Am venit la Betleem
13 mai 2015
ANGAJAMENTE …
14 mai 2015

ANGAJAMENTE FAŢĂ DE DUMNEZEU

ANGAJAMENTE FAŢĂ DE DUMNEZEU
ANGAJAMENTE FAŢĂ DE DUMNEZEU
ANGAJAMENTE FA+ó-é DE DUMNEZEU.docx
30.0 KiB
0 Downloads
Details

ANGAJAMENTE FAŢĂ DE DUMNEZEU

Învăţând din parabole

 

Introducere

 

În toată activitatea Sa mesianică, Domnul Hristos, „Învăţătorul… venit de la Dumnezeu”, a rostit Cuvântul vieţii veşnice îmbrăcându-L în forme accesibile tuturor acelora ce veneau să-L asculte.

a vorbit noroadelor în şi trebuie să recunoaştem că parabolele Lui inspiră acea încredere de copil ce permite chiar şi celor mai simpli să aibă acces la bogatele comori ale adevărurilor mântuitoare.

 

Parabola talanţilor

Evanghelia dupã Matei, capitolul 25, versetele 14 la 30

  1. Atunci Împãrãtia cerurilor se va asemãna cu un om, care, când era sã plece într-o altã tarã, a chemat pe robii sãi, si le-a încredintat avutia sa.
    15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, si altuia unul: fiecãruia dupã puterea lui, si a plecat.
    16. Îndatã, cel ce primise cei cinci talanti, s-a dus, i-a pus în negot, si a câstigat cu ei alti cinci talanti.
    17. Tot asa, cel ce primise cei doi talanti, a câstigat si el alti doi cu ei.
    18. Cel ce nu primise decât un talant, s-a dus de a fãcut o groapã în pãmânt si a ascuns acolo banii stãpânului sãu.
    19. Dupã multã vreme, stãpânul robilor acelora s-a întors si le-a cerut socoteala.
    20. Cel ce primise cei cinci talanti a venit, a adus alti cinci talanti, si a zis: “Doamne, mi-ai încredintat cinci talanti; iatã cã am câstigat cu ei alti cinci talanti.”
    21. Stãpânul sãu i-a zis: “Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intrã în bucuria stãpânului tãu.”
    22. Cel ce primise cei doi talanti, a venit si el, si a zis: “Doamne, mi-ai încredintat doi talanti; iatã cã am câstigat cu ei alti doi talanti.”
    23. Stãpânul sãu i-a zis: “Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intrã în bucuria stãpânului tãu!”
    24. Cel ce nu primise decât un talant, a venit si el, si a zis: “Doamne, am stiut cã esti om aspru, care seceri de unde n-ai semãnat, si strângi de unde n-ai vânturat:
    25. mi-a fost teamã, si m-am dus de ti-am ascuns talantul în pãmânt; iatã ce este al tãu!”
    26. Stãpânul sãu i-a rãspuns: “Rob viclean si lenes! Ai stiut cã secer de unde n-am semãnat, si cã strâng de unde n-am vânturat;
    27. prin urmare se cãdea ca tu sã-mi fi dat banii la zarafi, si, la venirea mea, eu mi-as fi luat înapoi cu dobândã ce este al meu!
    28. Luati-i dar talantul, si dati-l celui ce are zece talanti.
    29. Pentru cã  celui ce are, i se va da si va avea de prisos, dar de la cel ce n-are se va lua si ce are!
    30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncati-l în întunericul de afarã; acolo vor fi plânsul si scrâsnirea dintilor.”

Pilda talanţilor : Morala

Se spune, că un locuitor al statului New York, speriat că-si va pierde vederea odată cu înaintarea în vârstă, a încercat să prevină pierderea, folosind doar un ochi. Celălalt l-a acoperit, cu gând să-l păstreze pentru mai târziu. Temerile lui s-au adeverit: în 2 ani a rămas fără vedere, dar la ochiul “protejat”!! Lumea în care trăim, functionează după o regulă ciudată: ceea ce nu folosesti se depreciază… ce incerci să păstrezi pentru tine, se pierde. In “Pilda Talanţilor”, Domnul Christos ne propune o alternativă extrem de avantajoasă: dublarea a tot ce avem. Chiar dacă omeneşte vorbind pare imposibil, să nu uităm că aici este implicat Dumnezeul tuturor posibilitătilor. Se ridică însă o intrebare de ordin practic: dacă dublarea este reală, de ce sunt aşa de puţini cei ce o incearcă?

Răspunsul este simplu: sunt descurajati de conditii! Poate că spui: mă aşteptam la aşa ceva. Nu se putea ca la o asemenea ofertă, să nu fie ceva scris cu caractere mici pe verso. Dumnezeu nu păcăleşte pe nimeni. La El nu sunt clauze ascunse. Condiţia este explicită, clară; şi se numeşte CREDINCIOŞIE PRACTICĂ. Este vorba de credincioşia care te face să pui totul la dispozitia lui Dumnezeu, recunoscând că toate sunt ale Lui, iar tu eşti un administrator responsabil al bunurilor Lui. Când robii din pildă au facut aşa, Stăpânul i-a calificat ca fiind înţelepţi.  Nimeni nu este lipsit de darurile lui Dumnezeu. Fiecare a primit ceva. Viaţa, timpul, influenţa, sănătatea, banii si talentele, sunt ale lui Dumnezeu, pentru că le-am primit de la El. Poti să le dublezi sau să le pierzi. Viclenia inţelepciunii vremii, iţi spune că totul este al tău şi că trebuie să te “bucuri” doar tu de ele.

Vei sfârsi prin a pierde totul. Intelepciunea care vine de sus, iti spune să investesti totul in proiecte menite să slujească interesele Impăratului. Aşa vei multiplica totul. Chiar dacă proiectele Impăratului par nepromitătoare pentru ochiul firesc, rămânând credincios, folosindu-ti talantii spre slava Lui si in beneficiul celor mai umili copii ai Lui, vei avea privilegiul inmultirii darurilor si al intrării in bucuria Stăpânului.

Parabola talanţilor

Noi, am fost trei chemaţi, atunci, ca lucrători la firul ierbii…

Dar nu prea pot să înţeleg, aşa cum nu-nţeleg nici cerbii

De ce sunt unii dintre dânşii cu zece ramuri în dotare

Şi alţii doar cu două suliţi ca sărăntoci fără valoare?…

Poate şi trântorul săracul… e în nedumerire mare:

De ce albina are ţeapă? … că el s-a căutat şi n-are!…

De ce regina face ouă iar el e-aşa de oropsit

Că după ce îşi face treaba din stupul mare e gonit?…

Eu ştiţi ce nu-nţeleg? Cum oare se procedează în slujire

Când unul are cinci talanţi iar altul numai patru lire?

Stăpânul oare nu se-ntreabă dacă îmi place, îmi convine?

De ce atunci când vrea să-mpartă nu mă întreabă şi pe mine?

De ce la unul dă dolari şi altuia numai un leu?

E drept aşa? Aşa se face? Nu spun de altul!… Uite, eu!…

Eu am primit din partea Lui doar un talant pe când la alţii

A dat şi cinci, a dat şi doi… Păi cum să ne avem ca fraţii?

Nu!… Nu-i corect şi nu-mi convine de-aceea ştiţi ce am să fac?

Am să-l îngrop, să îl păstrez… Prefer să fiu cinstit sărac!…

Negoţ, să facă fraţii care au fost aleşi   şi au mai mult…

Să strige ei,  avertizare!  eu… stau mai bine şi ascult!…

Dacă zgârcit a fost Stăpânul, zgârcit voi fi şi eu, la fel…

Nu poate să-mi găsească vină că vinovat e numai El;

Acum îl înţeleg pe Cain… Păi dacă unu-i agreat

Iar altul nu-i băgat în seamă, să nu se simtă ofensat?

Da!… Când stăpânul se întoarce am să-i dezgrop din lut talantul

Şi am să-I spun că nu mă supăr dacă îl ia şi-l dă la altul!…

Mai bine-mi văd de ale mele şi sunt un credincios model;

De ce să intru în afaceri ca să câştige numai El?

Aşa monologa, prieteni, cel ce primise un talant…

Nu a dorit să-nveţe bine şi să devină premiant!

Stăpânul l-a poftit afară numind-l „leneş şi viclean”…

Şi pe când cerul era-n doliu, doar unul jubila… Satan!…

Lectia parabolei

Ellen G. White

Mi-a fost arãtat cã pilda talantilor nu a fost pe deplin înteleasã. Aceastã lectie importantã le-a fost datã ucenicilor spre folosul crestinilor care trãiesc în timpul din urmã. Acesti talanti nu reprezintã doar capacitatea de a învãta din Cuvântul lui Dumnezeu si a predica. Pilda se aplicã si la bunurile vremelnice pe care Dumnezeu le-a încredintat poporului Sãu. Cei cãrora le-au fost încredintati cinci si doi  talanti i-au pus în negot si au dublat valoarea a ceea ce li s-a încredintat. Dumnezeu le cere celor care au bunuri aici sã le punã în negot spre a primi dobândã, iar apoi sã le ofere lucrãrii lui Dumnezeu pentru rãspândirea adevãrului. Iar dacã adevãrul va locui în inima primitorului, acesta va contribui cu bunurile lui pentru ca solia sã ajungã la altii; si prin eforturile, influenta si mijloacele lui, si alte suflete vor îmbrãtisa adevãrul si vor începe în acest fel sã lucreze pentru Dumnezeu.

Am vãzut cã în poporul lui Dumnezeu sunt unii care seamãnã cu omul care si-a ascuns talantul în pãmânt. Ei nu-si folosesc bunurile pentru a face bine în lucrarea lui Dumnezeu. Pretind cã acestea le apartin si cã au dreptul sã facã ce vor cu ceea ce este al lor; si astfel, sufletele nu primesc mântuirea pentru cã ei nu se strãduiesc sã punã la lucru  banii Domnului. Îngerii tin un raport exact al fiecãrei fapte a omului si, o datã ce judecata trece de la casa lui Dumnezeu, sentinta pentru fiecare este trecutã în dreptul numelui sãu, iar îngerii au misiunea de a nu-i cruta pe ispravnicii necredinciosi, ci de a-i nimici atunci când va fi masacrul. Comoara lor pãmânteascã va fi spulberatã atunci, iar ei vor fi pierdut totul. Iar coroanele pe care le-ar fi putut câstiga, dacã ar fi fost credinciosi, sunt puse pe capetele celor mântuiti prin eforturile ispravnicilor credinciosi, care si-au folosit continuu si cu credinciosie bunurile pentru Dumnezeu.

Si toti aceia care au fost unelte în vederea mântuirii vor adãuga stele în coroana lor de slavã, care le vor spori astfel rãsplata vesnicã.

Semănătorul

Evanghelia dupã Matei, capitolul 13, versetele 3 la 8 şi 18 la 23

  1. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, si le-a zis: “Iatã, semãnãtorul a iesit sã semene.
    4. Pe când semãna el, o parte din sãmântã a cãzut lângã drum, si au venit pãsãrile si au mâncat-o.
    5. O altã parte a cãzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pãmânt mult: a rãsãrit îndatã, pentru cã n-a gãsit un pãmânt adânc.
    6. Dar, când a rãsãrit soarele, s-a pãlit; si, pentru cã n-avea rãdãcini, s-a uscat.
    7. O altã parte a cãzut între spini: spinii au crescut, si au înecat-o.
    8. O altã parte a cãzut în pãmânt bun, si a dat roadã: un grãunde a dat o sutã, altul saizeci, si altul treizeci.
  2. Ascultati dar ce înseamnã pilda semãnãtorului.
    19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împãrãtie, si nu-l întelege, vine Cel rãu si rãpeste ce a fost semãnat în inima lui. Aceasta este sãmânta cãzutã lângã drum.
    20. Sãmânta cãzutã în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, si-l primeste îndatã cu bucurie;
    21. dar n-are rãdãcinã în el, ci tine pânã la o vreme; si, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapãdã îndatã de el.
    22. Sãmânta cãzutã între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorãrile veacului acestuia si înselãciunea bogãtiiloe îneacã acest Cuvânt, si ajunge neroditor.
    23. Iar sãmânta cãzutã în pãmânt bun, ese cel ce aude Cuvântul si-l întelege; el aduce roadã: un grãunte dã o sutã, altul saizeci, altul treizeci.”

Isus vorbeste despre stânca pe care cade sămanta, iar păsările vin si o inghit. Apoi El vorbeste despre pământul pietros care are un pic de sol pe el, iar sămanta cade, incolteste fara radacini, se usuca si moare repede. Vorbeste apoi despre solul intelenit cu spini, unde nu creste nici un fruct. Apoi El se refera la pamantul bun unde rodeste 30, 40, 60, 100 de fructe. Singurul loc in aceasta pilda unde gasesti credinta este pamantul roditor. Intelegeti nu-i asa, ca tranzitia de la a fi unde ne aflam toti la inceput pe pamant plat, tare, batatorit, pietros, unde semintele cad si sunt adunate de pasari (si acesta este diavolul), si noi toti incepem de acolo, cumva pornim de acolo, dar prin lui Dumnezeu sfarsim pe pamant roditor. Si dati-mi voie sa va spun ca incercarea este o mare parte a acestui proces. Multi oameni nu ajung niciodata la stadiul pamantului roditor si ei nu sunt niciodata mantuiti, pica toate testele de-a lungul drumului. Nimic nu poate fi un esec mai mare decat acesta. Sa pierzi dovezile iubirii lui Dumnezeu in viata ta, si cand te testeaza pentru a-ti dovedi tie insuti daca ai sau nu credinta adevarata, esti atat de superficial, indiferent si nepasator si prins in lumea ta si de drumul tau, incat dai gres in intregime.

Parabola ospăţului

Evanghelia după Luca, capitolul 14 cu versetele 18 la 24

  1. Si Isus i-a rãspuns: “Un om a dat o cinã mare, si a poftit pe multi.
    17. La ceasul cinei, a trimis pe robul sãu sã spunã celor poftiti: “Veniti, cãci iatã cã toate sunt gata.”
    18. Dar toti, parcã fuseserã vorbiti, au început sã se dezvinovãteascã. Cel dintâi i-a zis: “Am cumpãrat un ogor si trebuie sã mã duc sã-l vãd, rogu-te sã mã ierti.”
    19. Un altul a zis: “Am cumpãrat cinci perechi de boi si mã duc sã-i încerc: iartã-mã, te rog.”
    20. Un altul a zis: “Tocmai acum m-am însurat, si de aceea nu pot veni.”
    21. Când s-a întors robul, a spus stãpânului sãu aceste lucruri. Atunci stãpânul casei s-a mâniat, si a zis robului sãu: “Du-te degrabã în pietele si ulitele cetãtii, si adu aici pe cei sãraci, ciungi, orbi si schiopi.”
    22. La urmã, robul a zis: “Stãpâne, s-a fãcut cum ai poruncit, si tot mai este loc.”
    23. si stãpânul a zis robului: “Iesi la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i vei gãsi, sileste-i sã intre, ca sã mi se umple casa.
    24. Cãci vã spun cã nici unul din cei poftiti, nu va gusta din cina mea.”

 

Lecţia parabolei

 

Mântuitorul nostru aratã cã multi vor alege mai degrabã lumea decât pe El, si drept rezultat vor pierde cerul. Invitatia amabilã a Mântuitorului nostru a fost dispretuitã. El ajunsese la încurcãturã si cheltuieli mari spre a face o mare pregãtire, cu un sacrificiu enorm. Apoi a trimis invitatia: “Dar toti, parcã fuseserã vorbiti, au început sã se dezvinovãteascã. Cel dintâi a zis: ‘Am cumpãrat un ogor, si trebuie sã mã duc sã-l vãd; rogu-te sã mã ierti.’ Un altul a zis: ‘Am cumpãrat cinci perechi de boi si mã duc sã-i încerc, iartã-mã, te rog.’ Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat, si de aceea nu pot veni’” (Luca 14,18-20).

Stãpânul îi abandoneazã pe cei bogati si iubitori de lume, ale cãror ogoare, boi si sotii au fost de o asa mare valoare în ochii lor,  încât sã cântãreascã mai greu decât avantajele pe care le-ar fi putut câstiga prin acceptarea amabilei invitatii pe care le-a fãcut-o,  la cina lui. Stãpânul casei este mânios,  îi pãrãseste pe cei care au insultat în felul acesta darul lui mãrinimos si invitã o categorie de oameni care nu sunt îmbuibati, care nu posedã tarini si case, ci sunt sãraci si flãmânzi, mutilati, schiopi si orbi, si care vor aprecia darurile oferite, si, la rândul lor,  vor exprima stãpânului recunostintã sincerã si neprefãcutã iubire si devotiune.

Mai este  încã  loc. Se dã apoi porunca: “Iesiti la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i veti gãsi, siliti-i  sã intre, ca sã mi se umple casa. Cãci vã spun cã nici unul dintre cei poftiti nu va gusta din cina mea” (Luca 14,23.24). Iatã aici o categorie respinsã de Dumnezeu, pentru cã a dispretuit invitatia Stãpânului. Domnul declarase lui Eli: “Cãci voi cinstit pe cine Mã cinsteste, dar cei ce Mã dispretuiesc vor fi dispretuiti” (1 Ioan 2,30). Hristos spune: “Dacã Îmi slujeste cineva, sã Mã urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Dacã Îmi slujeste cineva, Tatãl îl va cinsti” (Ioan 12,26).     Dumnezeu nu vrea sã fie tratat cu usurintã. Dacã cei care au luminã au lepãdat-o, sau au neglijat s-o urmeze pânã la capãt, aceasta va deveni întuneric pentru ei.  Din partea scumpului Fiu al lui Dumnezeu a fost fãcut un sacrificiu enorm, pentru ca sã poatã avea putere sã-l  salveze pe omul cãzut si sã-l înalte pânã la dreapta Lui, sã-l facã mostenitorul lumii si posesor al vesnicei greutãti de slavã. Limba lui poate sã exprime valoarea mostenirii nepieritoare.    Slava, bogãtiile si cinstea, oferite de Fiul lui Dumnezeu, sunt de o valoare atât de mare, încât este peste puterea oamenilor sau chiar a îngerilor sã-si facã mãcar o idee despre valoarea, calitatea desãvârsitã si splendoarea lor.

Dacã oamenii se afundã în pãcat si degradare si refuzã aceste beneficii ceresti, refuzã viata de ascultare, dispretuiesc amabilele invitatii ale harului si aleg lucrurile lipsite de valoare ale pãmântului,  pentru cã ele sunt vãzute si sunt convenabile pentru bucuria lor prezentã de a urma pe calea pãcatului, Isus va aduce la îndeplinire ilustratia din parabolã; unii ca acestia nu vor gusta din slava Lui, ci invitatia va fi oferitã altei categorii.  Aceia care aleg sã prezinte scuze, dar continuã în pãcat si conformare cu lumea, vor fi lãsati la idolii lor. Va fi o zi când nu vor mai cere sã fie scuzati, când nu vor mai dori sã fie scuzati. Când va veni Hristos în slava Sa si în slava Tatãlui Sãu, înconjurat de toti îngerii ceresti, care Îl însotesc pe calea Lui cu glasuri de triumf, când sunetele celei mai încântãtoare muzici le va inunda urechea, atunci toti vor fi interesati; nu va exista nici  un spectator indiferent. Atunci speculatiile nu vor absorbi sufletul. Grãmezile de aur ale celui zgârcit, care i-au desfãtat privirea, nu vor mai fi atrãgãtoare. Palatele pe care le-au construit oameni îngâmfati ai pãmântului, si care erau idolii lor vor fi pãrãsite cu aversiune si dezgust. Nici unul nu va mai invoca ogoarele lui, boii lui, sotia lui cu care tocmai se cãsãtorise, ca motiv pentru care sã fie scuzat de la participarea la slava care a apãrut brusc vederii lui uimite. Toti vor dori sã participe, dar ei stiu cã aceasta nu  va fi pentru ei.  În rugãciuni serioase si chinuitoare,  vor cere ca Dumnezeu sã nu-i treacã cu vederea. Regii, bãrbatii puternici, cei aroganti, îngâmfati, oamenii de rând, se vor pleca deopotrivã sub apãsarea nenorocirii, a lepãdãrii, a suferintei de nedescris; rugãciuni din inimi chinuite vor fi smulse de pe buzele lor: Îndurare! îndurare! Salveazã-ne de mânia unui Dumnezeu ofensat! Un glas le va rãspunde  cu  teribilã  claritate,  seriozitate  si mãretie: ” Fiindcã v-am  chemat  si voi v-ati împotrivit; fiindcã Mi-am întins mâna si nimeni n-a luat seamã; fiindcã ati lepãdat sfaturile Mele si nu v-au plãcut mustrãrile Mele, de aceea si Eu râd de nenorocirea voastrã; Îmi bat joc de voi când vã apucã groaza”.

Fã-ti lucrarea  deplinã, rãscumpãrã vremea. În tranzactiile tale de afaceri,  nu lãsa nici o patã sã mânjeascã caracterul tãu crestin. Pãstreazã-ti hainele nepãtate de lume. Vegheazã si roagã-te sã nu fii dus în ispitã. Ispitele pot fi peste tot în jurul tãu, dar  nu esti obligat sã cazi în ele. Poti obtine putere de la Hristos, ca sã stai neîntinat în mijlocul întinãciunilor acestui veac stricat. Pãstreazã-ti privirea atintitã neclintit spre Hristos, asupra chipului divin. Imitã viata Lui nepãtatã si vei fi pãrtas al slavei Sale, si împreunã cu El vei mosteni Împãrãtia pregãtitã pentru tine, de la întemeierea lumii.

EGW.  ( Vinderea dreptului de întâi născut )

Cei poftiţi la cină

Un împărat şi-a chemat

Supuşii la al său palat,

Ca să le dea un ospăţ

Dar ei au refuzat

Că aveau treburi, afaceri importante, s-au scuzat…

Dar hai să ascultăm ce-au motivat:

Nu pot veni azi la ospăţ

Sunt foarte ocupat,

Câmpu-i de semănat,

Vitele-s de-ngrăşat,

Am prea multe afaceri

Şi boii-s ne-ncercaţi…

Nu pot veni, vă rog să mă scuzaţi…

Un împărat, întristat,

Şi-a trimis solii în regat

Şi-a repetat chemarea

Şi iar a invitat;

Totul era pregătit

Dar musafirii n-au venit

Au refuzat şi simplu s-au scuzat:

Nu pot veni azi la ospăţ

Sunt foarte ocupat,

Câmpu-i de semănat,

Vitele-s de-ngrăşat,

Am prea multe afaceri

Şi boii-s ne-ncercaţi…

Nu pot veni, vă rog să mă scuzaţi…

Un Împărat, Minunat,

Te cheamă astăzi la palat,

Ospăţul este gata

Şi totu-i aranjat;

Să nu cumva să refuzi

Scuzându-te ne-ntemeiat,

Aşa cum au făcut  cei de-altă dat’.

Nu pot veni azi la ospăţ

Sunt foarte ocupat,

Câmpu-i de semănat,

Vitele-s de-ngrăşat,

Am prea multe afaceri

Şi boii-s ne-ncercaţi…

Nu pot veni, vă rog să mă scuzaţi…

Comoara din ţarină

Evanghelia după Matei, capitolul 13 cu versetul 44

  1. Împãrãtia cerurilor se mai aseamãnã cu o comoarã ascunsã într-o tarinã. Omul care o gãseste, o ascunde; si, de bucuria ei, se duce si vinde tot ce are, si cumpãrã tarina aceea.

Ce iubeste inima mea( Christiane Bladt )

Un tânăr intră în datorii până peste cap, ca să-i cumpere femeii iubite două bijuterii deosebit de frumoase. In ajunul zilei in care el vrea să-i ofere inelul şi colierul, ea îi spune că se va căsători cu altul. In noaptea aceleiaşi zile, casa tânărului este spartă de hoţi şi i se fură bijuteriile.
Nu-i mai ramâne nimic. In noaptea din urmă, tânărul rămane cu mâinile goale….

Adesea ni se întamplă si nouă la fel în viaţă. Investitia noastră de putere, de dragoste si bani nu ne aduce împlinirea dorită. Partenerul de viată o ia pe alte căi, unul din copii se îndepartează mai mult de valorile părintilor, o boală cumplită spulberă toate visele. Noi am da totul, dar in final rămanem cu mainile goale.

Comorile pământesti se dovedesc a fi niste baloane de săpun – strălucesc fascinant, dar se sparg repede si nu merită investitia. Si noi stăm si privim in gol. Parabola lui Isus ne arată că există totusi o comoară care merită orice efort din partea noastră.

Isus este temelia, stânca pe care putem să stăm in siguranţă. Aceasta este comoara ascunsă care ne face bogaţi. Dacă stăm pe stânca sigură a dragostei lui Dumnezeu, care ne implineăte cele mai profunde nevoi, putem să induram toate eforturile, aparent zadarnice, şi atunci oamenii şi lucrurile se pot transforma spre binele nostru. Chiar dacă se mai sparge câte un balon de săpun al speranţelor deşarte, inima noastră este ascunsă în Dumnezeu. Comoara din ţarină rodeşte în noi.

Pro dialog

Privea din ceruri Bunul Dumnezeu, dorind cu-ai  Sai copii sa mai vorbeasca,

Sa le arate unde au gresit, si drumul drept spre patria cereasca…

Dar ei prea ocupati cu alte lucruri, blocati in spatii interplanetare,

Dorind sa-l regaseasca pe Tamuz, testau napolitane nucleare…

Cu spatele intors la Tatal lor, si cu privirea tinta la placere,

Se antrenau de zor pentru finala ce le ofera cupa cu durere…

Cine sa stea, cine sa se opreasca, acum cand toti alearga dupa NUME?

Cine mai are timp sa mai asculte un glas profetic plin de-ntelepciune?

Si Dumnezeu plangea in poarta casei… Striga spre soti, striga catre sotii,

Striga spre cei care conduc biserici si spre parintii care au copii…

Spre oile ce inca nu se vad dar vor veni desigur, poate maine,

Striga, nu ca sa certe, nici sa bata, ci doar pentru a da din ceruri paine.

Pentru a sta de vorba doar o clipa, a asculta un cantec de iubire…

Dar cine are timp sa-I dea binete, si cine are timp pentru oprire?

“O, Doamne, ai uitat? Suntem grabiti! Traim de mult in secolul vitezei!

Tu tot acolo ai ramas, departe? Nu vrei sa iesi din spatele Genesei?

Noi am trecut de mult, de gardul care ne cam tinea legati de un Betel…

Noi am evoluat de-atunci intr-una … Nu vezi unde-am ajuns? La ce nivel?

Avem rachete si masini moderne, si lasere pa baza de lumina…

Cu ce-am gresit ca am plecat de-acasa? Cum sa ramanem doar intr-o gradina?

Hai, nu te supara! Cum, vezi, Parinte, ne descurcam si singuri foarte bine!

Doar nu puteam sa-ti fim mereu povara! Tu vezi-Ti de-ale Tale! Suntem bine!…”

Si Dumnezeu a mai ramas o ora, in poarta casei Sale spatioase,

Si a mai plans un plans al disperarii si-al despartiri grele dureroase…

Si a gandit, cum face doar un Tata ce tot mai spera intr-o revenire:

“Azi, n-au vorbit cu Mine… Poate maine imi vor trimite randuri, cu iubire…”

Prietene! “Poate ca maine” este, un fel de cec in alb, in mana pus,

Dar te avertizez: “poate ca maine” nu mai conduci ci doar vei fi condus…

Asa ca eu te rog primeste-mi sfatul si stai de vorba astazi cu Isus!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *