Magi

Intoarcere la Betleem

Intoarcere.doc
Intoarcere.doc
Intoarcere.doc
78.0 KiB
204 Downloads
Details

ÎNTOARCERE LA BERTLEEM
Autori: tineri Deva
CUPRINS:
1. Deschidere 94 – 1.2
2. Rugăciune
3. Povestitor
4. COR: Astăzi s-a născut Hristos
5. Povestitor
6. Simpozion – tinerii 1,2,3,4
7. Poezie
8. Simpozion – tinerii 1,2,3,4
9. Poezie
10. COR: Mare taină
11. Povestitor
12. Simpozion: tinerii 1,2
13. Povestitor
14. COR: Mesajul îngerilor
15. Povestitor
16. Poezie
17. COR: S-a născut în Betleem
18. Povestitor
19. Simpozion: magii 1,2,3
20. Povestitor
21. Poezie
22. COR: Cântul magilor
23. Povestitor
24. Simpozion: tinerii 1,2
25. COR+COM: O, Betleem 380 IC
26. Povestitor
27. Simpozion: magii 2,3,1
28. Poezie
29. COR: S-a născut Mesia
30. Simpozion: păstorii 1,2,3 + mag 2
31. Poezie
32. COR: Dinspre stele
33. Povestitor
34. Tânăr 4
35. Poezie
36. Tânăr 2
37. COR: La ieslea Sa
38. Încheiere 378
39. Rugăciune
40. COR: Unde-i Împăratul
41. Postludiu – ieşire
Deva, 25 decembrie 1993
Chitid, 17 decembrie 1994
INTRODUCERE
POVESTITOR:
– Ne aflăm în pragul istoriei pământului. Întreaga planetă este bântuită de războaie, inundaţii, foamete, revoluţii, tratate de pace, atrocităţi dincolo de orice imaginaţie.
Rareori oamenii se opresc din goarna lor nebună de mărire şi bani pentru a se întreba:
„De unde, de ce, încotro?”
Rareori cineva mai deschide pentru a căuta între filele ei, adevărul.
De aceea însingurarea din ochii Prinţului Universului e atât de puternică. El îi aşteaptă, acasă; dar parcă nimeni nu s-a hotărât să caute drumul, parcă nimeni nu doreşte darul.
Din , El nu i-a abandonat, ci este încă la lucru. El vrea să le arate că la tronul Său, este lumină şi pace din belşug.
În neţărmurita Sa milă, El se apropie de sufletul omenirii pierdute. Istoria sacră a mântuirii străluceşte pe paginile sfinte şi azi ca şi atunci când se întâmpla aievea. Ea încă mai este gravată acolo, ca o mărturie uimitoare a infinitei Lui iubiri.
În aceste zile, totul e împodobit de sărbătoare. Omenirea serbează naşterea Lui. Privesc în jurul meu cu tristeţe. Văd mese bogate, fastuoase, aud clinchet strident de pahare şi râs zgomotos. Dar unde este El? Nimic din atmosfera aceea de pace şi sfinţenie de acum aproape două mii de ani.
Totuşi atenţia şi dragostea Sa este atrasă de o mică grupă de tineri, care în mijlocul acestui decor profan deschid Bibliile cu sufletul însetat de adevăr, cu inimile deschise spre mântuire. Şi ei serbează naşterea Lui.
COR Astăzi s-s născut Hristos 4
POVESTITOR:
– Când cântecul şi-a risipit ultimul său acord, tinerii îşi unesc mâinile în rugăciune:

TÂNĂR 2:
– Doamne venim la Tine, cu inimile pline de dragostea Ta. Fie ca adevărurile acestor pagini să ilumineze viaţa noastră, cunoaşterea de Tine să se reverse spre noi fiecare şi din inima noastră spre oricare, ce încă mai caută în noaptea lumii, steaua din Betleem.

TÂNĂR 3:
– Ascultaţi cât de minunat e acest verset: Ioan 3,16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

TÂNĂR 4:
– Câtă lumină revarsă el asupra vieţilor noastre. Aţi auzit?: “Atât de mult a iubit Dumnezeu, încât a dat… pe singurul Lui Fiu…”. Nu cred că aş putea compara această cu nimic din această lume.

TÂNĂR 1:
– Noi suntem legaţi de cer într-un fel misterios care depăşeşte puterea mea de înţelegere. Înfrăţirea noastră cu El s-a întâmplat cu mult timp înainte, într-o seară ca aceasta, în staulul umil din Betleem.

TÂNĂR 3:
– Vedeţi aici este iubirea. Fiul lui Dumnezeu adorat şi slăvit, să accepte haina noastră aspră de lut, să coboare într-o lume ostilă în care nu-l aştepta decât suferinţa, ingratitudinea şi moartea.
Minunează-te cerule şi rămâi încremenit pământule!

POEZIE: N-am să uit niciodată

TÂNĂR 1:
– Aş dori atât de mult să pot retrăi clipele naşterii Lui. Dac-aş fi fost acolo…

TÂNĂR 2:
– Noi ne putem bucura aici şi acum de darul naşterii Sale.

TÂNĂR 4:
– Să facem împreună cu păstorii şi magii o călătorie în timp, spre a retrăi bucuria lor. Să gustăm atmosfera cerească de pe colinele Betleemului, apoi ascunzând-o în inimi, plini de recunoştinţă să pornim a pregăti calea pentru a doua Sa venire.

POEZIE: Priveşte la iesle

COR: Mare taină

POVESTITOR:
– Tinerii sunt hotărâţi să-i întâlnească pe magi şi păstori, să aducă prinosul recunoştinţei lor Pruncului Divin, să asculte vestea cea bună a îngerilor. De aceea Biblia este în mâna fiecăruia dintre ei.
Ei se întorc într-o călătorie imaginară în timp, în urmă cu 2000 de ani la Betleem

TÂNĂR 1:
– Priviţi, aici deasupra dealurilor Betleemului e atâta pace. Stelele în seara aceasta sclipesc parcă mai luminos şi înfiorat. Întreaga natură şi cerul, parcă se pregătesc de sărbătoare.

TÂNĂR 2:
– Iată, acolo sus pe deal o turmă de oi. Şi păstorii lor se încălzesc la foc. Să mergem să ne încălzim şi noi.

POVESTITOR:
– Focul păstorilor era mai mult decât un simplu foc de vreascuri uscate, era focul încrederii nestrămutate în profeţii. Aplecaţi asupra sulurilor sfinte, la lumina palidă a flăcărilor, ei le citesc pentru a câta oară? Timpul lung de aşteptare nu a reuşit să micşoreze cu nimic credinţa în împlinirea lor. Citeau, se rugau şi se întrebau:
– Când va veni Mesia, Doamne, Când?
(pauză de câteva secunde)
Grăbiţi tinerii se îndreaptă spre păstori. Dar nu ajung să dea bună seara, că întreg dealul se umple de lumină. Toţi cad la pământ uluiţi. Dar o voce plăcută, venită parcă din altă lume, le spune:
– „NU VĂ TEMEŢI!: Căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare pentru tot norodul: Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”
Apoi, izbucnit ca din senin, se aude un cântec desăvârşit cu acorduri nemaiauzite:
„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”.

COR: = Mesajul îngerilor)

POVESTITOR:
– Lumina şi cântecul se sting. Fără să creadă ochilor ceea ce au văzut, păstorii zic unii către alţii:
„Haidem să mergem la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul”
Pe drum ei cântă refrenul acelui cântec minunat: „Pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”.

POEZIE: Era de-ajuns

COR: S-a născut în Betleem

POVESTITOR:
– Pe drumul dinspre Caldeea şi Palestina, în aceeaşi noapte trei magi din răsărit călătoresc călăuziţi de Steaua misterioasă apărută pe cer.

MAG 1:
– Când călătoria noastră se va sfârşi, voi depune la picioarele Pruncului Împărat, aurul meu, nu pentru că împăratul ar avea nevoie de el, ci numai ca să se asculte mai înainte de a fi rostită porunca Sa, de a vinde totul, de a împărţi săracilor şi de a-I urma.

MAG 2:
– Eu i-am adus Copilului Sfânt tămâie, ca simbol că El va fi Acela despre care spunea Isaia „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa”.

MAG 3:
– Eu îi voi dărui smirnă şi narduri, Îl voi îmbălsăma încă de pe acum pentru crudul sfârşit de la Golgota.

MAG 2:
– Dar cred că am ajuns, Steaua Noastră s-a oprit deasupra Betleemului. Aici trebuie să fie. Profetul Mica era foarte clar atunci când spunea: „Şi tu Betleeme, Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

POVESTITOR:
– Deşi uimiţi că Împăratul lumii s-a născut într-un staul umil, magii păşesc înăuntru şi recunoscu în Pruncul neajutorat culcat în ieslea sărăcăcioasă pe Mântuitorul lumii. Şi depun la picioarele Lui darurile lor de preţ: aur, tămâie şi smirnă, apoi plini de recunoştinţă I se închină ca unui Împărat.

POEZIE: Noi am văzut steaua Lui

COR: Cântul magilor

POVESTITOR:
– Tinerii secolului XXI depun şi ei darurile lor:

TÂNĂR 4:
– Noi n-avem comori pe care să le putem oferi, însă punem la picioarele Tale inima noastră. Te rugăm primeşte-o şi fă din ea staul sfânt în care să te naşti ca Domn şi Împărat.

TÂNĂR 2:
– Darul meu aste un poem:
POEZIE: Noul Împărat

TÂNĂR 3:
– Iar darul nostru al tuturora este un imn de adorare închinat Copilului Sfânt.

COR+COM: Betleem 380

POVESTITOR:
– Adunaţi în jurul Pruncului Divin împreună cu magii şi păstorii, tinerii noştri vorbesc pe marginea evenimentului care tocmai se petrecuse. Fiecare povesteşte experienţa sa. Fiecare mărturiseşte clipa în care s-a născut mai întâi în inima Sa şi apoi întreaga discuţie gravitează în jurul profeţiilor mesianice:

MAG 2:
– Preocupaţi de ştiinţă şi literatură, am studiat cu atenţie scrierile evreilor. În prima carte a lui Moise am găsit această făgăduinţă minunată care ne-a făcut să continuăm căutările noastre. Geneza 3,15 (se citeşte)

MAG 3:
– Profetul Isaia ne-a întărit speranţa în venirea Celui Promis: Isaia 40,1-3.5 (se citeşte)

MAG 1:
– Şi aşa cercetând sulurile profeţilor, am ajuns la cartea lui Daniel. Ea ne-a confirmat exact data venirii Fiului Omului. Daniel 9,25 (se citeşte)

POEZIE: Iesle – poartă de iubire

COR: S-a născut Mesia

PĂSTOR 1:
– Pentru noi, oamenii simpli din poporul Iudeu, timpul parcă stătea pe loc. Simţeam din ce în ce mai grea povara asupririi romane. Pacea noastră o găseam doar în Cartea Sfântă. Ne mângâia unii pe alţii cu aceste cuvinte:
„Voi turna peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat”, „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric”. Isaia 40,9-11

PĂSTOR 2:
– „O stea răsare din Iacov şi un toiag de cârmuire se ridică din Israel”. Matei 1,23
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele Veşniciilor, Domn al păcii.”
„În vremea Lui, Iuda va fi mântuit şi Israel va avea linişte în locuinţa lui, şi iată numele pe care îl voi da: „Domnul neprihănirea noastră”.

MAG 2:
– Steaua Sa profetică ne-a luminat în drumul nostru spre staul. De-acum vom spune oricui că Biblia este steaua călăuzitoare în noaptea păcatului, bogăţia cea mai mare din acesta lume.

PĂSTOR 3:
– Noi am auzit cuvintele: „pace vouă” şi ele ne-au încălzit pentru totdeauna inimile. Am cântat cu îngerii cântecul acela măreţ. Cum am putea să uităm toate acestea? Mesajul Lui va fi totdeauna pe buzele noastre, vom spune oricui că El este pacea noastră într-o lume a durerii, speranţa noastră de mântuire. Să-L lăudăm pe Domnul pentru Cuvântul Său, care ţine în veci şi pentru făgăduinţele Lui care se împlinesc faţă de noi.

POEZIE: Ruga spre staul

COR: Dinspre stele 3

POVESTITOR:
– Reîntorşi din călătoria lor, tinerii impresionaţi de ceea ce au văzut şi auzit la ieslea naşterii Lui, sunt mai hotărâţi ca oricând de a lucra pentru El. Ştiu că doar aşa, Prinţul Universului va veni a doua oară, ştiu că revenirea Sa le va aduce eliberarea şi pacea mult visată. Ajutorul le este promis şi ei cred în făgăduinţele Sale.
De aceea mesajul lor pentru această planetă aşteaptă să fie rostit, inimă către inimă şi din inimă în altă inimă, pentru a fi dus mai departe şi lucrarea să se poată sfârşit.
Ei ne spun astăzi:

TÂNĂR 4:
– Isus Hristos, Prinţul Universului, este al nostru, planetă Pământ. Al nostru pentru vindecarea rănilor noastre, pentru alinarea singurătăţii noastre. Ridicaţi-vă capetele! Bucuraţi-vă şi cântaţi! Primiţi darul pe care vi L-a făcut cu un aşa preţ şi daţi-i în schimb dragostea voastră.

POEZIE: Dacă astăzi…

TÂNĂR 2:
– Iubite ascultător, Cel ce este Lumina Lumii, te-aşteaptă la porţile timpului. El te învăluie în dragostea Sa nepieritoare. Mai caută şi azi loc de popas. El vrea să-şi aşeze în ieslea rece a sufletului tău, căldura coborâtă din Înaltul Divin. Spune-i bun venit Celui poposit în hainele noastre aspre neprimitoare. El vrea să se nască şi acum, în viaţa Ta şi fiecare cămară a sufletului să o umple cu belşug de şi împlinire şi să nu mai plece niciodată.

COR: La ieslea Sa

ÎNCHIDERE: 378 Isuse scump

COR: Unde-i Împăratul

Postludiu – ieşire

N – AM SĂ UIT NICIODATĂ

Doamne,
N-am să ştiu niciodată
Cât de mult, cât de mult m-ai iubit,
Ai adunat într-o iesle şi-o cină
Toată iubirea divină,
Ca să pot fi şi eu mântuit.

Doamne,
N-am să ştiu nici odată
Planul Tău, planul Tău minunat,
Cum printr-o iesle, o cină, şi-o cruce
Călcat-ai pe drumul ce duce
Ca să pot fi primit şi salvat.

Doamne,
N-am să pot să uit nici odată
Cât de cu drag, cât de cu drag mă ocroteşti
Mă porţi pe palmele Tale
Şi mă treci peste munte şi vale,
În drumul meu către zări cereşti.

PRIVEŞTE LA IESLE

Priveşte la iesle
Acolo,
vei desluşi taina iubirii pentru tine coborâtă anume.

Acolo,
îngerii îţi vor şopti
că eşti preţuit ca o floare rară
ruptă din Grădina Universului,
ca un fiu prea iubit
pierdut de multă vreme.

Acolo,
vei auzi lămurit,
strigătul disperat al Cerului ce te cheamă acasă…
Fără cuvinte mesajul ceresc printre ruine de
timp purtat pân’ la Tine…

Acolo,
în ochii senini şi curaţi
vei cântări măsura iubirii divine
în talerul indiferenţei Tale.

Aplecat asupra minunii
Vei înţelege în sfârşit
că iubirea nu este doar o definiţie lipsită de sens
ci un nume: ISUS HRISTOS!

ERA DE – AJUNS
Era de-ajuns o trâmbiţă să sune
Ca cerul şi pământul la iesle să se-adune
Era destul un clopot doar să bată
Şi s-ar fi strâns la staul lumea toată

Dar n-a fost ceas atunci de proclamat mărire
Ci de săpat fântână de iubire

Putea un singur înger pământul să lumine
Şi omenirea-ntreagă venea să I se-nchine
Un singur semn din ceruri făcut către pământ
Şi-ar fi văzut făptura minunea Celui Sfânt

Dar nu era-mplinire de trâmbiţat splendoare
Ci clipa unei iesle adânc mântuitoare

Venea Isus ca serv povara să ne poarte
Şi-n locul fiecărui să se coboare-n moarte
Schimba Isus ‘nălţimea pe-a ieslei umilire
Ca să-nvăţăm că slava începe cu smerire

Căci n-ar fi fost de-ajuns o trâmbiţă să sune
La sărbătoarea vieţii în cer să se adune
Şi n-ar fi fost destul un clopot doar să bată
Chemarea la vecie atâta de curată

Ni se cerea o iesle şi nu aveam de fel
Ne trebuia o cruce şi ne-a purtat-o El

Rămânem dar spre Domnul o sfântă datorie
Cu inimile noastre întreaga părtăşie
La marea Lui durere spre marea bucurie.

NOUL ÎMPĂRAT

Isuse Împăratul meu,
Ce Te-ai născut în ieslea joasă
Eu am găsit pe Chipul Tău,
A Legii slavă maiestoasă.

Eu am găsit în preajma TA,
Împărăţia fără moarte,
Din toate îmi ajunge ea
Aşa cum ai lăsat-o-n Carte.

Eu am găsit în ochii Tăi
Slăvite Prunc înţelepciunea,
Şi doar pe-a Tale simple căi,
Ştiinţa, arta, şi minunea.

Eu am găsit la ieslea Ta,
Un dor de pace în slujire
O mângâiere-n clipa grea,
Şi-atât de mare mântuire.

În mâna de copil prea slabă
Să poarte arme pământeşti
Un sceptru sfânt şi de podoabă
Cu care veşnic să domneşti.

Pe fruntea Ta eu am citit
Un gând ce-nfrunta Legea firii
Căci Tu deplin ai biruit
Numai cu armele iubirii.

Tu ne-ai învins şi ne-ai supus
Numai cu Duhul, cu Cuvântul
Singura forţă eşti Isus,
În întreg cerul şi pământul.

IESLE – POARTA DE IUBIRE

Dacă-ar fi să dăm un nume
Porţii dinspre cer spre lume
Spus în aur de rostire
Ar fi – poartă de iubire

Să rămână-n veac mirare
Într-o iesle-nfăţişare
Cerul pentru fiecare

Şi să fie-n veac uimire
Dezbrăcat de strălucire
Şi-mbrăcat în chip de lut
Domnul Cel din început
A trecut prin ea cu pace
Mântuirea a ne face

A trecut a ei lumină
Ne-ntrebat pentru-a cui vină
Ne-ntrebat ce moarte duce
A trecut prin ea spre cruce

Nimeni n-a putut a spune
Cât de mare-a fost minune
Dar spre slava-n cer promisă
Poarta a rămas deschisă

Şi ce-a fost? A fost uimire
Că venit cu mântuire
Prea puţini I-au fost primire

Prinsă în zăvoare grele
Poarta lumii către stele

Pentru Domnul să coboare
Nici un templu-n sărbătoare
Nu I-a fost spre aşteptare
Pentru Domnul să se nască
Nici o casă-mpărătească
Pregătită să-L primească

Doar o iesle prea curată
Cerului spre noi să intre
I-a ieşit atunci ‘nainte
Nu-nvăţase osanale
I-a ieşit umilă-n cale
Ca o lacrimă de pace
Când frăţie-n inimi face
Ca o pâine pe din două
La-nceput de „Pace vouă”

Ce-a mai fost? O părtăşie
La aceeaşi bucurie
Îngeri spre păstori vestire
Despre marea mântuire
Şi o stea de tot frumoasă
Răsărind la magi acasă
Cu-mpliniri de profeţie
Călăuză să le fie
Către Cel din veşnicie

Să străbată depărtare
Închinaţi de închinare

N-ar putea aşa minune
În rostire să se-adune

Sfinte-aducerile-aminte
Le trăim fără cuvinte

N-acest ceas de sărbătoare
Rugă suntem fiecare

Fiecare o jertfire
Şi o poartă de iubire

Doamne, dă-ne mântuire.

NOI AM VĂZUT STEAUA LUI

Noi am văzut steaua Lui
prin grosimea imensă a timpului
De pe podul harului,
am zărit darul nemeritat
al făgăduinţelor Sale.
Printr-o spărtură în cer
am văzut Mielul Divin
pe păşunile arse ale Betleemului.
Roata în jurul fierturilor noastre de patimi
am văzut prin fumul depărtării
fructul de lumină răsărit
din sămânţa făgăduită femeii.
Noi am văzut steaua Lui
ca pe o torţă în univers
şi călăuziţi de razele ei
ne îngropam în spatele nopţii
omul cel vechi
lumina sa caldă
ne arată ieslea şi crucea
ca pe nişte unelte de arhitectură
Din firele de lumină ale astrului
ne ţesem trupul cel nou
facem funii pentru urcuşul
marelui munte al sfinţirii…

RUGĂ SPRE STAUL

Dacă rătăcind în întuneric
Mi-ai aprins pe cer steaua
Dacă descurajat văzându-mă
Tu ai rupt pânzele de lacrimi
Şi mi-ai desfăşurat albastrul
Dacă în jelea care mă însoţea
Ai făcut să aud cântecul îngerilor
Dacă ştiindu-mă zdrobit şi singur
Ai coborât la mine
Din cerul Tău de stele
Doamne,
Întăreşte-mi piciorul
Să pot alerga spre staul
Nu stinge steaua
Pană nu voi ajunge la iesle
Nu voi zăbovi arătându-mi darurile
Voi striga numai
„Iată-mă, sunt al Tău”
Iar Tu
Privindu-mă
Să Te bucuri că m-ai creat

DACĂ ASTĂZI…

Dacă astăzi urechea ta auzit de Isus,
E ca şi cum El s-a născut în sufletul tău.
Chiar dacă nu în locul cel mai onorat,
Ci poate undeva într-o iesle, într-un ungher al conştiinţei,
Totuşi El s-a născut…

Ai putea să-L alungi, să-L urmăreşti ca Irod,
Sau să-L răstigneşti.
Dar ai putea să te închini înaintea Lui ca un păstor ca un mag înţelept.

Poţi să alegi, chiar dacă nu înţelegi pe deplin
A-l preţui şi a-l iubi, înseamnă viaţă, pace
Lucruri atât de dorite sufletului tău.

IESLEA TA

Noapte este….
Tainică, adâncă, se coboară pe pământ…
Îngerii slăviţi se închină
Cu păstorii într-un cânt
Dau de veste
Că din toată-a Lui iubire
Cel ce e Stăpân pe fire
A purces spre-mpăciuire
Între om şi Dumnezeu…
Iată lumea zbuciumată,
Iată-i suferinţa toată,
Iată-i traiul ei cel greu!
Cine vrea spre ea să meargă,
Cine lacrima să-i şteargă,
Cine s-o salveze poate
Şi s-o scoată din abis?…

Ceata îngerilor tace…
Linişte în cer se face…
Pace.
pace!
Cel ce a creat pământul
A avut cu El Cuvântul
Şi Cuvântul S-a-ntrupat
Rob primit-a să Se nască
Şi ca robii să trăiască
Fiu de veşnic împărat…

Noapte este…
Beznă deasă
De un secol tot apasă
Omenirea…
Nu voia să Te primească
Azi, nu vor să Te cunoască
Îţi tăgăduiesc venirea!
Şi din tăinuita zare
Tu priveşti la fiecare
Cu iubire multă…

Valurile mării toate
Vânturile-nfuriate
Toate-Te ascultă…
Omul – cu înţelepciune
Şi cu fapta lui – minune –
Vor dovadă…
Şi când vălul dai de-o parte,
Când pătrunzi în neagra-i noapte
Nu vrea să Te vadă.

Plin pământul e de Tine:
Cioplituri de pietre fine
Şi din aur sclipitor…
Dar pustiul cel mai mare
Îl găseşti în fiecare
Muritor…

O, Isuse,
Lumea-ntreagă
Cercetează-o şi dezleagă
Greul chin!
Fă din fiecare-n parte
Câte-o iesle să Te poarte
Până-n veşnicii,
Amin!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *