craciun-nasterea-domnului-1280x800

NAŞTEREA LUI ISUS – BETLEEM

Nasterea_lui_isus_betleem.doc
Nasterea_lui_isus_betleem.doc
Nasterea_lui__betleem.doc
64.0 KiB
105 Downloads
Details

NAŞTEREA LUI ISUS – BETLEEM

CUPRINS:

1. Deschidere: 42/52 – Departe-‘ntro iesle
2. Rugăciune
3. COR: 14 – O, ce veste minunată
4. Texte: (Luca 2:4 – 2:20) –
5. Tema I:
6. Tema II:
7. COR: 21 – Slavă lui Dumnezeu
8. Poezie: Străinul din Galileea –
10. Tema III:
11. Poezie:
12. COR: 26 – Domnul Isus Hristos
13. Poezie:
14. Tema IV:
15. Tema V:
16. Poezie:
17. Cuvânt încheiere:
18. COR: 24 – Pân’ la Mine
19. Închidere: 380 IC – O, Betleem
20. Rugăciune
21. Postludiu – ieşire

Deva, 24 decembrie 2005
TEMA I

Pe câmpiile unde tânărul David păzise turma, păstorii încă mai vegheau în timpul nopţii. În orele acelea de linişte vorbeau despre Mântuitorul făgăduit şi se rugau pentru venirea Împăratului pe tronul lui David. „Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare pentru tot norodul; astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul”.
La cuvintele acestea, speranţele de slavă umplură inima păstorilor care ascultau. Venise Liberatorul lui Israel! Putere, mărire, triumf, erau legate de venirea Lui. Dar îngerul trebuie să-i pregătească pentru a recunoaşte pe Mântuitorul lor în sărăcie şi umilinţă: „Iată semnul după care îl veţi cunoaşte spuse îngerul, „Veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle.” Deodată câmpia întreaga fu luminată de puternica strălucire a oştirilor lui Dumnezeu. Pământul tăcuse şi Cerul se plecase să asculte imnul: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”.
TEMA II
(„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”).
O, de ar cunoaşte neamul omenesc imnul acesta, de ar cunoaşte generaţia secolului XXI mai profund imnul păcii cântat de corul îngeresc pe câmpia Betleemului, de ar recunoaşte în Isus Hristos pe Prinţul Păcii, pe Acela care a spus ucenicilor înainte de a-i părăsi: „Vă dau pacea Mea, vă las pacea Mea”. Această floare rară – pacea – pe care Dumnezeu a plantat-o chiar la început în inima omului prin neascultare a început să se vestejească. Treptat începând de la Adam, Cain , omul a turnat peste petalele albe imaculate a acestei flori nobile (pacea) otrava revoltei, duşmăniei, urii şi a războiului în aşa măsură încât la venirea Mântuitorului această floare rară era aproape de dispariţie. Isus a îngrijit-o şi această floare a dat din nou speranţe omenirii. A încredinţat-o ucenicilor iar ucenicii, generaţiilor următoare.
Azi mai mult ca oricând este nevoie de această floare nobilă a păcii să reînvie din nou în inimile noastre, în familiile noastre, în ţara noastră şi în lumea întreagă deoarece niciodată din istoria omenirii această floare nu a fost ameninţată atât de grav ca în zilele noastre, primejdia de a fi turnată peste această floare otrava cea mai distrugătoare.

TEMA III

În noaptea în care slava lui Dumnezeu se revărsase pe colinele Betleemului, magii văzuseră pe Ceruri o lumină Tainică. După ce lumina s-a stins s-a ivit o stea care tot zăbovea pe cer. Nu era nici stea fixă, nici planetă şi fenomenul acesta a deşteptat interesul cel mai viu. Steaua era o grupă depărtată de îngeri luminoşi, dar magii nu ştiau lucrul acesta. Cu toate acestea simţeau că steaua are pentru ei o deosebită însemnătate. Ei întrebau pe preoţi şi pe filozofi şi cercetară pergamentele vechilor cronici. Profeţia lui Balaam spunea aşa: „O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel”. Să fie steaua aceasta un prevestitor al Celui făgăduit? Magii primiseră cu toată inima lumina adevărului trimis de Cer. Acum ea se revărsa asupra lor în raze mai strălucitoare. Prin vise au fost îndemnaţi să caute pe Domnul cel de curând născut.
TEMA IV

Prin aceşti magi Dumnezeu a atras atenţia Iudeilor asupra naşterii Fiului Său. Cercetările lor prin Ierusalim, deşteptarea interesului lumii, până şi gelozia lui Irod, care a constrâns şi atenţia preoţilor şi rabinilor, a îndrumat mintea lor către proorociile despre Mesia şi către marele eveniment petrecut de curând în mijlocul lor.

Şi iată că Magii ajung între cei dintâi să salute pe Răscumpărătorul lumii. Darul lor a fost cel dintâi dar depus la picioarele Lui.

Aur: Metalul cel mai preţios. Simbolul bogăţiei, simbolul adorării şi a slavei ce se cuvine celui culcat în ieslea din Betleem.

Tămâie: Tămâia aprinsă răspândea un miros foarte plăcut. Hristos este plăcutul miros al lui Dumnezeu în care Tatăl îşi găseşte toată plăcerea. Însă toţi aceia care cred în El trebuie ca prin viaţa lor să fie un miros plăcut. 2 Corinteni 2,15; Efeseni 5,2; Filipeni 4,8

Smirnă: Aceasta se folosea la îmbălsămarea celor morţi. Bărbaţii aceştia au făcut ceea ce a făcut mai târziu Maria în Betania. A uns pe Domnul înainte de moartea Sa şi Domnul a lăudat-o pentru această faptă.

Să ne asemănăm şi noi în toate privinţele magilor: în căutarea lor şi biruirea greutăţilor călătoriei, şi în adorarea lor a da Domnului ceea ce i se cuvine.

TEMA V

Cerul şi pământul nu sunt astăzi mai departe unul de altul ca pe vremea când păstorii ascultau cântecul îngerilor. Oamenii formează şi astăzi grija Cerului ca şi pe vremea când oamenii din clasa de jos cu ocupaţii neînsemnate, au întâlnit îngeri în miezul zilei pe câmp.
Cerul poate fi foarte aproape de noi pe drumurile obişnuite ale vieţii. Îngerii din locurile cereşti vor sprijini pe cei care merg şi vin la porunca lui Dumnezeu.
Cele petrecute la Betleem sunt lucruri pe care nu le putem termina vorbind. În ele e ascuns: „Adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu.”
Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilinţă aproape fără margini dacă ar fi luat corp omenesc atunci când Adam se afla nevinovat inocent în Eden. Dar Isus a primit acest corp atunci când neamul omenesc era slăbit de patru mii de ani de păcat. Şi când a venit împlinirea vremii Divinitatea a fost proslăvită prin aceea că a turnat asupra lumii potop de har vindecător.
„Aici este iubirea!” Minunează-te Cerule şi rămâi încremenit pământule pentru darul nespus de mare a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc. Amin!
Titlu : De ce Crăciun?
Sursa : Intercer
Autor : Jercan Dănuţ Alexandru .

Sunt mulţi ce nu-nţeleg iubirea cu chip de Prunc născut în iesle,
Nu înţeleg corul de îngeri şi slujesc altor interese…
Ades sărbătoresc Crăciunul, însă nu-i înţeleg prezenţa
Şi urmărind numai plăcerea pierd din vedere chiar esenţa.
De ce s-o fi născut Hristos? Numai ca eu să stau la masă
Ciocnind, urând pentru prieteni, servind bucata copioasă?
A coborât în Betleem ca eu să-mi pun de-o parte bani
Şi omorând viţelul, oaia, să strig: La anul, la mulţi ani?
Isus a apărut în lume numai ca eu să-I cânt colinde
Şi să mă bucur, cu copiii, când bradul verde se aprinde?
Să las o lacrimă să cadă, emoţie de saducheu,
Când ne-ntâlnim cu toţi acasă, când îmi deschid cadoul meu?
Iertaţi-mă! Nu pot să cred în noi „meniuri şi reţete…”
Isus nu a venit din cer, ca oamenii să se îmbete,
Să cheltuiască bani pe daruri, pe alimente, pe brăduţi
Şi după sărbători să fie tot amărâţi şi abătuţi.
Isus nu a dorit să fie motiv de repetenţă-n şcoală,
De neplăcere în familii, sau un amar de pungă goală…
Nu lacrima de despărţire, nu cearta, nici dezamăgire!
Isus în Betleemul nopţii a vrut să-nsemne doar IUBIRE!
A vrut să-nsemne şansa vieţii, poarta de har mântuitoare,
O scară rezemată-n ceruri pe care poţi urca spre soare…
Motiv rarisim de cântare a psalmilor de lăudat,
Motiv de strigat către oameni, ca doar Mesia e-mpărat!
Isus dorea să spună lumii prin scâncet de copil în paie
Că a lăsat slava din ceruri şi a-mbrăcat umile straie,
Ca tu să te opreşti o clipă, să cânţi speranţa viitoare:
Îţi mulţumesc, iubite Doamne, că mă iubeşti aşa de tare!
Jercan Dănuţ Alexandru / 2004
Titlu : Iată noaptea
Sursa : Intercer
Autor : Brînduşa- Ruxandra Pană

Iată noaptea, sfânta noapte, dintre toate cea mai sfântă
Din iubire, S-a-ntrupat Fiul Celui Preaînalt
Plini de pace, bucurie, îngerii vestea o cântă
Păstorii-auzind îndată, spre Betleem se avântă.
S-a născut Pruncul Isus, nu în palatul cel mare
Nici în hanul pregătit pentru oaspeţii de seamă
Căci loc nu a mai găsit; doar o iesle primitoare
Şi un pătuţ cald de paie aranjat de a lui mamă.
Deşi din iubire venit, al Său popor nu L-a primit.
Cu daruri multe şi credinţă la drum au pornit
Doar magi străini, din orient, ce steaua au urmat
Şi-n ieslea boilor pe Domnul Isus L-au aflat.
Pe culmile din Betleem, în noapte au venit
Îngeri slăvind pe Dumnezeul din locurile prea înalte
Vestind păstorii de pe câmp că profeţia s-a-mplinit
Şi că-n cetatea lui David S-a născut Mântuitorul iubit.
Păstorii au plecat în grabă şi-n iesle au găsit
Pe-ai Săi părinţi cu El şi Pruncul de îngeri vestit
I s-au închinat cu bucurie şi cu speranţa împlinită
Căci li s-a născut un Salvator în cetatea iubită.
Eşti mag, pastor, creştin sau eşti doar… tu
De Îl iubeşti pe Dumnezeu, te rogi, citeşti sau poate nu
Isus va fi cu tine-n orice clipă, ceas mereu la fel
Şi nu uita că pentru noi S-a născut Emanuel!

LA BETLEEM – ALTFEL
Pe cer de antic Betleem, uitat de nepăsare
Se văd doar licăriri de stea pierdută-n depărtare.
Păstori umili,cu mii de oi şi vila lângă stână,
Tot aşteptând, au adormit cu în mână.

Iar magii de la Răsărit, privind prin telescoape,
Îşi pun o dioptrie-n plus să vadă mai aproape.
Când noaptea lumii e în toi şi-n plină sărbătoare,
Răsar mulţimi de galaxii de stele căzătoare!

Între Iordanul îngâmfat şi ieslea umilită
Cu greu mai vezi vreun pelerin pe calea părăsită.
Căci, după ce ai ocolit Cezarii şi Irozii,
Nu poţi să treci de terorişti cu arme şi explozii.

Atâtea lucruri s-au schimbat în ţara minunată…
Doar numele a mai rămas din ce a fost odată!
Străvechiul cântec îngeresc nu se mai potriveşte…
Despre Mesia cel promis, nici nu se mai vorbeşte!

Iar daruri pentru Pruncul sfânt nimeni nu mai aduce…
S-a cheltuit cam mult atunci pe iesle şi pe cruce!
(La cărţi şi jocuri de noroc, la circ şi stadioane,
Căutătorii de plăceri aruncă milioane!)

…Dar, după două mii de ani sunt şi schimbări în bine:
Darwin ne-a spus cum ne-am născut, iar noi clonăm jivine!
Să fim mai mulţi, am conceput copii în eprubete…
Chiar dinainte stabilim ce sunt: băieţi sau fete

Mileniu fără de egal proclamă ziariştii;
Că nu va fi religios, o cred doar pesimiştii!
Şi pace, câtă ne dorim, aducem pe vapoare…
Oricine nu e mulţumit, n-are decât să zboare!

… Ne-am depărtat de Betleem să colindăm prin lume
Şi, fiindcă le-am tot auzit, colindele par glume!
Dar timpul scurt va dovedi că tot ce scrie-n carte
Se va-mplini cu-adevărat, spre viaţă sau spre moarte…

Acum, să mergem înapoi la iesle şi la groapă,
Unde-a fost pus Cel ce i-am dat oţet în loc de apă!
Iudei, creştini şi musulmani cu prăvălii deschise
Îţi vând Corane, lumânări şi Biblii invers scrise.

În locul Templului distrus, ce zace în ruine
Răsar moschei şi sinagogi şi capele creştine.
Imami, rabini şi preoţi mii slujesc în sfinte straie,
Iar păstori şi evanghelişti în carne vie taie!

La noi dacă-ar veni Christos, în ţările creştine
S-ar bucura când ar vedea biserici mari şi pline.
Şi mieii s-au făcut berbeci şi câinii lupi de pradă,
Iar calea strâmtă s-a lăţit cât o autostradă!

Sunt multe sfinte sărbători şi zile însemnate,
Obligatorii pentru toţi – le ţine cine poate!
(Ne bucurăm că la Crăciun toţi ne simţim mai bine…
Despre Isus vom mai vorbi la anul care vine!)

profesor Sabinel Bancu
Sacramento, Decembrie 2003
Sursa: Intercer

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *