Prietenul credincios
7 octombrie 2015
EXPERIMENTÂND COMPASIUNEA LUI DUMNEZEU
7 octombrie 2015

Discuţie

6 Angaj -Discutie.doc
6 Angaj -Discutie.doc
6-Angaj-Discutie.doc
32.5 KiB
73 Downloads
Details

Discuţie

  1. Ce atitudine să aibă creştinul faţă de Jurământul Militar?

„Eu, …, jur credinţă patriei mele România. Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii. Jur să respect legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

(În funcţie de perioadele istorice la care ne raportăm acest jurământ poate avea oarecare variaţii.)

  1. Să jurăm în instanţă?

Pentru clarificare vedeţi Cugetări pe Muntele Fericirilor (MB, engl) pag 67-68.

Iată paragraful redat aici:

Iudeii credeau că porunca a treia opreşte folosirea în chip uşuratic a numelui lui Dumnezeu, dar îşi închipuiau că sunt liberi să folosească alte jurăminte. Rostirea unui jurământ era ceva obişnuit între ei. Prin Moise, li se interzisese să jure strâmb, dar ei aveau o mulţime de mijloace de a scăpa de obligaţia impusă de un jurământ. Nu se temeau să se dedea la ceea ce de fapt însemna profanare, nici nu se dădeau înapoi de la călcarea jurământului, atâta timp cât se putea găsi un pretext meşteşugit, care să-i pună la adăpost de lege.

Isus a osândit practicile lor, declarând că obiceiul lor de a jura era o călcare a poruncii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Mântuitorul n-a oprit cu desăvârşire folosirea jurământului în justiţie, în care Dumnezeu este luat ca martor că ceea ce se spune este adevărul curat. Isus Însuşi, cu prilejul judecării Sale înaintea Sinedriului, n-a refuzat să dea mărturie sub jurământ. Marele preot I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Isus a răspuns: „Tu ai zis”, adică „Da, sunt!” (Mat. 26,63-64). Dacă, în Predica de pe Munte, ar fi osândit jurământul înaintea instanţelor judecătoreşti, Hristos, l-ar fi mustrat pe marele preot cu ocazia judecării Sale, iar în felul acesta, pentru binele urmaşilor Săi, ar fi întărit propria Sa învăţătură. Sunt foarte mulţi oameni care nu se tem să-i înşele pe semenii lor, dar au fost învăţaţi şi impresionaţi de Duhul lui Dumnezeu că e ceva îngrozitor să-L mintă pe Făcătorul lor. Atunci când sunt puşi să jure, ei îşi dau seama că nu dau mărturie numai înaintea oamenilor, ci şi înaintea lui Dumnezeu; că, dacă dau o mărturie mincinoasă, aceasta se face înaintea Aceluia care citeşte în inimă şi care cunoaşte exact adevărul. Cunoaşterea judecăţilor îngrozitoare, care au urmat acest păcat, are o influenţă de înfrânare asupra lor. Dar, dacă este cineva care poate să mărturisească cu hotărâre sub jurământ, apoi acesta este creştinul adevărat.

  1. Legământul căsătoriei – un angajament faţă de Dumnezeu dar şi de oameni.

Legământul căsătoriei nu este o joacă (Mărturii cu privire la comportamentul sexual…TSB, engl. pag 55-56 şi mai departe).

Sfaturi pentru Walter şi Laura.

„Legământul căsătoriei uneşte pe cei doi – 9 ianuarie 1888. Am avut o discuţie cu fratele C. Pentru că m-a rugat mult, m-am dus împreună cu el la Sf. Elena unde am avut o discuţie cu soţia sa…

11 ianuarie 1888. Am avut o discuţie lungă cu sora C. şi i-am arătat că legământul căsătoriei uneşte pe cei doi şi nu poate scuti de îndatoriri pe nici una dintre părţile care s-au angajat în acesta cu excepţia cazului de adulter, violarea patului căsătoriei. Am avut o discuţie folositoare asupra acestui subiect. (Ms. 22, 1888)

Oare un jurământ nu înseamnă nimic? 8 iunie 1888. Vreau să-ţi prezint ţie (Laura) câteva lucruri. De ce nu priveşti lucrurile aşa cum sunt ele de fapt? Voi doi aţi făcut un jurământ care a fost înregistrat în cărţile din ceruri de către îngerul raportor că vă veţi iubi unul pe altul până ce moartea vă va despărţi. Atât de repede dai la o parte legământul făcut? Vei ceda tu în faţa sfaturilor rele care ţi s-au dat, renunţând la onoarea ta, la legământul făcut, la datoria ta? Dacă ţi-au venit gânduri rele, dacă ai primit sfaturi care ţi-au sugerat să pleci, sunt oare acestea motive să laşi cu atâta uşurinţă la o parte legământul făcut? Oare un jurământ nu înseamnă nimic? Oare numai toanele tale contrează?

Poate spui că nu îl iubeşti pe soţul tău. Este acesta un motiv ca să nu încerci acest lucru? Este această viaţă atât de lungă şi de o asemenea valoare încât tu să alegi propria ta cale şi să dai la o parte Legea lui Dumnezeu? Nu găsesc temeiuri ca tu să obţii divorţul. Dacă soţul tău te-a înşelat, chiar dacă ar fi aşa, ai făcut un jurământ. Dacă el ţi-a spus, şi el susţine că ţi-a spus şi tăgăduieşte că te-a înşelat, şi tu te-ai căsătorit cu el, cum vei obţine divorţul? Doresc ca tu să poţi urma calea pe care ţi-o recomand eu, căci eu nu îţi pot da nici un altfel de sfat.

Nedesăvârşirea nu este un motiv pentru a desface o căsătorie. Simt că mi se face rău de la inimă când mă gândesc la felul destrăbălat în care este păstrat legământul căsătoriei. Ne apropiem de judecată. Îşi cer să iei seama cu atenţie cu sinceritate la ceea ce faci. Poate a rămas doar o simplă legătură şi ai început să ai repulsie faţă de felul de a fi, de manierele soţului tău. Oare nu simt acelaşi lucru mulţi dintre oameni, după ce noutatea căsătoriei a trecut? Însă când aţi făcut legământul înaintea lui Dumnezeu şi a sfinţilor îngeri, ai ştiut că nu eşti desăvârşită şi că nici soţul tău nu este desăvârşit; însă aceasta nu este o scuză pentru a întrerupe legământul căsătoriei. Trebuie să vă educaţi mintea şi inima ca să vă puteţi suporta unul pe celălalt, ca să puteţi fi buni unul cu altul şi să nu îngăduiţi ca neîncrederea şi ura să-şi facă loc între voi.

Reînvierea iubirii care a murit. Te iubesc, sora mea, şi nu doresc să apuci pe o cale care să ruineze fericirea ta şi a soţului tău. Cei care te-au învăţat să faci acest lucru ar face mai bine să-şi cerceteze propriile lor inimi. Dacă vei face apel la voinţa ta şi vei acţiona în temere de Dumnezeu atunci iubirea pe care tu o consideri moartă va învia cu excepţia cazului când voi vă înjugaţi fiecare cu firea păcătoasă a celuilalt şi stârniţi cele mai rele trăsături ale inimii omeneşti. Izvorul iubirii va creşte zi de zi şi în timp va înlătura orice amărăciune sau dezamăgiri.”

Această discuţie poate fi o ocazie separată de celelalte, sau poate continua subiectul numit ”Angajamente”.

No tags for this post.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *