142625l

Lumânările lor se sting

lumanarile lor se sting.doc
lumanarile lor se sting.doc
lumanarile-lor-se-sting.doc
32.0 KiB
29 Downloads
Details

Lumânările lor se sting

Scena: semiîntuneric, pe scenă câteva persoane (creştini) cu lumânări aprinse în mâini (se plimbă lejer). Într-un colţ, Hristos având cununa de spini pe cap şi braţele deschise spre grupul de creştini (poziţie care sugerează chemarea, grija şi dragostea Sa şi, totodată, crucificarea, jertfa) (rol static).

În celălalt capăt, Satan  însoţit de îngerul său, care au drept scop distrugerea grupului de creştini prin stingerea lumânărilor.

  1. Primul atac se dă asupra unui creştin real care îşi apără cu îndârjire lumânarea. Atacul direct nu dă rezultate, aşa că Satan schimbă tactica şi, prin distragerea atenţiei (rol ce poate fi interpretat de îngerul său care captează atenţia creştinului arătându-i ceva: cerul, obiecte sclipitoare, etc.). Satan reuşeşte să-i stingă creştinului lumânarea. Speriat, creştinul fuge şi-şi aprinde lumânarea de la un alt creştin (care o are încă aprinsă). Satan observă şi, înciudat, continuă atacul. De data aceasta însă nici o strategie nu dă rezultate. Creştinul real ridică lumânarea mai sus şi Satan nu o poate stinge (eventual, cu celălalt braţ creştinul real îi împinge la fiecare atac pe Satan şi pe îngerul său).
  2. Satan îşi îndreaptă atenţia înspre un alt creştin (libertin). Acesta nu prea dă importanţă lumânării sale (o ţine dezordonat, , plictisit). Satan reuşeşte fără prea mari eforturi să stingă lumânarea. Creştinul libertin nu se impacientează însă şi, indiferent, ba chiar bucuros, o pune în buzunar stinsă. Satan şi îngerul său jubilează.
  3. Satan se îndreaptă spre un alt creştin (naiv). Acesta se joacă, se poartă copilăros cu lumânarea sa. Satan reuşeşte la fel de repede să îi stingă lumânarea. Creştinul naiv se sperie şi nu se simte confortabil având lumânarea stinsă, însă îngerul lui Satan, sau Satan îl consolează, îi distrage atenţia. Creştinul libertin merge şi îl convinge pe cel naiv că nu este nici o problemă, că şi el are lumânarea stinsă şi nu s-a întâmplat nimic. Creştinul naiv se calmează şi, la braţ cu cel libertin, se plimbă pe marginea scenei. Satan şi îngerul său jubilează.
  4. În continuare, Satan atacă un alt creştin (creştinul fricos). Acesta este foarte grijuliu cu lumânarea sa, este excesiv de protectiv şi de temător. Atacul direct nu dă nici la el rezultate. Satan apelează la aceeaşi tactică pe care a folosit-o cu creştinul real, aceea a atragerii atenţiei. Tactica dă rezultate şi lumânarea creştinului fricos este stinsă. Disperat, creştinul fricos aleargă să îşi aprindă din nou lumânarea. În cele din urmă observă pe creştinul real (singurul care mai are lumânarea aprinsă) şi se repede la el să-şi aprindă lumânarea. Apoi, în timp ce-şi protejează şi mai cu foc lumânarea, îi vine o idee – dacă ar ascunde lumina sub ceva, aceasta nu ar mai putea să fie stinsă. Găseşte un vas (netransparent) pe care îl ţine deasupra lumânării. Satan încearcă să stingă şi acum lumânarea. De fiecare dată creştinul se uită speriat sub vas ca să vadă dacă lumânarea nu s-a stins. Văzând aceasta, capătă încredere şi devine mai nepăsător la atacurile lui Satan. Satan renunţă la încercarea de a mai stinge lumânarea, dar este mulţumit pentru că, oricum, lumina nu se mai vede.
  5. Deodată, o lumină puternică (se poate folosi lumina unui retroproiector) luminează cadrul în care Hristos stă cu braţele întinse. Toţi se opresc. Satan şi îngerul său sunt speriaţi iar ceilalţi surprinşi. Primul care realizează mesajul (chemarea) este creştinul real, apoi cel fricos. Amândoi se duc înspre Hristos. Satan şi îngerul său încearcă să îi oprească, dar se opresc în apropierea lui Hristos (ca lovindu-se de un zid). Ajuns lângă Hristos, creştinul real îi oferă lumânarea sa stinsă. Apoi, îi arată creştinului speriat că lumina trebuie să fie vizibilă şi că e o greşeală să o ascunzi. Atenţia le este captată apoi de ceilalţi doi creştini care se află departe de protecţia lui Hristos. Creştinul real, susţinut în rugăciune de celălalt creştin (de acum real şi el) se duce şi încearcă să îi aducă şi pe ceilalţi sub protecţia lui Hristos. Nu reuşeşte să-l aducă decât pe creştinul naiv. Celălalt (creştinul firesc) refuză şi este luat de către Satan şi îngerul său (încadrat) care se depărtează învinşi, dar cu o victimă. Ceilalţi trei creştini (de acum reali) se închină lui Hristos ridicând cât mai sus luminile lor.

Final

No tags for this post.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *