În Trecerea grabita
Prin lume catre veci
Fa-ti macar pe-o clipa
Sa vezi pe unde treci.

Si nu gîndi tu omule
Ca nicicînd n-ai sa plîngi
Comoara risipita-a vietii
Tu n-ai sa o mai strîngi.

Deaceea chiar acuma
Cui i-ai gresit cîndva
Iertare-ti cere-n data
si el te va ierta.

Numai facînd asa
Viata-n pace-ti vei petrece
Iar cel ce nu te va ierta
În zbucium zilele-i vor trece

Atunci cînd calea vietii
Îti e umbrita de nor
Si presimtirile te apasa
Sa stii ca n-ai iertat tu tuturor.

Dar azi sa ierti
Chiar daca sufletul îti plînge
Aceasta este arta de a învinge.

(Natasa Buzdugan)