Daniel – fără frică

Daniel, capitolele 1-6

Scop

Curajul creşte atunci când este folosit. La fel ca şi un muşchi, cu cât folosim mai mult curajul nostru, cu atât mai mult creşte acesta. Cu cât îl ignorăm mai mult, cu atât mai mult descreşte. Curajul este un lucru pe care merită să îl dezvoltăm în credinţa noastră, aşa cum a demonstrat Daniel atunci când l-a urmat pe Dumnezeu cu curaj. Povestea lui este o mărturie a ceea ce se întâmplă atunci când ne punem cu încredere viaţa în mâna lui Dumnezeu.

Acesta este un studiu destul de lung, care se referă la primele şase capitole din Daniel şi include o scenetă. Poate că vei vrea să omiţi lecţia biblică şi să foloseşti doar discuţia de grup, sau invers (foloseşti lecţia şi nu discuţia).

Introducere – rechini şi sardine

Alege un tânăr care să fie rechinul, iar restul vor juca rolul unor sardine. Rechinul stă în centru şi toate sardinele stau într-o parte a sălii. Scopul este ca sardinele să treacă de partea cealaltă a sălii fără să fie prinse sau atinse de către rechin. Toţi cei care sunt atinşi devin rechini. Caută să ai câteva runde din joc, până când rămân doar câteva sardine în sală.

Treci la studiul biblic spunând ceva de genul:

În acest joc aţi putut să descoperiţi că singura modalitate de a câştiga era aceea de a alerga drept înainte,cât de repede puteaţi. Cu cât stăteaţi mai mult pe margini (şi nu fugeaţi) cu atât mai mult exista şansa de a fi prinşi. Trebuia să îi învingeţi pe rechini sărind şi fugind repede. Faptul de a ezita şi de a fi înceţi vă făcea vulnerabili.

Aceeaşi strategie funcţionează pentru a ne ajuta să ne învingem temerile şi să dezvoltăm curaj în viaţă. Singura modalitate de a fi curajos este aceea de a acţiona cu curaj. Pe măsură ce trece timpul veţi descoperi că sunteţi din ce în ce mai puţin fricoşi.

Daniel a trăit în mod curajos. Uitându-ne la povestea lui, gândiţi-vă la ceea ce vă opreşte de la a vă trăi viaţa cu curaj. Exploraţi viaţa lui Daniel pentru a putea vedea ce vă poate învăţa povestea lui despre dezvoltarea curajului.

Lecţia biblică – el se temea de compromis mai mult decât de moarte

Deşi cartea Daniel are 12 capitole, lecţia noastră se va concentra doar asupra părţilor care arată curajul lui Daniel. Iată o schiţă de discuţie sugerată:

Disciplina lui Daniel

Daniel capitolul 1

Daniel era un tânăr disciplinat (versetul 8) – o deprindere necesară pentru dezvoltarea curajului. Cu toate oportunităţile şi indulgenţele de la palat, Daniel şi prietenii lui trebuiau să se disciplineze. Este de mare ajutor să avem sprijinul prietenilor noştri atunci când încercăm să dezvoltăm disciplina în vieţile noastre. Daniel nu era singur. Prin faptul că a stat tare încă de la început, Daniel a dezvoltat disciplina de care a avut nevoie pentru a fi tare şi în zilele care au urmat.

Răsplata lui Daniel

Daniel 1:15-17

Prin disciplina pe care a dezvoltat-o, Daniel a devenit tare în minte şi în trup. Prea multă mâncare, alcool şi lene ne înceţoşează minţile şi ne împiedică să fim controlaţi de Duhul Sfânt. Disciplina lui Daniel i-a ţinut  mintea limpede pentru a putea să Îl audă pe Dumnezeu.

Daniel, capitolele 2-5

Ascultarea de Dumnezeu a fost secretul său în interpretarea viselor. El a fost ridicat la o poziţie de putere şi de influenţă datorită dependenţei lui de Dumnezeu.

Daniel 2:23, 4:2-3

Deşi Daniel era într-o poziţie de putere, el nu a încetat niciodată să depindă de Dumnezeu. El ştia că Dumnezeu era sursa cunoaşterii şi abilităţii lui.

Daniel 2:47, 4:34-35

Datorită credinţei lui Daniel, regii au ajuns să recunoască puterea lui Dumnezeu.

Daniel 6:3-4

Unii au ajuns să fie geloşi pe puterea şi influenţa lui Daniel asupra regilor. Ei au încercat să îl prindă pe Daniel prin intermediul unui decret care spunea că trebuia să se închine regelui Darius. Însă Daniel a rămas credincios lui Dumnezeu, la fel cum a făcut dintotdeauna şi s-a încrezut în Dumnezeu pentru viitorul său.

Daniel 6:16-22

Consistenţa vieţii lui Daniel i-a dat curajul de care a avut nevoie pentru a înfrunta tot ceea ce stătea în faţa lui – şi Dumnezeu a fost alături de el în fiecare pas pe care l-a făcut. Chiar şi în groapa cu lei!

Participare – de cine vei asculta tu?

În această secţiune vei folosi sceneta care apare la sfârşitul studiului. Asigură-te că ai câţiva tineri care să repete această scenetă cu cel puţin câteva zile înainte de studiu. Trebuie să le dai scenariul şi să te asiguri că fac repetiţie.

După ce ei au prezentat sceneta, poţi să pui următoarele întrebări:

• Aţi experimentat vreodată ce a experimentat Cristi în scenetă? Cu care din cele trei situaţii v-aţi confruntat cel mai adesea?
• Cum credeţi că s-a simţit Cristi la sfârşitul scenetei? V-aţi simţit şi voi vreodată aşa?
• Credeţi că Cristi ar fi fost mai curajos dacă ar fi fost de la început deschis în legătură cu credinţa lui? De ce da sau de ce nu?
• Bazându-vă pe ceea ce aţi învăţat despre Daniel, cum credeţi că ar fi reacţionat el dacă ar fi fost în locul lui Cristi?
• Atunci când aveţi provocări în viaţa voastră de creştini, sunteţi înclinaţi mai mult în a asculta de vocea Căpitanului Curaj, sau de vocea Căpitanului Laşitate?
• În ce situaţii este pentru voi cel mai dificil să trăiţi prin credinţă?

Discuţie în grup mic – Fără de teamă

Împarte-i pe tineri în grupe mici şi trimite-i în diferite locuri din sală. Distribuie aceste întrebări pentru discuţie la fiecare grup.

Citiţi cu voce tare sau faceţi un sumar la următoarele versete. Folosiţi ceea ce învăţaţi pentru a discuta pe marginea întrebărilor care se dau.

Daniel capitolul 1

1. De ce nu au mâncat Daniel şi cu prietenii lui mâncarea regală care le fusese oferită de către rege?
2. Care a fost rezultatul disciplinei lor? (v.15-17)
3. A trebuit vreodată să vă disciplinaţi pentru un sport, pentru o dietă sau pentru orice altceva? Cum a fost? Care a fost rezultatul?

Daniel 2:27-30

1. Datorită disciplinei lui, Daniel a primit abilitatea de a interpreta vise. Atunci când interpretează visul lui Nebucadneţar, ce anume îi spune Daniel despre abilitatea lui?
2. Credeţi că a fost nevoie de curaj pentru a face acest lucru? De ce da sau de ce nu?
3. Ce vă spune versetul 30 despre felul de persoană care era Daniel?

Daniel 2:46-48

1. Care a fost răspunsul lui Nebucadneţar, după ce i-a interpretat Daniel visul?
2. Ce puteţi învăţa de la Daniel (v.49), referitor la ce fel de prieten era el? Aveţi şi voi prieteni la fel ca el? Sunteţi voi un astfel de prieten?

Daniel 3:1-4

1. Cum este declaraţia de credinţă a lui Nebucadneţar din Daniel 2:47 diferită de cea a lui Daniel?
2. Este credinţa voastră consistentă (ca cea a lui Daniel), sau slabă şi indecisă (ca a lui Nebucadneţar)?

Daniel 3:8-27

1. Ce învăţaţi din credinţa plină de curaj a lui Şadrac, Meşag şi Abednego?
2. Credeţi că credinţa lui Daniel a fost întărită de compania în care se afla?
3. Este credinţa voastră întărită sau slăbită de compania în care vă aflaţi?

Daniel capitolul 6

1. Noul rege, Darius, a fost atât de impresionat de Daniel, încât a vrut să îl aleagă să administreze întreg imperiul. Însă ceilalţi lideri (mânaţi de gelozie), l-au convins pe Darius să ceară tuturor să se roage doar lui, ştiind că acest lucru îl va prinde în capcană pe Daniel. Care a fost răspunsul lui Daniel la acest decret în Daniel 6:10?
2. De ce credeţi că a fost capabil să răspundă în acest fel? (priviţi în special la ultima parte din versetul 10).

Daniel 6:16-23

1. Aţi fost vreodată împinşi să faceţi ceva ce nu aţi fi dorit să faceţi, ca şi creştini? Aţi fost capabili să răspundeţi în modul în care a făcut-o Daniel? De da sau de ce nu?

Daniel 6:25-27

1. Ce frază foloseşte regele în versetul 16 şi 20 pentru a descrie credinţa lui Daniel?
2. Ce vă spune acest lucru despre condiţia credinţei lui Daniel?
3. Ce impact a avut credinţa lui Daniel asupra restului împărăţiei?
4. Ce vă spune acest lucru despre influenţa pe care o poate avea credinţa noastră asupra altora?
5. V-aţi arătat vreodată credinţa într-o aşa manieră încât alţii să fi fost influenţaţi de ea? Dacă da, cum anume? Dacă nu, de ce?

Aplicaţie– daţi o notă pentru curajul vostru

Provoacă-i în această săptămână pe tineri să ţină o evidenţă a cât de curajoşi au fost. Dă-le o bucată mică de hârtie cu un grafic, la fel ca şi cel de jos.

Nu prea curajos _______________________________________________________ Foarte curajos

1       2          3          4          5          6          7          8          9          10

Spune-le să marcheze în acest grafic, de fiecare dată când merg la culcare, dându-şi note pentru cât de curajoşi cred ei că au fost. Invită-i să aducă graficul săptămâna următoare pentru a îl împărtăşi cu tine sau cu grupul lor mic de studiu.

Roagă-te pentru ei, ca Dumnezeu să le dea un curaj extraordinar. Roagă-te ca tu să fii şocat în mod pozitiv de notele pe care ei le vor avea.

 

Scenetă

De ce voce asculţi tu?

Distribuţie

Cristi, un tânăr creştin

Căpitanul Curaj, băiat sau fată

Căpitanul Laşitate, băiat sau fată

Dan, băiat

Vlad, băiat

Profesorul

 

Scenă

Scena 1 – nu necesită pregătire

Scena 2 – 3 scaune şi o bancă (dacă nu poţi face rost de acestea, încearcă cumva să dai sălii o imagine

de sală de clasă – ideea este aceea a trei elevi care dau o lucrare de control, cu profesorul

stând de veghe).

3 hârtii şi 3 creioane.

 

Scena 1

În drum spre clasă

 

Dan – Mamă, mamă, ce sfârşit de săptămână mişto. Petrecerea a fost beton.

Vlad – Mda, însă probabil că nu îţi mai aduci aminte mare lucru din ea. Ai fost beat criţă!

Dan – Ştiu. Am avut cea mai plină de migrenă duminică dimineaţa din viaţa mea. I-am spus mamei mele că mi se pare că am răcit, aşa că am reuşit să stau în pat toată ziua. Însă a meritat pe deplin. Hei, ce s-a întâmplat între tine şi Oana?

Vlad – Unele lucruri nu le poţi spune pur şi simplu! (râd amândoi)

Dan – Hei, Cristi! Ce ai făcut tu în week-end?

(Căpitanul Curaj şi Căpitanul Laşitate apar de fiecare parte a lui Cristi. Ei sunt invizibili pentru Dan şi pentru Vlad. În timp ce ei vorbesc, Cristi pare că este pierdut în gândurile lui).

Căpitanul Curaj – Cristi, este şansa ta! Spune-le despre tabăra creştină în care ai fost.

Căpitanul Laşitate – Eşti nebun? Tipii ăştia vor crede că eşti nebun dacă le vei spune asta.

Căpitanul Curaj – Nu, Cristi. Adânc înlăuntrul lor, aceşti tineri au nevoie de Dumnezeu.  Dacă vei fi curajos şi îţi vei asuma riscul de a le spune că eşti creştin, s-ar putea porni o conversaţie care să îi ducă în cele din urmă la Hristos!

Căpitanul Laşitate – Nici vorbă, Cristi! Aceşti tineri nu vor ajunge niciodată să fie interesaţi de Dumnezeu. Dacă vei aduce în faţa lor partea aceasta a vieţii tale, ei nu vor mai fi niciodată prietenii tăi. Nu o fă. Stai liniştit.

Vlad – (întrerupând transa lui Cristi) Cristi, Dan tocmai te-a întrebat ce ai făcut în week-end-ul trecut.

Cristi – Mda, îmi cer scuze. Eu – ăăă – eu am fost la ţară.

Dan – oau, asta e chiar  mişto. Ce ai făcut acolo?

Cristi – Oh, am fost cu nişte prieteni.

Vlad – Fără părinţi? Pun pariu că a fost o petrecere lungă. (Dan şi Vlad râd, iar Cristi râde şi el, nesimţindu-se de loc confortabil).

Dan – Hei băieţi, haideţi să mergem la ore!

(Căpitanul Laşitate face un semn de încurajare cu degetul în sus, în timp ce Căpitanul Curaj dă din cap a tristeţe. Cei trei băieţi se duc în clasă).

 

Scena a 2-a

În clasă

(Cristi, Dan şi cu Vlad stau toţi pe acelaşi rând, unul în spatele celuilalt, cu Cristi la mijloc. Ei au în mână creioane şi dau o lucrare de control. Profesorul stă la catedră, în faţa clasei).

 

Vlad – Hei, Cristi, care e răspunsul la întrebarea doi?

(Cristi se face că nu îl aude)

Vlad – (îl loveşte cu piciorul şi spune un pic mai tare) Care e răspunsul la doi?

(Căpitanul Curaj şi Căpitanul Laşitate apar de fiecare parte a lui Cristi. Cristi îşi ia poziţia de gânditor)

Căpitanul Laşitate – Haide Cristi, dă-i răspunsul.

Căpitanul Curaj – Nu Cristi, nu o fă.

Căpitanul Laşitate – Dacă nu o faci, el se va supăra pe tine şi, probabil, te va spune şi celorlalţi băieţi.

Căpitanul Curaj – Mda, poate, însă te vei simţi bine pentru că ai luat o poziţie.

Dan (şoptind către Cristi) – spune-i că răspunsul este 8.

Cristi – Oh…uh…este… nu ştiu.

Dan (puţin mai tare) – Este 8.

Provesorul – Dan şi Cristi, veniţi vă rog la mine.

(Cristi şi cu Dan se apropie de profesor)

Profesorul – Despre ce vorbeaţi?

Dan – A, despre nimic. I-am spus doar că sper să ia 8 la această lucrare.

Profesorul – Cristi?

(Căpitanul Laşitate şi Căpitanul Curaj apar de cele două părţi ale lui Cristi. Cristi ia din nou poziţia sa de gânditor)

Căpitanul Curaj – Ei bine Cristi, de data aceasta trebuie să fii tare. Ştii ce s-a întâmplat. Spune adevărul.

Căpitanul Laşitate – Da, bună idee. Spune adevărul şi tipii ăştia nu vor mai sta niciodată de vorbă cu tine.

Căpitanul Curaj – Poate că nu la început, însă te vor respecta mai târziu. Dacă vei spune această minciună, te vei simţi mizerabil.

Căpitanul Laşitate – Poate că te vei simţi mizerabil la început. Însă cu cât o vei face mai mult, cu atât te vei obişnui mai mult. Şi gândeşte-te la cât de popular vei fi. Este şansa ta de a deveni prieten foarte bun cu tipii aceştia.

Căpitanul Curaj – Nu o fă Cristi!

Căpitanul Laşitate – Fă-o, Cristi!

Căpitanul Curaj – Nu!

Căpitanul Laşitate – Da!

(Cristi îşi pune amândouă mâinile în urechi şi spune) NU!

Profesorul  (puţin uimit) Bine Cristi. Spui deci că nu s-a copiat deloc.

Cristi – Da? Spun? Se pare că aşa spun.

(Căpitanul laşitate face un semn de aprobare cu degetul mare în sus şi amândoi căpitanii ies din scenă)

Profesorul – Vă mulţumesc băieţi, puteţi să mergeţi la locurile voastre.

(mergând spre bancă, Dan îi strânge mâna lui Cristi. Sună clopoţelul şi ies toţi afară din clasă)

Dan – Mulţumesc, Cristi, pentru că m-ai protejat. A fost ceva foarte mişto.

Vlad – Mda! Hei, apropo – ce faci în week-end-ul acesta?

Cristi (simţindu-se prost) Nimic.

Vlad – Părinţii mei pleacă de acasă şi eu o să dau un party. Vrei să vii şi tu?

Dan – Va fi minunat. Lena le va aduce pe câteva dintre prietenele ei şi va fi şi foarte multă bere. (Vlad şi cu Iuri râd)

Cristi – Am să mă mai gândesc.

Vlad – Bine Cristi. Ne vedem mâine.

Cristi – Salut.

(Vlad şi cu Dan ies, în timp ce Cristi stă jos, cu faţa între palme).

No tags for this post.