarea lucrării providenţei Sale este acela de a încerca pe oameni, de a le da ocazia să-şi dezvolte caracterul. În acest fel el îi pune la încercare să vadă dacă sunt ascultători sau nu de poruncile Sale. Faptele cele bune nu cumpără iubirea lui Dumnezeu, dar ele dovedesc că noi avem această iubire. Dacă ne supunem voinţa lui Dumnezeu, atunci nu vom lucra pentru a câştiga iubirea lui Dumnezeu. Asemenea unui dar, iubirea Sa va fi primită în suflet, şi din iubire pentru El, noi ne vom găsi plăcerea în a asculta de poruncile Lui. În lume sunt numai două clase şi numai aceste două clase vor fi recunoscute la judecată şi anume – aceia care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu şi aceia care ascultă de ea.

EGW, Parabolele Domnului Hristos

Atelier:

Să definim termenul (Dicţionar):

Integru – „cinstit, onest, incoruptibil”.

Nu există nici o persoană în lume care să nu vrea să fie cineva, să fie o persoană importantă. Chiar şi persoana cea mai puţin ambiţioasă şi cea mai puţin plină de sine vrea să prezinte mai mult interes pentru ceilalţi. Fiecare doreşte să fie apreciat şi preţuit de alţii. Cu alte cuvinte, fiecare vrea să fie cineva. Astăzi nevoia de integritate este la fel de mare ca întotdeauna şi este absolut esenţială pentru oricine doreşte să devină o persoană importantă.

Ideea de bază, când vine vorba de integritate, este acea că ea permite altora să aibă încredere în tine. Iar fără încredere, nu ai nimic. Încrederea este factorul cel mai important în relaţiile personale. Oamenii au devenit tot mai suspicioşi şi sceptici. De aceea, de cele mai multe ori trebui mai întâi să dovedeşti că eşti o persoană demnă de încredere. Când câştigi încrederea oamenilor, aceştia încep să se bizuie pe tine. Încrederea vine de la ceilalţi numai când le dovedeşti că ai un caracter fără cusur. Caracterul ne vine de la cine suntem.

Atenţie!!! Pe vertical, primul rând: „unii”, „puţini”, „mulţi”;

Al doilea rând: „temporar”, „permanent”, „momentan”;

Al treilea rând: „ceea ce sunt”, „ceea ce ştiu”, „ceea ce fac”.

John C. Maxwell:

„	reuşesc		prin	ceea ce ştiu
	reuşesc	temporar	prin	; dar
Puţini	reuşesc		prin	”

Întrebări care te ajută să-ţi „măsori” integritatea:

1. Cât de bine îi tratez pe cei de la care nu am nimic de câştigat?
2. Sunt transparent cu ceilalţi?
3. Joc un rol sau altul în funcţie de persoana cu care sunt?
4. Sunt aceeaşi persoană când sunt în public şi când sunt cu mine însumi?
5. Recunosc repede când greşesc fără să fiu presat să fac acest lucru?
6. Pun interesele altora înainte în agenda mea personală?
7. Am un standard unic pentru decizii morale, sau circumstanţele îmi pot influenţa alegerea?
8. fac faţă deciziilor dificile, chiar dacă implică un cost personal?
9. Când am ceva de spus despre oameni vorbesc cu ei sau despre ei?
10. Sunt responsabil faţă de cel puţin o persoană pentru ceea ce gândesc, spun sau fac?

Unde nu se găseşte cinste? Încercuieşte răspunsurile corecte:

 

• În afaceri
• În instituţiile lumii
• În politică
• În Biserică
• La locul de muncă
• La părinţi
• La bunici/bătrâni
• La copii
• La oraş
• La ţară
• La bogaţi
• La săraci 

Cercetare recentă în California @ 1988 – 1990

• 48% au lipsit de la lucru pe motiv de boală când de fapt se simţeau bine;

63% spun că au făcut acest lucru în 2004;

• 43% au luat acasă obiecte de la birou pentru folosul personal;
• 41% au admis că au trişat la examene;
• 36% au admis că au furat lucruri „nevinovate”, cum ar fi prosoape din hoteluri.

US News & World Report a descoperit că:

• 72% dintre americani admit că au minţit cu privire la probleme importante.

            Cele 10 porunci. Prima tablă(primele patru porunci) exprimă obligaţiile noastre morale faţă de Dumnezeu. Cea de-a doua tablă(ultimele şase porunci) exprimă obligaţiile noastre morale faţă de semenii noştri. Dacă iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, trebuie să ţii prima tablă, iar dacă iubeşti pe aproapele tău din toată inima ta, trebui să ţii a doua tablă.

            Scrie în cuvintele tale angajamentul faţă de aproapele tău:

Exemplu: IV. Să păzeşti Sabatul.

Mă angajez să păzesc ziua a şaptea a săptămânii ca Sabat al Domnului şi memorial al creaţiunii!

1. Să-ţi cinsteşti părinţii.

Mă angajez…                                                                                                                       

1. Să nu ucizi.

Mă angajez…                                                                                                                      

VII. Să nu preacurveşti.

Mă angajez…                                                                                                                         

VIII. Să nu furi.

Mă angajez…                                                                                                                                          

1. Să nu minţi.

Mă angajez…                                                                                                                                  

1. Să nu pofteşti.

Mă angajez…                                                                                                                                   

Fii integru cu oamenii!

1. A. Analizează lucrurile mărunte. Integritatea este legată de lucrurile mărunte.

Petrece următoarea săptămână monitorizând atent obiceiurile caracterului tău. Fă o notă despre tine însuţi ori de câte ori faci unul din următoarele lucruri:

• Nu spui întregul adevăr
• Nu te ţii de cuvânt, fie că e vorba de o promisiune directă sau doar implicită.
• Laşi o sarcină neterminată.
• Vorbeşti despre lucruri asupra cărora ar fi trebuit să păstrezi confidenţialitatea. 

1. B. Asumă-ţi dezvoltarea unui caracter puternic!

Citeşte următoarea declaraţie şi semnează dedesubt:

Îmi asum să fiu o persoană de caracter. Adevărul, demnitatea, onestitatea şi confidenţialitatea vor fi pilonii vieţii mele şi voi trata pe alţii în acelaşi mod în care doresc să fiu tratat. Voi trăi potrivit celor mai înalte standarde de integritate, orice s-ar întâmpla.

Semnat ……………………….                                                Data: ……………………………

Bifează afirmaţia corectă:

Integritatea este calitatea cea mai importantă pentru a avea succes în:

• relaţia cu prietenul/prietena sau soţul/soţia
• relaţia cu părinţii
• relaţia cu pastorul
• relaţia cu prietenii
• relaţia cu duşmanii
• relaţia cu colegii
• relaţia cu vecinii
• relaţia cu profesorii
• relaţia cu patronul

Texte Biblice:

            Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă, şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească Prov. 20.25

            Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti. Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit.” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? Ecl. 5. 4-6.

            Când un om va face o juruinţă Domnului, sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduinţă, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură. Num. 30. 2.

            Dacă faci o juruinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti, căci Domnul Dumnezeul tău, îţi va cere socoteala, şi te vei face vinovat de un păcat. Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat. Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bună voie Domnului, Dumnezeului tău, şi pe care le vei rosti cu gura ta. Deut.  23. 21-23

Dezbatere

1. Care din cei doi fii a fost integru în parabolă? Cine şi-a câştigat încrederea? În faţa tatălui, cine şi-a respectat angajamentul?
2. Care relaţie de mai sus crezi că implică şi angajament faţă de Dumnezeu?
3. „Un angajament sugerat. Ar fi bine ca fiecare bărbat să semneze un angajament prin care să se hotărască să vorbească frumos în familia sa, să lase ca legea iubirii să stăpânească în vorbirea sa.”

EGW, Letter 29, 1902.  Comentaţi! Ce înţelegi prin „să semneze un angajament”? Angajamentul îi priveşte doar pe „bărbaţi”?

4. Citeşte Filipeni 4.8! Dă exemplu de un „lucru” care să fie „vrednic de cinste”. Din cele enumerate în text, personal, care crezi că este cel mai greu de „însufleţit”? De ce?

Bibliografie

1. Maxwell, John C., Cum să devii o persoană cu influenţă, Ed. Amaltea, Bucureşti, 2003, Cap. 1.
2. Moldovan, Vilhelm, Întrebări şi răspunsuri, Imprimeria Bacovia, Bacău, Cap. 9.
3. White, Ellen G., Căminul Adventist, Ed. Viaţă şi Sănătate, Bucureşti.
4. White, Ellen G., Parabolele Domnului Hristos, Ed. Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, Cap. 22.
5. ***, Manualul Bisericii, Ed. CARD, Bucureşti, 2002, Cap. 6.

No tags for this post.