Eu sunt
7 septembrie 2015
Frumosul
8 septembrie 2015
Focul
Focul
F O C U L.docx
27.4 KiB
63 Downloads
Details

F O C U L     S F Â N T

PROGRAM   ORA   TINERETULUI

CUPRINS:

1.    Cântare deschidere 20 IC – Tatăl nostru cel din ceruri
2.    Rugă
3.    Bun venit –
4.    Concurs biblic –
5.    COR + COM – 30/100 Spre Tine-n rugă
6.    Introducere: Închinarea –
7.    Tema I: Privilegiul rugăciunii –
8.    Poezie – Adevărata închinare –
9.    COR + COM – 1/100 Spre slava Ta uniţi
10.    Tema II: Lipsa rugăciunii –
11.    Tema III: Putere în rugăciune –
12.    COR + COM – 31/100 Când mă plec în rugăciune
13.      Poezie – Cui să mă-nchin?
14.      Încheiere: Modelul de rugăciune –
15.      Discuţii + rezultate concurs biblic –
16.      Cântare închidere 38/52 Îţi predau întreaga viaţă
17.      Rugă
18.      Moment de închinare –
19.      Postludiu – ieşire

BUN   VENIT

Vă spunem tuturor un bun venit la acest program al tinerilor. Este plăcut să te întâlneşti într-un loc frumos, călduţ, liniştit. Dar de ce am venit aici? Se dau răspunsuri din sala: întâlnire cu Dumnezeu, părtăşie unii cu alţii, pentru învăţătură, rugăciune şi închinare. Vrem ca acest program să-l închinăm Domnului. Am dori ca atenţia noastră să se îndrepte pentru un timp asupra calităţii  închinării pe care o aducem individual şi în grup lui Dumnezeu.
Biserica noastră îşi are rădăcinile şi viaţa în textul din Apocalipsa 14:6.7, unde închinarea are un rol important. Ştie cineva să spună pe de rost aceste versete? Suntem chemaţi să aducem închinare lui Dumnezeu şi noi înşine trebuie să chemăm pe cei din jur la închinare.
Cred că fiecare dintre noi am venit aici pentru a aduce închinare Mântuitorului şi dorim ca El să primească închinarea fiecăruia, iar la încheiere să putem pleca din acest loc cu un simţământ al prezenţei binecuvântării în sufletul nostru.
CONCUR

Pentru început vom desfăşura un mic concurs biblic, aşa că fiecare v-a primi (un creion şi) o bucată de hârtie.
Câştigătorul v-a fi cel care poate scrie în 5 minute pe două coloane cele mai multe ocazii de închinare primite, respectiv neprimite de Dumnezeu, găsite în raportul biblic.
Nu este necesară decât scrierea unor nume (de exemplu închinarea lui Abel/Cain). Bineînţeles, că nu se acceptă folosirea Scripturii.

Juriul poate acorda premii pe trei segmente:

–    pentru cele mai multe închinări primite
–    pentru cele mai multe închinări neprimite
–    pentru totalul celor două

INTRODUCERE   –   ÎNCHINAREA
Primul aspect fundamental, închinarea adusă lui Dumnezeu, rezultă dintr-un sentiment conştient al prezentei lui Dumnezeu. Când îmi dau seama de măreţia lui Dumnezeu, răspund în mod firesc cu o profunda închinare lăuntrică adusă Lui.
Într-o zi urmăream un ţânţar care zbura în jur. M-a mirat ca era atât de mic şi totuşi atât complicat alcătuit. El putea să sfideze legile gravitaţiei, suspendându-se singur în aer iar după aceea să se deplaseze cu atâta repeziciune în jur. „Dumnezeu este atât de înţelept!” mi-am spus eu.
Închinarea adusă geniului creator al lui Dumnezeu este o forma de rugăciune. Înseamnă aceea conştientizare a ceea ce El este şi înseamnă închinare adusă Lui pentru ceea ce a făcut. Atunci când recunosc înţelepciunea, puterea şi bunătatea lui Dumnezeu nu pot decât să mă închin Lui pentru ele. Recunoştinţa şi lauda se ridică spontan atunci când devin conştient de prezenta lui Dumnezeu din jurul meu prin creaţie. Creştinii se angajează în mod constant în această formă de comuniune şi rugăciune. Câteodată îi dăm glas iar de cele mai multe ori, nu. Este pur şi simplu un sentiment copleşitor din interiorul inimilor noastre care apare atunci când Dumnezeu ni se descoperă singur într-o mulţime de feluri. Ne închinam Lui şi avem părtăşie cu El recunoscând dragostea şi Său.

TEMA   I   –  PRIVILEGIUL   RUGĂCIUNII
Orice om se angajează mai devreme sau mai târziu în rugăciune. Astfel într-o măsura mai mică sau mai mare cu toţii suntem familiarizaţi cu rugăciunea.
Rugăciunea este unul dintre cele mai mari privilegii pe care Dumnezeu le-a oferit omului. Faptul care mă incintă este că pot veni în prezenţa lui Dumnezeu, Creatorul acestui univers şi că pot vorbi cu El. Iar ceea ce este şi mai minunat este că, întotdeauna El mă ascultă!
De asemenea, sunt uimit că Dumnezeu mi-a dat privilegiul de a vorbi cu El oricând. Nu trebuie să-mi fac din timp un plan sau să-mi aranjez o întâlnire. Pot să vin la orice oră, pentru orice nevoie şi să-mi deschid inima înaintea Lui. Iar Dumnezeu nu numai că ascultă dar şi a promis să mă ajute! A promis să mă călăuzească şi să se îngrijească de fiecare nevoie a mea.
Îmi imaginez că unul dintre cele mai mari mistere printre îngerii din ceruri este că omului i-a putut fi oferit acest glorios privilegiu al rugăciunii şi că totuşi profita atât de puţin de el şi că îl tratează într-un mod atât de straniu. Mulţi oameni tratează rugăciunea ca fiind o faptă religioasă pe care ei trebuie să o ducă la îndeplinire. După ce s-au rugat pentru o vreme aşteaptă o insignă de merit pentru fapta lor. „La urma urmei mă rog de un ceas” îşi spun ei ca şi cum cineva ar trebui răsplătit că a stat de vorbă cu Dumnezeu!
Tot aşa, mulţi oameni se hotărăsc să se roage o oră pe zi fiindcă li se pare că este onorabil să o facă. Îşi încep ora de rugăciune prin a aduce înaintea lui Dumnezeu aproape orice cerere imaginabilă. După ce au trecut zece minute şi au epuizat lucrurile pe care să le spună, o iau de la capăt parcurgând astfel lista de mai multe ori. În final atunci când a trecut ora, ei se simt bine. „Slavă Domnului! Am petrecut o oră întreagă rugându-mă”. Astfel ei procedează aşa convinşi că şi-au făcut datoria şi şi-au îndeplinit obligaţia lor. Rugăciunea nu ar trebui niciodată să fie făcută după ceas şi niciodată nu ar trebui privită ca fiind o obligaţie, un efort solicitat sau o datorie. Ţine-ţi minte: lungimea rugăciunii voastre nu este deloc importantă. Deseori nici măcar nu este îndeajuns timp pentru rugăciuni lungi. De exemplu, să zicem că maşina dumneavoastră s-a oprit pe şinele de cale ferată şi că trenul se îndreaptă în direcţia dumneavoastră. Dacă e nevoie de o lungă rugăciune pentru a vă scăpa, atunci aţi încurcat-o! ne-a avertizat că atunci „când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe (din engleza, ‘să nu folosiţi repetări deşarte de cuvinte’, n.tr.), cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” (Matei 6:7). Atunci când vă rugaţi îi vorbiţi Tatălui de fapt, şi ar trebui să-i vorbiţi cugetat sau cu chibzuinţa. Nu repetaţi aceleaşi cuvinte la infinit. Nu vă vor duce nicăieri.
ADEVĂRATA   ÎNCHINARE

Dacă-ai plecat spre Canaan
Şi drumul prin pustie
Îţi pare lung şi dureros
Să fii cu-atât mai credincios
Închină-te lui Dumnezeu
Şi din cereasca-i bogăţie
El mana păcii va trimite

În urma ta, poate Egiptul
Ţi-oferă pâine din belşug
Dar este pâine blestemată
Să n-o doreşti, să fugi de ea
Iar dacă Faraon îţi lasă
Şi tron şi sceptru-mpărătesc
Să nu primeşti, să fugi departe
El e un om ce-aşteaptă-o moarte
Iar zeii lui nu simt nimic
Să nu te-nchini naintea lor
Lui Dumnezeu să te închini

Poate e şi azi vreun Aaron
Ce-acum când aştepţi pe Domnul
Mai strânge aur ca să toarne
Un chip la fel de idolatru
Să nu te-nchini naintea lui
Căci precum Moise de pe munte
A coborât cu sfânta Lege
La fel curând veni-va Domnul
Cu slava Sa din înălţimi
Tu numai Lui să te închin

Sau poate pe câmpia vieţii
La fel ca-n vremuri de-altă dată
Înfăţişarea omenească
Şi azi se cere adorată
Şi poate vei simţi cuptorul
Încins cum n-a mai fost de fel
Rămâi cum au rămas cei trei
Închină-te şi tu ca ei
Lui Dumnezeu

Un nou Caiafa poate astăzi
Ţi-oferă şi şie arginţi
Ca-n schimbul lor să dai pe Domnul
Să vinzi pe-aproapele, să minţi
Sinedriul mai urlă poate
La fel ca-n vremuri de demult
Să nu-ţi faci din arginţi un idol
Şi nici din cărturari vreun zeu
Există-o singură-nchinare
Închină-te lui Dumnezeu

Un chip şi o icoană fiarei
Satan curând va înălţa
De te închini ei, un semn primi-vei
Pe frunte şi pe mâna ta
Dar dacă vei păstra Sabatul
Vei fi de Domnul sigilat
Şi pus deoparte pentru ceruri
Mărgăritar răscumpărat

Să nu te-nchini nici ţie însuţi
Priceperii c crezi c-o ai
Căci eşti ţărână şi ţărânii
Tributul şi tu o să-l dai
Cu litere de foc porunca
s-o porţi cu tine tot mereu
există-o singură-nchinare
ÎNCHINĂ-TE LUI DUMNEZEU! Benone Burtescu,Poezii,pg.100

TEMA  II   –   LIPSA RUGĂCIUNII
Gândiţi-vă cât de jignitor i se pare lui Dumnezeu când nu ne rugăm. Dumnezeu este Creatorul universului: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). Cel care a creat acest vast univers ne-a oferit invitaţia de a veni şi de a-i vorbi şi de a avea părtăşie cu El. El ne-a invitat să pătrundem în prezenţa Lui şi să-i împărtăşim orice probleme sau nevoi avem. Şi totuşi de atât de multe ori noi ignorăm această invitaţie. Închipuiţi-vă că poşta de mâine vă va aduce o scrisoare sigilată cu pecetea multicoloră a Preşedintelui Statelor Unite. Deschizând scrisoarea daţi peste o invitaţie oficială la Casa Albă, invitaţie care vă mai informează că toate cheltuielile au fost acoperite. Ce veţi face? O veţi arunca-o deoparte? Nu. Fiindcă indiferent că sunteţi de acord cu el sau nu, Preşedintele este o persoană importantă. Atunci nu veţi răspunde invitaţiei? Ba o veţi face-o. La urma urmei chiar dacă mama-soacră v-ar fi invitat să o vizitaţi i-aţi fi răspuns invitaţiei! Dacă răspundeţi cu bunăvoinţa la invitaţia unui om, atunci gândiţi-vă la jignirea care este adusă, când Dumnezeu cel care ne-a invitat să venim şi să avem părtăşie cu El, este refuzat.
Eu cred că datorita lipsei noastre de rugăciune noi am văzut numai o mică fărâmă din ceea ce Dumnezeu a dorit să facă. Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm. De aceea, a nu te ruga înseamnă un act de nesupunere împotriva lui Dumnezeu. spune să vă „rugaţi fără încetare” (1 Tes.5:17), ş că „trebuie să vă rugaţi necurmat, şi să nu vă lăsaţi” (Luca 18:1). De asemenea, noi trebuie să ne rugăm unii pentru alţii. Scriptura spune, „rugaţi-vă unii pentru alţii” (Iacov 5:16) şi „purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel legea lui Hristos” (Galateni 6:2).

TEMA   III   –   PUTERE   ÎN   RUGĂCIUNE

Puterea unui credincios este întotdeauna înrudită cu credinţa lui în Dumnezeu. Isus a spus că, „despărţiţi de Mine (fără Mine, engl.) nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Din nefericire, nu întotdeauna cred lucrul acesta. De fapt, adesea se pare că, este tocmai opusul. Insist cu încăpăţinare că trebuie să existe ceva bun pe care să-l fac despărţit de Isus. Întotdeauna caut în mine însumi o însuşire recompensatoare sau vreo trăsătura pentru care Dumnezeu să mă iubească, fiindcă se pare că sunt incurabil de neprihănit de sine. „E-n regulă, Doamne, o să fac eu asta. Tu nu trebuie să mă ajuţi de data asta”. După aceea, când greşesc Isus îmi reaminteşte că „fără El, nu pot să fac nimic”. Am dovedit adevărul acestei afirmaţii de nenumărate ori în viaţa mea. Independent de Hristos, nu pot să fac nimic, fiindcă sunt slab şi neajutorat. De partea cealaltă, am descoperit un alt adevăr minunat, unul pe care Pavel de asemenea l-a descoperit: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filip.4:13). Despărţit de El sunt total neajutorat şi nu am nici o putere. Prin Hristos am puterea să fac faţă oricărei situaţii şi să biruiesc orice dificultate. În mine însumi sunt slab, dar în El sunt puternic.
Unii oameni sunt puternici în ei înşişi. Se încred în propriile lor aptitudini iar după aceea se desfată în independenţă şi puterea lor. Totuşi nu contează cât de puternic se crede cineva fiindcă va veni o zi în care îşi va epuiza toate resursele proprii şi în final va mărturisi că: „Nu pot s-o fac! Nu pot să mai continui!” Atunci când omul care a învăţat să se încreadă doar în el însuşi ajunge la aceea zi a socotelii, aceea va fi o dezastruoasă şi tragică zi. Dar pentru omul care a învăţat să se încreadă în Domnul, aceea zi nu va mai fi diferită de altele, fiindcă el s-a deprins să-i dea Domnului fiecare zi. Omul încăpăţânat care se bizuie pe sine şi pe propriile puteri va cădea în cele din urmă. Însă omul care a învăţat să se încreadă în Domnul pentru puterea lui, nu va cădea niciodată. Atâta vreme cât depind de mine şi de propriile mele resurse trebuie să recunosc limitele omeneşti. Dar dacă mă încred în Dumnezeu şi în resursele Lui, atunci am infinitele Sale capacităţi la dispoziţia mea. Nu pot niciodată face faţă unei situaţii care să fie prea mare pentru Dumnezeu şi pentru mine. Nu există nici un obstacol atât de mare încât Dumnezeu să nu-l poată birui pentru mine. Nu există nici un vrăjmaş atât de puternic încât împreună cu Dumnezeu să nu-l pot învinge. În orice mulţime de oameni, eu avându-l pe Dumnezeu alături reprezint majoritatea! Dacă Dumnezeu este pentru mine, cine poate fi împotriva mea? (Romani 8:31). Învaţă să depinzi de Dumnezeu pentru resursele şi puterea ta. Dumnezeu este sursa noastră de putere, însă rugăciunea este canalul prin care El ne dă puterea Lui.

CUI    SĂ   MĂ  –  NCHIN?

Atâtea lucruri vin şi trec
În faţa căror să mă plec?
Atâtea lucruri trec şi vin
În faţa căror să mă-nchin?

De glasuri totul e tumult
Pe care oare să-l ascult?
În juru-mi de s-ar linişti
Ce vorbe-aş mai putea rosti?

Care-ncotro cărări se duc
Pe ce cărare să apuc?
Din ce-nţeleg şi nu-nţeleg
Ce rost ar trebui s-aleg?

Ocean de-atâtea întrebări
Cât valurile scaldă zări
În sus şi-n jos, de-a lung, de-a lat
Să tot întrebi, să fi-ntrebat

Dar unde este-acel răspuns
Ce poate fi îndeajuns
Oricărei vieţi, oricărui ins
Se-ascunde oare într-adins?

Ba nu. Când la răscruci de vremi
Minuni de cer în suflet chemi
Răspunsul rugii va veni
Din sfânt izvor de veşnicii

Va fi un Nume, un cuvânt
Ce umple ceruri şi pământ
Din lacrimi multe câte-au fost
Va limpezi al vieţii rost

Va fi un Nume, un prinos
A tot ce poate fi frumos
Din Betleem spre noi venind
Şi de pe cruce răsărind

Atâtea lucruri vin şi trec
Dar nu am cărui să mă plec
Atâtea lucruri trec şi vin
Dar nu am cărui să mă-nchin

Căci un Nume ce îl port
În pământescu-acesta cort
Mă cheamă, nu pot să m-ascund
Mă-ntreabă, cum să nu-i răspund?

Cântat în marile lumini
De fără număr heruvimi
Şi-n taina şoaptei mele spus
Mă plec, mă-nchin, este Isus.

Benone Burtescu, Poezii, pag. 70

ÎNCHEIERE   –   MODELUL DE RUGĂCIUNE

Isus ne-a oferit un model fundamental de rugăciune. „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri…” (Matei 6:9). Dintr-o data acest model dezvăluie o relaţie dintre cel care o rosteşte şi Dumnezeu. Care este relaţia dumneavoastră cu Dumnezeu? „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3:1). Gândiţi-vă numai la asta! Am fost numiţi copii ai lui Dumnezeu. Aşadar pot acum să vin la El şi să-i spun, „Tată!”
Însă numai prin Isus Hristos noi putem să fim copii. Aceia în afara lui Isus Hristos au o relaţie distantă cu Atotputernicul si Eternul Dumnezeu. Dar prin Isus Hristos voi aţi pătruns într-o relaţie intimă. Voi puteţi spune: „Tatăl nostru care eşti în ceruri”. Ioan a spus ca „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Isus îşi continuă rugăciunea Sa model cu laudă şi închinare. „Sfinţească-se Numele Tău” (Mat.6:9). Închinarea este o importanta parte a rugăciunii. „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui!” (Psalmul 100:4) Prea de multe ori noi dăm buzna acolo şi ne glăsuim cererile noastre. Pentru o mai deplină viaţă de rugăciune lăudaţi-L măcar o vreme, iar după aceea prezentaţi-vă cererile.
Primele doua cereri din rugăciunea model a lui Isus sunt sub forma de mijlocire. „Vie Împărăţia ta; facă-se voia Ta” (Matei 6:10). Isus a spus să, „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste [celelalte] lucruri [pentru care voi vă rugaţi] vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Atât de multe ori oamenii caută fericirea cu orice preţ. Însă fericirea nu poate fi niciodată găsită cu orice preţ. Fericirea poate fi găsita numai ca rezultat al unei relaţii personale cu Dumnezeu, iar daca ai o relaţie bună cu Dumnezeu atunci vei fi foarte fericit! Astfel, în rugăciune, căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate celelalte lucruri va vor fi date pe deasupra. Ele vor fi produsul secundar al unei potrivite perspective a vieţii: „Vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta”. Puneţi acestea în capul listei dumneavoastră şi veţi descoperi că Dumnezeu se va îngriji de toate celelalte lucruri care v-au pricinuit necazuri şi pe care nu aţi reuşit să le realizaţi. Puteţi veni la Dumnezeu şi să daţi glas nevoilor şi cererilor voastre. Puteţi să vă deschideţi inima Lui şi să-i dezvăluiţi cele mai lăuntrice secrete ale sufletului. Puteţi avea momente atât de binecuvântate vorbindu-i Tatălui, având ajutorul, tăria şi călăuzirea Lui. Ce privilegiu este de a te ruga! Fie că Dumnezeu să vă ajute să descoperiţi deplina şi minunata experienţă a rugăciunii, nu ca o muncă, ca o sarcină, sau ca o povară şi nici ca o obligaţie, ci ca cel mai încântător privilegiu din lume!
DISCUŢII

Principiile  închinării

–    Închinarea este un act de comunicare
–    Închinarea reactualizează Evanghelia
–    Închinarea sărbătoreşte pe Domnul Hristos
–    În închinare, Dumnezeu vorbeşte şi acţionează
–    Închinarea este un mod de viaţă, întreaga viaţă este închinare
–    În închinare, răspundem lui Dumnezeu şi semenilor

Închinare  degenerată

–    dominată de vorbitor
–    omul este adus în centrul atenţiei
–    închinătorii devin spectatori
–    respectarea tradiţiei este prioritară
–    asemenea altor activităţi seculare
–    fără efect – închinătorii rămân neschimbaţi

Întrebări  pentru  discuţii:

1.    Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească închinarea noastră publică pentru a fi primită de Dumnezeu ?
2.    Cum priveşte Dumnezeu spre cei care îi aduc o închinare care nu îndeplineşte condiţiile găsite de noi ?
3.    Cum trebuie să privim noi spre cei ce nu practică o închinare acceptată de Dumnezeu, şi ce obligaţii avem faţă de ei ?
4.    Care sunt îmbunătăţirile pe care ai dori ca biserica ta să le aducă modului de închinare în public ?
5.    Ce beneficii a adus săptămâna de rugăciune pentru dumneavoastră ?

Religia nu trebuie restrânsă la forme şi ceremonii exterioare. Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care conduce la Dumnezeu. Pentru a-I sluji cu adevărat trebuie să fim născuţi din spiritul Divin… Aceasta este adevărata închinare. Este roada lucrării Duhului Sfânt.                                                                               (E.White)

Pentru ca cele mai multe închinări să fie primite, întâlnirile noastre trebuie făcute profund interesante. Ele trebuie să fie pătrunse de însăşi atmosfera cerului… Acesta este închinarea primită de Dumnezeu. Slujirea Sa trebuie făcută să fie interesantă şi nu trebuie îngăduit ca ea să degenereze într-o formă searbădă.                         (E. White)

MOMENT   DE  ÎNCHINARE

Pentru că:

•    Închinarea nu se încheie cu ultima rugăciune
•    Închinarea stabileşte modul în care trăim zilnic
•    Închinarea ne împuterniceşte să iubim şi să slujim pe Dumnezeu în familiile noastre, la lucru şi în toate relaţiile noastre

Vă oferim un timp pentru închinare personală aici în biserică. În continuare, vom avea un timp special în care fiecare dintre noi să-şi îndrepte gândul şi inima către Dumnezeu. Se v-a interpreta o melodie adecvată pentru a crea atmosfera în care singurul pe care Îl aud este El, Dumnezeu. După acest timp, când muzica se v-a auzi mai tare vom elibera sala în linişte.

ÎNCHINAREA
Program ora tineretului
Deva, 10 ianuarie 2004

Principiile închinării

–    Închinarea este un act de comunicare
–    Închinarea reactualizează Evanghelia
–    Închinarea sărbătoreşte pe Domnul Hristos
–    În închinare, Dumnezeu vorbeşte şi acţionează
–    Închinarea este un mod de viaţă, întreaga viaţă este închinare
–    În închinare, răspundem lui Dumnezeu şi semenilor

Închinare degenerată

–    dominată de vorbitor
–    omul este adus în centrul atenţiei
–    închinătorii devin spectatori
–    respectarea tradiţiei este prioritară
–    asemenea altor activităţi seculare
–    fără efect – închinătorii rămân neschimbaţi

Întrebări pentru discuţii:

1.    Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească închinarea noastră publică pentru a fi primită de Dumnezeu ?
2.    Cum priveşte Dumnezeu spre cei care îi aduc o închinare care nu îndeplineşte condiţiile găsite de noi ?
3.    Cum trebuie să privim noi spre cei ce nu practică o închinare acceptată de Dumnezeu, şi ce obligaţii avem faţă de ei ?
4.    Care sunt îmbunătăţirile pe care ai dori ca biserica ta să le aducă modului de închinare în public ?
S E C E T A

Ne roade inima o surdă aşteptare,
ceva sau cineva lipseşte.
Am curăţit de idoli drumul mare
şi-am hotărât să fie zilnic sărbătoare,
dar golul spiritului creşte.

Zidim de-o veşnicie ruinate ziduri,
cu dreapta tot mai obosită
şi-n urmă, mâna stângă naşte viduri…
Se sapă-n feţe amăgire printre riduri
şi-o sete-adânc nepotolită.

Am dărâmat pe vechiul Baal, pe Astartee,
Dar inima-i păgână.
Evlavioşi, rămânem mai departe
cu-acele stranii înălţimi şi chipuri sparte,
păcate ce se-ngână.

Cu gândul dus în lumea lui adevărată,
răbdând porunci şi cicăleală;
Sfinţim îngăduinţa vinovată,
Ne ţinem legea, negreşit, pentru răsplată
Şi-aproape că sperăm tocmeală.

Ar trebui să curgă spre biserici
râu de genunchi smeriţi şi şoapte.
Să se trezească-n miezul nopţii clerici.
Din Orientul larg până-n Americi
să nu mai fie noapte !
Florin Lăiu
ÎNCHINARE

Doar unul singur merită-nchinare
Şi-Acesta este numai Dumnezeu,
Reţin acest aspect din contemplare
Şi folosesc un nume, Mardoheu.

Un argument din multe argumente
Care rămân pe un teren de viaţă,
Căci închinarea este o prefaţă
La tot ce mişcă-n acţiuni prezente.

Pe poarta vieţii ies şi intră multe
Care pretind ataşament, relaţii,
Cu veşnice urmări şi implicaţii
În faţa porţii largi sau porţii strâmte.

Dar neplecat şi hotărât în sine
Rămâne memorabil Mardoheu,
El ştie doar atât, să nu se-nchine,
Cu preţul vieţii sale de iudeu.

Vin slujitorii vremii să-l poftească,
Iată Haman, închină-te acum,
E dregătoru-mpărăţiei noastre
Şi e poruncă să te pleci oricum.

Pretenţii de-nchinare se ridică
Sub forme noi şi astăzi, în prezent.
Şi de se pleacă gândul se câştigă
În mâna celui rău un argument.

La porţi de timp Biserica Adventă
Stă mărturie pentru Dumnezeu
Clădind în lumea aceasta violentă
Întocmai ca şi dreptul Mardoheu.

Căci Unul singur merită-nchinare
Şi acesta este numai El, Hristos,
Doar El în viaţă are căutare
Spre-un viitor mai demn şi glorios.

George Uba

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *