craciun2

FELICITARE DE CRĂCIUN

Felicitare de craciun.doc
72.5 KiB
112 Downloads
Details

FELICITARE   DE   CRĂCIUN

Program ora tineretului

CUPRINS:

  1. Deschidere – 380 O, Betleem
  2. Rugă
  3. COR – 23 Colind
  4. Poezie – Vestire – Lavinia
  5. Introducere – Carmen
  6. COR – 26 Domnul Hristos
  7. Tema I – Lista de crăciun – Gabi O.
  8. Tema II – Felicitare de crăciun – Gabi T.
  9. COR + COM – 42/52 Departe-‘ntro iesle
  10. Tema III – Cel mai preţios dar – Camelia
  11. Poezie – În viaţa noastră – Georgiana
  12. Tema IV – Cel mai mare dar – Octavian
  13. COR – 10 O, ce minune mare!
  14. Tema V – Dorinţă de crăciun I – Gabi B.
  15. Tema VI – Dorinţă de crăciun II – Ciprian
  16. Poezie – Domnul păcii – Radmila
  17. SOLO (duet) – Cor de îngeri – Gabriella (Gabriell)
  18. Închidere – 378 Isuse scump
  19. Rugă
  20. COR – 13/100 O, ce veste minunată

Deva, 20 decembrie 2003

VESTIRE

Opreşte-te tu lună,

Tu Calea Lactee

încetineşte-ţi valurile…

Călătorule de tină

pierdut în pustiul cu roşcove,

deschide-ţi inima!

 

Isus,

cu cerul în spate

coboară treptele timpului

Să coase cu fir de sânge

haina ruptă a Universului.

 

Opreşte-te noapte

şi-ascultă cântecul îngerilor

ce au scuturat praful uitării

de pe cumpăna timpului…

 

Valuri ale mării

şi aripi ale vântului,

Opriţi-vă şi mângâiaţi faţa

Celui care a născut

Întâia clipă a neprihănirii…

 

Opreşte-te, călătorule peste vreme

şi deschide-ţi braţele!

 

Isus,

cu darul în spate

coboară treptele timpului

să vină la tine.

Să te întâmpine.

Să te cuprindă-n iubire,

să-ţi dea pacea,

bucuria, îndurarea,

nădejdea, mântuirea!

INTRODUCERE

Astăzi avem o nouă ocazie de a ne aminti şi a sărbători naşterea Domnului. (Crăciunul în accepţiunea populară).

Crăciunul a devenit simbolul speranţei şi al bucuriei, un timp ce comemorează evenimentele de la Betleem, un timp de anticipare, entuziasm şi taină.

Este un timp al prospecţiei.

Mai mult decât în restul anului, sperăm în împlinirea nevoilor noastre fundamentale.

Sperăm că vom avea parte de acceptare, de , de sănătate, de siguranţă, altfel spus, sperăm, uneori împotriva oricărei predicţii, că vom avea parte de un viitor mai bun.

În această atmosferă de optimism şi speranţă parcă şi suntem mai buni, mai aplecaţi spre ceilalţi: facem liste cu cadouri şi liste cu dorinţe, trimitem felicitări, dăruim…

Dar Pruncul din staul, Emanuel, unde-şi află locul în acest tablou?

L-am trecut pe lista noastră de Crăciun? Care este darul nostru pentru El?

În minutele următoare vom vedea cum Dumnezeu ne-a dăruit cel mai preţios dar pe care ni l-am putea imagina.

TEMA I   –   LISTA   DE   CRĂCIUN   A   UNUI   ADULT

V-aţi gândit vreodată ce ar putea cuprinde lista de crăciun a unui adult?

Poate dorinţa ca binele să învingă întotdeauna sau speranţa că fiecare să aibă câte un prieten, sau să nu mai existe vieţi distruse şi să nu mai izbucnească războaie.

Ar putea include această listă nădejdea că dragostea nu se va sfârşi niciodată sau dorinţa ca timpul să vindece rănile?

Naşterea lui Isus într-un staul din Betleem a făcut ca lista de crăciun să poată deveni realitate. Isus a fost un dar care a schimbat lumea.

Când S-a născut Cain, primul copil, Eva a exclamat: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”. Ea a sperat că fiul ei este Copilul promis care-l va distruge pe Satana şi păcatul din Univers.

Cu siguranţă că în capul listei cu dorinţe a fiecărei mame evreice stătea speranţa că fiul ei va fi Mesia – Emanuel.

Dar astăzi, care este dorinţa noastră din capul listei de crăciun? Ar putea fi promisiunea venirii lui Isus, care să ne transforme pentru eternitate împreună cu lumea în care trăim.

Dacă este aşa, să-i mulţumim pentru promisiunea pe care ne-a făcut-o: „Da, vin curând!”

Amin! Vino Doamne Isuse!

TEMA   II   –   FELICITARE   DE   CRĂCIUN

Cea mai impresionantă felicitare de Crăciun este „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr”.

Cuvântul nu a devenit o filozofie, o teorie, un concept sau să fie dezbătut, discutat sau cântărit. Cuvântul a devenit o persoană care să fie urmată, plăcută şi iubită.

În „Cuvânt” noi descoperim adevărata semnificaţie a crăciunului: a dărui.

Dumnezeu S-a dat pe Sine nouă, a părăsit cerul pentru a ne salva.

Nu trebuie să uităm niciodată că Hristos cel omenesc a fost, de fapt, Dumnezeu cu noi şi printre noi, un Mântuitor.

Mesajul de pe felicitarea de Crăciun este „o mare ” pentru întreaga lume (Luca 2,10).

S-a născut Emanuel!

El a schimbat inimile oamenilor, a înviat din morţi şi ne-a salvat de la distrugere veşnică. Dar toate acestea l-au costat însăşi viaţa. Întotdeauna trebuie să privim la Betleem în lumina Calvarului şi la speranţa oferită atât de iesle, cât şi de cruce.

TEMA   III   –   CEL   MAI   PREŢIOS   DAR AL   LUI   DUMNEZEU

Obişnuiţi să faceţi daruri în această perioadă din an? Vă, place să primiţi cadouri?

Ei bine… Dumnezeu ne face astăzi un dar. Cel mai preţios dar pe care-L poate oferi cineva.

Fiindcă ne iubeşte atât de mult, El ni-L dă pe Isus, ca să fie al nostru pentru totdeauna.

Isus a venit în lumea noastră nu pentru a aduce brazi, vâsc, sau ploaie de lumini colorate. El aduce în dar mântuire pentru păcătoşi, vindecare pentru suferinzi şi viaţă pentru cei morţi.

Hristos a spus tuturor că El este darul cerului pentru această lume. Nu este un dar învelit în hârtie argintie sau aurie, ci „înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”.

El S-a născut ca un Copil, ni S-a dat ca un Fiu, şi Numele lui este „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii” (Isaia 9:6)

Cine poate nega faptul că acesta este cel mai minunat cadou?

Isus a venit în lume pentru a fi aproape de noi, a ne arăta dragostea lui Dumnezeu şi a ne oferi viaţă veşnică.

ÎN   VIAŢA   NOASTRĂ

Mi-am amintit de-o stea care ştia să cânte,

Mi-am amintit de-o amforă de har

ţinută-n mâini prea sfinte;

În goana timpului fumegător

mi-am amintit de mag şi de păstor,

Dar nu îmi aminteam de El,

Singurul Fiu de Dumnezeu venit din cer.

Am colindat cetatea toată:

Era prea mică, prea săracă să-L încapă.

Şi-am întrebat de Împăratul aşteptat,

Cin’ L-a găsit? Cin’ L-a aflat?

……………………………………………..

Spre veacul meu trecutul şi-a întors privirea

Dar n-a găsit decât o noapte veştedă şi grea.

Mi-am amintit de multe,

Cu multe-mi umplu astăzi inima.

Dar unde e Mântuitorul meu?

Fiul lui Dumnezeu, la care dintre uşi mai bate

Şi unde-i ieslea care să-L aştepte-n noapte?

 

Gabriel Rusu, Şansa eternităţii, pag. 41

TEMA   IV   – CEL   MAI   MARE   DAR   PENTRU   HRISTOS

Ioan 3:16   „… atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu…”

Dumnezeu a dat şi Isus a dat viaţa Sa neprihănită şi moartea pentru păcatele noastre.

Suntem din ce în ce mai preţioşi în ochii Lui. De fapt, dându-ne nouă neprihănirea Lui, El ne face mai scumpi decât aurul din Ofir”. (Isaia 13:12)

El ne-a oferit acest dar atunci când a părăsit splendoarea infinită a cerului şi s-a născut în acea zi în Betleem.

Aşadar, haideţi să ne plecăm înaintea Lui, în acest ajun de crăciun şi să ne închinăm.

Să ne aducem şi noi darurile pentru Isus – iubirea, credinţa şi ascultarea noastră.

Nu aur, smirnă şi tămâie, ci o inimă care strigă.

În această perioadă cel mai preţios cadou pe care i-L putem aduce lui Isus este propria noastră persoană.

Indiferent cât de nesemnificativă ar părea viaţa noastră, El este mulţumit cu o intenţie sinceră şi cu un act de credinţă.

TEMA   V   –   DORINŢĂ   DE   CRĂCIUN   I

Se apropie vremea sărbătorilor de iarnă şi Domnul a privit din ceruri către toţi copiii Lui de pe pământ. Trecuseră 2000 de ani de când Fiul Său se născuse. Întorcându-se către îngerul care se afla alături de El a spus: „Coboară pe pământ şi adu-mi ceva care să fie suma tuturor lucrurilor bune care se fac pe pământ în numele acestei zile în care se sărbătoreşte naşterea Domnului!” Îngerul s-a înclinat în semn de respect, apoi a coborât printre oameni, gândindu-se la misiunea pe care o primise. Se făcură multe lucruri despre care se considera că aduc onoare Pruncului născut în Betleem. În această zi în care pretutindeni pe pământ se sărbătorea „Naşterea Domnului”, în mod cu totul special, războaiele încetaseră. De asemenea, cei care aveau talent artistic au scris rânduri frumoase despre acest eveniment. Au fost susţinute programe cu totul speciale în aproape toate bisericile creştine. Din mii de piepturi au răsunat colinde. Dintre atâtea lucruri frumoase care s-au întâmplat în această zi, oare ce ar fi putut fi ales ca sumă a toate? Oare era posibil să fie găsit ceva?

Trecând pe deasupra pământului în lung şi-n lat, îngerul a auzit deodată răsunând clopotele unei biserici. Sunetul lor era aşa de impresionant că îi amintea de glasul Celui care-i încredinţase misiunea. Privind în jos a zărit o biserică mică ale cărei clopote îngânau colindul „E noapte Sfântă!” Când sunetul lor a încetat, glasul unui om din interiorul bisericii a continuat să răsune. La scurt timp s-a auzit o a doua voce care se armoniza perfect cu prima… şi apoi un cor de voci s-a auzit din noapte. Încântat de ceea ce auzea, îngerul a rămas pe loc fascinat până ce colindul s-a terminat.

Când călătoria lui în jurul pământului s-a încheiat aproape că totul se rezuma la cântec. Ascultase colinde în marile oraşe şi în cătunele singuratice. Auzise cântând orchestre imense şi, de asemenea, ascultase cântecul solitar al soldatului care făcea de pază în postul unităţii. Şi în orice loc auzea oamenii cântând colinde ştia că în inima lor există speranţă.

Părea că în acea zi de sărbătoare cântecul reprezenta cel mai bine toate lucrurile care se făceau în cinstea Naşterii Domnului. În cântec prindeau glas cele mai mari bucurii şi speranţe ale omului. Deşi la prima vedere se părea că tocmai cântecul era acel „ceva” pe care-l căuta, îngerul şi-a spus că trebuie să fie mai mult decât colindul şi muzica, aşa că a continuat căutarea sa.

TEMA   VI   –   DORINŢĂ   DE   CRĂCIUN   II

Într-un târziu a auzit ruga unui tată care se înălţa către ceruri. Bietul părinte se ruga pentru copilul lui de care nu mai auzise nimic de multă vreme, copil pe care ar fi dorit să-l aibă alături de el pentru a se bucura împreună la această sărbătoare. Fiind provocat de această rugăciune, îngerul a pornit în căutarea lui.

Copilul pentru care se ruga tatăl era o fată de 19 ani, care stătea zgribulită la un colţ de stradă al unui mare oraş. Peste drumul acoperit de zăpadă era un bar, un loc pe care doar cei pierduţi îl caută. Rareori patronii acestor localuri se uită să vadă pe unde ajung clienţii lor, aşa că mai nimeni nu o băga în seamă pe tânăra femeie. Barmanul acestui bar, angajat de multă vreme în această meserie, cunoştea pe toţi clienţii lui. El nu credea în nimic altceva decât în băuturile pe care le vindea şi în banii pe care îi câştiga. Nu fusese niciodată căsătorit, nu-şi luase niciodată concediu şi niciodată patronii nu îl văzuseră cum arată dincolo de tejghea. El era acolo când soseau ei la lucru şi mai rămânea mult timp după plecarea lor. Barmanul nu avea nici o economie, mulţumindu-se cu cei 75 de cenţi pe care-i primea pentru fiecare pahar de whiskey pe care-l vindea. Aceasta era lumea lui…

Deodată, uşa barului se deschide larg şi un copilaş a intrat înăuntru. Barmanul nu îşi putea aminti ziua în care mai văzuse un copil în acel loc, pentru că era demult. Înainte ca el să întrebe pe copil ce caută acolo, copilul l-a întrebat dacă ştie că peste drum se află o tânără care trebuie să ajungă acasă, dar nu mai poate datorită băuturilor pe care el i le vânduse. Privind prin fereastra barului a văzut-o pe femeie stând pe marginea drumului. Întorcând spatele copilului barmanul l-a întrebat: „Şi de ce crezi tu că fata aceia trebuie să ajungă acasă în această seară?” Copilul a răspuns fără să stea pe gânduri: „Pentru că aceasta este seara când toată lumea trebuie să ajungă acasă!”

Barmanul a privit din nou către acea tânără, gândindu-se la cuvintele băiatului. După câteva secunde de gândire, a deschis sertarul cu bani, a luat aproape tot ce se afla acolo, apoi a urmat pe copil afară din bar, trecând strada către tânăra cea beată, care aproape îngheţase de frig. Toţi cei care se aflau în bar auziseră discuţia despre fată. Acum priveau uimiţi la ceea ce făcea barmanul. Acesta oprise un taxi şi plătise taximetristului ca să o pună pe fată la avionul care urma să o ducă acasă.

După ce taximetristul a plecat, barmanul s-a uitat după copil, dar nu a putut să-l mai găsească niciunde. Copilul plecase. Deşi în zăpadă se puteau vedea urmele copilului care ieşise din bar, la un moment dat, şirul paşilor lui se termina brusc. Întorcându-se în bar a întrebat pe cei dinăuntru dacă au văzut încotro a luat-o copilul, dar nici unul nu remarcase pentru că priviseră cum taxiul care luase fata se depărta în noapte.

Unul câte unul, cei care se aflau la bar au plecat către casă. În mintea lor răsunau cuvintele calde, dar hotărâte ale copilului: „Aceasta este seara când toată lumea trebuie să ajungă acasă…”

Târziu, în acea noapte, îngerul s-a întors în ceruri şi a pus în mâna Domnului „dorinţa oamenilor de a ajunge acasă” ca fiind reprezentativă pentru toate lucrurile care s-au petrecut pe pământ în acea zi de sărbătoare.

 

1999 Arlene’s Heavenly Web Creations

DOMNUL   PĂCII

S-a dezlegat din taine o lacrimă şi-un vis

Atât cât încă timpul n-a spus şi n-a promis.

Veghează lângă mine şi vei vedea iubirea:

Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.

 

Au curs destule ape la cumpăna fântânii,

Veghează noaptea asta la focul rugăciunii.

Nici setea şi nici foamea nu i-au oprit venirea:

Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.

 

Vezi cât de grea o pleoapă se lasă peste cer,

Doar inimile noastre dezleagă-acest mister,

Se-aude un ecou purtând prin veacuri ştirea:

Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.

 

Cum poţi să stai departe de Cel ce te cunoaşte?

El a rostit cuvântul luminilor prin astre.

De când priveşti adâncul ţi s-a-nnoptat privirea;

Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.

 

Vin îngerii cei buni să-şi cânte bucuria,

Pe-altarul veşniciei a-ntinerit făclia,

Să ştie tot pământul, s-a întrupat Mesia:

Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.

 

Vino şi tu să-ţi vindeci privirea de tristeţi,

Să sorbi din apa vieţii şi fruntea să ţi-o pleci,

Veghează lângă mine şi vei vedea iubirea:

Isus e Domnul păcii şi-n El e mântuirea.

Gabriel Rusu, Şansa eternităţii, pag. 42

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *