ÎN CĂUTAREA UNUI RĂSPUNS
13 februarie 2016
ÎNAINTE DE ULTIMUL DRUM
13 februarie 2016

ÎN MÂINILE TALE

In Mainile Tale .doc
In Mainile Tale .doc
In Mainile Tale .doc
89.5 KiB
98 Downloads
Details

Program muzical

ÎN MÂINILE TALE

1. Cântare deschidere
2. Introducere – Staţi o clipă
3. Cântare
4. Poezie – În unele dimineţi
5. Cântare
6. Experienţă – În mâinile Tale
7. Cântare
8. Aplicaţie : Să-l îngropăm pe “NU POT”
9. Poezie – mulţumesc…
10. Cântare
11. Citat – Ai devenit
12. Poezie – Şi totuşi
13. Cântare
14. Citat
15. Cântare închidere

…… STAŢI O CLIPĂ…….

Săptămâna trecută mă aflam într-o tabără cu program foarte încărcat. După prânz mai rămânea însă ceva timp în care ne-am putut bucura de soare, şi de frumoasa privelişte de toamnă. Drumurile erau acoperite de noroi. Încălţările mele erau frumoase. Însă după numai câţiva paşi am alunecat pentru prima oară. Nici o şansă. Mă mişcam cu mare dificultate, nu putea fi vorba în nici un caz de o plimbare în ritm vioi. Am încercat pudent să aflu cum să fac paşii cei mai siguri. Numai că nu a ajutat la nimic, mereu alunecam. Încălţămintele mele nu aveau profil antiderapant.

Ai profil ? Dar nu numai la cizme ! Astăzi sunt căutate personalităţile puternice. Însă cum se poate dobândi aşa ceva ?
Cel mai mult mi-aş dori să fac câteva crestături cu un cuţit în talpa de cauciuc a cizmelor mele. În felul acesta cu siguranţă aş fi avut mai multă stabilitate. Pentru ca în natura persoanei noastre să existe nişte trăsături de carcter evidente, trebuie să lăsăm pe cineva să ne modeleze. Este neaparat necesară imprimarea aceasta, fiindcă altfel nu poţi face paşi siguri în viaţă şi… alunecările devin inevitabile.
Cine îşi lasă amprentele asupra ta ? Prietenul cel mai bun ? Profesorul preferat ? Părinţii ? Moda şi reclamele ? Toate acestea au efect asupra noastră, nu încape îndoială
Când mama îşi învaţă copilul că se spune “mulţumesc” când primeşte ceva, acest lucru îl face din dragoste, spre binele copilului. Profesorul în schimb are însărcinarea să înbogăţească nivelul de cunoaştere al elevilor săi. El nu acţionează neaparat din dragoste, ci fiindcă aceasta este sarcina lui. Specialistul în reclame, la rândul lui, are scop publicitar. Mă împinge să poftesc neaparat o anumită îngheţată, şi aceasta din motive pur financiare. Pe el nu-l interesează ca mie să-mi meargă bine, ci doar ca eu să cumpăr cât mai multe produse cu putinţă, astfel ca firma lui să câştige mulţi bani pe seama mea.
Te-ai întrebat vreodată cine vrei să-ţi imprime desenul profilului tău? Eu m-am întrebat. Şi anume, vreau să mă ţin de aceia care au gânduri bune cu mine, care mă iubesc. Desigur, la început mă doare când sunt atenţionat de un prieten cu privire la o anumită slăbiciune, însă el îmi vrea binele. Dacă însă voi lua seama la sfatul lui, în viitor nu voi mai face acelaşi pas greşit.
Dumnezeu mă iubeşte cel mai mult. M-a iubit încă de când nu voiam să ştiu nimic despre El. Îmi doreşte numai binele. Nu, El niciodată nu ia ceva, El numai dăruieşte! El a dat totul, chiar propria viaţă.
De aceea m-am decis ca El să-mi formeze profilul.. De El vreau să mă las modelat.
ASTĂZI SE CERE O PERSONALITATE PUTERNICĂ ! DAR CUM O CĂPĂTĂM ? Dacă-L las să mă modeleze, voi căpăta un profil, paşii mei în viaţă vor fi siguri şi făcuţi cu bucurie.
În orice caz în acea tabără un prieten s-a îndurat de mine şi mi-a împrumutat o pereche de încălţări – cu talpa bună. Următoarea plimbare pe care am făcut-o a fost un vis !
Să revenim însă la întrebare, ai tu profil ? Cismele cu talpa proastă pot fi schimbate. Personalitatea însă Nu ! Ea trebuie să fie modelată. De către cine ?

“SĂ NU TE PĂRĂSEASCĂ BUNĂTATEA ŞI CREDINCIOŞIA. LEAGĂ-ŢI-LE LA GÂT, SCRIE-LE PE TĂBLIŢA INIMII TALE! ASTFEL VEI CĂPĂTA TRECERE ŞI MINTE SĂNĂTOASĂ, ÎNAINTEA LUI DUMNAZEU ŞI ÎNAINTEA OAMENILOR” Prov.3,3

ÎN UNELE DIMINEŢI…

ÎN UNELE DIMINEŢI DOAMNE,
Mă scol descurajat, disperat, resemnat. Vreau să mă culc precum Ilie sub un tufiş şi Să-ţi spun “Doamne destul”. Însă foarte curând Tu trimiţi un înger cu pâine şi apă.

ÎN UNELE DIMINEŢI, DOAMNE,
Mă simt puternic precum Petru, sunt gata să lupt pentru Tine şi să te mărturisesc înaintea tuturor, însă seara aud întrebarea ta blândă “mă iubeşti tu pe Mine ?”

ÎN UNELE DIMINEŢI, DOAMNE,
Mă las inspirat de Lidia, care ospitalieră şi-a deschis casa fraţilor şi surorilor în credinţă. Numai că seara trebuie să admit că, de fapt am fost ospitalieră dar … murmurând.

ÎN UNELE DIMINEŢI , DOAMNE
Mă simt precum Agar în pustie. Mi se pare că sunt respinsă , marginalizată, alungată chiar. Însă Tu mă găseşti şi mă conduci la o fântână cu apă proaspătă.

ÎN UNELE DIMINEŢI, DOAMNE
Mă copleşeşte harul tău, fiindcă mă ştiu salvat în mod nemeritat şi fără nici o plată. În timpul zilei însă mă port ca şi cum cu ceea ce fac aş mai putea adăuga ceva la tot ce Tu ai făcut deja.

ÎN UNELE DIMINEŢI, DOAMNE
Pun la inimă îndemnul pe care-l face Pavel celor din Filipi. Vreau ca în legăturile cu cei din jur să mă las călăuzit de toate lucrurile adevărate şi drepte , bune, curate şi plăcute. Iar dacă există vreun motiv de laudă, vreau să mă gândesc la El şi să-L laud…

Doamne, îţi mulţumesc pentru dragostea şi răbdarea ta fără margini
Domnul este îndelung răbdător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate…
El nu face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
Cât de sus sunt cerurile faţă de pământ, atâta este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El..
Cum se îndură un tată de copii Lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Psalmul 103, 8, 10-13

ÎN MÂINILE TALE ÎMI ÎNCREDINŢEZ CLIPELE VIEŢII MELE

În sfârşit ! S-a terminat cu stresul, cu agitaţia, cu oboseala. Abia acum începe viaţa, jubila Mihai, fluturându-şi încântat diploma de absolvire. Prin viaţă înţelegea de fapt să plece în vacanţă, undeva la munte, să colinde două săptămâni, să se caţere, să respire libertate. De la mama a cerut un mic sprijin financiar. Mama a zâmbit şi a adăugat puţin serios: “mi-aş fi dorit ca tatăl tău să mai apuce această zi. Cât de mândru ar fi fost de tine !”
Mihai a încuvinţat :”Stiu dar mai există cineva care o să fie mândru – bunicul. M-am hotărât să-l vizitez la plecarea în vacanţă. E un ocol, însă ştiu că o să se bucure !”
Echipat cu o mulţime de sandwich-uri şi bombardat cu sfaturile bune ale mamei, Mihai a încălecat pe vechea lui motocicletă, salutând plin de bucurie.
Vizita făcută bunicului a fost un succes deplin. Bătrânul s-a bucurat grozav. ”Vreau să-ţi dăruiesc ceva cu totul deosebit”, a început el prevăzător, şi a apucat cu degetele tremurânde ceasul său de aur din buzunarul de la vestă. Aproape cu gingăşie a pus apoi ceasul în mâna mare a băiatului, spunând :”Păstrează-l la loc de cinste, acest ceas a aparţinut şi tatălui meu, în urma mea trebuia să-l primească tatăl tău… sigur că s-ar fi bucurat.”
Mihai şi-a îmbrăţişat bunicul
– “Nu mi-ai fi putut face un cadou mai frumos, îl voi păstra cu cinste şi voi avea mare grijă de el, îţi promit bunicule !”
– “Mai vreau să-ţi dau ceva pentru drum” a adăugat bunicul “este un îndemn care m-a ajutat de foarte multe ori în viaţă: Cine judecă pe un om se poate înşela, cine-l iartă, nu se înşală.” Mihai i-a stâns mâna bunicului : “ Îmi voi aminti mereu de asta, îţi mulţumesc pentru tot. “
Plin de entuziasm Mihai a pornit în ziua următoare la drum, fără să bănuiască ce aventură îl aşteaptă. Ţinta călătoriei era o micuţă cabană într-o localitate de munte. În fiecare dimineaţă când soarele îşi trimitea razele pe pereţii întunecaţi ai stâncilor şi în văile adânci, Mihai părăsea cabana echipat cu ghetele şi rucsacul în spinare. Uneori îşi mai amintea de ceasul bunicului, însă n-a vorbit cu nimrni drspre el. Abia în ultima seară i-a povestit ceva cabanierului. Mai târziu Mihai n-a mai putut spune dacă cineva de la o masă alăturată trăsese cumva cu urechea.
După micul dejun şi-a strâns puţinul bagaj în rucsac, şi l-a pus lejer în spinare îndreptându-se spre motocicletă. În clipa aceea s-a apropiat de el o maşină roşie sport şi o mână ageră a apucat rucsacul şi l-a tras fulgerător. Mihai a căzut. Năucit şi furios s-a ridicat de jos, cum a putut fi atât de neglijent. Şi-a amintit că actele le avea în haina de pe el. Dar banii şi mai ales… inima lui Mihai a început să bată năvalnic. Ceasul bunicului se afla în rucsac. Trebuia să plece cât mai repede în urmărire. Uşor de spus dar greu de făcut, cum putea ajunge o maşină sport ? Conducea cât putea de repede, implorând cerul : “Doamne ajută-mă! Bunicul n-o să mi-o ierte niciodată !” Mihai nu mai ţinea cont nici de viteză, nici de ceea ce se petrecea în jur. Dintr-o dată într-o curbă a văzut maşina poliţiei, pe marginea şoselei un poliţist îi făcea semne energice să oprească , viteza lui era prea mare. Când a oprit nu -i venea să-şi creadă ochilor, lângă maşina poliţiei se afla maşina sport cu tot cu şofer.
Mihai s-a năpustit asupra lui trăgând de jacheta de piele a acestuia şi urlând.: ”Mi-ai furat ceasul, dă-mi-l înapoi !” S-a născut un schimb aprins de cuvinte şi poliţistului i-a fost greu să-i despartă pe ceio doi cocoşi. “Deci pe rând!” le-a strigat păzitorul legii. ”Amândoi aţi depăşit viteza legală, de aceea trebuie să vă.”…., n-a mai putut să continue pentru că Mihai a strigat: ”Trebuie să-l arestaţi pentru că mi-a furat ceasul !”
Celălalt a zâmbit obraznic, a scos ceasul de aur şi a spus: ”Greşeşti, ceasul îmi aparţine!”
Enervat poliţistul a luat corpul delict în mână uitându-se când la unul când la celălalt. Tânărul cu jacheta de piele se sprijinea lejer de maşina lui roşie. Dimpotrivă Mihai era plin de praf în urma căzăturii şi avea o ruptură lungă pe blugii săi spălăciţi. Cine l-ar fi crezut că era proprietarul unui ceas scump de aur?
“Dacă spui că-ţi aparţine trebuie s-o dovedeşti, “spuse zâmbind poliţistul, Mihai a început să transpire “cântă o melodie” a murmurat el , “asta a ghicit!”, a strigat cel din faţa lui, “majoritatea ceasurilor de felul acesta au şi o melodie.” Poliţistul a încruntat fruntea, adăugând :” are dreptate, dacă nu-ţi vine o idee mai bună nu-i pot lua ceasul !” “Stai, strigă Mihai, pot să dovedesc, deschide-ţi capacul ceasului acolo bunica mea a gravat ceva în interior, întrebaţi-l mai întâi pe el ce anume e scris acolo?. Dacă ştie, să păstreze ceasul, dacă ştiu eu aveţi dovada că îmi aparţine!” Poliţistul a întrebat: ”Ce stă scris acolo?” şoferul a ridicat din umeri: “am uitat”, apoi poliţistul a îndreptat privirile spre Mihai, acesta zâmbind a explicat: ”E trecut versetul preferat din Biblie al bunicului meu: “Doamne timpul meu e în mâna Ta.“ Ps. 31,15 poliţistul a deschis capacul ceasului: “e adevărat“, a confirmat el, şi dintr-o dată un zâmbet i-a luminat faţa, iar Mihai şi-a primit ceasul înapoi. În clipa aceea s-a auzit zgomotul unui motor şi tânărul şofer a pornit în mare viteză cu maşina lui sport.
“Nu v-a ajunge departe “, a remarcat omul legii, punând mâna pe telefon “vrei să fac reclamaţie împotriva lui?“ Nu, sunt foarte bucuros că mi-am recăpătat ceasul, de-acum voi avea mai multă grijă de el, în plus bunicul meu are o vorbă “cine judecă pe un om se poate înşela, cine-l iartă nu se înşală niciodată”.
Doamne în Tine mă încred să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta , pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută. Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare…..( fragmente din Psalmul 31)

APLICAŢIE: SĂ-L ÎNGROPĂM PE “NU POT“

Materiale: o foaie de hârtie pentru fiecare participant, un sicriu mic din carton pentru a aduna bileţelele.
Discuţie liberă cu sala: după ce se împart foile fiecare v-a fi îndemnat să scrie lucrurile la care nu poate renunţa, defecte de carcter pe care încă nu le-a biruit şi pe….NU POT
Câteva exemple : – nu pot să fiu punctual la biserică (există întârziaţi desigur)
– nu pot să-l uit pe vecinul care mi-a vorbit urât.
– nu pot să respect reforma sanitară.
– nu pot să vorbesc despre Isus când sunt mulţi oameni în jurul meu.
Cine ar mai dori să dea un exemplu? Adunăm bileţelele în sicriu…. şi acum să discutăm pe marginea subiectului: Ce ne împiedică să ne debarasăm de “NU POT” ?
– lipsa studiului?, lipsa consacrării, lipsa rugăciunii, grijile zilnice ?
Concluzie: Filipeni 4,13 “Pot totul în Hristos care mă întăreşte !”

“ Doamne, fă-mă un canal al păcii Tale
Ca acolo unde este ură să aduc iubire
Unde este îndoială să aduc încredere
Unde este deznădejde să aduc speranţa
Unde este tristeţe să aduc bucuria .”

(Maica Tereza de Calcuta )

…..MULŢUMESC…….

Mulţumesc iubitul meu Isus că mi-ai dăruit
dragostea Ta. O dragoste mai profundă decât cea
cu care m-ar putea iubi un om.

Mulţumesc că dragostea Ta nu încetează
Nicicând. Tu mă iubeşti cu o iubire veşnică.

Mulţumesc că dragostea ta este mai preţioasă,
mai nobilă şi mai importantă decât tot ce pot
avea pe-acest pământ.

Mulţumesc că m-ai salvat şi mi-ai iertat toate păcatele.

Multumesc ca le-ai purtat la cruce
Şi ai platit pentru fiecare în parte.

Multumesc ca Tu vei fi mereu cu mine,
Dupa cum spune Cuvantul Tau.

Multumesc scumpul meu Tata,
Multumesc Doamne Isuse.
Amin!

Ai devenit…

Orice copil sau om matur care Îl iubeste pe Dumnezeu şi pe Fiul Sau, Isus Hristos, ca pe Salvatorul şi Stăpânul suprem al vieţii sale, împlinind voia Sa, are o inima nouă şi o calitate nouă: este lumina lumii. Dumnezeu îl face să fie aşa. El nu mai trăieşte din seminţele moştenite de la Adam (adică sub impulsurile firii sale vechi, păcătoase) ci sub călăuzirea şi puterea de viaţă pe care i-o dă Domnul Hristos. Asta îl face întotdeauna fericit, chiar dacă trece prin necazuri. În jurul sau el răspândeşte lumina: adica e blând, generos, modest, împăciuitor, calm, răbdător, înţelept, voios. Şi ca o încununare el primeşte de la Isus o calitate rară şi valoroasă: statornicia. E statornic în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.
Un soţ rău îşi prigonea soţia credincioasă şi la un moment dat a ameninţat-o ca va pleca de acasă, că nu mai suporta să stea în aşa casă. Soţia i-a raspuns cu blandeţe: “ Şi eu sunt de aceeaşi părere, vin cu tine!” Blândeţea şi ataşamentul ei statornic l-a cucerit şi el a înteles ca nu o poate părăsi şi nici nu o mai poate prigoni.

“Pot totul în Hristos care mă întăreşte!” (Filipeni 4,13)
“Nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine.” (Galateni 2, 20)
“Hristos în voi nădejdea slavei.” (Coloseni 1, 27)

…..si totusi……..!

Tu ai murit pe cruce pentru pacatul meu.
Nu stiai ca eu o sa pacatuiesc din nou?
Ai stiut si totusi ai facut-o!

Tu ma iubesti asa cum sunt.
Nu stiai ca eu te voi dezamagi din nou?
Ai stiut, si totusi m-ai iubit!

Tu ai fost singurul care mi-ai ramas credincios.
Nu stiai ca eu te voi trada?
Ai stiut, si totusi ai fost de partea mea!

Tu ai dat totul pentru mine, pana si viata Ta.
Nu stiai ca eu nu voi putea plati nimic in schimb?
Ai stiut, si totusi ai dat totul!

E ca picatura de roua pe o floare,
Ca zapada pe brazi,
Ca splendoarea campului inverzit.
Este ca raza de soare care rade din cer,
Ca un fluture in zbor, ca o frunza in toamna.
E frumos, e minunat sa fii atat de aproape de slava Ta.

Tu stiai ca nu meritam nici macar
Sa rostim numele Tau,
Si totusi ni-ai facut copii ai Tai!

Citate

“Masura Duhului Sfant pe care o vom primi va fi proportionala cu masura dorintei si credintei pe care o exercitam pentru a o dobandi si cu modul in care folosim lumina si cunostinta ce ne va fi data. Duhul Sfant ne va fi dat potrivit cu puterea noastra de a-L primi si cu capacitatea de a-L impartasi altora.”
HLL, pag. 305-306

“ Nu va rugati pentru o viata fara griji! Rugati-va sa fiti oameni mai puternici. Nu va rugati pentru sarcini egale cu puterile voastre. Rugati-va pentru puteri egale cu sarcinile voastre. Atunci lucrarea voastra nu va fii un miracol, ci voi veti fii un miracol.”
Phillips Broocs

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *