Seceris

Isus ne cheama

Isus ne cheama.doc
Isus ne cheama.doc
ne cheama.doc
69.5 KiB
166 Downloads
Details

ISUS NE CHEAMĂ

CUPRINS:

1. Deschidere 6
2. Rugăciune
3. COR: Rugăciune
4. Introducere: Isus ne cheamă
5. COR: Sub stindardul lui Hristos
6. Tema I
7. Tema II
8. COR: Cântecul secerişului
9. Experienţă
10. COR+COM 70
11. Tema III: Isus ne cheamă
12. Tema IV
13. COR: Iată-mă, trimite-mă
14. Tema V: Tinere, te cheamă culmile
15. Poezie: Urcă pe munte
16. COR: 28 TA O viaţă mai sfântă
17. Închidere 368
18. Rugăciune
19. Postludiu – ieşire

Deva, 25 martie

INTRODUCERE
ISUS NE CHEAMĂ

Trăim în timpuri foarte solemne, istoria acestui pământ se apropie de sfârşit înainte ca ceasornicul vremii să anunţe ultima oră, copiii lui Dumnezeu sunt chemaţi să lucreze cu toată puterea lor la desăvârşirea misiunii pe care Hristos le-a încredinţat-o.
În acest timp de mare însemnătate, pentru ca lucrarea să poată înainta în toate ramurile ei, Dumnezeu apelează, în special, la puterea, râvna şi curajul tineretului. Este nevoie de puteri proaspete şi întregi spre a face planuri cu minte limpede şi a-i îndeplini cu o mână plină de curaj.
Dumnezeu doreşte ca tinerii să devină bărbaţi plini de râvnă, gata să ia parte la nobila Sa lucrare şi în stare să poarte răspunderi. Dumnezeu cheamă tineri cu inima neîntinată, tari, plini de curaj şi hotărâţi să lupte cu bărbăţie în lupta ce le stă în faţă, spre a preamări pe Dumnezeu şi a fi o binecuvântare pentru omenire.
Tinere, Dumnezeu te invită astăzi să-i predai tăria tinereţii tale, pentru ca prin folosirea puterilor tale, prin cugetarea ta vioaie, sănătatea ta robustă şi hărnicia lucrării tale, să-i poţi aduce Lui glorie, iar ţie şi semenilor tăi, mântuire. Eşti gata să răspunzi la chemarea Sa!? Eşti gata să-i predai întreaga ta fiinţă şi cugetul tău, pentru binele tău în primul rând, iar apoi pentru folosul celor ce te înconjoară?
Răspunde azi la chemarea Sa, pentru ca mâine să nu fie prea târziu, pentru binele sufletului tău, pentru Hristos care s-a dat ca jertfă spre a te salva din păcat, opreşte-te în pragul vieţii tale şi cântăreşte-ţi bine răspunderile, prilejurile şi posibilităţile tale. Dumnezeu ţi-a dat prilejul de a-ţi făuri o viaţă înaltă, influenţa ta poate să se aşeze în slujba adevărului lui Dumnezeu; tu poţi fi un conlucrător cu Dumnezeu în marea lucrare de răscumpărare a neamului omenesc…
Dumnezeu te ajută să iei această hotărâre cât mai curând. Fericirea din viaţa aceasta, cât şi din cea viitoare, depinde de tine. Desigur e greu să te hotărăşti, dar priveşte la exemplul pe care Tatăl ceresc ţi L-a dat ca să-L urmezi.

TEMA I

Domnul Isus Hristos este modelul nostru în toate. După orânduirea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi-a petrecut copilăria în Nazaret, unde locuitorii aveau un aşa caracter, încât Ei era continuu expus ispitelor, şi era necesar pentru El să se păzească spre a rămâne curat şi nepătat în mijlocul mulţimii de păcate şi răutăţii. Nu Hristos şi-a ales ţinutul acesta, Tatăl Său alese pentru El locul acesta unde caracterul Său avea să fie pus la probă şi încercat în diferite chipuri. Anii tinereţii lui Isus au fost puşi la încercări, greutăţi şi lupte grele pentru ca să-şi poată forma un caracter integru, care să facă din El un exemplu desăvârşit pentru copii, tineret şi întreaga omenire. Viaţa sa avea drept scop să arate că curăţenia, statornicia şi tăria de principii nu atârnă de viaţa liberată de greutăţi, sărăcie şi împotrivire.

El a fost ispitit în toate, dar fără păcat. Dimpotrivă El a biruit păcatul luând asupră-şi păcatele întregii omeniri, prin moartea Sa pe cruce. Astăzi El e la tronul veşnic de unde priveşte la fiecare suflet care îşi îndreaptă faţa către El, căutând după mântuire. El cunoaşte din însăşi viaţa Sa care sunt slăbiciunile omeneşti, care sunt nevoile noastre. El priveghează asupra ta, fiu înfricoşat al lui Dumnezeu. Eşti ispitit? El te scapă. Eşti slab? El îşi dă puteri. Eşti lipsit de pricepere? El te luminează. Eşti rănit? El te vindecă.

TEMA II

Hristos te cheamă deci să mergi pe calea pe care El a mers prima dată. „Veniţi la Mine” este chemarea Lui. Oricare ar fi grijile şi frământările tale, înfăţişează cazul tău înaintea Domnului. Se va deschide o cale ca să poţi scăpa de greutăţi. Cu cât ţi se arată că eşti mai slab şi mai fără ajutor, cu atât vei deveni mai puternic în tăria Lui.
Exemplul lui Hristos ne arată că singura noastră nădejde de biruinţă e transformarea caracterului nostru după modelul Său. Dacă tu, vei fi asemenea lui Hristos, vei putea respinge toate atacurile celui rău şi vei deveni un ostaş destoinic în răspândirea luminii adevărului lui Dumnezeu.
Nu precupeţiţi nici un efort pentru realizarea acestui scop. Hristos cheamă voluntari ca să poarte stindardul crucii înaintea întregii lumi. Nu uita că Biserica tânjeşte după ajutorul tinerilor, care să depună mărturie plină de curaj şi care prin zelul lor arzător să trezească forţele amorţite ale poporului lui Dumnezeu. E nevoie de tineri care să se împotrivească valului spiritului lumesc şi să ridice glasul de avertizare împotriva paşilor pe calea păcatului.
Lucrează deci la curăţirea caracterului tău, iar după ce templul sufletului tău va fi eliberat de tot ce nu e după voia lui Dumnezeu, întronează pe Hristos în inima ta. Atunci, prin El şi împreună cu El, străduinţele tale vor căpăta noi puteri, vor da pe faţă un zel plin de entuziasm în a îndemna pe oameni să se împace cu Hristos. În tot ce faci, lucrează cu credinţă şi cu nădejdea biruinţei prin Răscumpărătorul tău.
Priviţi numai înainte şi în sus. Isus vă întinde mâna Sa spre a vă ajuta, nu veţi avea altceva de făcut decât să-i atingeţi mâna în simplă încredere şi să-L lăsaţi să vă conducă. Nu uitaţi El vă conduce la cea mai preţioasă comoară; mântuirea sufletelor voastre şi dobândirea vieţii veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu.
Fie ca tineretul să-şi amintească de datoria pe care o are, de a-şi forma caracterul pentru veşnicie, şi că Dumnezeu cere de la el să facă tot ce poate fi mai bine. Fie ca cei cu experienţă mai multă să vegheze asupra celor mai tineri şi atunci când îi văd ispitiţi să-i ia deoparte să se roage cu ei şi pentru ei. Dumnezeu va vedea din partea noastră o recunoaştere a marelui sacrificiu făcut de Hristos pentru noi, dacă noi vom arăta un interes pentru salvarea acelora pentru care El a venit. Dacă tineretul va căuta pe Hristos atunci El va face rodnice sforţările lor.
Domnul să ajute la aceasta, începutul fiind ziua de azi. Amin!
EXPERIENŢĂ
UN TALENT FOLOSIT MULTE SUFLETE SALVATE

O tânără îmbrăcată într-o rochie colorată, prea mare pentru ea, a venit la una din şcolile noastre misionare. Faţa ei era deformată, nu avea nas şi era puţin redusă mintal. Ea e întrebată de directorul şcolii:
– „Pentru ce ai venit?”
– „Să învăţ la şcoală” – răspunde fetiţa.
– „De la ce distanţă vii tu aici?”
– „De la 200 de mile”
– „Ai venit pe jos, până aici?”
– „Da, pentru că n-am avut bani să vin altfel.”
Ea a stat acolo trei luni de zile, apoi s-a făcut selecţionarea elevilor şi directorul împreună cu comisia constată că această tânără trebuie să plece înapoi de unde a venit, pentru că nu poate fi de folos lucrării lui Dumnezeu. Tânăra este chemată să i se spună cu multă delicateţe:
– „Tu trebuie să pleci înapoi”. Fata răspunde după ce a stat mult timp împietrită:
– „Să plec?” Ea fusese fericită la şcoală. Da, răspunde directorul, trebuie să mergi înapoi acasă.
Ea a plecat. Trecură doi ani. Apeluri urgente veneau la misionari pentru ca să fie trimişi la 200 de mile, unde era interes pentru Evanghelie.
A mai trecut încă un an până să meargă cineva pe insula aceea, când a sosit misionarul pe insulă s-a gândit:
– „Trebuie să încep lucrarea aici.” Dar a observat la un moment dat că nu în port trebuia să înceapă lucrarea, ci pe coasta unui deal unde era mulţime adunată, toţi locuitori de pe insulă.
Misionarul îşi îndreptă paşii către locul acesta. Toţi locuitorii se ridicară în picioare urându-i: „Bun venit”. „Trebuie să încep predicarea chiar în locul acesta”, îşi zise el. Iar mai întâi zise către oamenii aceia: vreau să vă învăţ o cântare, să cântaţi şi să-L lăudaţi pe Dumnezeu.
A citit cuvintele cântării, apoi începu să cânte melodia. Feţele celor adunaţi acolo străluceau de bucurie. Dar la un moment dat se aude o voce: “cunoaştem cântarea”. Misionarul rămâne uimit şi pentru că era cunoscută, anunţă o altă cântare. Mulţimea din nou exclamă: “o cunoaştem şi pe aceasta”. Misionarul încearcă pentru a treia oară să-i înveţe o cântare. Dar şi de data aceasta aude: “cunoaştem şi aceasta cântare.”
El a rămas uimit, privind pe cei adunaţi şi puse întrebarea:
– „Cine va învăţat aceste cântări? Cine v-a învăţat să le cântaţi?” Mulţimea şi-a îndreptat privirea spre tânăra care fusese la Şcoala Misionară, unde stătuse aproape 3 luni şi învăţase şi ea câteva cântări să le cânte.
A venit pe insulă, în satul ei, şi a învăţat pe toţi locuitorii să cânte cântările pe care ea le învăţase la şcoală. Şi acum ei arătau cu degetul spre ea. Ea se tot ascundea în grupurile acelea ca să nu fie văzută. Misionarul merse la ea şi o întrebă:
– „De unde cunoşti toate acestea?”
– „De la Şcoala Misionară.
– „Când ai fost acolo?”
– „Acum trei ani” – veni răspunsul.
– „De ce n-ai mai rămas acolo?”
– „Am fost trimisă acasă”, spunea cu lacrimi în ochi acest lucru.
Ea prin cele ce prinsese, în trei luni, în trei ani a câştigat un sat pentru Dumnezeu. Ea nu avea alt talant, nici să vorbească, nici să facă altceva – decât cu singurul talent – de ai cânta, a pregătit o insulă întreagă pentru vestirea soliei lui Dumnezeu.
Dacă o fată din junglă a putut câştiga un sat, cu singurul ei talant, ce am putea face noi? Ea a dat totul ce a avut Domnului, şi a pus în slujba Lui cele ce a primit în cele trei luni.
Ce facem noi cu multele noastre daruri?
Ce facem noi cu multele noastre ocazii?
Ce facem noi cu multele noastre talente?
O tânără, ridică-te şi lucrează pentru Dumnezeu. Exemplul acestei tinere este o mustrare pentru mine şi pentru mulţi dintre dumneavoastră. Ea ştia asta: să cânte. Şi cu aceasta a câştigat satul ei întreg.
Amin!

TEMA III
ISUS NE CHEAMĂ

Fiecare generaţie de oameni din istoria omenirii a avut o anumită în înaintarea lucrării lui Dumnezeu.
Dumnezeu a avut totdeauna în planul Său oameni destoinici, vrednici de toată cinstea, care i-au adus numai onoare.
Răspunsuri de felul:
– „Cum aş putea să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
– „Mai bine sufăr împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să obţin mărire lumească.”
– „Eu vin înaintea ta nu cu sabia, cu suliţa, şi cu pavăza, ci eu vin înaintea ta în Numele Domnului Oştirilor!”
– „Mă voi ruga şi mai departe Dumnezeului meu, la fel ca şi până acum, chiar dacă voi fi aruncat în mijlocul leilor!”
– „Nu mă voi întina cu bucatele de la masa împăratului!”
– „Chiar de ne vor arunca în cuptorul de foc, noi vom sluji numai Dumnezeului nostru, iar El ne va salva”
Răspunsuri de felul acesta şi multe altele sunt demne de tineri ca: Iosif, Moise, David, Daniel, Şadrac, Meşac, Abed-Nego.. .
De astfel de caractere statornice are nevoie şi astăzi Dumnezeu. Adevărul care trebuie vestit lumii întregi, a doua revenire a lui Hristos, trebuie să fie dusă în toate colţurile pământului de oameni plini de curaj, putere şi avânt, statornici în păzirea adevărului sfânt

TEMA IV

Misiunea tuturor credincioşilor este de a aduce la cunoştinţa lumii întregi nevoia unei pocăinţe cât mai grabnice, voia împăcării cu Dumnezeu, în vederea pregătirii de a întâmpina pe norii cerului pe Cel ce ne-a răscumpărat din păcat.
„Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” este solia prezentă, solia pentru timpurile din urmă.
Trebuie de aceea să ne străduim să conlucrăm cu toţii la răspândirea Evangheliei pentru ca astfel multe suflete să fie salvate şi să fie întoarse spre Dumnezeul adevărat căruia să-ţi servească cu toată credincioşia şi să primească pe Isus Hristos ca Mântuitor personal.
În această lucrare de salvare a sufletelor Dumnezeu cheamă în special pe tineri, care prin devotamentul, râvna şi zelul tinereţii lor să lucreze cu spor pentru a grăbi astfel revenirea lui Hristos.
Pentru aceasta, Mântuitorul nostru îndeamnă să folosim toţi talanţii încredinţaţi nouă în dar. Am văzut cu toţii care a fost efectul folosirii unui singur talant.
Oricât de mari sau oricât de mici ar fi talentele voastre, puneţi-le în slujba lui Hristos. Lui îi datoraţi toată destoinicia voastră. Lui îi aparţin puterile voastre corporale, sufleteşti şi spirituale, şi pentru El trebuie să fie folosite toate acestea. Timpul vostru, influenţa voastră, însuşirile voastre, priceperea voastră, toate trebuie puse în slujba Aceluia care dă totul. Cel care caută cu stăruinţă sa aducă la îndeplinire planul cel mare al lui Dumnezeu, pentru mântuirea oamenilor, foloseşte cel mai bine darurile ce i-au fost încredinţate.
Predându-ne Lui şi servind lucrarea Sa cu toată fiinţa noastră, să-L rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să ajungem să salvăm şi pe alţii pentru mântuire şi astfel cu toţii să ne bucurăm odată în Ţara cea Minunată, în Împărăţia slavei lui Dumnezeu. Amin!
TEMA V
TINERE, TE CHEAMĂ CULMEA!

Ţi-a fost hărăzit să trăieşti în vremea în care se făureşte din sânge şi foc istoria.
În viaţa ta veselia şi melancolia, entuziasmul şi frica, binele şi răul sunt nişte simptome alternative.
Vârsta te poartă pe valurile îndoielii şi nesiguranţei. La etatea în care te afli sufletul ţi-e gata să erupă asemenea unui vulcan, învingând rezistenţa trupului de lut pentru a-ţi croi drum nou la răscrucea drumurilor.
Bunul Dumnezeu îţi atrage atenţia asupra a două drumuri, două posibilităţi de trai.
Tu concentrează în tine CULMILE, închide în inima ta cerul. Înarmează-te cu armele voinţei, convingerii, înfrângerii şi muncii.
După un marş greu vei gusta pe culme fericirea meritată.
Soarele biruinţei îţi va săruta fruntea ta tânără, lucie de unduirea asaltului încoronat. Hristos te va primi cu un zâmbet dulce, iubitor…
VINO!
Iată culmile! Cucereşte-le!……

URCĂ PE MUNTE

Urcă pe munte
Să vezi splendoarea de dincolo
Splendoarea Canaanului.
Urcă pe munte să fii la un pas de Eden
Să-ţi oglindeşti privirile-obosite
Pe măreţia oraşului veşnic
Să înţelegi că viaţa
Nu-i frângere de drum
Nici sfâşieri de timp
Şi nici sfârşit de noi
Că ceea ce se pare încheiere
E numai început
Că-n zarea ce se stinge
Se înfiripă zorii veşniciei
Cu revărsări de fluvii de lumină

Urcă pe munte
Numai pe vârf de munte poţi pricepe
Că nu eşti doar un bulgare de tină
Ci colţ de cer, fărâmă de divin
De veşnicie
Urcă pe munte
Pe muntele credinţei
Pe stâncile speranţei
Pe crestele făgăduinţelor minune
Privirile tale să plângă fericite
Oprite de măreţia patriei promise

Urcă pe munte
Chiar obosit de anii ce te-aşteaptă
De templele cărunte
De braţele-n durere frânte
De fruntea-nsângerată
Şi de picioarele rănite
Urcă pe munte
De nu poate altfel
Urcă-n genunchi
Chiar dacă sufletul ţie sfâşiat de ne-mpliniri
De căutări zadarnice
De doruri risipite

Urcă pe munte
Chiar dacă-ţi pare aspră, fără sens
Cărarea ce te poartă către culme
Chiar dacă paşii simt
Prăpăstiile fricii
Chiar dacă-auzi şuvoaiele de lacrimi
Sălbatice vuind
Urcă pe munte
Ele curg la vale
Din ce în ce se-aud mai jos
Dezamăgirile şi plânsul
Din ce în ce e mai aproape cerul

Urca pe munte
Acolo-ţi cad pe fruntea de văpaie
Stropi de balsam de Paradis
O împlinire-a armoniei
Ce-o-ncerci acuma fără rost
Acolo-n vârf de tot
Aripi în loc de paşi încătuşaţi
În loc de mers e zbor netulburat
Urcă pe munte
Sub vegherea îngerilor buni
Acolo sus
Ce-i pământesc din tine
Să se stingă
Şi să te-aprinzi pe bolta veşniciei
Ca o stea nemuritoare

Acolo sus, pe muntele credinţei
Pe muntele Golgotei
Spre dincolo, spre Dumnezeu.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *