ANUL COMPASIUNII
Trimestrul II
EXPERIMENTÂND COMPASIUNEA
LUI DUMNEZEU
Moto: să arătăm dragostea lui Dumnezeu lăsând-o să se reverse natural către alţii
Compasiune: dicţionarele definesc compasiunea ca fiind „simţământul sau capacitatea da a împărtăşi interesele celuilalt” ori „sentimentul de simpatie (împreună-simţire) pentru cineva care este suferind, nefericit sau în necaz”.
„De-a lungul timpului Dumnezeu Şi-a spus cuvântul privitor la Planul Mântuirii. Chiar dacă profeţii au încercat să transmită adevărul aşa cum l-au auzit, totuşi comunicarea cerului a fost afectată de slăbiciunile, emoţiile şi interpretările omeneşti. Apoi, într-o zi, vorbele au încetat. Şi a venit un Om, Omul perfect, care a dorit să arate în termeni neîndoielnici ce încercase Dumnezeu de fapt să ne spună. Viaţa lui Isus a fost adierea unei predici trăite, evanghelia oferită în formă inocentă, lipsită de interpretări omeneşti. Astăzi Isus te invită pe tine şi grupul tău de tineri să vă aşezaţi în locul Său, demonstrând toată gingăşia cerului faţă de oameni.” (Starter Kit for 2003 Year of Compassion pag. 9 – traducere aproximativă)
Programul întâlnirilor de tineret ale acestui trimestru este conceput asemenea unei vizite medicale în cabinetele anatomiei compasiunii. În fiecare din ele vom fi confruntaţi cu standardul maxim al percepţiei compătimirii, aşa cum se propagă prin filtrul analizatorilor Domnului Isus. Vom încerca experienţa privirii prin ochii lui Isus, mângâierii cu mâinile Sale, ascultării cu urechi sfinţite, precum şi dorinţa de a vorbi cu glas divin, de a păşi pe urmele Sale şi de a simţi cu inima lui Dumnezeu. Pentru ca astfel, compasiunea pe care El ne-a arătat-o să înceapă să pulseze liber şi în noi. Aceasta înseamnă, tehnic dar semnificativ, compasiune prin anastomoză şi este deviza pe care o propunem pentru trimestrul în curs. (anastomoză = comunicaţie naturală sau artificială între două vase sanguine, între două organe cavitare; trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la altul). Asemenea experienţă poate deveni pentru mulţi o poartă spre înţelepciune sau poate chiar o poartă spre cer.
Trim II – Luna 1
Tema 1. LENTILE DE CONTACT (Ochii compasiunii)
Reporter de serviciu (exerciţii de spart gheaţa) – 10 minute
Instructorul anunţă tema săptămânii încadrând-o in subiectul lunii şi genericul trimestrului. Se va accentua scopul acestui curriculum trimestrial, anume sensibilizarea tinerilor pentru dezvoltarea capacităţii personale de percepţie şi transmitere a compasiunii. Nu vom intra în partea evanghelistică, misiunea prin compasiune, urmând să devină ideea călăuzitoare a unor teme ulterioare. Primul analizator al anatomiei compasiunii pe care îl vom supune atenţiei va fi cel vizual. Pentru că: „doar atunci când vom începe cu adevărat să vedem suferinţele lumii la fel ca Isus vom putea să ne părăsim locurile din linia secundă şi vom avea compasiune.” (Carring is not a spectator sport)
Să ne cunoaştem mai bine (interviul săptămânii).
Căutaţi o persoană cu dificultăţi evidente de vedere şi asiguraţi-va, în prealabil, că nu-i va fi greu să vorbească tinerilor despre handicapul pe care îl are. Întrebări pentru invitat:
Cântec: Se va cânta unul din imnurile preferate ale invitatului.
Din Scriptură: Privind prin ochii lui Isus
Ajutor pentru instructor:
Instructorul aminteşte contextul istorisirii: Isus se află împreună cu ucenicii la Ierusalim într-o zi de sărbătoare – este şi Sabat dar, spun comentatorii, probabil şi ziua Dedicării. De ce în oraşul supraaglomerat privirea lui Isus se opreşte asupra unui om în nevoi?
Noi vedem ceea ce este important pentru noi să vedem. Concentrarea atenţiei noastre este determinată de ce este în inima noastră. Dar, dincolo de generozitatea ofertei Ierusalimului în sărbătoare, Isus vede un om orb din naştere. El nu este un vizitator obişnuit. Ochii şi urechile Sale, mintea şi inima Lui nu sunt cele ale unui turist atras de strălucirea şi de farmecul oraşului. Isus se detaşează de restul mulţimii pentru că ochii lui sunt plini de compasiune.
Se împart tinerii în patru grupe, corespunzător categoriilor de persoane care au avut ocazia să-l vadă pe tânărul orb din naştere, aşa cum reiese din Ioan 9: ucenicii (v.2), vecinii (v.8-13), fariseii (v.13-16), şi părinţii (v.18-23). Se cere fiecărui grup să analizeze versetele încredinţate şi să descopere motivul din cauza căruia fiecare categorie nu a reuşit să vadă ca Isus.
Ajutor pentru instructor:
Toate acestea ne împiedică să vedem ca Isus.
Rugăciune
Acest moment devoţional a fost inspirat din articolul “Privind prin ochii lui Isus” apărut în numărul 1 din 1998 al revistei Dialog, ediţia în limba engleză.
Atelier: Harta compasiunii
Materiale necesare: o coală mare de hârtie sau carton, marker, coli de scris format A4- câte una pentru fiecare participant.
Fără a ţine cont de detalii sau de rafinament artistic, trasaţi pe coala de carton conturul oraşului în care se află biserica pe care o frecventaţi. Cereţi tinerilor să se gândească la „un prieten aflat în nevoi” şi să scrie în interiorul hărţii, în locul corespunzător zonei lui de domiciliu, numele şi nevoia pe care o are. Odată harta completă, invitaţi tinerii să o copieze pe coli A4. Copia va fi luată acasă, urmând să devină lista de rugăciune a tinerilor. Originalul se va păstra la comunitate şi ori de câte ori se va afla despre un răspuns la rugăciune în dreptul vreunei persoane de pe listă, numele respectiv va fi încercuit. Exerciţiul continua până când în jurul fiecărui nume va exista cel puţin un cerc. După ce şi ultima experienţă a fost evidenţiată (perioada se poate întinde pe parcursul mai multor luni), organizaţi Agapa Compasiunii unde să fie invitaţi cei pentru care v-aţi rugat. E posibil ca momentul acesta să se grefeze perfect pe tema întâlnirilor de atunci.
Ilustraţie: Aşa au apărut denominaţiunile
Se povesteşte că, într-o zi, doi orbi ce fuseseră vindecaţi de Isus s-au întâlnit şi au fost foarte încântaţi. Au început să vorbească despre minunea de a putea vedea culoarea florilor, dansul fluturilor, splendoarea răsăritului de soare, feţele copiilor şi ale nepoţilor. Au vorbit, de asemenea despre măreţia de a-I vedea faţa lui Isus. Au petrecut un timp preţios împreună, cu zâmbet şi bucurie, până când unul dintre ei a zis: „Îţi mai aminteşti cum Isus a luat pământ, a scuipat pe el şi ne-a uns ochii cu tină?” Tovarăşul său a privit foarte mirat, răspunzând: „Din câte-mi amintesc, mie mi-a spus doar să-mi recapăt vederea şi am reuşit să văd. Asta a fost tot.” Primul a replicat: „Stai o clipă! Chiar te rog să stai pe loc! Vrei să spui că Isus nu a folosit nici un pic de tină?” „Nu.” „Nici măcar nu ţi-a spus să mergi să te speli în scăldătoarea Siloamului?” „Sigur că nu – cine a mai auzit de un lucru atât de ridicol? Tină în ochi, auzi!” „Bine”, a răspuns primul, „dacă nu ţi-a pus tină în ochi şi dacă nu te-ai scăldat în Siloam, atunci eşti tot orb, ai auzit? Pentru că asta este metoda prin care Isus m-a vindecat pe mine; acesta e, de fapt, felul în care Isus procedează cu orbii.” Al doilea om s-a înfuriat şi a început să strige: „Tină, tină, tină! Cine a mai auzit una ca asta? E lucrul cel mai ciudat pe care îl aflu. Cred că ţi-a mai rămas încă tină în ochi! Tu eşti orbul, nu eu.”
Au intrat într-o mare dispută. Relaţia lor s-a destrămat pe loc şi chiar atunci au format cele dintâi două denominaţiuni – Tiniţii şi Antitiniţii. De atunci, desigur, biserica se luptă şi se dezbină pentru probleme, nu cu mult mai semnificative decât aceasta.
Tema 2. ATELĂ PENTRU MÂINI OBOSITE (Mâinile compasiunii)
Cântec:
Pseudocronicari: (exerciţiu de spart gheaţa)
Scrieţi pe bileţele de hârtie următorul enunţ: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10, p.p.) Oferă câte un bileţel fiecărui participant, apoi cere-le să înlocuiască partea de final a enunţului „ fă cu toată puterea ta” cu o altă expresie, potrivit unei situaţii prin care tocmai a trecut sau prin care trebuie să treacă. (Ex.: fă cu pricepere) În final se adună bileţelele şi se citeşte „ediţia revizuită şi adăugită” a enunţului ce va cuprinde toate formulările tinerilor.
Citat:
„Simpatiile gingaşe ale Salvatorului nostru au fost oferite omenirii suferinde şi căzute. Dacă vreţi să fiţi urmaşii Lui, trebuie să cultivaţi compasiune şi simpatie. Indiferenţa faţă de durerile omeneşti trebuie să fie înlocuită de un interes viu faţă de suferinţele altora. Văduvele, orfanii, bolnavii şi muribunzii vor avea întotdeauna nevoie de ajutor. Aici este o oportunitate de a proclama Evanghelia – de a-L înălţa pe Isus, speranţa şi mângâierea tuturor oamenilor”. (E. White: Counsel on Health, p. 501)
Invitat:
De data aceasta invitatul întâlnirii nu va fi o persoană din afara grupului de tineri ci chiar unul dintre ei. Este timpul să ne amintim despre domeniile de slujire pe care ni le-am ales în urma parcurgerii caietului de lucru 20+. Credem că a fost suficient timp pentru ca cei mai curajoşi să se apuce de treaba. Prin urmare, i se va cere unui tânăr, care a început activitatea într-un astfel de domeniu, să prezinte:
– modul în care a început
– satisfacţiile pe care le are
– planurile de viitor
Este de preferat ca tânărul respectiv să fie anunţat dinainte cu privire la intenţia de a fi intervievat.
Din nou cântec: la alegerea invitatului.
Din Scriptură: (devoţional)
Materiale: instructorul pregăteşte din timp bileţele cu întrebările de mai jos
Luca 5:12-13. Se citesc cele două versete. Se împart tinerii în trei grupe, fiecare trimiţând un reprezentant să tragă un bilet pe care va fi trecută una din întrebările:
Ajutor pentru instructor (la ultima întrebare):
Se analizează întrebarea timp de cinci minute în grup, după care se oferă răspunsul în public.
Pentru cei care vor să studieze mai mult: Citiţi Fapte 3:1-7 (Vindecarea de la Poarta Frumoasă a Templului). Între pasajul acesta şi cel anterior există o asemănare remarcabilă. (Cereţi tinerilor să o descopere). Este gestul tranzitoriu al mâinii care atinge omul în procesul vindecării; de la starea de boală la cea de om sănătos. Este lecţia pe care o avem de învăţat ca biserică.
Întrebare: În ce fel poate biserica să-şi întindă mâna în perioada de tranziţie a celor păcătoşi spre o viaţă de credinţă?
Cântec + Rugăciune
Atelier:
Materiale necesare: harta compasiunii, coli A4 şi instrumente de scris pentru fiecare
participant, plicuri şi timbre poştale.
Timp de un sfert de oră, tinerii vor fi încurajaţi să se implice în ceea ce se cheamă „campania de trimitere a scrisorilor”. Grupul ţintă spre care vor fi expediate scrisorile va fi reprezentat de „prietenii în nevoi” din interiorul hărţii compasiunii. Sugeraţi tinerilor ca în scrisoare:
Acesta reprezintă încă un pas în direcţia apropierii de cei cu care va trebui să vă întâlniţi la „Agapa Compasiunii”. Dacă unii nu cunosc adresele destinatarilor, încredinţaţi-vă că îşi vor îndeplini totuşi sarcina până la capăt.
Ilustraţie: Mâinile în rugăciune ale lui Albrecht Durer
În secolul XV, într-un sătuc de lângă Nuremberg, locuia o familie cu optsprezece copii. Optsprezece! Pentru a putea asigura hrana întregii gloate, tatăl, giuvaergiu de profesie, lucra aproape optsprezece ore pe zi pentru afacerea lui. Şi încă altele prestând munci casnice prin vecini. În ciuda condiţiei lor aparent lipsită de speranţă, doi dintre băieţii mai mari, Albrecht şi Albert au avut un vis. Ambii voiau să-şi dezvolte talentul pentru artă, dar ştiau destul de bine că tatăl lor nu va fi niciodată capabil financiar să-i trimită să studieze la Academia din Nuremberg.
După multe discuţii târzii în paturile lor înghesuite, băieţii au pus în cele din urmă la cale un pact. S-au învoit să dea cu banul. Cel ce pierdea urma să meargă să lucreze în minele din apropiere şi cu banii obţinuţi să-şi susţină fratele în academie. Apoi, când fratele câştigător îşi termina studiile, după patru ani, urma la rândul lui să-l susţină pe celălalt în şcoală, vânzându-şi lucrările sau, la nevoie, mergând la mină. Într-o duminică, după ce s-au întors de la biserică, au dat cu banul. Albrecht Durer a fost câştigătorul şi a plecat la Nuremberg.
Albert a coborât în minele primejdioase şi pentru următorii patru ani şi-a finanţat fratele, a cărui activitate la Academie a produs senzaţii imediate. Gravurile, xilogravurile şi uleiurile lui Albrecht erau mai bune decât ale majorităţii profesorilor săi şi, pe măsură ce se apropia de absolvire, a început să câştige onorarii considerabile pentru lucrările făcute.
Când tânărul artist s-a întors acasă, familia l-a întâmpinat cu o cină festivă. După o lungă şi memorabilă masă, cu muzică şi râsete, Albrecht s-a ridicat din onorabilul loc ce-l ocupa în capul mesei şi a toastat în cinstea mult iubitului său frate, pentru anii săi de sacrificiu.. Cuvintele sale de încheiere au fost „Şi acum, Albert, binecuvântatul meu frate, acum e rândul tău. Acum poţi merge la Nuremberg să-ţi împlineşti visul, iar eu voi avea grijă de tine”.
Toate privirile s-au îndreptat în grabă spre celălalt capăt al mesei unde era aşezat Albert. Lacrimi se rostogoleau pe faţa lui palidă, în timp ce-şi mişca într-o parte şi în alta capul repetând iar şi iar: „NU, nu, nu, nu…”. În cele din urmă şi-a şters lacrimile de pe obraji, s-a îndreptat spre fratele pe care-l îndrăgea, l-a mângâiat pe obraz şi i-a spus încet: „Nu frate. Nu pot să merg la Nuremberg. E prea târziu pentru mine. Priveşte! iată ce au făcut patru ani de muncă din mâinile mele! Oasele fiecărui deget au fost fracturate cel puţin o dată, iar mai târziu am căpătat o artrită aşa de urâtă la mâna dreaptă, încât n-am putut nici măcar ridica paharul ca răspuns la toastul tău. Ce să mai spun de a mai încerca delicatele contururi pe pergament sau pânză cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu!”
Au trecut 500 de ani de atunci. Până astăzi, portrete, schiţe, gravuri aparţinând lui Albrecht Durer se găsesc în cele mai mari muzee ale lumii; dar cea mai cunoscută operă, ale cărei reproduceri se află poate şi în casa sau biroul tău este tabloul mâinilor în rugăciune.
Într-o zi, dorind să aducă un omagiu sacrificiului făcut de Albert, Albrecht Durer a pictat cu migală mâinile abuzate de muncă ale fratelui său, cu palmele împreunate şi degetele-i slabe întinse spre cer. Şi-a intitulat măreţul tablou simplu: „Mâini”. Dar, aproape imediat, întreaga lume şi-a deschis inima faţă de capodopera măreaţă şi a rebotezat tributul dragostei sale „Mâini în rugăciune”.
Data viitoare, când vei vedea o copie a acestei creaţii, priveşte-o o clipă în plus şi aminteşte-ţi că nimeni, niciodată nu poate face ceva de unul singur.
Tema 3. STUDIU BIBLIC
In a treia întâlnire a acestei luni vă puteţi planifica să rezolvaţi tema studiului biblic pentru trimestrul al doilea. Completaţi tabelul „Biblia în centrul atenţiei” pentru cartea biblică a trimestrului al doilea – Evrei. Pentru amănunte suplimentare privind metoda de studiu vezi „Ghidul întâlnirilor trimestriale”din ghidul asociaţiei 20 PLUS.
REZONANŢA COMPASIUNII
Trim II – Luna a 2-a
Obiectivele activităţilor acestei luni:
Prima temă intitulată Urechea compasiunii are în centru ‘ascultarea’, ca o primă componentă a comunicării , iar doua, Glasul compasiunii dezvoltă a doua componentă a comunicării – ‚vorbirea’.
Tema 1. CONSULTAŢII O.R.L. 1 (Glasul compasiunii)
Faceţi o copie a testului de evaluare a abilităţilor de ascultare(vezi pag. 15). Oferiţi tinerilor ocazia să-l completeze şi să discute rezultatul cu partenerul(soţul, soţia, prietenul sau un partener frecvent în comunicare).
Rezultatul testului. Dacă tu sau partenerul tău aveţi scorul peste 22, există loc pentru îmbunătăţirea abilităţilor de ascultare. Dacă scorul este mai jos de 22, probabil că ai comunicarea necesară pentru a trece prin dificultăţile vieţii şi a te bucura de o comunicare de calitate cu partenerul tău. Dacă scorul a fost semnificativ de mult peste 22 trebuie să vă preocupaţi intens pentru îmbunătăţirea comunicării şi a relaţiilor.
Dacă scorul tău este semnificativ diferit de acela al partenerului tău, înseamnă că unul dintre voi are probleme în ascultare, sau poate percepţiile tale nu sunt consistente. De asemenea fii conştient că partenerul tău e posibil sa-ţi fi oferit alt scor. Este ceva natural si este un rezultat al tendinţei noastre naturale de a vedea lucrurile prin proprii noştri ochi. Folosiţi ocazia de a vă asculta unul pe celălalt. Şi încercaţi să înţelegeţi.
Un lucru adesea neglizat în ajutorarea celor în nevoie este puterea terapeutică a comunicării. Mai uşor este să oferi o haină sau o bucată de pâine decât să foloseşti cuvântul, ca instrument de refacere. Această temă dezvoltă prima componentă a comunicării: ascultarea. Isus – Cuvântul întrupat(comunicarea întrupată) – este model suprem şi în acest domeniu.
Împarte tinerii in trei grupe. Fiecare grup discuta unul din următoarele pasaje biblice, fiecare conţinând o scurtă conversaţie a Domnului Hristos cu o anumită persoană. – Ioan 3:2,3; Luca 5: 8-10; Luca 10:40-42.
Provocarea pentru discuţie: in fiecare din cele trei pasaje se observă o discrepanţă între cererea persoanei implicate in discuţie şi răspunsul lui Isus. Ce a auzit Domnul Hristos în fiecare din cele trei situaţii? De ce a oferit aceste răspunsuri? (ex.pt. instructor: la Marta – aude neliniştea din sufletul, la Nicodem – confuzia din inimă, la Petru – capacitatea de a-şi recunoaşte slăbiciunile). Ce vă sugerează aceasta despre stilul şi abilitatea Domnului Hristos în arta ascultării? După centralizarea rezultatelor, evidenţiaţi atenţia deosebita pe care Domnul Hristos o acordă ascultării in procesul comunicării.
„El îmi trezeşte urechea în fiecare dimineaţă, ca să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea , şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi”. Isaia 50:4 u.p.5(textul de aur al ascultării). Pornind de la acest text discutaţi următoarele aspecte care se desprind din acest verset:
Ajutor pentru instructor – răspunsuri posibile:
Rezolvarea tuturor acestor probleme personale măreşte capacitatea de recepţionare a mesajelor. Important de remarcat este faptul că acest gen de probleme nu pot fi rezolvate decât de Dumnezeu, de aceea putem afirma că abilitatea de ascultare este foarte strâns legata de relaţia personală cu Dumnezeu.
Deşi intervenţia lui Dumnezeu este determinantă, totuşi conştientizarea efectelor unei ascultări eficiente şi dezvoltarea câtorva tehnici în ascultare sunt indispensabile pentru dezvoltarea abilităţii de a asculta eficient pe cei în nevoie.
Etapa1. Conştientizează importanţa ascultării.
„Dacă noi am fi fost destinaţi mai mult să vorbim decât să ascultăm, ar fi trebuit să avem două guri şi o ureche”. -Mark Twain . Cei mai mulţi dintre noi nu realizăm importanţa ascultării ca un instrument al comunicării. Insă studiile au arătat că noi, în realitate, petrecem 50% mai mult timp ascultând decât vorbind. Aceasta abilitate poate fi învăţată. Efectele unei bune ascultări asupra emiţătorului(vorbitorul):
Etapa a 2-a. Exersează câteva din tehnicile folosite în procesul ascultării: (în grupe de câte doi, comunicaţi exersând aceste tehnici)
Etapa a 3-a. Evaluează constant progresul.
Kondiba, un tânăr din India, îşi trăia viaţa în anonimat şi sărăcie. A ajuns orb datorită unei variole. Oamenii îl evitau iar copiii îşi băteau joc de el. Trăia din cerşit. Intr-o după amiază, în timp ce Kondiba mergea spre locul lui favorit pentru cerşit, a auzit un ţipăt prelungit de copil. Întrucât strigătele de ajutor persistau, Kondiba şi-a îndreptat paşii grăbiţi spre locul indicat de sunet. Fără să fie ajutat de nimeni, a ajuns foarte repede la fântâna satului în care tocmai căzuse un copil şi rămăsese acolo în ciuda încercărilor disperate ale localnicilor de a-l salva. A cerut permisiunea de a interveni şi, bâjbâind în întuneric, a coborât puţin câte puţin în fântână, până când într-un final a prins copilul şi l-a salvat. Acest act i-a schimbat total viaţa. Drept mulţumire, localnicii i-au cumpărat o casă, i-au dat un servici şi i-au adus mâncare în fiecare zi. Dar efectul cel mai mare a fost că stima lui de sine a crescut. Toate acestea doar pentru că a avut o ureche care a ascultat cu compasiune.
Dacă vreodată ai fost complexat la gândul că nu poţi face nimic pentru cei în nevoie, află că secretul şi forţa compasiunii constă în arta de a asculta. Dezvoltă această abilitate şi vei avea un instrument potrivit pentru a veni în ajutorul celor în nevoie. Aceasta va îmbunătăţii toate relaţiile tale cu prietenii, colegii, copiii şi chiar cu şeful tău. A fi un bun ascultător este de fapt cheia compasiunii.
Tema a 2-a. CONSULTAŢII O.R.L. 2 (Urechea compasiunii)
cuvinte | sentimente |
frustrare | |
mânie | |
ură | |
pace | |
bucurie |
Atunci Petru i-a zis: „Aur si argint nu am, dar ce am îţi dau – în Numele lui Isus din Nazaret scoală-te si umblă” Faptele Apostolilor 3:6. Acest pasaj plasează beneficiile conversaţiei adevărate cu cei în nevoie mai presus decât beneficiile aduse de actele de caritate, deşi ambele sunt necesare. Citiţi următoarele texte, reamintind contextul în care sunt citate în Biblie, şi remarcaţi diferitele maniere folosite de Domnul Hristos în mânuirea cuvântului, ca instrument al compasiunii:
Aceste texte întrupează caracteristicile comunicării pline de putere. Comunicarea autentică transmite adevărul(Ioan 17:17 up), este dreasă cu har(Col.4:6), şi plină de credinţă(1 Tes.1:5). Toate acestea sunt foarte bine sumarizate de Ioan când spune: Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr(Ioan 1:14).
Compasiunea exemplificată de Domnul Hristos se ridică dincolo de orice manifestare modernă a compasiunii tocmai prin diversitatea folosirii cuvântului în contact cu cei în nevoie. Generaţia noastră este educată să limiteze experimentarea compasiunii doar la nivelul emoţiilor. Citim un ziar, ascultăm ştiri la radio sau TV, discutăm cu prieteni şi aflăm lucruri care ne şochează sau ne înduioşează inima, dar reacţia noastră se limitează la fiorul care străfulgeră corpul , la plânset, dar nimic mai mult. Domnul Hristos a practicat compasiunea la un nivel mult mai complex decât suntem obişnuiţi noi – comunicarea, în toate ipostazele ei, fiind instrumentul folosit cu multă măiestrie în alinarea rănilor sufletului.
Acelaşi lucru e la îndemâna oricui. Chiar daca argint si aur n-am, îmi pot perfecţiona arta cuvântului fără limite. Dreapta folosire a cuvintelor poate fi acompaniată de minuni la fel de uimitoare ca acelea făcute de Domnul Hristos când a fost printre noi(Ioan 14:12).
Etapa 1. Conştientizează rolul important al vorbirii.
Etapa a 2-a. Evită rolurile ucigaşe(roluri în conversaţie)
Etapa a 3-a. Alege melodia plăcută celuilalt(forma conversaţiei) –
Etapa a 4-a. Discută la nivel înalt(conţinutul conversaţiei)
Etapa a 5-a. Dezvoltă tehnici de comunicare. Ex.:
De mult, în timp ce un călugăr se ruga , au venit la el câţiva infirmi şi cerşetori. Văzându-i, cel sfânt a căzut în rugăciune adâncă şi a plâns către Domnul: Dumnezeule cel Mare, cum se face că un creator iubitor poate vedea asemenea lucruri şi încă să nu facă nimic pentru ei? Şi din liniştea lungă, Dumnezeu a zis: „Eu am făcut ceva pentru ei. Te-am făcut pe tine”.
Deşi acest răspuns nu reprezintă tot ceea ce face Dumnezeu pentru cei in nevoie, totuşi evidenţiază, foarte frumos, aşteptările pe care Dumnezeu le are de la om in relaţie cu semenii săi in nevoie.
Compasiunea înseamnă o dorinţă puternică, adâncă venind din stomac, o emoţie profundă, plină de simpatie, care doreşte în mod disperat să ajute pe alţii.(#4697 in Strong’s). Isus a fost întruchiparea compasiunii. El niciodată nu a slujit mecanic. Niciodată nu a slujit ca şi cum Tatăl îi dăduse o listă pe care s-o realizeze. El nu a fost motivat de bani, nici de faimă personală. Ci a fost motivat de emoţia compasiunii. Vindecările Lui izvorau din compasiune. Compasiunea lui s-a manifestat şi atunci când vorbea despre Împărăţie. Compasiunea lui Dumnezeu se manifestă prin adevăr. El a dorit în mod disperat să împartă adevărul. El în mod disperat a dorit să se descopere pe Sine. In mod disperat a dorit să vindece , să elibereze pe cei oprimaţi. Eşti mişcat , în mod disperat, profund, cu compasiune?
Tema a 3-a. STUDIU DOCTRINAR
In a treia întâlnire a acestei luni vă puteţi rezolva tema studiului doctrinar pentru trimestrul al doilea – doctrina Dumnezeu Tatăl. Pentru amănunte suplimentare privind metoda de studiu vezi „Ghidul întâlnirilor trimestriale” din ghidul asociaţiei 20 PLUS.
Test de evaluare a abilităţilor de ascultare
Acest test este o evaluare a nivelului actual al abilităţilor personale de ascultare, cât şi a abilităţilor de ascultare ale partenerului tău. Partener poate însemna soţul-soţia, prietenul-prietena sau pur şi simplu un partener ocazional la discuţie. Fii sigur că foloseşti această ocazie pentru a învăţa şi a creşte.
Instrucţiuni: Gândeşte-te cât de frecvent faci următoarele lucruri şi scrie numărul care crezi că ţi se potriveşte cel mai bine. Pe o scală de la 1 la 5, oferă-ţi un scor personal după cum urmează: 1=niciodată, 2=rar, 3=câteodată, 4=frecvent, 5= foarte des.
comportament | scor |
Eu evit să continui discuţia cu partenerul meu până la rezolvarea subiectului în discuţie. | |
In timpul conversaţiei, eu fac presupuneri despre gândurile şi simţămintele partenerului meu. | |
Răspund la sugestiile sau opiniile partenerului meu cu „Da, dar….” | |
In timpul unei neînţelegeri curente, aduc în discuţie probleme din trecut. | |
Întrerup conversaţia partenerului meu. | |
Folosesc sarcasm sau glume să răspund când partenerul meu vorbeşte. | |
Răspund la o plângere/nemulţumire cu o plângere/nemulţumire personală. | |
Insult şi critic partenerul meu. | |
Răspund partenerului meu cu fraze ca “ Aceasta este ridicol”, „Cum poţi gândi aşa”… | |
Văd doar punctul meu de vedere. | |
TOTAL |
Acum evaluează abilitatea de ascultare a partenerului tău. Cât de des face următoarele lucruri pe parcursul unei conversaţii? Pe o scală de la 1 la 5, dă partenerului tău un scor după cum urmează: 1=niciodată, 2=rar, 3=câteodată, 4=frecvent, 5= foarte des
comportament | scor |
Partenerul meu evită să continue discuţia până la rezolvarea subiectului în discuţie. | |
In timpul conversaţiei, partenerul meu face presupuneri despre simţămintele şi gândurile mele. | |
Partenerul meu comentează cu “da, dar…” la opiniile şi sugestiile mele. | |
Partenerul meu aduce în discuţie probleme din trecut în timpul neînţelegerilor curente. | |
Partenerul meu întrerupe conversaţia mea. | |
Partenerul meu foloseşte sarcasm sau glume să răspundă când eu vorbesc. | |
Partenerul meu răspunde la plângerile/nemulţumirile mele cu o plângere/nemulţumire personală. | |
Partenerul meu mă insultă şi mă critică. | |
Partenerul meu îmi răspunde cu expresii ca “Aceasta este ridicol”, „Cum poţi gândi aşa”. | |
Partenerul meu vede doar punctul lui de vedere. | |
TOTAL |
Scorul total – personal __________ Scorul total al partenerului_____________
Acest test este luat din cartea „Talk to Me: How to Create Positive, Loving Communication.”
DINAMICA COMPASIUNII
Trim.II – Luna a 3-a
Tema 1. ELECTROCARDIOGRAMĂ (Inima compasiunii)
Cântec:
Statistica suferinţei: ( exerciţiu de spart gheaţa)
Materiale necesare: trei cotidiene diferite apărute în ziua premergătoare întâlnirii. Exerciţiul durează maxim 10 minute.
Se împart tinerii în trei grupe, oferindu-se fiecărui grup câte un ziar. Tinerii sunt invitaţi să analizeze doar titlurile articolelor şi să facă o statistică din care să rezulte, procentual, cât din conţinutul ziarului evidenţiază aspectele dureroase ale existenţei umane, cât este alocat fericirii şi cât se ocupă de probleme neutre. ( nu se vor lua în calcul paginile cu reclame şi anunţuri). Pentru a se simplifica munca, recomandăm ca fiecare tânăr să primească o porţiune din ziar, urmând ca rezultatele să fie cumulate. La sfârşit fiecare grup va exprima concluziile cercetării.
Citate:
Bertrand Russell, filozoful englez recunoscut pentru studiile sale în domeniul logicii şi matematicii cât şi pentru eseurile şi lecturile filozofice, scria în autobiografie: „Trei pasiuni, simple dar copleşitoare mi-au guvernat viaţa.” Primele două ţineau de dragostea şi cercetarea pentru înţelepciune. A treia, spunea el, a fost „mila covârşitoare faţă de suferinţa umană.” El adăuga: „Ecourile strigătelor durerii reverberează în inima mea.”
Maica Tereza este un exemplu despre ceea ce o persoană poate îndeplini. Credea că, dacă cineva face tot ce poate, atunci niciodată lucrul acesta nu va fi prea puţin. Ea spunea: „Simţim că ceea ce facem este ca o picătură într-un ocean. Dar dacă această picătură nu ar fi în ocean, gândesc că oceanele ar fi mai mici din cauza picăturii pierdute…Nu contează cât de mult oferi ci cât de multă dragoste ai pus în ceea ce oferi.”
Să mai cunoaştem încă un domeniu de slujire:
Procedeul desfăşurării acestui punct din program este de acum cunoscut. Se invită un tânăr pentru a-şi prezenta domeniul de slujire ales. Întrebările rămân aceleaşi ca la Tema 2. Puteţi alege şi altele dar căutaţi întotdeauna să subliniaţi bucuria slujirii în biserică. Evitaţi întrebările de genul: „ Ce obstacole…., Ce piedici……, Ce dificultăţi ai întâmpinat?”
Din nou cântec: propus de invitat
Din Scriptură, devoţional
Menţiune introductivă: (se citeşte în faţa tinerilor) Capitolul 9 din Evanghelia apostolului Matei ar putea fi intitulat „capitolul compasiunii”. Aici sunt relatate o serie de acţiuni determinate de mila Domnului Isus faţă de oameni. Matei pare să fi fost atât de impresionat de această atitudine încât include în cadranul biblic amintit o înregistrare specială: propria chemare la slujire. Chiar dacă în Matei 9 apar manifestări ale compasiunii mai dramatice decât cele pe care le vom supune atenţiei, am ales să ne oprim doar asupra celor trei situaţii în care este menţionat cuvântul „milă”(eng. Compasiune):
Practic: Se împart tinerii în trei grupe, fiecăreia încredinţându-i-se unul din pasajele de mai sus precum şi întrebarea următoare (aceeaşi pentru fiecare grupă): Care este semnificaţia cuvântului “milă”, în contextul folosirii lui în fiecare din pasajele menţionate?
(se discută în grup, apoi în plen)
Comentariu final. În expresia „I s-a făcut milă” din v. 36, cuvântul folosit în originalul grecesc conţine cea mai puternică semnificaţie pentru „milă”. El înseamnă, literar, „compasiune care vine din măruntaie”, cu sensul de profunzime interioară a persoanei. Acest cuvânt e utilizat doar în dreptul Domnului Isus sau când se citează din parabolele Sale. Înseamnă cel mai adânc sentiment de milă pe care l-ar putea experimenta vreodată o făptură omenească.
Atelier: Inventarul potenţialului compasiunii.
Instructorul va căuta din timp trei articole de ziar sau revistă care evidenţiază sărăcia, mizeria, respectiv suferinţa umană. Atenţie! Necesită pregătire anterioară. Nu trebuie căutate la repezeală în ziarele pe care tocmai le-aţi folosit la deschidere.
Se împart tinerii în trei grupe şi se oferă fiecăreia câte un articol. Acestea vor fi citite urmând ca, în funcţie de cele descoperite, grupul să alcătuiască inventarul potenţialului compasiunii. Practic, tinerii vor face o listă cu resursele (materiale, financiare, umane,….altele) cu care ar fi putut veni în ajutorul situaţiei respective. Se va specifica faptul că inventarul respectiv nu trebuie să conţină o ofertă de resurse care să ne împingă la sacrificii enorme ci lucruri pe care noi le-am putea oferi cu uşurinţă. Prin aceasta vrem să reliefăm ideea că multe din suferinţele din jur nu necesită intervenţii miraculoase ci doar o atenţie sporită din partea noastră. În plen se va face o prezentare succintă a celor trei cazuri şi se va oferi fiecărui grup ocazia de a-şi face cunoscut inventarul.
În loc de ilustraţie
Întreaga viaţă a Domnului Isus a fost un exemplu al compasiunii la lucru, din clipa în care a salvat o petrecere de nuntă de la un sfârşit tragic până la răstignire. Povestirile sale erau pline de exemple de milă şi subliniau obligaţia oamenilor de a le urma. A înălţat sentimentul acesta la grad de virtute în predica de pe munte, făcându-l, în final, un etalon al judecăţii. (Mat. 25)
Mila Domnului Isus faţă de oameni poate fi mai bine evaluată atunci când este privită în contextul epocii Sale. În timpurile romane copiii nedoriţi, în special cei de sex feminin, erau pur şi simplu lăsaţi să moară. Oamenii naţiunilor cucerite erau făcuţi sclavi şi trataţi ca nişte obiecte ambulante de inventar. Un sclav putea fi biciuit sau omorât pentru un fapt insignifiant ca, de pildă, dacă uita să stropească florile. Sclavii revoltaţi sau alţi insurgenţi erau crucificaţi. Lipsa de umanitate a omului faţă de om pare să fi atins apogeul în timpul cârmuirii romane.
Sub dominaţia romană evreii, la rândul lor, au manifestat o degenerare oribilă a milei. Legile iudaice prescriau lipsa compasiunii faţă de neamuri, până la interzicerea ajutorului medical şi alimentar. Într-un asemenea cadru, acţiunile pline de milă ale Domnului Isus trebuie să-i fi uimit şi chiar uluit pe mulţi.
Tema 2. MOTOR LOCOMOTOR (Paşii compasiunii)
Cântec:
Mila compasiunii ?!?: (joc de cuvinte interesant, nu-i aşa?)(exerciţiu de spart gheaţa)
În acest caz va fi vorba de „milă” cu semnificaţia de distanţă, nu de compasiune.
Se împart tinerii în două grupe, şi li se propune următoarea acrobaţie a imaginaţiei:
Ipoteză: Protejat de preceptele legii imperiale, un soldat roman îi cere lui Petru să-l însoţească şi să-i care armele pe parcurs de o milă. După ce a străbătut întreaga distanţă, ascultător de sfatul Domnului exprimat în Mat.5:41 şi spre uimirea soldatului roman, Petru se oferă să-l însoţească de bunăvoie încă o milă.
Exerciţiu: Imaginaţi-vă dialogul dintre soldatul roman şi Petru pe parcursul primei mile comparativ cu ceea ce se întâmplă în mila a doua. Ce credeţi că s-a întâmplat la sfârşitul celei de a doua mile?
Ajutor pentru instructor – poate fi citit, eventual, la sfârşitul exemplelor de la grupe).
Se discută întâi pe grupe timp de cinci, şase minute, după care fanteziile vor fi exprimate public. Se cer sugestii pentru o altă denumire a celei de-a doua mile.
Citat
„Fiecare sămânţă semănată produce un seceriş de soiul ei. Aşa se întâmplă şi în viaţa omului. Noi toţi avem nevoie să semănăm seminţele compasiunii, simpatiei şi dragostei, pentru a putea secera ceea ce am semănat” (Christ’s Object Lessons, p. 84)
Invitat:
un alt domeniu de slujire – aceleaşi întrebări
Din Scriptură, devoţional
Luca 10, 30-35 – se citeşte pasajul biblic, după care se împart tinerii în două grupe.
Avocaţi din oficiu. Presupunând că preotul şi levitul se află în boxa acuzaţilor pentru comportamentul lor şi că voi aţi fost numiţi avocaţi din oficiu, încercaţi să prezentaţi motive care să le justifice atitudinea. ( 5 min.)
Enunţ. În dreptul fiecărui trecător se spune că „a văzut” pe omul căzut între tâlhari. În timp ce, în cazul preotului şi levitului, procesul privirii este urmat imediat de cel dinamic ( trecerii pe partea cealaltă), în cazul samariteanului, între cele două procese se interpune expresia „i s-a făcut milă”.
Se va citi pentru ambele grupe enunţul de mai sus, după care fiecare grup va
primi un bileţel cu una din întrebările de mai jos. După un timp de analiză a întrebărilor în grup, se oferă răspunsurile în plen.
Comentariu final: Parabola bunului samaritean este atât de plină de parfumul milei încât ar fi putut fi oferită, în egală măsură, ca punct devoţional pentru tema ochilor, a mâinilor sau a inimii compasiunii. Samariteanul este genul de persoană gata să ajute şi o pisică agăţată în ramurile unui copac. Îl vezi umplând ulciorul unei bătrâne la fântână sau mângâind un copil căzut de pe măgăruş. Probabil îşi aminteşte în fiecare an de ziua de naştere a mamei sale.
Este pragmatic. Nu pierde din timp analizând prea mult situaţiile. Priceperea în acordarea primului ajutor dovedeşte că astfel de acţiuni îi sunt familiare. Aşează victima pe propriul mijloc de transport iar el urmează să se deplaseze mai departe pe jos. Realizând că aceasta are nevoie de odihnă şi ajutor, vrea să se asigure că le va căpăta. Picioarele lui sunt într-adevăr picioarele compasiunii.
Atelier: Convoiul Speranţei
Atelierul ce urmează este doar partea de planificare a unei activităţi ce trebuie desfăşurată pe parcursul săptămânii. Alegeţi din interiorul hărţii compasiunii pe unul din „prietenii în nevoi” în dreptul căruia nu s-a înregistrat nici un răspuns la rugăciune. Dacă harta a fost completată, alegeţi o altă persoană aflată în nevoi. Planificaţi ca în fiecare zi din săptămâna următoare să fie vizitată şi ajutată după cum urmează: – duminică: alimente; luni: un articol de îmbrăcăminte; marţi: o mică sumă de bani; miercuri: două persoane merg şi se pun la dispoziţie pentru a-l ajuta timp de două ore la lucru după nevoia lui (în cazul în care refuză, nu se va insista); joi: încălţăminte; vineri: un
cadou (darul oferit să fie împachetat cu atenţie şi să arate ca un cadou veritabil); – sâmbătă:
cineva merge şi-i oferă o Biblie (sau o altă carte în cazul în care ar avea deja una). Reacţiile în urma vizitelor se vor discuta la întâlnirea viitoare.
Ilustraţie:
S-a întâmplat imediat după atentatul de la Ocklahoma City . Echipele de salvare depuneau eforturi supraomeneşti pentru depistarea eventualilor supravieţuitori. Cioburile, molozul, capetele de fier ascuţit deteriorau rapid încălţămintea lucrătorilor. La radio s-a transmis ştirea că ar fi nevoie de un număr suplimentar de cizme de protecţie. S-a apelat ca cei în măsură să facă o donaţie în direcţia aceasta să se prezinte la faţa locului. După puţin timp, la locul dezastrului şi-a făcut apariţia o maşină, al cărei proprietar trebuie s-o fi moştenit de la vreun bunic. Înăuntru: un bărbat cu faţa arsă de soare, soţia lui, îmbrăcată într-un pardesiu cum mai poţi vedea doar în albumul cu fotografii de demult şi un copilaş plăpând. Maşina s-a oprit în dreptul persoanei care părea să coordoneze activitatea de acolo. Deschizând fereastra maşinii, proprietarul i-a întins respectivului domn o pereche de cizme spunând: „Am auzit anunţul de la radio şi am venit să donez perechea aceasta de încălţări”. Coordonatorul cercetă instinctiv cu privirea radiografia sărăciei, aşa cum reieşea din imaginea familiei pe care o avea în faţă. Fu surprins de frumuseţea gestului dar şi mai mare i-a fost mirarea când a luat în mână perechea de cizme. Erau calde. Privind prin fereastra pe jumătate deschisă a maşinii a observat picioarele goale ale şoferului. Acesta din urmă citi nedumerirea de pe faţa omului şi-i spuse: „Nu-i prea mult să rămâi fără cizme când ştii că alţii au rămas fără picioare.”
A această a treia întâlnire de grupă a lunii, ar fi potrivit să faceţi pregătirile necesare pentru în întâlnirile trimestriale la nivel de district. Dacă pentru întâlnirile districtuale urmaţi strategia din “Ghidul întâlnirilor trimestriale” atunci verificaţi ghidul şi folosiţi ocazia pentru a vă finaliza temele.
No tags for this post.